M’Cheyne Bible Reading Plan

Zidirea Casei Domnului

3 Solomon a început să zidească Casa Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său, David, chiar pe locul pregătit de David, în aria iebusitului Ornan^[a]. ² El a început să zidească în cea de-a doua zi a lunii a doua, în al patrulea an al domniei sale. ³ Temelia pe care a zidit-o Solomon Casei lui Dumnezeu avea şaizeci de coţi^[b] lungime şi douăzeci de coţi^[c] lăţime, după măsura veche a cotului.^{[d] 4} Porticul din faţa odăii principale a Casei se întindea pe toată lăţimea Casei, adică pe douăzeci de coţi, şi avea o înălţime de o sută douăzeci de coţi. El l-a placat în interior cu aur curat. ⁵ A acoperit odaia principală^[e] cu lemn de chiparos, a poleit-o cu aur fin şi a gravat pe ea palmieri şi reţele de lanţuri. ⁶ De asemenea, a împodobit odaia cu pietre preţioase. Aurul folosit era aur de Parvayim^[f]. ⁷ A poleit cu aur grinzile şi pragurile Casei, precum şi zidurile şi porţile lui şi a încrustat heruvimi pe ziduri.

⁸ A făcut şi Locul Preasfânt. Lungimea lui era de douăzeci de coţi, cât lăţimea Casei, iar lăţimea lui era tot de douăzeci de coţi. El l-a placat cu şase sute de talanţi^[g] de aur fin. ⁹ Greutatea aurului folosit la confecţionarea cuielor a fost de cincizeci de şecheli^[h]. A placat cu aur şi odăile de sus. ¹⁰ În Locul Preasfânt a făcut doi heruvimi sculptaţi şi i-a poleit cu aur. ¹¹ Aripile heruvimilor aveau lungimea de douăzeci de coţi. O aripă a unuia dintre heruvimi, de cinci coţi^[i] lungime, atingea zidul Casei, iar cealaltă aripă, tot de cinci coţi lungime, atingea aripa celuilalt heruvim. ¹² Tot aşa, o aripă a celuilalt heruvim, de cinci coţi lungime, atingea zidul Casei, iar cealaltă aripă a sa, tot de cinci coţi lungime, se unea cu aripa celui dintâi heruvim. ¹³ Aşadar, aripile întinse ale acestor heruvimi aveau douăzeci de coţi. Ei stăteau în picioare, cu faţa spre odaia principală^[j].

¹⁴ A făcut şi draperia din fire de culoare albastră, purpurie şi stacojie şi din in subţire şi a brodat-o cu heruvimi. ¹⁵ În faţa Casei a făcut doi stâlpi a căror înălţime era de treizeci şi cinci de coţi^[k], fiecare având în vârf un capitel de cinci coţi. ¹⁶ A mai făcut nişte reţele de lanţuri, asemenea celor din sanctuarul interior^[l] şi le-a pus pe vârfurile stâlpilor.^[m] Apoi a făcut o sută de rodii şi le-a fixat pe reţelele de lanţuri. ¹⁷ A ridicat stâlpii în faţa Templului^[n], pe unul în partea dreaptă şi pe celălalt în partea stângă. Pe cel din dreapta l-a numit Iachin^[o], iar pe cel din stânga – Boaz^[p].

4 A făcut un altar de bronz, lung de douăzeci de coţi, lat de douăzeci de coţi şi înalt de zece coţi^[q]. ² Apoi a făcut „marea“ turnată^[r]. Aceasta era rotundă, avea zece coţi de la o margine la cealaltă, era înaltă de cinci coţi^[s], iar de jur împrejur se putea măsura cu un fir de treizeci de coţi^[t]. ³ Sub ea, de jur împrejur, se aflau ornamente în formă de boi, câte zece la fiecare cot^[u], de jur împrejurul „mării“. Ornamentele erau aşezate în două şiruri, fiind turnate dintr-o singură piesă cu „marea“. ⁴ „Marea“ era aşezată pe doisprezece boi, trei orientaţi spre nord, trei orientaţi spre apus, trei orientaţi spre sud şi trei orientaţi spre răsărit. „Marea“ era aşezată deasupra lor, astfel încât toată partea din spate a trupurilor lor era înspre interior. ⁵ Grosimea ei era de un lat de palmă^[v], iar marginea ei era prelucrată ca marginea unui potir, precum cupa unei flori de crin. Ea putea cuprinde trei mii de baţi^[w].

⁶ El a mai construit zece bazine şi a pus cinci dintre ele la dreapta şi cinci dintre ele la stânga, ca să se spele în ele uneltele folosite la arderile de tot, cele care trebuiau curăţite. „Marea“ însă era pentru preoţi, ca să se spele în ea. ⁷ A mai făcut şi zece sfeşnice de aur, potrivit îndrumărilor care i-au fost date cu privire la ele şi le-a pus în Templu^[x], cinci la dreapta şi cinci la stânga. ⁸ A făcut zece mese şi le-a aşezat în Templu, cinci la dreapta şi cinci la stânga. De asemenea, a făcut şi o sută de cupe de aur.

⁹ A făcut apoi curtea preoţilor şi curtea cea mare cu porţile ei şi a poleit porţile cu bronz. ¹⁰ A pus „marea“ în partea dreaptă a Templului, în colţul de sud-est. ¹¹ Huram a mai făcut şi lighenele, lopeţile şi cupele. Şi astfel Huram a încheiat lucrarea pe care a făcut-o pentru regele Solomon, la Casa lui Dumnezeu: ¹² cei doi stâlpi, cele două cupe ale capitelurilor care se aflau pe vârfurile stâlpilor, cele două seturi de reţele de lanţuri, care împodobeau cele două cupe ale capitelurilor de pe vârfurile stâlpilor, ¹³ cele patru sute de rodii pentru cele două seturi de reţele, cele două şiruri de rodii pentru fiecare reţea în parte, reţele care acopereau cele două cupe ale capitelurilor de pe vârfurile stâlpilor. ¹⁴ Tot el făcuse şi piedestalele, precum şi bazinele de pe piedestale, ¹⁵ „marea“ cu cei doisprezece boi de sub ea, ¹⁶ oalele, lopeţile şi furculiţele. Toate aceste obiecte pe care Huram-Abi i le-a făcut regelui Solomon pentru Casa Domnului erau din bronz lustruit. ¹⁷ Regele le-a turnat într-un pământ argilos din câmpia Iordanului, undeva între Sucot şi Ţortan^[y]. ¹⁸ Solomon făcuse toate obiectele acestea într-un număr atât de mare, încât greutatea bronzului nu s-a putut cântări. ¹⁹ De asemenea, Solomon a făcut toate obiectele care erau în Casa lui Dumnezeu: altarul de aur, mesele pentru pâinea prezentării, ²⁰ sfeşnicele din aur curat cu candelele lor, ce trebuiau aprinse după rânduială în faţa sanctuarului interior, ²¹ mugurii, candelele şi cleştii din aur (acesta era aur pur), ²² mucarniţele, cupele, ceştile şi cădelniţele din aur curat, precum şi balamalele de aur pentru uşile din interiorul Casei (de la intrarea în Locul Preasfânt) şi pentru uşile de la odaia principală a Templului.

3 Vedeţi ce dragoste mare ne-a dăruit Tatăl: să fim numiţi copii ai lui Dumnezeu. Şi suntem! De aceea nu ne cunoaşte lumea: pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. ² Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, n-a fost arătat încă, dar ştim că, atunci când Se va arăta El^[a], vom fi asemenea Lui, pentru că-L vom vedea aşa cum este. ³ Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţeşte, aşa cum şi El este curat.

⁴ Oricine comite păcatul, comite şi fărădelegea; iar păcatul este fărădelege. ⁵ Ştiţi că El a fost arătat ca să îndepărteze păcatele; şi în El nu este păcat. ⁶ Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. ⁷ Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cel ce înfăptuieşte dreptatea este drept, aşa cum El este drept. ⁸ Cel ce trăieşte în păcat este de la diavolul^[b], pentru că diavolul păcătuieşte de la început. Tocmai pentru aceasta a fost arătat Fiul lui Dumnezeu: ca să distrugă lucrările diavolului. ⁹ Oricine este născut din Dumnezeu nu mai trăieşte în păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el; şi el nu poate continua să păcătuiască, fiindcă a fost născut din Dumnezeu. ¹⁰ Prin aceasta sunt scoşi la iveală copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului: oricine nu înfăptuieşte dreptatea nu este de la Dumnezeu, şi nici cel ce nu-l iubeşte pe fratele său.

Să ne iubim unii pe alţii

¹¹ Acesta este mesajul pe care l-aţi auzit de la început: să ne iubim unii pe alţii, ¹² nu ca şi Cain, care era de la cel rău şi care l-a ucis pe fratele lui. Şi de ce l-a omorât? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte. ¹³ Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte. ¹⁴ Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă pentru că îi iubim pe fraţi; cine nu iubeşte rămâne în moarte. ¹⁵ Oricine îşi urăşte fratele este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş nu are viaţa veşnică rămânând^[c] în el. ¹⁶ Prin aceasta am cunoscut dragostea: că El Şi-a dat viaţa pentru noi. Şi noi deci suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţi. ¹⁷ Dacă însă cineva are bunurile acestei lumi şi-l vede pe fratele său în nevoi, dar îşi închide inima faţă de el, atunci cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?! ¹⁸ Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci prin faptă şi adevăr!

¹⁹ Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom încredinţa inimile în prezenţa Lui, ²⁰ oricând ne-ar condamna inimile noastre. Căci Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre şi cunoaşte totul. ²¹ Preaiubiţilor, dacă nu ne condamnă inimile noastre, avem îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, ²² iar dacă cerem ceva, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui. ²³ Iar porunca Lui este aceasta: să credem în Numele Fiului Său, Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a poruncit. ²⁴ Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în El, iar El în acesta. Prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi: prin Duhul pe Care ni L-a dat.

Căderea cetăţii Ninive^[a]

Pilda văduvei stăruitoare

18 Le-a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna şi să nu se descurajeze: ² El le-a zis:

⁶ Apoi Domnul a zis: „Auziţi ce zice judecătorul cel nedrept? ⁷ Şi oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi, care strigă zi şi noapte către El, măcar că întârzie faţă de ei?! ⁸ Vă spun că le va face dreptate foarte curând! Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?“

Pilda fariseului şi a colectorului de taxe

⁹ A mai spus şi următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi:

Isus şi copilaşii

¹⁵ I-au adus şi nişte copilaşi ca să se atingă de ei^[c], dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care i-au adus. ¹⁶ Isus însă i-a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei! ¹⁷ Adevărat vă spun că cel care nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“

Isus şi conducătorul bogat

¹⁸ Un conducător L-a întrebat:

– Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?

¹⁹ Isus i-a răspuns:

– De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu! ²⁰ Cunoşti poruncile: „Să nu comiţi adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“

²¹ El I-a spus:

– Pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea^[d].

²² Când a auzit aceasta, Isus i-a zis:

– Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi împarte săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!

²³ Când a auzit el aceste lucruri, s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.

²⁴ Isus a văzut (că se întristase foarte tare)^[e] şi a zis:

– Cât de greu este pentru cei ce au bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! ²⁵ Căci este mai uşor să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre cel bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!

²⁶ Cei ce au auzit aceasta s-au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“

²⁷ El a zis:

– Ceea ce este imposibil pentru oameni, este posibil pentru Dumnezeu.

²⁸ Atunci Petru I-a zis:

– Iată, noi le-am lăsat pe ale noastre şi Te-am urmat!

²⁹ El le-a răspuns:

– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa sau soţia, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu ³⁰ şi care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine – viaţă veşnică.

Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa

³¹ Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne îndreptăm spre Ierusalim şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului se vor împlini. ³² Căci El va fi dat pe mâna neamurilor, va fi batjocorit, insultat, scuipat ³³ şi, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“ ³⁴ Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri; vorbirea aceasta era ascunsă de ei şi nu pricepeau ce li se spunea.

Isus vindecă un orb lângă Ierihon

³⁵ În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb şedea lângă drum cerşind. ³⁶ Când a auzit mulţimea trecând, orbul a întrebat ce se întâmplă. ³⁷ I-au spus că trece Isus din Nazaret. ³⁸ Atunci el a început să strige:

– Isuse, Fiul lui David^[f], ai milă de mine!

³⁹ Cei ce mergeau în faţă îl mustrau spunându-i să tacă, dar el striga şi mai tare:

– Fiul lui David, ai milă de mine!

⁴⁰ Isus S-a oprit şi a poruncit să fie adus la El. Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat:

⁴¹ – Ce vrei să fac pentru tine?

El I-a răspuns:

– Doamne, să-mi recapăt vederea!

⁴² Isus a zis:

– Recapătă-ţi vederea; credinţa ta te-a vindecat^[g]!

⁴³ Imediat el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe Isus, slăvindu-L pe Dumnezeu. Tot poporul care văzuse acest lucru a dat laudă lui Dumnezeu.