M’Cheyne Bible Reading Plan

Proiecte de construcţii în afara Ierusalimului

8 La sfârşitul celor douăzeci de ani, timp în care Solomon zidise Casa Domnului şi palatul său, ² Solomon s-a apucat să rezidească cetăţile pe care i le-a dat Hiram^[a] şi să-i aşeze acolo pe israeliţi. ³ Solomon s-a dus la Hamat-Ţoba şi a cucerit cetatea. ⁴ A rezidit Tadmorul în pustie şi toate cetăţile pentru provizii pe care le zidise în Hamat. ⁵ A rezidit Bet-Horonul de Sus şi Bet-Horonul de Jos, ca cetăţi fortificate cu ziduri, porţi şi zăvoare, ⁶ Baalatul, precum şi toate cetăţile pentru provizii pe care Solomon le avea, împreună cu toate cetăţile pentru care şi cetăţile pentru cavalerie şi tot ceea ce şi-a dorit Solomon să zidească în Ierusalim, în Liban şi în toată ţara aflată sub stăpânirea sa. ⁷ Iar pe toţi cei ce au mai rămas dintre hitiţi, amoriţi, periziţi, hiviţi, iebusiţi, – cei ce nu făceau parte din Israel, – ⁸ adică dintre urmaşii acestora, care rămăseseră în ţară şi pe care israeliţii nu i-au nimicit, Solomon i-a folosit la muncă forţată şi aşa au rămas până astăzi. ⁹ Dar Solomon nu i-a folosit pe israeliţi ca sclavi la lucrarea sa, căci aceştia îi slujeau ca ostaşi, căpetenii şi conducători de care şi de cavalerie. ¹⁰ Căpeteniile aflate în slujba regelui Solomon, puse să supravegheze poporul, erau în număr de două sute cincizeci.

¹¹ Solomon a dus-o pe fiica lui Faraon din Cetatea lui David, în palatul pe care îl zidise pentru ea, căci zisese: „Să nu locuiască soţia mea în palatul lui David, regele lui Israel, pentru că locurile în care a intrat Chivotul Domnului sunt sfinte!“

¹² Solomon aducea arderi de tot Domnului pe altarul Domnului, zidit în faţa porticului, ¹³ potrivit cu reglementările zilnice pentru jertfe, care fuseseră poruncite de Moise să fie aduse cu ocazia Sabatului, a lunii noi şi a celor trei sărbători anuale: Sărbătoarea Azimelor, Sărbătoarea Săptămânilor şi Sărbătoarea Corturilor. ¹⁴ Tot el a pus în slujbă, după hotărârea tatălui său, David, cetele preoţilor, potrivit slujbei lor, pe leviţi, potrivit responsabilităţilor lor de a lăuda pe Domnul şi de a sluji în prezenţa preoţilor după nevoile zilnice şi pe portari, potrivit cetelor lor, la fiecare poartă, întocmai cum poruncise David, omul lui Dumnezeu. ¹⁵ Nu s-au abătut în nici un fel de la porunca regelui cu privire la preoţi, la leviţi şi la vistierii. ¹⁶ Astfel a fost înfăptuită întreaga lucrare a lui Solomon, din ziua când s-a pus temelia Casei Domnului şi până în ziua când Casa Domnului a fost în totalitate isprăvită.

¹⁷ Atunci Solomon s-a dus la Eţion-Gheber şi Elat, pe ţărmul mării, în ţara Edomului. ¹⁸ Hiram i-a trimis, prin slujitorii săi, corăbii şi slujitori care cunoşteau marea, iar aceştia s-au dus în Ofir împreună cu slujitorii lui Solomon şi au luat de acolo patru sute cincizeci de talanţi^[b] de aur, pe care i-au adus apoi regelui Solomon.

¹ Bătrânul^[a], către preaiubitul Gaius, pe care-l iubesc în adevăr.

² Preaiubitule, mă rog să-ţi meargă bine în toate şi să fii sănătos, aşa cum îi merge bine sufletului tău. ³ M-am bucurat mult când au venit fraţi şi au depus mărturie cu privire la credincioşia ta faţă de adevăr, şi anume despre cum umbli în adevăr. ⁴ Nu am bucurie mai mare decât aceasta: să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.

⁵ Preaiubitule, tu faci cu credincioşie ceea ce lucrezi pentru fraţi, şi chiar pentru străini. ⁶ Ei au depus mărturie înaintea bisericii cu privire la dragostea ta. Şi bine vei face să-i trimiţi mai departe în drumul lor, într-un mod vrednic de Dumnezeu. ⁷ Căci ei şi-au început călătoria de dragul Numelui Lui fără să primească nimic de la neamuri^[b]. ⁸ Noi deci suntem datori să sprijinim astfel de oameni, ca să fim conlucrători cu adevărul.

⁹ Am scris ceva bisericii, dar Diotrefus, căruia îi place să fie primul între ei, nu ne bagă în seamă. ¹⁰ De aceea, dacă vin, îi voi reaminti faptele pe care le face, căci ne discreditează prin vorbe rele. Şi nu se mulţumeşte doar cu acestea, dar nu-i primeşte nici pe fraţi, iar pe cei ce vor să facă lucrul acesta îi împiedică şi-i alungă din biserică.

¹¹ Preaiubitule, nu imita răul, ci binele. Cel ce face binele este din Dumnezeu. Cel ce face răul nu L-a văzut pe Dumnezeu. ¹² Toţi depun o mărturie bună despre Demetrius, chiar şi adevărul. Dar şi noi depunem mărturie, şi ştii că mărturia noastră este adevărată.

¹³ Aveam multe să-ţi scriu, dar nu vreau să-ţi scriu cu cerneală şi condei, ¹⁴ ci sper să te văd curând şi atunci vom vorbi gură către gură. ¹⁵ Pace ţie! Prietenii de aici te salută. Salută-i pe prietenii de acolo, pe fiecare pe nume.

Rugăciunea profetului

3 Rugăciunea profetului Habacuc. De cântat precum un şighionot.^[a]

Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu corzi.

Trădarea lui Iuda

22 Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune şi „Paştele“.^{[a] 2} Conducătorii preoţilor şi cărturarii căutau o modalitate să-L omoare pe Isus, căci se temeau de popor. ³ Atunci Satan^[b] a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul“, care era din numărul celor doisprezece. ⁴ Acesta s-a dus şi a discutat cu conducătorii preoţilor şi cu comandanţii gărzii Templului cum să-L dea pe mâna lor. ⁵ Ei s-au bucurat şi au stabilit să-i dea bani. ⁶ El a fost de acord şi a început să caute un prilej ca să-L dea pe mâna lor, în absenţa mulţimii.

Masa pascală

⁷ Apoi a venit ziua Sărbătorii Azimelor, zi în care trebuia să fie jertfit mielul de Paşte. ⁸ Isus i-a trimis pe Petru şi pe Ioan înainte şi le-a zis:

– Duceţi-vă şi pregătiţi-ne mielul de Paşte ca să mâncăm!

⁹ Ei L-au întrebat:

– Unde vrei să-l pregătim?

¹⁰ Isus le-a răspuns:

– Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâlni un om care duce un vas cu apă.^[c] Urmaţi-l până la casa în care va intra ¹¹ şi spuneţi-i stăpânului casei astfel: „Învăţătorul te întreabă: «Unde este camera de oaspeţi în care urmează să mănânc mielul de Paşte împreună cu ucenicii Mei?»“ ¹² El vă va arăta sus o cameră mare şi aranjată. Acolo să faceţi pregătirile!

¹³ Ei s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus; şi au pregătit mielul de Paşte.

Cina Domnului

¹⁴ Când a sosit ceasul, Isus S-a aşezat la masă împreună cu apostolii. ¹⁵ El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc împreună cu voi această masă de Paşte^[d], înainte de suferinţa Mea! ¹⁶ Căci vă spun că nu voi mai mânca din ea^[e] până când nu îşi va găsi împlinirea în Împărăţia lui Dumnezeu!“ ¹⁷ A luat apoi un pahar, a adus mulţumiri^[f] şi a zis: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi! ¹⁸ Căci vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.“ ¹⁹ Apoi a luat o pâine şi, după ce a adus mulţumiri, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“ ²⁰ În acelaşi fel, după ce au mâncat, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi. ²¹ Dar iată că mâna trădătorului Meu este cu Mine la masă! ²² Căci într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care El este trădat!“ ²³ Ei au început să se întrebe unii pe alţii cine să fie oare acela dintre ei care urmează să facă lucrul acesta.

Cine este cel mai mare

²⁴ Între ei s-a iscat şi o ceartă cu privire la care dintre ei ar trebui să fie considerat cel mai mare. ²⁵ Isus însă le-a zis:

– Regii neamurilor stăpânesc peste ele, iar cei ce au autoritate asupra lor sunt numiţi „binefăcători“^[g]. ²⁶ Cu voi să nu fie aşa! Ci cel mai mare dintre voi să devină ca cel mai mic, iar cel care conduce să fie ca cel care slujeşte. ²⁷ Căci cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Eu însă sunt între voi ca cel care slujeşte! ²⁸ Voi sunteţi cei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. ²⁹ De aceea şi Eu vă ofer o împărăţie, aşa cum şi Tatăl Meu Mi-a oferit-o Mie, ³⁰ ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în Împărăţia Mea, şi să staţi pe tronuri judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

Isus prezice lepădarea lui Petru

³¹ Simon, Simon, iată, Satan a cerut să vă cearnă aşa cum se cerne grâul, ³² dar Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu ţi se piardă credinţa. Iar când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi!

³³ Petru I-a răspuns:

– Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar şi la închisoare şi la moarte!

³⁴ Isus i-a zis:

– Îţi spun, Petru, că nu va cânta cocoşul^[h] astăzi până când nu te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti!

Îndemnuri pentru vremea încercării

³⁵ Apoi le-a zis:

– Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără sandale, aţi dus voi lipsă de ceva?

– De nimic! I-au răspuns ei.

³⁶ El le-a mai zis:

– Acum, dimpotrivă, cel ce are o pungă, s-o ia! La fel şi traista! Iar cel ce nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere una!^{[i] 37} Căci vă spun că ceea ce este scris trebuie să se împlinească în Mine, şi anume: „El a fost numărat alături de cei nelegiuiţi.“^[j] Da, ceea ce este scris despre Mine este gata să se împlinească.

³⁸ Ei au zis:

– Doamne, iată aici două săbii!

– De-ajuns!^[k] le-a zis El.

Isus se roagă pe Muntele Măslinilor

³⁹ A ieşit afară şi S-a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L-au urmat şi ei. ⁴⁰ Când a ajuns în locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă să nu cădeţi în ispită!“ ⁴¹ Apoi S-a retras de lângă ei, cam la o distanţă de o aruncătură de piatră, s-a pus pe genunchi şi s-a rugat ⁴² zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul^[l] acesta! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“ ⁴³ (Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. ⁴⁴ Fiind în agonie, El se ruga cu şi mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca nişte picături de sânge care cădeau pe pământ.)^{[m] 45} Când S-a ridicat de la rugăciune şi a venit la ucenici, i-a găsit adormiţi de întristare. ⁴⁶ El le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită!“

Arestarea lui Isus

⁴⁷ În timp ce El încă vorbea, iată că au venit o mulţime de oameni, iar cel numit Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute, ⁴⁸ dar Isus i-a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi tu pe Fiul Omului?“ ⁴⁹ Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis:

– Doamne, să lovim cu sabia?

⁵⁰ Şi unul dintre ei l-a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă.

⁵¹ Însă Isus a zis:

– Încetaţi cu aceasta!

Şi a atins urechea acelui om şi l-a vindecat. ⁵² Apoi Isus le-a zis conducătorilor preoţilor, comandanţilor gărzii Templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit cu săbii şi ciomege, ca după un tâlhar^[n]? ⁵³ Când eram cu voi în fiecare zi în Templu, n-aţi pus mâna pe Mine! Însă acesta este ceasul vostru şi autoritatea întunericului!“

Lepădarea lui Petru

⁵⁴ Atunci L-au prins şi L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru L-a urmat de la distanţă. ⁵⁵ Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei. ⁵⁶ O slujnică, când l-a văzut şezând lângă foc, s-a uitat ţintă la el şi a zis:

– Şi acesta era cu El!

⁵⁷ Însă el s-a lepădat zicând:

– Nu-L cunosc, femeie!

⁵⁸ După puţin timp, l-a văzut altcineva, care a zis:

– Şi tu eşti dintre ei!

Dar Petru a zis:

– Nu sunt, omule!

⁵⁹ Cam o oră mai târziu, un altul a susţinut cu tărie, zicând:

– Cu siguranţă şi acesta era cu El, căci este galileean!

⁶⁰ Dar Petru a zis:

– Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!

Şi imediat, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoşul. ⁶¹ Domnul S-a întors şi s-a uitat la Petru. Atunci Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Domnul: „Astăzi, înainte de cântatul cocoşului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ ⁶² Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

Isus, batjocorit de cei din garda Templului

⁶³ Oamenii care-L păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau. ⁶⁴ Ei L-au legat la ochi şi-L întrebau zicând: „Profeţeşte, cine este cel ce Te-a lovit?“ ⁶⁵ Şi rosteau multe alte blasfemii împotriva Lui.

Isus înaintea Sinedriului

⁶⁶ Când s-a făcut ziuă, sfatul bătrânilor poporului^[o], conducătorii preoţilor şi cărturarii s-au adunat împreună şi L-au dus pe Isus în sinedriul^[p] lor. ⁶⁷ Ei I-au zis:

– Dacă Tu eşti Cristosul, spune-ne!

Isus le-a răspuns:

– Dacă vă voi spune, cu nici un chip nu veţi crede, ⁶⁸ iar dacă vă voi întreba, cu nici un chip nu-Mi veţi răspunde, (nici nu-Mi veţi da drumul)^[q]. ⁶⁹ De acum încolo, Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.^[r]

⁷⁰ Toţi au întrebat:

– Eşti Tu deci Fiul lui Dumnezeu?

El le-a răspuns:

– Chiar voi înşivă spuneţi că Eu sunt.

⁷¹ Atunci ei au zis:

– Ce nevoie mai avem de mărturie?! Căci noi înşine am auzit-o din gura Lui!