Bible in 90 Days
Psalmul 135
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi Numele Domnului,
lăudaţi-L, slujitori ai Domnului,
2 care staţi[a] în Casa Domnului,
în curţile Casei Dumnezeului nostru!
3 Lăudaţi-L pe Domnul, căci Domnul este bun!
Cântaţi Numelui Său, căci este plăcut!
4 Căci Domnul l-a ales pe Iacov pentru Sine,
l-a ales pe Israel ca să fie comoara Sa[b].
5 Eu recunosc că Domnul este mare:
Domnul nostru este mai mare decât toţi zeii!
6 Domnul face tot ce-I place,
atât în ceruri, cât şi pe pământ,
atât pe mări, cât şi în toate adâncurile.
7 El face să se ridice norii de la capătul pământului;
El trimite fulgerele care vestesc ploaia
şi aduce vântul din cămările lui.
8 El este Acela Care a ucis pe întâii născuţi ai Egiptului,
de la oameni până la dobitoace.
9 El a trimis semne şi minuni în mijlocul tău, Egiptule,
împotriva lui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.
10 El a lovit multe neamuri
şi a omorât regi puternici:
11 pe Sihon, regele amoriţilor,
pe Og, regele Başanului,
şi pe regii tuturor regatelor din Canaan.
12 Apoi a dat ţara acestora ca moştenire,
ca moştenire lui Israel, poporul Său.
13 Doamne, Numele Tău este veşnic!
Doamne, Tu eşti amintit din generaţie în generaţie.
14 Căci Domnul face dreptate poporului Său
şi are milă de slujitorii Săi.
15 Idolii neamurilor sunt din argint şi din aur,
sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
16 Au gură, dar nu pot grăi,
au ochi, dar nu pot vedea,
17 au urechi, dar nu aud,
au nas, dar nu au suflare în nările lor.
18 Asemenea lor sunt şi cei care i-au întocmit,
toţi cei ce se încred în ei.
19 Casă a lui Israel, binecuvântează-L pe Domnul!
Casă a lui Aaron, binecuvântează-L pe Domnul!
20 Casă a lui Levi, binecuvântează-L pe Domnul!
Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi-L pe Domnul!
21 Binecuvântat să fie Domnul din Sion,
El Care locuieşte în Ierusalim!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 136
1 – Daţi laudă Domnului căci este bun!
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
2 – Daţi laudă Dumnezeului dumnezeilor!
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
3 – Daţi laudă Stăpânului stăpânilor,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
4 – ...singurului Care face mari minuni,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
5 – ...Celui Ce a făcut cerurile cu pricepere,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
6 – ...Celui Ce a întins pământul pe ape,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
7 – ...Celui Ce a făcut luminătorii cei mari,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
8 – ...soarele, ca să stăpânească ziua,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
9 – ...luna şi stelele, ca să stăpânească noaptea,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
10 – ...Celui Ce a lovit Egiptul prin întâii lor născuţi...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
11 – ...şi a scos pe Israel din mijlocul lor...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
12 – ...cu mână tare şi cu braţ întins,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
13 – ...Celui Ce a tăiat în două Marea Roşie[c],...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
14 – ...l-a trecut pe Israel prin mijlocul ei...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
15 – ...şi l-a scăpat de Faraon şi de armata acestuia în Marea Roşie,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
16 – ...Celui Ce Şi-a călăuzit poporul prin pustie,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
17 – ...Celui Ce a lovit regi mari,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
18 – ...Celui Ce a omorât regi puternici,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
19 – ...pe Sihon, regele amoriţilor,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
20 – ...pe Og, regele Başanului,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
21 – ...şi le-a dat ţara lor de moştenire,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
22 – ...de moştenire lui Israel, robul Lui,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
23 – ...pe Cel Ce Şi-a amintit de noi când eram umiliţi...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
24 – ...şi ne-a scăpat de asupritorii noştri,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
25 – ...pe Cel Ce dă hrană fiecărei făpturi.
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
26 – Daţi laudă Dumnezeului cerurilor!
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
Psalmul 137
1 Pe malurile râurilor Babilonului,
stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.
2 Ne atârnaserăm lirele
în sălciile din ţinutul acela,
3 căci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece,
asupritorii noştri ne cereau bucurie:
„Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“
4 Cum să cântăm noi cântecele Domnului
pe un pământ străin?
5 Ierusalime, dacă te voi uita,
să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!
6 Limba mea să se lipească de cerul gurii mele
dacă nu îmi voi aminti de tine
şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
7 Doamne, adu-Ţi aminte de edomiţii
care, la căderea Ierusalimului,
ziceau: „Radeţi!
Radeţi tot până la temelie!“
8 Fiică a Babilonului, sortită pustiirii!
Ferice de acela care-ţi va răsplăti
ceea ce tu ne-ai făcut!
9 Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi
şi-i va zdrobi de stâncă!
Psalmul 138
Al lui David
1 Te voi lăuda din toată inima mea,
Te voi cânta în prezenţa dumnezeilor!
2 Mă voi închina în Templul Tău cel sfânt
şi-Ţi voi lăuda Numele,
pentru îndurarea Ta, pentru credincioşia Ta,
pentru că Ţi-ai înălţat Numele şi cuvântul mai presus de orice.
3 În ziua când Te-am chemat, Tu mi-ai răspuns,
m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.
4 Doamne, toţi regii pământului Te vor lăuda
când vor auzi cuvintele gurii Tale!
5 Vor cânta căile Domnului,
căci mare este slava Ta, Doamne!
6 Deşi este înălţat, Domnul îl vede pe cel smerit
şi îl cunoaşte de departe pe cel mândru.
7 Când umblu prin mijlocul necazului,
Tu mă înviorezi,
Îţi întinzi mâna împotriva mâniei duşmanilor mei
şi mă izbăveşti cu dreapta Ta.
8 Domnul va isprăvi ce a început pentru mine.
Doamne, îndurarea Ta este veşnică:
nu părăsi lucrările mâinilor Tale!
Psalmul 139
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.
1 Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!
2 Tu ştii când stau jos şi când mă ridic
şi de departe îmi cunoşti gândurile.
3 Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul
şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
4 Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze,
că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.
5 Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte
şi-Ţi pui mâna peste mine.
6 O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine:
este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.
7 Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
unde să fug dinaintea feţei Tale?
8 Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo!
Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo!
9 Purtat de aripile zorilor,
mă aşez la capătul mării,
10 dar şi acolo mâna Ta mă conduce
şi dreapta Ta mă apucă.
11 Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
noaptea luminează ca ziua,
iar întunericul este ca lumina.
13 Tu mi-ai întocmit rărunchii;
Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.
14 Te laud că sunt o făptură atât de minunată
– minunate sunt lucrările Tale! –
şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta.
15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine
când am fost făcut într-un loc ascuns,
când am fost ţesut în adâncimile pământului.
16 Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte
mai înainte să existe vreuna din ele.
17 Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
Cât de mare este numărul lor!
18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19 Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău!
Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor!
20 Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
duşmanii Tăi, care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit!
21 Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârşită:
pentru mine, ei sunt nişte duşmani.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima,
încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările!
24 Vezi dacă sunt pe o cale rea
şi du-mă pe calea veşniciei!
Psalmul 140
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Izbăveşte-mă, Doamne, de oamenii răi,
păzeşte-mă de oamenii violenţi,
2 de cei ce plănuiesc lucruri rele în inima lor
şi stârnesc conflicte în fiecare zi.
3 Ei îşi fac limba ascuţită ca a unui şarpe
şi sub buzele lor este venin de viperă!Sela
4 Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău!
Protejează-mă de omul violent,
de cel ce se gândeşte cum să pună piedică paşilor mei!
5 Nişte îngâmfaţi mi-au ascuns curse,
şi-au întins funiile laţului lor,
mi-au pus capcane pe marginea potecii!Sela
6 Eu însă zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu!
Ascultă, Doamne, glasul rugilor mele!
7 Stăpâne Doamne, Mântuitorul meu puternic,
Care mi-ai protejat capul în ziua luptei –
8 nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău;
nu îngădui să-i reuşească planurile, ca să nu se fălească!“Sela
9 Capul celor ce mă înconjoară
să fie acoperit de necazul provocat de buzele lor!
10 Să cadă peste ei cărbuni aprinşi;
să fie aruncaţi în foc,
în adâncuri de unde să nu se mai scoale.
11 Fie ca oamenii limbuţi să nu fie întăriţi în ţară;
fie ca pe oamenii violenţi şi răi să-i vâneze şi să-i doboare dezastrul.
12 Ştiu că Domnul va face dreptate celui necăjit
şi susţine cauza celor nevoiaţi.
13 Într-adevăr, cei drepţi vor lăuda Numele Tău,
iar oamenii integri vor locui în prezenţa Ta.
Psalmul 141
Un psalm al lui David
1 Doamne, pe Tine Te chem! Vino degrabă la mine!
Ascultă glasul meu, când strig după ajutor la Tine!
2 Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta,
iar ridicarea mâinilor mele – ca jertfele de seară.
3 Doamne, pune strajă gurii mele;
păzeşte uşa buzelor mele!
4 Nu-mi lăsa inima să mi se abată spre ce este rău,
spre faptele rele ale oamenilor care săvârşesc nelegiuirea,
şi nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.
5 Să mă lovească cel drept[d] – aceasta este dragoste!
Să mă mustre el, căci de la un aşa untdelemn nu-mi voi feri capul!
Dar rugăciunea mea tot împotriva faptelor rele ale celor nelegiuiţi va fi!
6 Când judecătorii lor vor fi aruncaţi de pe marginea stâncilor,
atunci vor da ascultare cuvintelor mele, căci ele sunt plăcute.
7 Cum arată pământul arat şi brăzdat,
aşa sunt şi oasele noastre împrăştiate la intrarea în Locuinţa Morţilor.
8 Eu însă către Tine, Stăpâne Doamne, îmi îndrept ochii,
la Tine caut adăpost: nu-mi părăsi sufletul!
9 Păzeşte-mă de cursele pe care mi le-au întins duşmanii
şi de capcanele celor ce săvârşesc fărădelegea.
10 Fie ca cei răi să cadă în cursele lor,
iar eu să scap!
Psalmul 142
Un maschil[e] al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peşteră. O rugăciune.
1 Cu glasul meu eu strig către Domnul,
cu glasul meu eu caut îndurare la Domnul.
2 Îmi vărs plângerea înaintea Lui,
îmi povestesc necazul înaintea Lui.
3 Când duhul îmi este mâhnit,
Tu-mi cunoşti cărarea.
Pe calea pe care merg,
ei mi-au ascuns curse.
4 Priveşte la dreapta mea şi ia aminte;
nimeni nu mă mai cunoaşte!
Am rămas fără adăpost;
nimănui nu-i pasă de viaţa mea!
5 Te chem, Doamne,
zicând: „Tu eşti adăpostul meu,
moştenirea mea pe pământul celor vii!“
6 Ascultă-mi strigătul,
căci sunt foarte nenorocit!
Izbăveşte-mă de prigonitorii mei,
căci sunt mai tari decât mine!
7 Scoate-mă din temniţă,
ca să laud Numele Tău!
Cei drepţi se vor aduna împrejurul meu
când îmi vei face bine.
Psalmul 143
Un psalm al lui David
1 Doamne, ascultă-mi rugăciunea!
Pleacă-Ţi urechea la ruga mea!
În credincioşia şi dreptatea Ta,
răspunde-mi!
2 Nu intra la judecată cu robul Tău,
căci nici un om viu nu-şi poate apăra dreptatea înaintea Ta!
3 Duşmanul mă prigoneşte,
mă zdrobeşte de pământ,
mă face să locuiesc în întunecimi
asemenea celor morţi demult.
4 Duhul îmi este sleit;
inima îmi este tulburată înăuntrul meu.
5 Îmi aduc aminte de zilele de odinioară,
cuget la toate lucrările Tale
şi mă gândesc la ceea ce au făcut mâinile Tale.
6 Îmi întind mâinile către Tine;
sufletul meu însetează după Tine ca pământul uscat.Sela
7 Doamne, grăbeşte-Te să-mi răspunzi,
căci duhul îmi este istovit!
Nu-Ţi ascunde faţa de mine,
ca să nu ajung asemenea celor ce se coboară în groapă!
8 Fă-mă să aud dimineaţa despre îndurarea Ta,
căci în Tine mă încred!
Fă-mi cunoscută calea pe care să merg,
căci la Tine îmi înalţ sufletul!
9 Doamne, izbăveşte-mă de duşmanii mei,
căci la Tine caut adăpost!
10 Învaţă-mă cum să-Ţi împlinesc voia,
căci Tu eşti Dumnezeul meu!
Fie ca Duhul Tău cel bun
să mă călăuzească prin locuri netede!
11 Din pricina Numelui Tău, Doamne, înviorează-mă!
Din pricina dreptăţii Tale, scapă-mi sufletul din necaz!
12 Din pricina îndurării Tale isprăveşte cu duşmanii mei
Şi nimiceşte toţi prigonitorii sufletului meu,
căci eu sunt robul Tău!
Psalmul 144
Al lui David
1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă
şi degetele pentru război,
2 Binefăcătorul[f] meu, Fortăreaţa mea,
Întăritura mea, Izbăvitorul meu,
Scutul meu, Cel în Care mă încred,
Cel Care-mi supune poporul![g]
3 Doamne, ce este omul, ca să-Ţi pese de el,
ce este fiul omului, ca să te gândeşti la el?
4 Omul este ca un abur,
iar zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Doamne, apleacă-Ţi cerurile şi coboară;
atinge munţii, ca să fumege!
6 Aprinde fulgerul şi împrăştie-i pe duşmanii mei;
aruncă săgeţile Tale şi pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ţi mâna din înălţime!
Scapă-mă şi izbăveşte-mă
din apele cele mari,
din mâna fiilor celui străin,
8 a căror gură vorbeşte nimicuri[h]
şi a căror dreaptă este înşelătoare!
9 Dumnezeule, Îţi voi cânta un cântec nou,
Îţi voi cânta cu lira cu zece corzi,
10 Ţie, Care le dai regilor biruinţa,
Care îl scapi pe robul Tău, David, de sabia celui rău!
11 Numai scapă-mă, izbăveşte-mă
din mâna fiilor celui străin,
a căror gură vorbeşte nimicuri
şi a căror dreaptă este înşelătoare!
12 Atunci fiii noştri, în tinereţea lor, vor fi ca nişte plante
bine crescute,
fetele noastre sunt ca nişte stâlpi sculptaţi
care susţin[i] un palat.
13 Grânarele noastre vor fi pline,
gemând de tot felul de roade;
turmele şi cirezile noastre ni se vor înmulţi cu miile
şi cu zecile de mii pe păşunile noastre;
14 vitele noastre vor fi bine hrănite;[j]
nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri,
nici de înrobire,
nici de ţipăt pe uliţele noastre.
15 Ferice de poporul care are parte de acestea!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
Psalmul 145[k]
O cântare de laudă. Al lui David.
1 Te voi înălţa, Dumnezeul meu, Împărate!
Voi binecuvânta Numele Tău în veci de veci!
2 Te voi binecuvânta în fiecare zi,
voi lăuda Numele Tău în veci de veci!
3 Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă!
Măreţia Lui nu are margini!
4 Fiecare generaţie va lăuda lucrările Tale:
să vestească cu toţii isprăvile Tale!
5 Voi spune despre splendoarea slavei măreţiei Tale
şi voi istorisi despre minunile Tale![l]
6 Oamenii vor vorbi despre puterea Ta cea înfricoşătoare,
iar eu voi povesti despre măreţia Ta.
7 Vor trâmbiţa aducerea-aminte a marii Tale bunătăţi
şi vor aclama cu bucurie dreptatea Ta.
8 Domnul este binevoitor şi milos,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 Domnul este bun cu toţi,
îndurarea Lui se întinde peste toate lucrările Sale.
10 Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne,
iar credincioşii Tăi Te vor binecuvânta!
11 Vor mărturisi despre slava împărăţiei Tale
şi vor vorbi despre măreţia Ta,
12 ca să facă cunoscut fiilor oamenilor isprăvile Tale
şi slava splendorii împărăţiei Tale.
13 Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică
şi stăpânirea Ta dăinuie din generaţie în generaţie.
Domnul este credincios tuturor promisiunilor Sale
şi plin de îndurare faţă de tot ce a creat.[m]
14 Domnul îi sprijină pe toţi cei ce cad
şi îi îndreaptă pe toţi cei încovoiaţi!
15 Ochii tuturor se îndreaptă cu nădejde către Tine,
iar Tu le dai hrana la vreme.
16 Îţi deschizi mâna
şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
17 Domnul este drept în toate căile Sale
şi plin de îndurare faţă de tot ce a făcut!
18 Domnul este aproape de toţi cei ce-L cheamă,
de toţi cei ce-L cheamă în adevăr.
19 El împlineşte dorinţa celor ce se tem de El,
aude strigătul lor după ajutor şi-i salvează.
20 Domnul este păzitorul tuturor celor ce-L iubesc,
dar îi nimiceşte pe toţi cei răi.
21 Gura mea va rosti lauda Domnului
şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt
pentru totdeauna.
Psalmul 146
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Suflete al meu, laudă-L pe Domnul!
2 Îl voi lăuda pe Domnul toată viaţa mea;
Îi voi cânta Dumnezeului meu cât timp voi fi!
3 Nu vă încredeţi în cei mari,
în fiii oamenilor care nu pot izbăvi.
4 Când îl părăseşte duhul, se întoarce în ţărână
şi în aceeaşi zi îi pier toate planurile.
5 Ferice de cel ce Îl are pe Dumnezeul lui Iacov ca ajutor
şi a cărui nădejde este în Domnul, Dumnezeul lui,
6 Creatorul cerurilor şi al pământului,
al mării şi a tot ce cuprinde ea,
Păzitorul adevărului pe veci,
7 Cel Ce susţine cauza celor asupriţi,
Cel Ce dă pâine celor flămânzi,
Domnul Care eliberează prizonierii,
8 Domnul Care deschide ochii orbilor,
Domnul Care îi îndreaptă pe cei încovoiaţi,
Domnul Care îi iubeşte pe cei drepţi,
9 Domnul Care îi poartă de grijă străinului,
sprijină orfanul şi văduva,
dar răstoarnă calea celor răi.
10 Domnul împărăţeşte pe veci,
Dumnezeul tău, Sioane, din generaţie în generaţie!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 147
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Cât de bine este să-I cântăm Dumnezeului nostru;
cât de plăcută şi de potrivită este lauda!
2 Domnul zideşte Ierusalimul şi-i
strânge pe deportaţii lui Israel.
3 El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită
şi le leagă rănile.
4 El socoteşte numărul stelelor
şi le cheamă pe nume pe toate.
5 Domnul nostru este mare şi plin de putere;
înţelepciunea Sa nu are margini!
6 Domnul îi ridică pe cei smeriţi,
dar pe cei răi îi apleacă până la pământ.
7 Închinaţi-vă Domnului cu mulţumire,
cântaţi-I Dumnezeului nostru din liră!
8 El acoperă cerul cu nori,
pregăteşte ploaia pentru pământ
şi face să răsară iarba pe munţi.
9 El le dă hrană vitelor
şi hrăneşte puii de corb când aceştia strigă.
10 Nu în puterea calului Îşi găseşte El plăcerea;
nu de puterea omului se bucură;
11 ci Domnul Îşi găseşte plăcerea în cei ce se tem de El,
în cei ce nădăjduiesc în îndurarea Lui.
12 Laudă-L pe Domnul, Ierusalime,
laudă-L pe Dumnezeul tău, Sioane!
13 Căci El întăreşte zăvoarele porţilor tale
şi îţi binecuvântează fiii în mijlocul tău.
14 El dă pace hotarelor tale
şi te satură cu cel mai ales grâu.
15 El trimite pe pământ porunca Sa;
Cuvântul Lui aleargă cu iuţeală.
16 El dă neaua ca lâna
şi presară bruma ca cenuşa.
17 El azvârle gheaţa în bucăţi,
– cine poate sta înaintea frigului Său? –
18 dă poruncă şi aceasta se topeşte,
Îşi pune vântul să sufle şi apele curg!
19 A făcut cunoscut Cuvântul Său lui Iacov
şi a descoperit hotărârile şi judecăţile Sale lui Israel!
20 Totuşi, El n-a făcut aşa cu nici un alt neam
şi ele nu cunosc judecăţile Lui.
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 148
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri,
lăudaţi-L în înălţimi!
2 Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui,
lăudaţi-L, toată oştirea Lui!
3 Lăudaţi-L, soare şi lună,
lăudaţi-L, stele strălucitoare, toate!
4 Lăudaţi-L, ceruri preaînalte,
şi voi, ape de deasupra cerurilor!
5 Să laude Numele Domnului,
căci El a poruncit şi acestea au fost făcute!
6 El le-a aşezat la locul lor pe vecie
printr-o lege pe care nu o va încălca.[n]
7 Lăudaţi-L pe Domnul, cei de pe pământ,
monştri ai apelor şi toate adâncurile,
8 fulgerul[o] şi grindina, zăpada şi ceaţa,
vântul năprasnic ce-I împlineşte porunca,
9 munţii şi toate dealurile,
copacii roditori şi toţi cedrii,
10 fiarele şi toate vitele,
târâtoarele şi păsările înaripate,
11 regii pământului şi toate neamurile,
prinţii şi toţi demnitarii pământului,
12 tinerii şi tinerele,
bătrânii şi copiii deopotrivă!
13 Să laude cu toţii Numele Domnului,
pentru că numai Numele Lui este înălţat,
iar măreţia Lui este mai presus de pământ şi ceruri!
14 El înalţă puterea poporului Său[p];
aceasta este o pricină de laudă pentru credincioşii Săi,
pentru fiii lui Israel, poporul care Îi este aproape.
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 149
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Cântaţi Domnului un cântec nou;
cântaţi lauda Lui în adunarea credincioşilor!
2 Să se bucure Israel de Făcătorul lui
şi să se înveselească fiii Sionului de Împăratul lor!
3 Să-I laude Numele prin dansuri
şi să-I cânte cu tamburine şi cu lira!
4 Căci Domnul Îşi găseşte plăcerea în poporul Său;
El îi încununează pe cei smeriţi cu izbăvire.
5 Să salte de veselie credincioşii îmbrăcaţi în slavă!
Să strige de bucurie în aşternuturile lor!
6 Fie ca proslăvirea lui Dumnezeu să fie în gura lor
şi sabia cu două tăişuri în mâna lor,
7 ca să se răzbune pe neamuri,
să pedepsească popoarele,
8 să le lege regii cu lanţuri
şi nobilii cu obezi de fier,
9 şi să împlinească astfel judecata scrisă.
Aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii Săi!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 150
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul în Lăcaşul Lui cel sfânt!
Lăudaţi-L în întinderea cerurilor Lui măreţe!
2 Lăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari,
lăudaţi-L pentru măreţia Sa nemărginită!
3 Lăudaţi-L în sunet de corn,
lăudaţi-L cu harfa şi cu lira!
4 Lăudaţi-L cu tamburine şi cu dansuri,
lăudaţi-L cu instrumente cu corzi şi cu fluiere!
5 Lăudaţi-L cu chimvale zăngănitoare,
lăudaţi-L cu chimvale răsunătoare!
6 Tot ce are suflare să-L laude pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Prolog: scopul şi tema cărţii
1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,
2 pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura,
pentru a înţelege cuvintele cunoaşterii,
3 pentru a primi îndrumare în ce priveşte chibzuinţa,
dreptatea, judecata şi nepărtinirea
4 pentru a da agerime[q] celui neştiutor[r],
iar tânărului – cunoştinţă şi prudenţă,
5 pentru ca cel înţelept să asculte şi să-şi sporească cunoaşterea,
iar cel cu discernământ să primească îndrumare
6 pentru a înţelege un proverb sau o pildă,
pentru a pricepe cuvintele şi ghicitorile înţelepţilor.
7 Frica de Domnul este începutul cunoaşterii,
dar nebunii[s] dispreţuiesc înţelepciunea şi disciplinarea.
Îndemnuri la a căuta înţelepciunea
Avertizare împotriva ispitirii
8 Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău
şi nu părăsi îndrumarea mamei tale.
9 Căci ele vor fi o cunună graţioasă pe capul tău
şi un colier în jurul gâtului tău.
10 Fiul meu, dacă nişte păcătoşi vor să te ademenească
nu te lăsa înduplecat de ei.
11 Dacă-ţi vor spune: „Vino cu noi!
Haidem să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,
să întindem fără motiv curse celui nevinovat!
12 Haidem să-i înghiţim de vii ca Locuinţa Morţilor[t]
şi întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!
13 Vom câştiga tot felul de lucruri scumpe
şi ne vom umple casele cu pradă.
14 Pune partea ta cu noi
şi vom avea o pungă împreună!“
15 Fiul meu, să nu mergi împreună cu ei,
abate-ţi piciorul de pe căile lor,
16 căci picioarele lor aleargă spre rău
şi se grăbesc să verse sânge.
17 Este însă atât de zadarnic să se arunce plasa
în văzul tuturor păsărilor!
18 Căci aceştia îşi pândesc însăşi viaţa lor,
îşi întind curse înseşi sufletelor lor.
19 Aceasta este soarta tuturor celor ce umblă după câştig necinstit;
el curmă viaţa celor ce şi-l însuşesc.
Chemarea înţelepciunii şi consecinţele respingerii ei
20 Înţelepciunea strigă pe străzi,
îşi înalţă glasul în locuri publice,
21 strigă acolo unde e zarva mai mare[u],
la porţile cetăţii îşi rosteşte cuvintele:
22 „Nesăbuiţilor, până când veţi iubi prostia?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
şi vor urî proştii cunoaşterea?
23 Dacă v-aţi întoarce la mustrarea mea,
aş revărsa duhul meu peste voi
şi v-aş dezvălui cuvintele mele.
24 Dar pentru că mă respingeţi când vă chem,
iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,
25 pentru că ignoraţi toate sfaturile mele
şi nu primiţi mustrările mele,
26 de aceea şi eu voi râde când vă va lovi dezastrul,
îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
27 când spaima vă va cuprinde ca o furtună
şi nenorocirea va veni ca o rafală de vânt,
când necazul şi suferinţa vă vor copleşi.
28 Atunci mă vor chema dar nu voi răspunde,
mă vor căuta dar nu mă vor găsi.
29 Pentru că au urât cunoştinţa
şi n-au ales frica de Domnul,
30 pentru că n-au acceptat sfaturile mele
şi au dispreţuit toate mustrările mele,
31 de aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor
şi se vor sătura cu roada planurilor lor.
32 Căci încăpăţânarea îi ucide pe cei nesăbuiţi
şi mulţumirea de sine îi distruge pe cei proşti;
33 dar cel ce mă ascultă va locui în siguranţă,
va trăi liniştit, fără să-l apuce groaza de vreun rău.“
Beneficiile morale ale înţelepciunii
2 Fiul meu, dacă vei primi cuvintele mele
şi vei păstra în tine îndrumările mele,
2 dacă-ţi vei apleca urechea spre înţelepciune
şi inima spre pricepere,
3 dacă vei cere înţelepciune
şi te vei ruga pentru pricepere,
4 dacă o vei dori ca pe argint
şi o vei căuta ca pe o comoară ascunsă,
5 atunci vei înţelege frica de Domnul
şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
6 Căci Domnul dă înţelepciune;
din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
7 El păstrează izbânda pentru cel drept
şi este scut pentru cei ce umblă în integritate.
8 El păzeşte căile judecăţii
şi protejează calea credincioşilor Lui.
9 Atunci vei înţelege dreptatea, corectitudinea
şi integritatea; vei înţelege orice cale bună.
10 Căci înţelepciunea va veni în inima ta
şi cunoaşterea va fi plăcută sufletului tău.
11 Prudenţa te va proteja
şi priceperea te va păzi.
12 Înţelepciunea te va scăpa de calea celui rău,
de omul care vorbeşte lucruri stricate,
13 de cel ce părăseşte cărările dreptăţii,
ca să umble pe căile întunericului,
14 căruia îi place să facă rău
şi se bucură de perversitatea răului,
15 ale cărui cărări sunt întortocheate
şi ale cărui drumuri sunt lăturalnice.
16 Ea te va îndepărta de femeia adulteră,
de străina care rosteşte cuvinte ademenitoare,
17 de cea care îşi părăseşte partenerul tinereţii ei
şi uită legământul făcut înaintea Dumnezeului ei[v].
18 Casa ei conduce spre moarte
şi urmele ei duc la duhurile celor morţi.
19 Nimeni, din cei ce merg la ea, nu se mai întoarce,
nici nu mai găseşte cărările vieţii.
20 De aceea tu să mergi pe căile oamenilor buni
şi să păstrezi cărările celor drepţi.
21 Căci cei drepţi vor locui ţara
şi cei integri vor rămâne în ea,
22 dar cei răi vor fi stârpiţi din ţară
şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.
Alte beneficii ale înţelepciunii
3 Fiul meu, nu uita învăţătura mea,
ci păstrează în inima ta poruncile mele,
2 căci ele îţi vor prelungi zilele şi anii vieţii tale
şi îţi vor adăuga pace[w].
3 Îndurarea[x] şi credincioşia să nu te părăsească niciodată!
Leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale!
4 Atunci vei găsi bunăvoinţă şi un bun renume
înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta
şi nu te bizui pe înţelepciunea ta.
6 Recunoaşte-L în toate căile tale
şi El îţi va îndrepta cărările.
7 Nu te considera înţelept în ochii tăi;
teme-te de Domnul şi fereşte-te de rău.
8 Aceasta va aduce sănătate trupului tău
şi rezistenţă oaselor tale.
9 Cinsteşte-L pe Domnul cu bunurile tale,
cu primele roade din toată recolta ta!
10 Astfel hambarele tale vor fi pline de belşug,
iar teascurile tale se vor revărsa de must.
11 Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului
şi nu fi mâhnit când eşti mustrat de El,
12 pentru că Domnul îl mustră pe cel pe care-l iubeşte,
ca un tată[y] pe fiul pe care-l primeşte.
13 Binecuvântat este omul care găseşte înţelepciunea
şi cel care dobândeşte priceperea,
14 pentru că ea este mai de preţ decât argintul
şi venitul ei este mai mare decât al aurului.
15 Ea este mai valoroasă decât mărgăritarele;
orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea.
16 În dreapta ei este o viaţă lungă;
în stânga ei se află bogăţie şi onoare.
17 Căile ei sunt plăcute
şi toate cărările ei sunt paşnice.
18 Ea este un pom al vieţii pentru cei ce o îmbrăţişează;
oricine o apucă este binecuvântat.
19 Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pământul,
prin pricepere a întocmit cerurile;
20 prin cunoştinţa Lui, adâncurile s-au despărţit
şi norii au picurat roua.
21 Fiul meu, păstrează priceperea şi prudenţa,
nu-ţi îndepărta privirea de la ele.
22 Acestea vor fi viaţă pentru sufletul tău
şi o podoabă graţioasă pentru gâtul tău.
23 Atunci vei merge în siguranţă pe calea ta
şi nu ţi se va împiedica piciorul.
24 Când te vei culca, vei fi fără teamă
şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.
25 Nu te teme nici de dezastrul care soseşte pe neaşteptate,
nici de nenorocirea care vine din partea celor răi[z],
26 căci Domnul va fi încrederea ta.
El îţi va păzi piciorul de orice capcană.
27 Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea,
când stă în puterea ta să faci lucrul acesta.
28 Nu spune semenului tău, „Vino mai târziu!
Îţi voi da mâine!“
când poţi să-i dai acum.
29 Nu unelti împotriva semenului tău
care trăieşte încrezător lângă tine.
30 Nu te certa cu un om fără motiv,
dacă nu ţi-a făcut nimic rău.
31 Nu invidia pe omul violent
şi nu alege nici una din căile lui,
32 căci oamenii corupţi sunt o urâciune înaintea Domnului,
dar cu cei drepţi El este prieten.
33 Blestemul Domnului este peste casa celui rău,
dar El binecuvântează locuinţa celui drept.
34 Dacă are de-a face cu batjocoritori, El îşi bate joc de ei,
dar celor smeriţi El le dă har.
35 Cei înţelepţi vor moşteni onoarea,
dar cei proşti vor avea parte de ruşine.
Înţelepciunea este cel mai important lucru
4 Ascultaţi, fiilor, povaţa unui tată;
fiţi atenţi şi veţi dobândi pricepere!
2 Eu vă dau îndrumări bune,
nu respingeţi învăţătura mea!
3 Pe când eram băiat în casa tatălui meu
şi fiul gingaş şi unic al mamei,
4 mi se repeta şi mi se spunea:
„Primeşte cuvintele mele cu toată inima ta,
păstrează îndrumările mele şi vei trăi!
5 Dobândeşte înţelepciunea, dobândeşte priceperea!
Nu uita cuvintele mele şi nu te îndepărta de ele!
6 Nu uita înţelepciunea şi ea te va proteja!
Iubeşte-o, şi ea te va ocroti!
7 Înţelepciunea este cea mai importantă;
de aceea dobândeşte înţelepciunea
şi, cu orice preţ[aa], dobândeşte priceperea!
8 Preţuieşte-o şi ea te va înălţa;
îmbrăţişeaz-o şi ea îţi va aduce onoare!
9 Ea îţi va pune pe cap o cunună graţioasă,
îţi va da o coroană frumoasă.“
10 Ascultă, fiul meu, acceptă cuvintele mele
şi anii vieţii tale vor fi lungi!
11 Eu te îndrum pe calea înţelepciunii
şi te conduc de-a lungul cărărilor drepte.
12 Când vei merge, paşii nu-ţi vor fi tulburaţi;
când vei alerga, nu te vei împiedica.
13 Perseverează în învăţătură, nu o neglija!
Păstreaz-o, căci ea este viaţa ta!
14 Nu-ţi pune piciorul pe cărarea ticăloşilor
şi nu merge pe calea oamenilor răi!
15 Evit-o, nu trece pe ea!
Întoarce-te şi mergi pe calea ta!
16 Aceia nu pot să doarmă dacă n-au făcut ceva rău;
le piere somnul dacă nu fac pe cineva să se împiedice.
17 Ei mănâncă pâinea ticăloşiei
şi beau vinul violenţei.
18 Cărarea celor drepţi este ca licărirea zorilor
care străluceşte tot mai mult până în plinul zilei.
19 Dar calea celor răi este ca întunecimea,
ei nu ştiu de ce se vor împiedica.
20 Fiul meu, fii atent la ceea ce îţi spun,
ascultă cu atenţie cuvintele mele!
21 Nu-ţi îndepărta privirea de la ele,
păstrează-le în adâncul inimii tale,
22 căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc
şi sănătate pentru tot trupul lor.
23 Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice,
căci din ea ies izvoarele vieţii!
24 Îndepărtează înşelăciunea din gura ta
şi înlătură ipocrizia de pe buzele tale!
25 Ochii tăi să privească direct înainte,
şi pleoapele tale să ţintească drept înaintea ta.
26 Netezeşte-ţi cărarea picioarelor tale,
şi toate căile tale să fie trainice.
27 Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga!
Îndepărtează-ţi piciorul de la rău!
Avertisment împotriva adulterului
5 Fiul meu, fii atent la înţelepciunea mea,
ascultă bine cuvintele mele înţelepte,
2 ca să-ţi păstrezi chibzuinţa
şi buzele tale să păzească cunoştinţa!
3 Buzele femeii adultere picură miere,
şi cuvintele ei sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
4 dar la urmă sunt mai amare decât pelinul,
mai ascuţite ca o sabie cu două tăişuri.
5 Picioarele ei coboară la moarte
şi paşii ei conduc spre Locuinţa Morţilor.
6 Ea nu dă atenţie căii care duce la viaţă;
căile ei rătăcesc, dar ea nu ştie lucrul acesta.
7 Acum, fiilor, ascultaţi-mă
şi nu vă îndepărtaţi de la cuvintele mele.
8 Fiule, păstrează-ţi calea departe de a ei,
nu te apropia de uşa locuinţei ei,
9 pentru ca să nu-ţi dai cinstea altora
şi anii tăi unui om nemilos,
10 pentru ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta
şi din munca ta să se îmbogăţească casa altuia,
11 iar, la sfârşitul vieţii, să oftezi din greu
când carnea şi trupul ţi se vor istovi.
12 Atunci vei spune: „Cum am urât eu disciplinarea!
Cum a dispreţuit inima mea mustrarea!
13 Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei
şi să n-ascult de cei ce mă îndrumau!
14 Era cât pe ce să fiu nenorocit de tot
în mijlocul adunării şi comunităţii.“
15 Bea apă din puţul tău
şi din propriul tău izvor!
16 De ce să se reverse izvoarele tale pe străzi
şi râurile tale în locuri publice?
17 Lasă-le să fie doar ale tale
şi nu le împărţi cu străinii.
18 Fie binecuvântată fântâna ta
şi bucură-te de soţia tinereţii tale –
19 cerboaică iubită, căprioară plăcută!
Fii îmbătat tot timpul de sânii ei,
fii întotdeauna captivat de dragostea ei.
20 Fiul meu, pentru ce să fii atras de o străină?
De ce să îmbrăţişezi sânul altei femei?
21 Căci umbletele omului sunt înaintea ochilor Domnului
şi El cântăreşte toate cărările lui.
22 Cel rău va fi prins de înseşi nelegiuirile lui
şi va fi legat cu funiile păcatului lui.
23 El va muri din lipsă de disciplinare
şi va rătăci din prea multa lui prostie.
Avertismente practice
6 Fiul meu, dacă ai girat pentru semenul tău,
dacă ai bătut palma pentru un străin,
2 dacă eşti legat de ceea ce ai spus
şi eşti prins de cuvintele gurii tale,
3 iată ce să faci acum, fiule, ca să te eliberezi,
căci ai căzut în mâna semenului tău:
smereşte-te îndată şi stăruieşte înaintea semenului tău!
4 Nu da somn ochilor tăi,
nici odihnă pleoapelor tale.
5 Eliberează-te pe tine însuţi ca o gazelă din mâna vânătorului,
ca o pasăre din plasa păsărarului.
6 Du-te la furnică, leneşule!
Uită-te cu atenţie la căile ei şi fii înţelept!
7 Deşi nu are nici conducător,
nici supraveghetor, nici dregător,
8 totuşi, ea îşi strânge provizii în timpul verii
şi adună hrană la vremea secerişului.
9 Cât timp vei mai sta culcat, leneşule?
Când te vei scula din somnul tău?
10 Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin,
să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi…
11 şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ,
iar lipsa – ca un om înarmat.[ab]
12 Omul de nimic, individul nelegiuit
umblă cu neadevărul în gură,
13 clipeşte răutăcios din ochi,
dă din picior
şi face semn cu degetele;
14 unelteşte răul cu lucrurile stricate din inima lui
şi întotdeauna răspândeşte discordii.
15 De aceea distrugerea lui va veni pe neaşteptate;
va fi zdrobit deodată şi fără leac.
16 Iată şase lucruri pe care le urăşte Domnul,
sunt chiar şapte cele pe care le dispreţuieşte:
17 ochii sfidători, limba mincinoasă,
mâinile care varsă sânge nevinovat,
18 inima care urzeşte planuri nelegiuite,
picioarele care aleargă repede la rău,
19 martorul mincinos, care rosteşte minciuni,
şi cel ce răspândeşte discordii între fraţi.
Avertisment împotriva adulterului
20 Fiul meu, păstrează îndrumările tatălui tău
şi nu uita învăţătura mamei tale.
21 Leagă-le pentru totdeauna la pieptul tău,
prinde-le în jurul gâtului tău.
22 Când mergi, acestea te vor conduce;
când dormi, te vor veghea;
iar când te vei trezi, îţi vor vorbi.
23 Căci porunca este o candelă,
învăţătura este o lumină,
iar mustrarea disciplinară este calea spre viaţă.
24 Ele te vor proteja de femeia imorală[ac],
de limba măgulitoare a femeii străine.
25 N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei
şi nu te lăsa fascinat de pleoapele ei.
26 Căci din cauza femeii prostituate, ajungi să rămâi doar cu o bucată de pâine,[ad]
şi soţia altuia îţi răpeşte viaţa îmbelşugată.
27 Poate cineva să ia foc în sân
fără să i se ardă hainele?
28 Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi
fără să-i ardă picioarele?
29 Tot aşa este şi cu cel ce se culcă cu soţia altuia:
oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.
30 Oamenii nu dispreţuiesc un hoţ dacă el fură
ca să-şi aline foamea când este înfometat,
31 însă dacă este prins va plăti înşeptit,
chiar dacă va trebui să dea toată averea din casa lui.
32 Un om care comite adulter însă este fără minte!
Oricine face aşa îşi ruinează sufletul.
33 Va avea parte de răni şi dezonoare,
iar ruşinea nu i se va şterge.
34 Căci gelozia înfurie pe un bărbat,
şi el nu va avea milă în ziua răzbunării;
35 nu va accepta nici o despăgubire
şi va refuza darul, oricât de mare ar fi el.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.