The Daily Audio Bible

A cincea viziune: sfeşnicul de aur şi cei doi măslini

4 Îngerul care vorbea cu mine s-a întors şi m-a trezit aşa cum este deşteptat un om din somnul lui. ² Apoi m-a întrebat:

– Ce vezi?

Eu i-am răspuns:

– Văd un sfeşnic, tot din aur, cu o cupă în vârful lui şi cu şapte candele pe el; mai sunt şi şapte tuburi pentru cele şapte candele care se află în vârf. ³ De asemenea, mai văd doi măslini: unul în partea dreaptă a cupei, iar celălalt în partea stângă a ei.

⁴ L-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine:

– Ce înseamnă acestea, stăpânul meu?

⁵ Îngerul care vorbea cu mine mi-a zis:

– Nu ştii ce înseamnă acestea?

Nu, stăpânul meu! am răspuns eu.

⁶ Atunci el mi-a zis:

– Acesta este Cuvântul Domnului către Zerub-Babel: «Nu prin putere şi nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul Oştirilor.

⁷ Ce^[a] eşti tu, munte măreţ? Înaintea lui Zerub-Babel vei deveni un loc neted! El va aşeza piatra cea din vârf în vuietul strigătelor de: ‘Har! Har pentru ea!’»

⁸ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ⁹ «Mâinile lui Zerub-Babel au pus temelia acestei Case şi tot mâinile lui o vor termina! Şi vei şti astfel că Domnul Oştirilor M-a trimis la voi! ¹⁰ Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?! Ei se vor bucura când vor vedea firul cu plumb^[b] în mâna lui Zerub-Babel! Aceştia şapte sunt ochii Domnului care străbat întreg pământul.»

¹¹ Atunci l-am întrebat:

– Ce înseamnă aceşti doi măslini din partea dreaptă a sfeşnicului şi din partea stângă a lui?

¹² L-am întrebat a doua oară:

– Ce înseamnă aceste două ramuri de măslin dintre cele două tuburi de aur, care fac să curgă uleiul auriu?

¹³ Nu ştii ce înseamnă? mi-a zis el.

– Nu, stăpânul meu! am răspuns eu.

¹⁴ Atunci el mi-a zis:

– Aceştia sunt cei doi unşi^[c] care stau lângă Stăpânul întregului pământ.

A şasea viziune: sulul zburător

5 Mi-am ridicat din nou ochii, m-am uitat şi am văzut un sul care zbura^[d]. ² Îngerul m-a întrebat:

– Ce vezi?

Eu i-am răspuns:

– Văd un sul care zboară. Acesta are o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de zece coţi^[e].

³ El mi-a zis:

– Acesta este blestemul care porneşte pe întinderea întregii ţări, căci, aşa cum este scris pe o parte a sulului, orice hoţ va fi pedepsit, şi, aşa cum este scris pe cealaltă parte, oricine jură fals^[f] va fi pedepsit. ⁴ „Îl voi trimite, zice Domnul Oştirilor, să intre în casa hoţului şi în casa celui ce jură fals în Numele Meu. Va rămâne astfel în casa aceea şi o va distruge împreună cu lemnele şi cu pietrele ei.“

A şaptea viziune: femeia din efă

⁵ Îngerul care vorbea cu mine a înaintat şi mi-a zis:

– Ridică-ţi acum ochii şi priveşte la ceea ce apare!

⁶ – Ce este aceasta? am întrebat eu.

El mi-a zis:

– Ceea ce apare este o efă^[g].

Şi a adăugat:

– Aceasta este fărădelegea^[h] lor în toată ţara.

⁷ Atunci a fost ridicat capacul de plumb şi acolo, în mijlocul efei, stătea o femeie. ⁸ El mi-a zis:

– Aceasta este Răutatea.

Apoi a împins-o înapoi în efă şi a aruncat greutatea de plumb peste gura efei.

⁹ Mi-am ridicat ochii, m-am uitat şi am văzut ivindu-se două femei. Vântul le sufla în aripi, iar aripile lor erau ca aripile berzei. Ele au ridicat efa între pământ şi ceruri.

¹⁰ L-am întrebat atunci pe îngerul care vorbea cu mine:

– Unde duc ele efa?

¹¹ El mi-a răspuns:

– Se duc să-i zidească o casă în ţara Şinar^[i]. Când va fi gata efa, va fi aşezată acolo, la locul ei.

Mielul şi cei o sută patruzeci şi patru de mii

14 M-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sion, şi împreună cu El erau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scrise pe frunţile lor Numele Lui şi Numele Tatălui Său. ² Şi am auzit un glas din cer, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unui tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit era ca al harpiştilor care cântă la harfele lor. ³ Ei cântau un cântec nou înaintea tronului şi înaintea celor patru făpturi vii şi a bătrânilor. Nimeni nu putea învăţa acel cântec, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. ⁴ Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini^[a]. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel. ⁵ Şi în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină.

Mesajele celor trei îngeri

⁶ Am văzut un alt înger, care zbura în înaltul cerului. El avea de vestit Evanghelia veşnică celor ce trăiesc pe pământ – la fiecare neam, seminţie, limbă şi popor. ⁷ El spunea cu glas puternic: „Fiţi temători de Dumnezeu şi daţi-I slavă, pentru că a sosit ceasul judecăţii Lui! Închinaţi-vă Celui Ce a făcut cerul, pământul, marea şi izvoarele de apă!“

⁸ Un alt înger, al doilea, a urmat spunând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare, cel care a dat să bea la toate neamurile din vinul mâniei^[b] datorat desfrânării lui^[c]!“

⁹ Un alt înger, al treilea, le-a urmat spunând cu glas puternic: „Dacă i se închină cineva fiarei şi imaginii ei şi primeşte un semn pe frunte sau pe mână, ¹⁰ va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat^[d] în paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi pucioasă înaintea îngerilor sfinţi şi înaintea Mielului. ¹¹ Fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea, cei ce se închină fiarei şi imaginii ei şi cei ce primesc semnul numelui ei.“ ¹² Aici este răbdarea sfinţilor – a celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Isus^[e].

¹³ Am auzit un glas din cer spunând: „Scrie: ferice^[f] de morţii care, de acum, mor în Domnul! Da, zice Duhul, pentru că ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.“

¹⁴ Apoi m-am uitat şi iată că era un nor alb, iar pe nor şedea „Cineva Care era ca un fiu al omului“^[g]. Avea pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită. ¹⁵ Un alt înger a ieşit din Templu, strigând cu glas puternic Celui Ce şedea pe nor: „Trimite secera Ta şi seceră, întrucât a sosit ceasul să seceri, pentru că recolta pământului este coaptă!“ ¹⁶ Cel Ce şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.

¹⁷ Un alt înger a ieşit din Templul din cer, având şi el o seceră ascuţită. ¹⁸ Un alt înger, care are autoritate peste foc, a ieşit de la altar şi a strigat cu glas puternic către cel ce avea secera ascuţită: „Trimite secera ta ascuţită şi culege ciorchinii de struguri ai viei pământului, pentru că strugurii ei sunt copţi!“ ¹⁹ Îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. ²⁰ Teascul a fost călcat în picioare în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor, pe o distanţă de o mie şase sute de stadii^[h].

Psalmul 142

Un maschil^[a] al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peşteră. O rugăciune.