Bible in 90 Days
19 Voi pune un semn între ei şi voi trimite pe unii dintre supravieţuitori la neamuri: la Tarşiş, la Put[a] şi la cei din Lud[b] – iscusiţi în mânuirea arcului – la Tubal şi la Iavan[c], până în ţinuturile de lângă mare îndepărtate, care n-au auzit vorbindu-se de Mine şi nici nu Mi-au văzut slava. Ei vor vesti slava Mea printre neamuri. 20 Ei îi vor aduce dintre neamuri pe toţi fraţii voştri ca dar închinat Domnului; îi vor aduce pe cai, în care, în căruţe, pe catâri şi pe cămile, la muntele Meu cel sfânt, zice Domnul, aşa cum israeliţii aduc un dar de mâncare într-un vas curat la Casa Domnului. 21 Iar pe unii dintre ei îi voi lua ca preoţi şi leviţi, zice Domnul.
22 Căci aşa cum cerurile cele noi
şi pământul cel nou, pe care le fac,
vor dăinui înaintea Mea, zice Domnul,
tot aşa vor dăinui şi urmaşii[d] şi numele vostru.
23 De la o lună nouă la cealaltă
şi de la un Sabat la celălalt,
orice făptură va veni
şi Mi se va închina, zice Domnul.
24 Vor ieşi şi vor vedea
hoiturile celor ce s-au răzvrătit împotriva Mea;
căci viermele lor nu va muri,
focul lor nu se va stinge
şi vor fi pricină de repulsie pentru orice făptură.»“
1 Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul dintre preoţii din Anatot, din teritoriul lui Beniamin. 2 Cuvântul Domnului a venit la el în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, 3 şi în zilele lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, până în luna a cincea a anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, când locuitorii Ierusalimului au fost duşi în captivitate.
Chemarea lui Ieremia
4 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:
5 – Mai înainte să te fi creat în pântecele mamei tale, te cunoşteam[e],
şi mai înainte să fi ieşit din pântecele ei, te pusesem deoparte
şi te făcusem profet al neamurilor.
6 Eu am răspuns:
– Ah, Stăpâne Doamne, eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt doar un copil!
7 Însă Domnul mi-a zis:
– Nu spune că eşti un copil, căci vei merge la toţi aceia la care te voi trimite şi le vei spune tot ce-ţi voi porunci. 8 Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul.
9 Apoi Domnul Şi-a întins mâna, mi-a atins gura şi mi-a zis:
– Iată, pun cuvintele Mele în gura ta. 10 Astăzi te pun peste neamuri şi peste regate ca să smulgi şi să dărâmi, să distrugi şi să nimiceşti, să zideşti şi să plantezi.
11 Cuvântul Domnului a venit la mine şi m-a întrebat:
– Ce vezi, Ieremia?
– Văd un toiag din lemn de migdal, i-am răspuns eu.
12 – Ai văzut bine, mi-a zis Domnul, căci Eu veghez[f] ca să împlinesc Cuvântul Meu.
13 Cuvântul Domnului a venit la mine a doua oară şi mi-a zis:
– Ce vezi?
– Văd un cazan clocotind, care se revarsă dinspre nord, i-am răspuns eu.
14 – Dinspre nord va izbucni dezastrul peste toţi cei ce locuiesc în ţară, mi-a zis Domnul. 15 Căci iată, voi chema toate clanurile regatelor din nord, zice Domnul.
Ele vor veni şi îşi vor aşeza fiecare tronul
la intrările porţilor Ierusalimului.
Vor veni şi vor lupta împotriva tuturor zidurilor ce-l împrejmuiesc
şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda.
16 Voi rosti asupra lor judecăţile Mele
pentru tot răul pe care l-au săvârşit,
căci M-au părăsit,
au ars tămâie altor dumnezei
şi s-au închinat lucrărilor făcute de mâinile lor.
17 Tu dar încinge-ţi coapsele! Ridică-te şi spune-le tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura înaintea lor, ca nu cumva să te fac Eu să tremuri înaintea lor. 18 De astăzi vei fi o cetate întărită, un stâlp de fier şi un zid de bronz, ca să stai împotriva întregii ţări, împotriva regilor lui Iuda, a conducătorilor lui, a preoţilor şi a poporului ţării. 19 Ei se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor învinge, căci Eu sunt cu tine, ca să te scap, zice Domnul.
Israel Îl uită pe Dumnezeu
2 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Du-te şi vesteşte în auzul locuitorilor Ierusalimului astfel: «Aşa vorbeşte Domnul:
‘Îmi amintesc de credincioşia tinereţii tale,
cum, mireasă fiind, Mă iubeai
şi Mă urmai prin pustie,
pe un pământ nesemănat.
3 Israel era sfântul Domnului,
primul rod al recoltei Lui;
toţi cei ce mâncau din el se făceau vinovaţi
şi nenorocirea venea peste ei, zice Domnul.’»“
4 „Ascultaţi Cuvântul Domnului, casă a lui Iacov,
toate clanurile Casei lui Israel!
5 Aşa vorbeşte Domnul:
«Ce nedreptate au găsit strămoşii voştri în Mine
de s-au depărtat de Mine?
Ei s-au dus după nimicuri
şi ei înşişi au devenit nimicuri.
6 Nu s-au întrebat: ‘Unde este Domnul,
Care ne-a scos din ţara Egiptului
şi ne-a condus prin pustie,
printr-un pământ uscat şi plin de gropi,
printr-un pământ al secetei şi al umbrei morţii,
printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte nici un om?’
7 V-am dus într-o ţară roditoare,
ca să mâncaţi din rodul ei şi din bunătăţile ei,
însă voi aţi venit şi Mi-aţi pângărit ţara,
Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urâciune.
8 Preoţii nu s-au întrebat:
‘Unde este Domnul?’
Cei ce mânuiesc Legea nu M-au cunoscut;
păstorii[g] s-au răzvrătit împotriva Mea.
Profeţii au profeţit prin Baal
şi s-au dus după cei ce nu pot fi de nici un folos.
9 De aceea mă voi certa din nou cu voi, zice Domnul,
şi mă voi certa şi cu copiii copiilor voştri.
10 Treceţi în ostroavele Chitim[h] şi priviţi!
Trimiteţi la Chedar[i] şi luaţi aminte;
vedeţi dacă acolo s-a întâmplat aşa ceva!
11 Şi-a schimbat vreun neam zeii,
măcar că ei nu sunt Dumnezeu?
Poporul Meu însă şi-a[j] schimbat Slava
cu ceva care nu-i este de nici un folos.
12 Miraţi-vă de aceasta, o, ceruri,
înfioraţi-vă şi dezlănţuiţi-vă, zice Domnul,
13 căci poporul Meu a săvârşit două rele:
M-au părăsit pe Mine,
Izvorul apelor vii,
şi şi-au săpat puţuri,
puţuri sparte, care nu pot ţine apă.
14 Este Israel un sclav din naştere?
Atunci de ce a devenit pradă?
15 Leii răcnesc împotriva lui
şi îşi ridică glasurile.
Ei îi pustiesc ţara;
cetăţile îi sunt arse şi fără locuitori.
16 Chiar şi cei din Nof[k] şi Tahpanhes
ţi-au zdrobit creştetul capului[l].
17 Nu ţi-ai provocat tu singur lucrul acesta
pentru că L-ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău,
când El te conducea pe cale?
18 Şi acum, de ce te duci în Egipt
să bei apă din Şihor[m]?
De ce mergi în Asiria
să bei apă din râu[n]?
19 Răutatea ta te va pedepsi;
răzvrătirea ta te va mustra.
Vei şti şi vei vedea astfel
cât de rău şi de amar este pentru tine
să-L părăseşti pe Domnul, Dumnezeul tău,
şi să nu ai nici o frică de Mine, zice Stăpânul, Domnul Oştirilor[o].
20 Deşi, demult, ţi-am sfărâmat jugul
şi ţi-am smuls legăturile,
totuşi tu ai zis că nu-Mi vei mai sluji.
Pe orice deal înalt
şi sub orice copac verde
te-ai întins ca o prostituată.
21 Eu te sădisem ca o vie aleasă,
de cel mai bun soi.
Cum de te-ai schimbat şi ai devenit înaintea Mea
o ramură sălbatică de viţă străină?
22 Chiar dacă te-ai spăla cu sodă,
chiar dacă te-ai da cu mult săpun,
murdăria ta tot ar rămâne înaintea ochilor Mei, zice Stăpânul Domn.
23 Cum poţi spune: ‘Nu m-am pângărit
şi nu am alergat după baali[p]!’?
Priveşte-ţi urma paşilor în vale
şi ia aminte la ce ai făcut.
Eşti ca o dromaderă iute,
ale cărei căi sunt întortocheate,
24 ca o măgăriţă sălbatică, obişnuită cu pustiul,
care gâfâie în aprinderea poftei ei!
Cine o va împiedica să-şi satisfacă pofta?
Cei ce o doresc nu se obosesc căutând-o,
căci o găsesc la vremea împerecherii ei[q].
25 Opreşte-te până când nu ajungi desculţă
şi cu gâtul uscat!
Dar tu zici: ‘În zadar!
Eu iubesc dumnezeii străini
şi vreau să merg după ei!’
26 Cum este dat de ruşine un hoţ când este prins,
tot astfel este ruşinată Casa lui Israel –
poporul, regii şi conducătorii lui,
preoţii şi profeţii lui.
27 Ei zic lemnului: ‘Tu eşti tatăl nostru!’
şi pietrei: ‘Tu ne-ai dat naştere!’
Mi-au întors spatele
şi nu se uită la Mine.
Dar când sunt în nenorocire,
ei zic: ‘Scoală-Te şi scapă-ne!’
28 Unde sunt atunci zeii pe care vi i-aţi făcut?
Să vină ei, dacă pot, şi să vă scape din nenorocire,
căci Iudo, ai tot atâţia zei,
câte cetăţi ai!
29 De ce vă certaţi cu Mine?
Toţi v-aţi răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.
30 Degeaba v-am pedepsit copiii,
căci tot n-au luat aminte la pedeapsă.
Sabia voastră i-a mâncat pe profeţii voştri
ca un leu distrugător.»
31 Voi, cei din generaţia aceasta, luaţi aminte la Cuvântul Domnului:
«Am fost Eu o pustie pentru Israel
sau un pământ plin de întuneric[r]?
De ce spune poporul Meu: ‘Suntem liberi să rătăcim!
Nu ne vom mai întoarce la Tine!’
32 Îşi uită o fecioară bijuteriile
sau o mireasă podoabele de nuntă?
Poporul Meu însă M-a uitat
de zile fără număr.
33 Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile când cauţi ce iubeşti!
Chiar şi pe femeile rele le înveţi căile tale!
34 Pe marginile hainelor tale
se găseşte sânge de nevinovaţi,
pe care nu i-ai prins dând vreo spargere.
Dar în ciuda acestor lucruri
35 tu zici: ‘Sunt nevinovat!
Cu siguranţă, mânia Lui s-a întors de la mine!’
Însă Eu te voi judeca
pentru că zici: ‘Nu am păcătuit!’
36 De ce atâta grabă
ca să-ţi schimbi drumul?
Vei fi făcut de ruşine de către Egipt
aşa cum ai fost făcut de ruşine şi de Asiria.
37 De acolo vei ieşi
cu mâinile pe cap,
căci Domnul i-a lepădat pe cei în care te încrezi
şi nu vei fi ajutat de ei.
Necredincioasa Israel
3 Dacă un bărbat se desparte de soţia lui,
şi ea, plecând de la el, se mărită cu un altul,
se va mai întoarce bărbatul acesta la ea?
N-ar fi chiar şi ţara aceea pângărită?
Şi tu, care te-ai prostituat cu mulţi amanţi,
să te întorci acum la Mine? zice Domnul.
2 Ridică-ţi ochii spre înălţimi şi priveşte:
este vreun loc unde nu te-ai prostituat?
Stăteai pe drumuri pentru ei,
precum arabul în pustie.
Ai pângărit ţara
prin necurăţiile tale şi cu răutatea ta.
3 Chiar dacă ploile au fost oprite
şi ploaia târzie[s] a lipsit,
totuşi ţi-ai păstrat înfăţişarea de prostituată
şi ai refuzat să te ruşinezi.
4 Acum, nu-i aşa, strigi la Mine:
‘Tatăl meu! Tu eşti prietenul tinereţii mele!
5 Îşi va ţine El mânia pe vecie?
O va păstra El pentru totdeauna?’
Iată, aşa ai vorbit,
dar tot sporeşti în a săvârşi răul.»“
6 Pe vremea regelui Iosia, Domnul mi-a zis: „Ai văzut ce a făcut răzvrătita Israel? S-a dus pe orice munte înalt şi sub orice copac verde şi s-a prostituat acolo. 7 Eu Îmi ziceam că, după ce a făcut toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine, dar nu s-a întors, iar sora ei, necredincioasa Iuda, a văzut lucrul acesta. 8 Când am văzut toate lucrurile prin care răzvrătita Israel se prostitua, am izgonit-o şi i-am dat cartea ei de despărţire. Totuşi sora ei, necredincioasa Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus ea însăşi să se prostitueze la fel. 9 Astfel, prin necurăţia ei strigătoare la cer, Israel a pângărit ţara, prostituându-se cu piatra şi cu lemnul. 10 Cu toate acestea, sora ei, necredincioasa Iuda, nu s-a întors la Mine din toată inima, ci cu prefăcătorie, zice Domnul.“
Chemare la pocăinţă
11 Domnul mi-a zis: „Răzvrătita Israel pare nevinovată în comparaţie cu necredincioasa Iuda. 12 Du-te, strigă aceste cuvinte înspre nord şi spune:
«Întoarce-te, răzvrătită Israel, zice Domnul.
Nu mă voi mai uita încruntat la voi,
căci Eu sunt milostiv, zice Domnul,
şi nu ţin mânie pe vecie.
13 Numai recunoaşte-ţi vina,
recunoaşte că ai păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul tău,
că ţi-ai irosit timpul cu dumnezeii străini
sub orice copac verde
şi nu ai ascultat de glasul Meu, zice Domnul.
14 Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul, căci Eu sunt Stăpânul vostru. Eu vă voi lua, pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie, şi vă voi conduce în Sion. 15 Vă voi da păstori după inima Mea; ei vă vor păstori cu pricepere şi chibzuinţă. 16 În zilele acelea, când vă veţi înmulţi şi veţi rodi în ţară, zice Domnul, nu veţi mai vorbi de Chivotul Legământului cu Domnul. Nimeni nu se va mai gândi la el, nimeni nu-şi va mai aminti de el, nimănui nu-i va lipsi şi nici nu vor face un altul. 17 În vremea aceea, Ierusalimul va fi numit Tronul Domnului. Toate neamurile se vor aduna la Ierusalim în Numele Domnului şi nu-şi vor mai urma încăpăţânarea inimilor lor rele.
18 În zilele acelea, Casa lui Iuda se va întovărăşi cu Casa lui Israel şi vor veni împreună din ţara de nord, în ţara pe care am dat-o drept moştenire strămoşilor lor. 19 Îmi spuneam:
‘O, cum te voi pune[t] în numărul fiilor Mei
şi-ţi voi da drept moştenire o ţară plăcută,
cea mai frumoasă moştenire dintre neamuri!’
Mă gândeam că Mă vei numi Tată
şi nu te vei mai abate de la a Mă urma.
20 Însă, aşa cum o femeie este necredincioasă soţului ei,
tot aşa Mi-ai fost şi tu necredincioasă, casă a lui Israel, zice Domnul.»“
21 „Un vuiet se aude pe înălţimi:
sunt plânsetele şi rugăminţile de iertare ale israeliţilor,
din cauză că şi-au pervertit căile
şi L-au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor.“
22 „Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi,
şi vă voi vindeca de răzvrătire!“
„Iată-ne, venim la Tine,
căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru!
23 Într-adevăr, altarele de pe dealuri
şi idolii de pe munţii cei mulţi
sunt o minciună!
Într-adevăr, numai în Domnul, Dumnezeul nostru,
este mântuirea lui Israel!
24 Din tinereţea noastră, idolii care aduc ruşine au mâncat
rodul muncii strămoşilor noştri (
turmele şi cirezile lor,
fiii şi fiicele lor.
25 Să ne culcăm în ruşinea noastră
şi să ne acoperim cu umilirea noastră,
căci am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul nostru,
atât noi, cât şi strămoşii noştri;
din tinereţea noastră până în ziua de azi
nu am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul nostru.“
4 „Dacă te vei întoarce, Israele, zice Domnul,
dacă te vei întoarce la Mine,
dacă vei alunga urâciunile tale dinaintea Mea
şi nu vei mai rătăci,
2 dacă vei jura: «Viu este Domnul!»,
făcând lucrul acesta cu credincioşie, cu judecată şi cu dreptate,
atunci neamurile vor fi binecuvântate în El
şi se vor lăuda cu El.
3 Căci aşa vorbeşte Domnul bărbaţilor din Iuda şi din Ierusalim:
«Desţeleniţi-vă un ogor nou
şi nu semănaţi între spini!
4 Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul,
circumcideţi-vă inimile,
bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului!
Altfel, mânia Mea se va dezlănţui ca un foc
şi va arde fără să mai poată fi stinsă,
din cauza răutăţii faptelor voastre.
Invazie din nord
5 Daţi de ştire în Iuda, vestiţi în Ierusalim şi spuneţi:
‘Sunaţi din trâmbiţă în ţară!’
Strigaţi în gura mare şi ziceţi:
‘Strângeţi-vă
şi haideţi în cetăţile fortificate!’
6 Înălţaţi un steag îndreptat spre Sion!
Fugiţi şi nu vă opriţi!
Căci Eu aduc, din nord, nenorocirea
şi un mare prăpăd!»“
7 „Leul a ieşit din tufişul său
şi nimicitorul neamurilor a pornit.
El şi-a părăsit locul
ca să distrugă ţara.
Cetăţile tale vor zăcea în ruină,
fără nici un locuitor.
8 De aceea, îmbrăcaţi-vă cu saci,
plângeţi şi tânguiţi-vă,
căci mânia aprigă a Domnului
nu s-a îndepărtat de la noi.“
9 „În ziua aceea, zice Domnul,
regele şi conducătorii îşi vor pierde curajul,
preoţii vor fi îngroziţi
şi profeţii vor rămâne înmărmuriţi.“
10 Eu am zis:
– O, Stăpâne Doamne! Într-adevăr ai înşelat poporul acesta şi Ierusalimul când ai zis: „Veţi avea pace!“ Iată că sabia este la gâtul lor!
11 – În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului că un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe. 12 Totuşi un vânt şi mai puternic va veni de la Mine[u]! Acum însă îmi voi rosti judecăţile împotriva lor.
13 „Iată, nimicitorul înaintează ca norii,
carele lui sunt ca un vârtej,
iar caii lui sunt mai rapizi decât vulturii.
Vai de noi, căci vom fi distruşi!“
14 „Curăţeşte-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii izbăvit!
Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?
15 Căci o voce strigă din Dan
şi anunţă nenorocirea din muntele lui Efraim.
16 Aduceţi aminte neamurilor lucrul acesta!
Iată, vestiţi în Ierusalim
că nişte asediatori vin dintr-o ţară îndepărtată
şi îşi ridică glasurile împotriva cetăţilor lui Iuda.
17 Ca cei care păzesc un ogor, aşa înconjoară ei Ierusalimul,
căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.
18 Căile şi faptele tale
au adus acestea asupra ta.
Aceasta este pedeapsa pentru răutatea ta.
Ce amară este
şi cum te pătrunde până în inimă!“
19 „Ah, măruntaiele mele! Măruntaiele mele!
Mă zvârcolesc în durere!
Ah, zidurile inimii mele!
Cum îmi zvâcneşte inima!
Nu pot rămâne tăcut!
Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiţei
şi strigătul de război.
20 Se vesteşte dărâmare după dărâmare,
căci toată ţara este devastată.
Corturile îmi sunt dărâmate dintr-odată,
iar acoperişul într-o clipă.
21 Până când voi vedea steagul
şi voi auzi sunetul trâmbiţei?“
22 „Cei din poporul Meu sunt nebuni;
ei nu Mă cunosc.
Sunt nişte copii fără minte,
lipsiţi de discernământ.
Sunt pricepuţi să facă răul;
nu ştiu să facă binele.“
23 „Mă uit la pământ
şi iată că este pustiu şi gol.
Mă uit la ceruri
şi iată că lumina lor a pierit.
24 Mă uit la munţi
şi iată că ei se cutremură
iar toate dealurile se clatină.
25 Mă uit şi iată că nu mai este nici un om
şi toate păsările cerului au fugit.
26 Mă uit şi iată că ţinutul roditor[v] este un pustiu
şi toate cetăţile lui sunt dărâmate
înaintea Domnului şi înaintea aprigei Lui mânii.
27 Căci aşa vorbeşte Domnul:
«Toată ţara va fi pustiită,
însă nu o voi distruge complet.
28 Din cauza aceasta pământul se va jeli,
iar cerurile se vor întuneca.
Eu am vorbit şi am plănuit aceasta!
Nu-Mi pare rău şi nici nu mă voi răzgândi!»
29 La vuietul călăreţilor şi la strigătul arcaşilor
toţi cei din cetăţi o iau la fugă;
se ascund în păduri
şi se urcă pe stânci.
Toate cetăţile sunt părăsite
şi nimeni nu mai locuieşte în ele.
30 Iar tu, cea pustiită, ce vei face?
Te vei îmbrăca în roşu[w],
te vei împodobi cu giuvaiere de aur şi îţi vei machia ochii cu antimoniu?
Degeaba te vei înfrumuseţa!
Iubiţii tăi te dispreţuiesc
şi vor să-ţi ia viaţa.
31 Aud nişte strigăte ca ale unei femei în chinurile naşterii,
strigăte ale unei femei care naşte pentru prima oară.
Este glasul fiicei Sionului care răsuflă greu
şi îşi întinde mâinile, zicând:
«Vai de mine! Mi-e sufletul sleit
din cauza ucigaşilor!»“
Degradarea totală a lui Iuda
5 „Cutreieraţi drumurile Ierusalimului,
priviţi cu luare-aminte
şi căutaţi în pieţe!
Dacă veţi găsi un om
care să înfăptuiască ce este drept şi să caute adevărul,
voi ierta Ierusalimul.
2 Ei chiar şi atunci când jură: «Viu este Domnul!»,
fac jurăminte false.“
3 „Doamne, nu caută ochii Tăi adevărul?
Tu îi loveşti, dar ei nu simt durere.
Tu îi zdrobeşti, dar ei refuză să se lase disciplinaţi.
Îşi fac obrazul[x] mai tare ca piatra
şi refuză să se pocăiască.
4 Îmi ziceam: «Aceştia sunt doar cei neînsemnaţi;
ei se poartă nesăbuit,
căci ei nu cunosc căile Domnului,
poruncile Dumnezeului lor.
5 Aşa că voi merge la cei mari
şi le voi vorbi.
Cu siguranţă ei cunosc căile Domnului
şi poruncile Dumnezeului lor.»
Însă cu toţii au sfărâmat jugul
şi au rupt legăturile.
6 Din această cauză, un leu din pădure îi va ataca
şi un lup din pustie îi va distruge.
Leopardul îi va pândi în apropierea cetăţilor lor
ca să-i sfâşie pe toţi cei ce vor ieşi din ele,
căci fărădelegile lor sunt fără număr,
iar răzvrătirile lor s-au înmulţit.“
7 „De ce să te iert?
Fiii tăi M-au părăsit
şi jură pe ceea ce nu este Dumnezeu.
Le-am împlinit toate nevoile,
dar ei încă mai comit adulter
şi se îmbulzesc în casa prostituatei.
8 Sunt nişte armăsari bine hrăniţi şi aflaţi în călduri;
fiecare nechează după soţia semenului său.
9 Să nu-i pedepsesc Eu oare pentru aceasta?
zice Domnul.
Să nu mă răzbun Eu
pe un asemenea neam?
10 Veniţi în viile ei şi distrugeţi-le,
dar să nu le distrugeţi de tot!
Tăiaţi-i mlădiţele,
căci nu mai sunt ale Domnului!
11 Casa lui Israel şi Casa lui Iuda
Mi-au fost necredincioase, zice Domnul.
12 S-au lepădat de Domnul
şi au zis: «Nu se va întâmpla aşa![y]
Nici un rău nu va veni asupra noastră;
nu vom vedea nici sabia, nici foametea!
13 Profeţii sunt vânt
şi Cuvântul nu este în ei,
aşa că ceea ce spun ei, să li se întâmple lor!»“
14 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor:
«Pentru că poporul a spus aceste cuvinte, iată,
voi face cuvintele Mele în gura ta un foc,
iar poporul acesta – precum lemnele pe care le mistuie focul.»“
15 „Aduc împotriva voastră un popor de departe,
casă a lui Israel, zice Domnul,
un popor puternic, un popor străvechi,
a cărui limbă nu o cunoaşteţi
şi a cărui vorbire nu o înţelegeţi.
16 Tolba lui este ca un mormânt deschis;
toţi sunt nişte războinici viteji.
17 Ei îţi vor mânca secerişul şi pâinea,
îţi vor mânca fiul şi fiica,
îţi vor mânca turmele şi cirezile,
îţi vor mânca viile şi smochinii
şi-ţi vor distruge prin sabie
cetăţile fortificate în care te încrezi.
18 Totuşi nici în zilele acelea nu vă voi distruge de tot, zice Domnul. 19 Dacă vor întreba atunci: «De ce ne-a făcut Domnul, Dumnezeul nostru, toate acestea?», să le răspunzi astfel: «După cum M-aţi părăsit şi aţi slujit dumnezeilor străini în ţara voastră, tot aşa veţi sluji unor străini într-o ţară care nu este a voastră!»“
20 „Spuneţi lucrul acesta Casei lui Iacov
şi vestiţi-l în Iuda:
21 «Ascultă lucrul acesta, popor nebun şi fără minte,
care ai ochi, dar nu vezi,
ai urechi, dar nu auzi:
22 ‘Nu vă e frică de Mine? zice Domnul.
Nu tremuraţi înaintea Mea?
Eu am pus nisipul ca hotar al mării,
hotar veşnic pe care nu trebuie să-l treacă.
Chiar dacă valurile ei se agită, ele nu pot răzbi
şi chiar dacă urlă, ele nu-l pot trece.’»
23 Poporul acesta însă are o inimă încăpăţânată şi răzvrătită.
Ei Mi-au întors spatele şi au plecat.
24 Nu-şi zic în sinea lor:
«Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru,
Care dă ploaie timpurie şi ploaie târzie[z] la timpul potrivit
şi ne asigură săptămânile rânduite pentru seceriş!»
25 Faptele voastre rele îndepărtează aceste rânduieli de la voi
şi păcatele voastre vă ţin departe de aceste bunătăţi.
26 Căci în poporul Meu se află oameni nelegiuiţi.
Ei pândesc ca păsărarul care întinde laţuri;
întind curse şi prind oameni.
27 Aşa cum este o colivie plină de păsări,
tot aşa sunt şi casele lor pline de viclenie.
De aceea au ajuns ei puternici şi s-au îmbogăţit,
28 s-au îngrăşat şi lucesc de grăsime.
Faptele lor rele nu au limită;
ei nu pledează pentru cauza orfanului, ca s-o câştige,
nici nu apără dreptul celor nevoiaşi.
29 Să nu pedepsesc Eu oare aceste lucruri?
zice Domnul.
Să nu mă răzbun Eu
pe un asemenea neam?
30 Un lucru de necrezut şi dezgustător
se întâmplă în ţară:
31 profeţii profeţesc minciuni
şi preoţii conduc prin puterea lor,
iar celor din poporul Meu le plac aceste lucruri.
Dar ce veţi face la sfârşit?“
Ierusalimul va fi asediat
6 „Fugiţi din mijlocul Ierusalimului,
fii ai lui Beniamin!
Sunaţi din trâmbiţă la Tekoa!
Daţi semnalul la Bet-Hacherem!
Căci din nord se iveşte o nenorocire
şi o mare distrugere.
2 O voi distruge pe fiica Sionului,
cea frumoasă şi delicată,
3 împotriva căruia vin păstorii cu turmele lor;
ei îşi întind corturile în jurul ei
şi fiecare îşi paşte turma în dreptul lui.“
4 „Pregătiţi-vă s-o atacaţi!
Ridicaţi-vă! Să înaintăm în miezul zilei!
Dar, vai, ziua se sfârşeşte
şi umbrele de seară se lungesc.
5 Ridicaţi-vă! Să înaintăm în timpul nopţii
şi să-i distrugem palatele!“
6 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Tăiaţi copaci
şi ridicaţi rampe de asalt împotriva Ierusalimului!
Această cetate trebuie pedepsită,
căci în ea este numai asuprire!
7 Aşa cum o fântână îşi revarsă apele,
tot aşa îşi revarsă şi această cetate răutatea.
Violenţa şi distrugerea răsună din ea.
Boala şi rana ei sunt pentru totdeauna înaintea Mea.
8 Ia învăţătură, Ierusalime,
ca nu cumva să Mă înstrăinez de tine
şi să te prefac într-un pustiu,
într-o ţară de nelocuit.»“
9 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Să culeagă rămăşiţa lui Israel
aşa cum se culege via.
Puneţi mâna pe ea,
aşa cum pune culegătorul mâna pe mlădiţe.»
10 Cui să-i vorbesc şi pe cine să înştiinţez
ca ei să asculte?
Iată, urechile le sunt astupate[aa]
şi nu pot lua aminte.
Cuvântul Domnului este privit cu dispreţ
şi nu-şi găsesc plăcerea în el.
11 Eu însă sunt aşa de plin de mânia Domnului
încât n-o mai pot ţine în mine.
«Toarn-o peste copilul de pe uliţă,
peste tinerii adunaţi laolaltă,
căci şi bărbatul, şi soţia sa vor fi luaţi,
şi bătrânul, şi cel încărcat de zile.
12 Casele lor vor trece în stăpânirea altora,
împreună cu terenurile şi soţiile lor,
căci Îmi voi întinde mâna
împotriva locuitorilor ţării, zice Domnul.
13 De la cel mai mic până la cel mai mare,
toţi sunt lacomi de câştig;
de la profet până la preot,
toţi înşală.
14 Ei leagă în mod uşuratic
rana poporului Meu,
zicând: ‘Pace, pace!’,
când nu este pace.
15 Dar se ruşinează ei oare când săvârşesc vreo urâciune?
Nu, nu le e ruşine deloc
şi nici nu ştiu să roşească.
De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad;
vor fi răsturnaţi când îi voi pedepsi, zice Domnul.»“
16 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Staţi la răspântii şi priviţi!
Întrebaţi care sunt cărările cele vechi,
unde este calea cea bună; apoi umblaţi pe ea
şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Dar ei spun: ‘Nu vrem să umblăm pe ea!’
17 Am pus păzitori peste voi.
Luaţi aminte la sunetul trâmbiţei!
Dar ei spun: ‘Nu vrem să luăm aminte!’
18 De aceea, ascultaţi, neamuri,
şi priviţi ce li se va întâmpla,
voi, martori!
19 Ascultă şi tu, pământule!
Iată, voi aduce peste poporul acesta nenorocirea,
rodul planurilor lui,
pentru că nu a luat aminte la cuvintele Mele
şi a respins Legea Mea.
20 Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Şeba
sau de trestia plăcut mirositoare, care vine dintr-o ţară îndepărtată?
Nu accept arderile voastre de tot
şi nu-Mi plac jertfele voastre.»“
21 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
«Voi pune înaintea acestui popor pietre de poticnire
în care se vor împiedica atât părinţii, cât şi copiii,
atât vecinul, cât şi prietenul său, şi vor pieri.»“
22 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, vine un popor
din ţara de nord;
un mare neam este stârnit
de la marginile pământului.
23 Ei sunt înarmaţi cu arc şi suliţă;
sunt cruzi şi fără milă.
Glasul lor urlă ca marea înfuriată;
sunt călare pe cai şi gata de luptă.
Ei vin ca un războinic împotriva ta,
fiică a Sionului.»“
24 „Am auzit veşti despre ei
şi mâinile ne slăbesc;
ne cuprinde chinul,
ne apucă durerea ca pe o femeie care naşte.
25 Nu ieşiţi pe câmpuri
şi nu umblaţi pe drumuri,
căci acolo este sabia duşmanului,
iar teroarea este pretutindeni.
26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac
şi rostogoleşte-te în cenuşă.
Plângi amarnic,
ca după singurul tău fiu,
căci pe neaşteptate
va veni pustiitorul peste noi.“
27 „Te făcusem un examinator[ab],
un rafinor printre cei din poporul Meu,
ca să-i cunoşti
şi să le cercetezi calea.
28 Toţi sunt peste măsură de răzvrătiţi,
gata să bârfească.
Sunt bronz şi fier;
toţi sunt nişte corupţi.
29 Foalele suflă năprasnic
şi plumbul este topit de foc,
dar rafinorul curăţă degeaba;
cei răi nu sunt înlăturaţi.
30 Sunt numiţi argint lepădat,
căci Domnul i-a lepădat.“
Nu Templul oferă refugiul
7 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului: 2 „Stai la poarta Casei Domnului şi vesteşte acolo următorul mesaj: «Ascultaţi Cuvântul Domnului toţi locuitorii lui Iuda, care intraţi pe aceste porţi ca să vă închinaţi Domnului. 3 Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Îndreptaţi-vă căile şi faptele şi vă voi lăsa să locuiţi în acest loc. 4 Nu vă încredeţi în cuvinte înşelătoare, spunând: ‘Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!’ 5 Numai dacă vă îndreptaţi căile şi faptele şi dacă vă veţi face dreptate unul altuia, 6 dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta, dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră, 7 numai atunci vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o strămoşilor voştri din veşnicie în veşnicie. 8 Totuşi voi vă încredeţi în cuvinte înşelătoare care nu vă aduc nici un câştig.
9 Furaţi şi ucideţi, comiteţi adulter şi juraţi strâmb, ardeţi tămâie lui Baal şi mergeţi după alţi dumnezei, pe care nu-i cunoaşteţi, 10 iar apoi veniţi şi staţi înaintea Mea, în Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu şi ziceţi: ‘Suntem izbăviţi.’ Dar izbăviţi pentru a săvârşi iarăşi aceste urâciuni? 11 A devenit Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu, o peşteră de tâlhari în ochii voştri? Eu Însumi am văzut lucrul acesta, zice Domnul.
12 Duceţi-vă la locul Meu din Şilo, unde pusesem odinioară să locuiască Numele Meu şi priviţi ce i-am făcut din cauza răutăţii poporului Meu, Israel. 13 Şi acum, fiindcă aţi săvârşit toate aceste lucruri, zice Domnul, fiindcă v-am vorbit de la răsăritul soarelui iarăşi şi iarăşi şi nu aţi ascultat, fiindcă v-am chemat şi n-aţi răspuns, 14 voi face Casei care poartă Numele Meu, în care voi vă încredeţi, şi locului pe care l-am dat strămoşilor voştri, aşa cum am făcut şi lui Şilo. 15 Vă voi arunca din prezenţa Mea, cum i-am aruncat pe fraţii voştri, pe toată seminţia lui Efraim.’»
16 Tu însă nu mijloci în favoarea acestui popor, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni în favoarea lor şi nu stărui, căci nu te voi asculta. 17 Nu vezi ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului? 18 Copiii strâng lemne, taţii aprind focul, femeile frământă aluatul ca să facă turte împărătesei cerului[ac]. Ei toarnă jertfe de băutură altor dumnezei ca să Mă mânie. 19 Dar oare pe Mine Mă provoacă? zice Domnul. Nu îşi fac ei rău mai degrabă lor înşişi şi spre ruşinea lor?
20 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, mânia şi furia Mea se vor revărsa peste locul acesta, peste oameni şi peste animale, peste copacii din câmpie şi peste roadele pământului. El va arde şi nu va putea fi stins.»“
21 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Haideţi, adăugaţi arderile voastre de tot la jertfele voastre şi mâncaţi carnea! 22 Eu însă n-am vorbit şi nu le-am dat nici o poruncă strămoşilor voştri cu privire la arderi de tot şi jertfe, în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, 23 ci iată porunca pe care le-am dat-o: ‘Ascultaţi de glasul Meu şi astfel Eu vă voi fi Dumnezeu, iar voi veţi fi poporul Meu. Să umblaţi în toate căile pe care vi le poruncesc, ca să vă fie bine.’ 24 Dar ei n-au ascultat şi nici n-au luat aminte, ci au urmat sfaturile şi pornirile inimii lor rele şi au mers înapoi, nu înainte. 25 Din ziua când strămoşii voştri au ieşit din ţara Egiptului şi până astăzi, zi după zi, iarăşi şi iarăşi, vi i-am trimis pe slujitorii Mei, profeţii. 26 Dar voi nu M-aţi ascultat şi nici nu aţi luat aminte. V-aţi încăpăţânat şi aţi făcut mai rău decât strămoşii voştri.» 27 Când le vei spune toate aceste cuvinte, ei nu te vor asculta; când îi vei striga, ei nu vor răspunde. 28 De aceea, să le spui astfel: «Acesta este poporul care nu ascultă glasul Domnului şi care nu ia aminte la disciplinare. Adevărul a pierit, a fugit din gura lor.»
29 Taie-ţi părul şi aruncă-l. Fă o cântare de jale pe înălţimi, căci Domnul a lepădat şi a părăsit această generaţie, care L-a mâniat. 30 Copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea, zice Domnul. Şi-au aşezat idolii lor urâcioşi în Casa peste care este chemat Numele Meu şi au pângărit-o. 31 Au zidit locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă în foc fiii şi fiicele, lucru pe care nu l-am poruncit şi care nici nu mi-a trecut prin minte.
32 De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice Tofet şi valea Ben-Hinom, ci Valea Măcelului, deoarece vor îngropa morţii la Tofet, din lipsă de loc. 33 Hoiturile poporului acestuia vor fi hrană pentru păsările cerului şi pentru animalele pământului şi nimeni nu le va speria. 34 Voi face să înceteze în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului strigătele de bucurie şi de veselie, cântecele mirelui şi ale miresei, căci ţara va deveni un pustiu.
Mustrarea lui Israel
8 În vremea aceea, zice Domnul, osemintele regilor şi ale conducătorilor lui Iuda, osemintele preoţilor şi ale profeţilor şi osemintele locuitorilor Ierusalimului vor fi scoase din mormintele lor, 2 vor fi întinse în faţa soarelui, a lunii şi a întregii oştiri a cerului, a acelora pe care ei i-au iubit, i-au slujit, i-au urmat, i-au căutat şi s-au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor fi un gunoi pe faţa pământului. 3 În toate locurile unde îi voi izgoni, toţi cei ce vor supravieţui din acest neam rău vor prefera mai degrabă moartea decât viaţa, zice Domnul Oştirilor.“
Păcat şi pedeapsă
4 „Spune-le că aşa vorbeşte Domnul:
«Cine cade şi nu se mai ridică?
Cine se abate din drum fără să se întoarcă iarăşi?
5 De ce atunci cei din poporul acesta se abat din drum,
iar Ierusalimul stăruie în apostazie?
Ei se întăresc tot mai mult în înşelătorie
şi refuză să se întoarcă?
6 Am ascultat cu atenţie,
dar ei nu rostesc ceea ce este drept.
Nici unuia nu-i pare rău de răul lui
şi nu se întreabă: ‘Ce am făcut?’.
Toţi îşi încep din nou alergarea,
ca un cal care se aruncă în luptă.
7 Până şi barza
îşi cunoaşte timpul ei pe ceruri;
turturica, lăstunul şi cocorul[ad]
iau aminte la timpul când trebuie să vină.
Dar poporul Meu
nu cunoaşte porunca Domnului.
8 Cum puteţi spune: ‘Suntem înţelepţi,
căci avem Legea Domnului!’,
când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor
a transformat-o într-o minciună?
9 Înţelepţii sunt daţi de ruşine,
sunt îngroziţi şi capturaţi.
De vreme ce au respins Cuvântul Domnului,
ce fel de înţelepciune au ei?
10 De aceea, pe soţiile lor le voi da altor bărbaţi
şi terenurile lor altor proprietari.
Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare,
toţi sunt lacomi de câştig;
de la profet până la preot,
toţi înşală.
11 Ei leagă în mod uşuratic
rana fiicei poporului Meu,
zicând: ‘Pace, pace!’,
când nu este pace.
12 Le este lor ruşine de urâciunile pe care le săvârşesc?
Nu, nu le este ruşine deloc;
nici măcar nu ştiu să roşească.
De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad
şi vor fi răsturnaţi, când vor fi pedepsiţi, zice Domnul.
13 Voi face să le înceteze recolta, zice Domnul.
Nu vor mai fi struguri în vie,
nu vor mai fi smochine în smochin,
iar frunzele se vor veşteji.
Ceea ce le-am dat
va fi luat de la ei.[ae]»“
14 „De ce mai staţi în aşteptare?
Adunaţi-vă!
Să intrăm în cetăţile fortificate
şi să pierim acolo!
Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a condamnat la moarte
şi ne dă să bem ape otrăvite,
pentru că am păcătuit împotriva Lui.
15 Aşteptam pacea,
dar n-a venit nimic bun;
aşteptam un timp de vindecare,
dar iată că vine numai teroare.
16 Gâfâitul cailor duşmanilor
se aude din Dan;
la nechezatul armăsarilor lor
se cutremură toată ţara;
au venit să devoreze ţara
şi tot ce cuprinde ea,
cetatea şi pe cei ce locuiesc în ea.“
17 „Iată, voi trimite printre voi nişte şerpi veninoşi,
nişte vipere care nu pot fi vrăjite
şi care vă vor muşca, zice Domnul.“
18 „Durerea mea nu are leac[af]!
Inima îmi este sleită în mine!
19 Iată, strigătul fiicei poporului meu
răsună dintr-o ţară îndepărtată:
«Nu mai este Domnul în Sion?
Nu mai este Împăratul lui acolo?»“
„De ce M-au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite,
prin idolii lor străini ce nu sunt de nici un folos?“
20 „Secerişul a trecut,
vara s-a terminat,
iar noi tot nu suntem izbăviţi.
21 Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu;
jelesc, iar spaima mă cuprinde.
22 Nu este nici un balsam vindecător în Ghilad?
Nu este nici un doctor acolo?
De ce nu este vindecare
pentru rana fiicei poporului meu?
9 O! de mi-ar fi capul un izvor de ape
şi ochii o fântână de lacrimi!
Aş plânge zi şi noapte
zdrobirea fiicei poporului meu.
2 O, dacă aş avea în pustie
un han de călători,
l-aş părăsi pe poporul meu
şi aş pleca de la el,
căci toţi comit adulter
şi sunt o adunătură de necredincioşi.“
3 „Au limba întinsă ca un arc
ca să arunce minciuna
şi nu prin adevăr[ag]
sunt ei puternici în ţară,
căci merg din răutate în răutate
şi nu Mă cunosc, zice Domnul.
4 Fiecare să se păzească de prietenul lui;
să nu vă încredeţi în nici unul din fraţii voştri,
căci orice frate este un înşelător[ah]
şi orice prieten umblă cu bârfe.
5 Fiecare îşi înşală prietenul
şi nimeni nu spune adevărul.
Îşi deprind limba la vorbe mincinoase
şi se obosesc să facă rău.
6 Locuinţa ta[ai] este în mijlocul înşelătoriei.
De înşelători ce sunt, ei refuză să Mă cunoască, zice Domnul.“
7 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Îi voi topi şi îi voi încerca,
căci ce altceva aş putea face
cu fiica poporului Meu?
8 Limba lor este o săgeată ucigătoare;
ea rosteşte înşelăciunea.
Cu gura, ei vorbesc prietenului de pace,
dar în adâncul inimii, îi întind curse.
9 Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri,
zice Domnul?
Să nu mă răzbun Eu
pe un asemenea neam?»“
10 „Voi înălţa o plângere şi un bocet pentru munţi,
precum şi un cântec de jale pentru păşunile pustiite,
căci sunt arse şi nimeni nu le cutreieră;
nu se mai aude în ele behăitul turmelor.
Păsările cerului şi-au luat zborul
şi animalele câmpului au fugit.“
11 „Voi preface Ierusalimul într-o movilă de pietre,
într-o vizuină de şacali.
Voi preface cetăţile lui Iuda
într-o pustie lipsită de locuitori.“
12 „Cine este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Cui i-a vorbit gura Domnului, ca să ne poată lămuri de ce este distrusă ţara, de ce este arsă ca o pustie şi nimeni nu o mai cutreieră? 13 Iată însă ce spune Domnul: «Se întâmplă astfel, pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le-o pusesem înainte, pentru că nu au ascultat de glasul Meu şi nu au respectat Legea Mea, 14 ci au umblat după încăpăţânarea inimii lor şi după baali[aj], aşa cum i-au învăţat strămoşii lor.»“
15 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, îi voi face pe cei din poporul acesta să se hrănească cu pelin şi le voi da să bea ape otrăvite. 16 Îi voi împrăştia printre nişte neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor, şi îi voi urmări cu sabia până îi voi distruge.»“
17 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Luaţi aminte acum! Chemaţi bocitoarele să vină!
Trimiteţi după femeile înţelepte să vină!
18 Să se grăbească
şi să înalţe o cântare de jale pentru noi,
până când ni se vor umple ochii de lacrimi
şi pleoapele – de şiroaie de apă.
19 Strigătul de jale se aude în Sion:
‘Cât suntem de nenorociţi
şi ce mare este ruşinea noastră!
Trebuie să părăsim ţara,
căci locuinţele noastre sunt surpate.’»“
20 „Ascultaţi, femeilor, Cuvântul Domnului!
Deschideţi-vă urechile la cuvântul gurii Lui!
Învăţaţi-le pe fiicele voastre cântece de jale
şi învăţaţi-vă bocete unele pe altele,
21 căci moartea s-a urcat prin ferestrele noastre
şi a intrat în palatele noastre.
A nimicit copiii de pe străzi
şi tinerii din pieţe.“
22 „Spune: «Aşa vorbeşte Domnul:
‘Hoiturile oamenilor vor zăcea întinse
precum gunoiul pe câmpii,
precum snopul căzut înapoia secerătorului
şi pe care nu-l adună nimeni.’»“
23 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui,
cel tare să nu se laude cu tăria lui,
iar cel bogat să nu se laude cu bogăţia lui,
24 ci, cel ce se laudă să se laude
că Mă înţelege, că Mă cunoaşte
şi că ştie că Eu sunt Domnul Care arăt îndurare[ak]
şi Care înfăptuiesc judecată şi dreptate pe pământ,
fiindcă în acestea Îmi găsesc Eu plăcerea, zice Domnul.»“
25 „Iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi pe toţi cei care sunt circumcişi doar în trup: 26 pe Egipt, Iuda, Edom, Amon, Moab şi pe toţi cei ce îşi rad colţurile bărbii, care locuiesc în pustie[al]; căci toate neamurile sunt necircumcise şi toată Casa lui Israel are inima necircumcisă.“
Denunţarea idolatriei
10 „Ascultaţi cuvântul pe care vi-l spune Domnul, casă a lui Israel: 2 «Aşa vorbeşte Domnul:
‘Nu învăţaţi calea celorlalte neamuri
şi nu vă înspăimântaţi de semnele cerurilor,
chiar dacă neamurile se înspăimântă de ele.
3 Căci obiceiurile neamurilor sunt deşarte;
ei taie un copac din pădure
şi mâna meşterului îl lucrează cu dalta.
4 Îl împodobesc cu argint şi aur
şi îl fixează cu ciocane şi cuie
ca astfel să nu se clatine.
5 Asemenea unor sperietori într-un ogor de castraveţi,
idolii lor nu pot vorbi;
ei sunt purtaţi de alţii,
căci nu pot merge.
Să nu vă temeţi de ei,
căci nu vă pot face nici un rău
şi nu sunt în stare să vă facă nici un bine.’»“
6 „Nici unul nu este ca Tine, Doamne!
Tu eşti mare
şi Numele Tău este măreţ în putere.
7 Cine să nu se teamă de Tine,
Împărate al neamurilor?
Ţie Ţi se cuvine teama!
Căci printre toţi înţelepţii neamurilor
şi în toate regatele lor
nu este nimeni ca Tine.
8 Toţi laolaltă sunt proşti şi nebuni;
ştiinţa lor este dată de idoli deşerţi din lemn.
9 Argintul bătut este adus din Tarşiş
şi aurul din Ufaz;
Ceea ce meşterul şi aurarul au făcut
este îmbrăcat apoi în albastru şi purpuriu;
toate sunt lucrate de meşteri pricepuţi.
10 Domnul însă este adevăratul Dumnezeu.
El este Dumnezeul cel Viu şi Împăratul cel Veşnic.
Când El se mânie, pământul se cutremură
şi neamurile nu pot suferi indignarea Lui.
11 De aceea, aşa să le vorbiţi: «Aceşti zei, care nu au făcut cerurile şi pământul, vor pieri de pe faţa pământului şi de sub ceruri.»[am]
12 El însă a făcut pământul prin puterea Lui,
a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui
şi a întins cerurile prin priceperea Lui.
13 La tunetul Lui urlă apele din ceruri.
El înalţă norii de la marginile pământului,
trimite fulgerele şi ploaia
şi scoate vântul din cămările Lui.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.