Chronological
3 Solomon s-a înrudit cu Faraon, monarhul Egiptului. El a luat-o de soţie pe fiica acestuia şi a adus-o în Cetatea lui David până când a terminat de zidit palatul, Casa Domnului şi zidul din jurul Ierusalimului.
Vedenia de la Ghivon: Solomon primeşte înţelepciune
2 Poporul încă mai aducea jertfe pe înălţimi, căci încă nu fusese zidită o Casă pentru Numele Domnului. 3 Solomon Îl iubea pe Domnul, împlinind hotărârile tatălui său, David, însă aducea jertfe şi ardea tămâie pe înălţimi. 4 Regele s-a dus la Ghivon ca să aducă jertfe, pentru că acolo se afla cea mai însemnată înălţime. El a adus pe altarul de acolo o mie de arderi de tot. 5 La Ghivon, Domnul i S-a arătat lui Solomon noaptea într-un vis şi Dumnezeu i-a zis:
– Cere-Mi orice vrei să-ţi dau!
6 – Tu ai arătat o mare îndurare[a] faţă de robul Tău David, tatăl meu, a răspuns Solomon, căci a umblat înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă. Tu ai arătat această mare îndurare faţă de el şi i-ai dat un fiu care stă astăzi pe tronul său. 7 Doamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai numit rege pe slujitorul Tău în locul tatălui meu, David. Însă eu sunt tânăr şi nu ştiu să-mi îndeplinesc bine îndatoririle. 8 Slujitorul Tău se află în mijlocul poporului pe care l-ai ales, un popor atât de numeros, încât nu poate fi socotit sau numărat. 9 Dă-i slujitorului Tău o minte cu discernământ ca să pot judeca[b] poporul Tău şi să pot deosebi între bine şi rău, căci cine este în stare să judece acest popor numeros al Tău?
10 Domnului I-a plăcut cererea lui Solomon. 11 Şi Dumnezeu i-a zis:
– Pentru că ai cerut acest lucru şi nu ai cerut pentru tine nici viaţa lungă, nici bogăţii şi nici moartea duşmanilor tăi, ci ai cerut înţelepciune pentru a face dreptate, 12 voi face după cum ai cerut. Îţi voi da o minte înţeleaptă şi pricepută cum nu a avut nimeni înaintea ta şi nici nu se va mai ridica după tine nimeni asemenea ţie. 13 Mai mult, îţi voi da şi ceea ce nu ai cerut, bogăţii şi faimă, aşa încât nu va fi nici un alt rege ca tine în tot timpul vieţii tale. 14 Şi, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, aşa cum a făcut tatăl tău, David, îţi voi lungi zilele.
15 Solomon s-a trezit şi şi-a dat seama că a fost un vis. El s-a întors la Ierusalim, s-a înfăţişat înaintea Chivotului Legământului cu Domnul şi a adus arderi de tot şi jertfe de pace[c]. Apoi a dat un ospăţ pentru toţi slujitorii săi.
Înţelepciunea lui Solomon
16 Atunci au venit înaintea regelui două prostituate. 17 Cea dintâi a zis:
– Stăpânul meu, eu locuiesc împreună cu această femeie în aceeaşi casă. Eu am născut un copil, în timp ce eram cu ea în casă, 18 iar după trei zile de la naşterea fiului meu, a născut şi această femeie. Eram doar noi singure; nu mai era nici un alt străin în casă, ci doar noi două. 19 În timpul nopţii, fiul ei a murit pentru că se culcase peste el. 20 Ea s-a sculat pe la miezul nopţii, mi-a luat fiul de lângă mine, în timp ce dormeam şi l-a aşezat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a aşezat la sânul meu. 21 M-am sculat dimineaţa ca să-mi alăptez fiul, dar el era mort. Când m-am uitat la el cu băgare de seamă la lumina zilei, am văzut că nu era fiul pe care-l născusem.
22 – Ba nu! a zis cealaltă femeie. Fiul meu este cel viu, iar cel mort este al tău!
Dar cea dintâi a răspuns:
– Nu, nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!
Aşa se certau ele înaintea regelui. 23 Atunci regele a zis:
– Una zice: „Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!“, iar cealaltă zice: „Ba nu, ci fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!“
24 Apoi regele a poruncit: „Aduceţi-mi o sabie!“ Şi i-au adus o sabie. 25 Iar el a zis: „Tăiaţi copilul cel viu în două şi daţi-i o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte!“
26 Atunci femeia al cărei fiu era viu s-a umplut de durere pentru fiul ei şi a zis:
– Te rog, stăpânul meu, dă-i ei copilul, dar nu-l omorî!
Cealaltă însă zicea:
– Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiaţi-l în două!
27 Regele a răspuns:
– Daţi-i copilul cel viu primei femei şi nu-l omorâţi! Ea este mama lui.
28 Când a auzit verdictul dat de rege, tot Israelul s-a temut de el, pentru că şi-a dat seama că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, ca să facă dreptate.
Funcţionarii şi administratorii lui Solomon
4 Aşadar, regele Solomon domnea peste tot Israelul. 2 Aceştia erau dregătorii pe care-i avea în slujba lui:
Azaria, fiul preotului Ţadok;
3 Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, erau scribi;
Iehoşafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;
4 Benaia, fiul lui Iehoiada, era conducătorul oştirii;
Ţadok şi Abiatar erau preoţi;
5 Azaria, fiul lui Natan, răspundea de administratorii ţinuturilor;
Zabud, fiul lui Natan, era preot şi prieten al regelui;
6 Ahişar răspundea de palat, iar Adoniram, fiul lui Abda, era mai mare peste oamenii de corvoadă.
7 Solomon avea în tot Israelul doisprezece administratori de ţinuturi, care se îngrijeau de hrana regelui şi a familiei sale, fiecare timp de o lună pe an. 8 Acestea sunt numele lor:
Ben-Hur – în regiunea muntoasă a lui Efraim;
9 Ben-Deker – în Makaţ, în Şaalbim, în Bet-Şemeş şi în Elon Bet-Hanan;
10 Ben-Hesed – în Arubot; (Soco şi toată ţara Hefer erau ale lui);
11 Ben-Abinadab avea toate înălţimile Dorului[d]; (Tafat, fiica lui Solomon, era soţia lui);
12 Baana, fiul lui Ahilud – în Taanah, în Meghido şi în tot Bet-Şanul care este lângă Ţortan, sub Izreel; apoi de la Bet-Şan până la Abel-Mehola, până dincolo de Iokmeam;
13 Ben-Gheber – în Ramot-Ghilad; el avea aşezările lui Iair, fiul lui Manase, care sunt în Ghilad, precum şi ţinutul Argob, care este în Başan – şaizeci de cetăţi mari cu ziduri şi zăvoare de bronz;
14 Ahinadab, fiul lui Ido – în Mahanayim;
15 Ahimaaţ – în Neftali; el o luase de soţie pe Bosmat, fiica lui Solomon;
16 Baana, fiul lui Huşai – în Aşer şi în Bealot;
17 Iehoşafat, fiul lui Paruah – în Isahar;
18 Şimei, fiul lui Ela – în Beniamin;
19 Gheber, fiul lui Uri – în ţinutul Ghiladului, ţara lui Sihon, regele amoriţilor, şi a lui Og, regele Başanului; era singurul administrator în acest ţinut.
Bogăţia şi înţelepciunea lui Solomon
20 Oamenii din Iuda şi din Israel erau foarte numeroşi, ca nisipul de pe ţărmul mării. Ei mâncau, beau şi se înveseleau. 21 Solomon mai domnea şi peste toate regatele de la râu[e], până în ţara filistenilor şi până la hotarul Egiptului; acestea îi plăteau tribut şi i-au fost supuse lui Solomon toată viaţa lui. 22 Hrana de fiecare zi a lui Solomon era următoarea: treizeci de cori[f] de făină fină şi şaizeci de cori[g] de făină integrală, 23 zece boi îngrăşaţi în grajd, douăzeci de boi îngrăşaţi la păşune şi o sută de oi, în afară de cerbi, gazele, căpriori şi păsări îngrăşate. 24 El stăpânea peste toată regiunea de dincoace de râu, de la Tifsah până la Gaza, peste toţi regii de dincoace de râu şi avea pace din toate părţile. 25 Iuda şi Israel, de la Dan până la Beer-Şeba[h], au locuit în siguranţă, fiecare sub via şi sub smochinul lui, în tot timpul domniei lui Solomon. 26 Solomon avea patru mii[i] de iesle pentru caii de la carele sale şi douăsprezece mii de cai[j]. 27 Administratorii ţinuturilor se îngrijeau, fiecare în luna lui, de hrana regelui şi a tuturor celor ce veneau la masa regelui Solomon, urmărind ca nimic să nu lipsească. 28 Ei aduceau şi orz şi paie pentru cai şi pentru armăsari, fiecare potrivit sarcinii care i se ceruse. 29 Dumnezeu i-a dat lui Solomon înţelepciune, o foarte mare pricepere şi o înţelegere nemăsurată, ca nisipul de pe ţărmul mării. 30 Înţelepciunea lui Solomon era mai mare decât înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi decât toată înţelepciunea Egiptului. 31 El era mai înţelept decât oricare alt om, mai înţelept decât ezrahitul Etan, decât Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol. Faima lui s-a răspândit printre toate neamurile din jur. 32 El a alcătuit trei mii de proverbe şi a compus o mie cinci cântări. 33 A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe ziduri, despre animale, despre păsări, despre reptile şi despre peşti. 34 Oameni din toate neamurile, trimişi de toţi regii pământului, care auziseră despre înţelepciunea lui Solomon, veneau ca să asculte înţelepciunea sa.
Prima vedenie a lui Solomon
1 Solomon, fiul lui David, şi-a întărit domnia, iar Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el, înălţându-l nespus de mult. 2 Solomon a vorbit întregului Israel – conducătorilor peste mii şi peste sute, judecătorilor, tuturor prinţilor lui Israel şi căpeteniilor de familii – 3 după care Solomon împreună cu întreaga adunare s-au dus pe înălţimea de la Ghivon. Acolo se afla Cortul Întâlnirii lui Dumnezeu, pe care Moise, robul Domnului, îl făcuse în pustie. 4 Chivotul lui Dumnezeu fusese luat de David din Chiriat-Iearim şi dus în locul pe care David i-l pregătise, căci el îi întinsese un cort la Ierusalim. 5 Însă altarul de bronz pe care-l făcuse Beţalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, se afla înaintea Tabernaculului Domnului. Solomon şi adunarea L-au căutat pe Domnul înaintea acestui altar. 6 Solomon s-a dus înaintea Domnului, acolo, la altarul de aramă, la Cortul Întâlnirii, şi a adus pe el o mie de arderi de tot. 7 În noaptea aceea, Dumnezeu i S-a arătat lui Solomon şi i-a zis:
– Cere-Mi orice vrei să-ţi dau!
8 – Tu ai arătat o mare îndurare[a] faţă de tatăl meu, David, I-a răspuns Solomon lui Dumnezeu, şi m-ai pus să domnesc în locul lui. 9 Acum, Doamne Dumnezeule, întăreşte promisiunea pe care i-ai făcut-o tatălui meu, David, căci Tu m-ai pus să domnesc peste un popor numeros ca pulberea pământului. 10 De aceea dă-mi înţelepciune şi cunoştinţă ca să pot conduce poporul acesta, căci cine poate judeca[b] acest popor al Tău atât de numeros?
11 Dumnezeu i-a răspuns lui Solomon:
– Pentru că aceasta a fost dorinţa inimii tale şi nu ai cerut nici bogăţie, nici belşug, nici faimă, nici moartea duşmanilor tăi şi nici o viaţă lungă, ci ai cerut înţelepciune şi cunoştinţă pentru a-Mi putea judeca poporul peste care te-am pus să domneşti, 12 înţelepciunea şi cunoştinţa îţi sunt date. Mai mult, îţi voi da asemenea bogăţii, belşug şi faimă, cum nu s-a mai văzut la nici unul din regii care au trăit înaintea ta şi nici nu se va mai vedea la nimeni după tine.
13 După aceea, Solomon a plecat de la înălţimea din Ghivon, unde se afla Cortul Întâlnirii, s-a întors la Ierusalim şi a domnit peste Israel.
Administrarea imperiului de către Solomon
14 Solomon a adunat care şi cai; avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de cai[c] pe care îi ţinea în cetăţile pentru care, precum şi împreună cu el la Ierusalim. 15 Regele a făcut ca argintul şi aurul să fie la fel de obişnuite în Ierusalim precum pietrele, iar cedrii la fel de numeroşi precum sicomorii de pe dealuri[d]. 16 Caii lui Solomon erau aduşi din Egipt[e] şi din Kue[f]; negustorii regelui îi cumpărau din Kue pe un preţ stabilit. 17 Ei cumpărau un car din Egipt cu şase sute de şecheli[g] de argint, iar un cal cu o sută cincizeci de şecheli[h]. De asemenea, ei vindeau cai şi care tuturor regilor hitiţilor şi regilor Aramului.
Psalmul 72
Al lui Solomon[a]
1 Dumnezeule, dă judecăţile Tale regelui
şi dreptatea Ta fiului regelui!
2 Atunci el[b] va judeca cu dreptate pe poporul Tău
şi cu nepărtinire pe sărmanii Tăi.
3 Munţii vor aduce pacea pentru popor
şi tot aşa şi dealurile, prin dreptate[c].
4 El le va face dreptate asupriţilor din popor,
îi va izbăvi pe fiii săracilor
şi îl va zdrobi pe asupritor.
5 El va trăi[d] atâta timp cât va fi soare,
cât va fi lună, din neam în neam.
6 El va fi ca ploaia care coboară peste pământul cosit,
ca ploile repezi, picurând pământul.
7 În zilele lui, cel drept va înflori
şi va fi multă pace, până când nu va mai fi lună.
8 El va domni de la o mare la alta
şi de la râu[e] până la marginile pământului[f].
9 Înaintea lui se vor pleca triburile pustiei,
iar duşmanii lui vor linge ţărâna.
10 Regi din Tarşiş[g] şi din ostroave
se vor întoarce cu daruri;
regi din Şeba şi din Seba
se vor apropia cu ofrande.
11 I se vor închina toţi regii,
toate popoarele îl vor sluji.
12 Căci el îl va scăpa pe săracul care strigă
şi pe sărmanul lipsit de ajutor.
13 Va avea milă de cel umil şi sărac,
şi va scăpa vieţile săracilor.
14 Le va răscumpăra vieţile de la asuprire şi violenţă,
căci sângele lor preţuieşte mult pentru el.
15 Să trăiască!
Să i se dea podoabe din aur de Şeba!
Fie ca oamenii să se roage pentru el totdeauna
şi să-l binecuvânteze în fiecare zi!
16 Să fie belşug de grâne în ţară,
chiar şi pe crestele munţilor!
Să freamăte pomii[h] ca cei din Liban,
iar oamenii din cetăţi să înflorească la fel ca iarba de pe pământ.[i]
17 Să-i rămână numele pe vecie!
Să-i dăinuiască numele cât va fi soare!
Toate neamurile vor fi binecuvântate prin el[j]
şi-l vor numi fericit!
18 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel,
Singurul Care poate face minuni!
19 Binecuvântat să-I fie slăvitul Nume în veci!
Slava Lui să umple întreg pământul!
Amin! Amin!
20 Aici este sfârşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Işai.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.