Bible in 90 Days

Mânia Domnului revărsată asupra lui Iuda

Plângerea lui Iuda. Mângâiere găsită în bunătăţile Domnului

Judecata Domnului cu privire la Sion

Rugăciunea poporului

Chemarea lui Ezechiel

1 În al treizecilea an^[u], în a cincea zi a lunii a patra^[v], în timp ce mă aflam printre exilaţii de lângă râul Chebar, cerurile s-au deschis şi am văzut vedenii dumnezeieşti.

² În a cincea zi a lunii – era al cincilea an de exil al regelui Iehoiachin – ³ Cuvântul Domnului a venit la Ezechiel, fiul preotului Buzi,^[w] în ţara caldeenilor^[x], la râul Chebar, şi mâna Domnului a fost peste el acolo.

⁴ M-am uitat şi am văzut un vânt năprasnic venind dinspre nord şi aducând cu el un nor mare strălucind de jur împrejur şi fulgere luminând. În mijloc, în inima focului, era ceva ca metalul lustruit^[y]. ⁵ În mijlocul lui se afla ceva asemănător cu patru fiinţe, a căror înfăţişare era ca înfăţişarea unui om. ⁶ Fiecare fiinţă avea câte patru feţe şi câte patru aripi. ⁷ Picioarele lor erau drepte, iar talpa picioarelor lor era asemenea copitei unui viţel, strălucind ca bronzul lustruit. ⁸ Sub aripile lor, pe fiecare din cele patru părţi, se afla câte o mână de om. Toate cele patru fiinţe aveau feţe şi aripi. ⁹ Se atingeau una de alta cu aripile, astfel încât nu se răsuceau în mers, ci, când mergeau, fiecare se orienta drept înainte.

¹⁰ Feţele lor arătau astfel: înainte, fiecare fiinţă avea câte o faţă de om; în partea dreaptă, toate cele patru fiinţe aveau câte o faţă de leu; în partea stângă, toate patru aveau câte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o faţă de vultur. ¹¹ Aşa arătau feţele lor. Aripile le erau întinse în sus; fiecare avea două aripi, cu care atingea aripile celor de lângă ea, şi alte două aripi cu care îşi acoperea trupul. ¹² Fiecare dintre cele patru fiinţe mergea înainte: mergeau încotro le îndruma duhul să meargă, fără să se abată din mersul lor. ¹³ Aspectul fiinţelor, înfăţişarea lor exterioară, era asemenea unor cărbuni aprinşi, asemenea unor torţe care umblau încoace şi încolo printre fiinţe. Strălucirea lor era ca a focului, iar din foc ieşeau străfulgerări. ¹⁴ Fiinţele fugeau şi se întorceau cu o repeziciune ca a fulgerului.

¹⁵ În timp ce mă uitam la acele fiinţe, am observat că pe pământ, în apropierea fiecărei fiinţe, se afla câte o roată, în total patru, câte una pentru fiecare faţă. ¹⁶ Înfăţişarea roţilor şi lucrătura lor era ca strălucirea crisolitului; toate cele patru roţi aveau aceeaşi înfăţişare; aspectul şi lucrătura lor se asemăna cu o roată în mijlocul altei roţi. ¹⁷ Când mergeau, ele se puteau deplasa în toate cele patru direcţii, fără să se rotească în mers. ¹⁸ Obezile lor erau înalte şi totodată înspăimântătoare, căci erau pline de ochi de jur împrejurul celor patru fiinţe. ¹⁹ Când mergeau fiinţele, mergeau şi roţile alături de ele, iar când se ridicau fiinţele de la pământ, se ridicau şi roţile. ²⁰ De aceea fiinţele mergeau acolo unde le punea duhul să meargă, încotro le îndruma duhul să meargă, iar roţile se ridicau să li se alăture, deoarece duhul fiinţelor era în roţi. ²¹ Când fiinţele mergeau, când se opreau sau când se ridicau de la pământ, li se alăturau şi roţile, deoarece duhul fiinţelor era în roţi.

²² Deasupra capetelor celor patru fiinţe se afla ceva ca o întindere, având sclipirea minunată a cristalului, ce se aşternea în înălţime, deasupra capetelor lor. ²³ Dedesubtul întinderii, aripile le stăteau întinse, una spre cealaltă, fiecare fiinţă având câte două aripi cu care se acoperea. ²⁴ Am auzit bătaia aripilor lor când se mişcau, aceasta fiind ca vuietul unor ape mari, asemenea glasului Celui Atotputernic^[z], asemenea unui vuiet de furtună, asemenea zgomotului unei oştiri. Când fiinţele se opreau, îşi lăsau aripile în jos. ²⁵ Vuietul se auzea de deasupra întinderii care era peste capetele lor; când fiinţele se opreau, îşi lăsau aripile jos.^{[aa] 26} Peste întinderea aflată deasupra capetelor lor se afla ceva asemănător cu un tron, având strălucirea pietrei de safir^[ab], iar deasupra a ceea ce părea a fi un tron se afla cineva care la înfăţişare era asemănător cu un om. ²⁷ De la ceea ce părea a fi brâul său în sus am văzut ceva ca sclipirea metalului lustruit, ca un foc închis de jur împrejur, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în jos am văzut ceva ca înfăţişarea focului. De jur împrejurul lui era o lumină strălucitoare.

²⁸ Asemenea curcubeului din nor în ziua ploioasă, aşa era înfăţişarea sclipirii ce radia de jur împrejur. Aşa arăta înfăţişarea ce părea a fi slava Domnului. Când am văzut-o, am căzut cu faţa la pământ şi am auzit glasul Unuia Care vorbea.

2 El mi-a zis: „Fiul omului, stai în picioare şi-ţi voi vorbi!“ ² Când mi-a vorbit, a venit un vânt spre mine şi m-a făcut să stau în picioare; şi am ascultat la Cel Ce-mi vorbea. ³ El mi-a mai zis: „Fiul omului, Eu te trimit la israeliţi, la aceste neamuri răzvrătite care s-au ridicat împotriva Mea! Atât ei, cât şi strămoşii lor s-au răzvrătit împotriva Mea până în ziua de azi. ⁴ Fiii la care te trimit Eu au feţe aspre şi inimi împietrite. Tu însă să le spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn!» ⁵ Atunci fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, – căci sunt o Casă răzvrătită –, vor şti totuşi că în mijlocul lor se află un profet.

⁶ Cât despre tine, fiul omului, să nu te temi nici de ei, nici de cuvintele lor! Chiar dacă spinii şi mărăcinii cresc lângă tine şi chiar dacă locuieşti printre scorpioni, să nu te temi de cuvintele lor şi să nu te înspăimânţi de feţele lor, căci ei sunt o Casă răzvrătită. ⁷ Să le vorbeşti cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci ei sunt nişte răzvrătiţi. ⁸ Totodată, fiul omului, ascultă ce am să-ţi spun! Nu fi răzvrătit ca această Casă răzvrătită! Deschide gura şi mănâncă ceea ce-ţi voi da!“

⁹ M-am uitat şi am văzut o mână întinsă spre mine, iar în ea am văzut sulul unui document. ¹⁰ El l-a desfăşurat înaintea mea. Sulul era scris pe ambele părţi, fiind plin de plângeri, bocete şi vaiete.

3 El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ceea ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta, apoi du-te şi vorbeşte-i Casei lui Israel!“ ² Mi-am deschis gura şi El mi-a dat să mănânc sulul acela. ³ El mi-a mai zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi stomacul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul pe care ţi l-am dat!“ L-am mâncat şi, în gura mea, sulul a fost dulce ca mierea.

⁴ Apoi El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la cei din Casa lui Israel şi spune-le cuvintele Mele! ⁵ Căci nu eşti trimis la un popor cu o vorbire neînţeleasă şi cu o limbă greoaie, ci la Casa lui Israel. ⁶ Nu te trimit la popoare multe, cu vorbirea neînţeleasă şi cu limba greoaie, ale căror cuvinte nu le poţi înţelege. Cu siguranţă, dacă te-aş trimite la ele, te-ar asculta. ⁷ Cei din Casa lui Israel însă nu vor dori să te asculte, deoarece nu doresc să Mă asculte pe Mine. Căci toţi cei din Casa lui Israel au fruntea tare şi inima împietrită. ⁸ Iată, voi face faţa ta la fel de tare ca feţele lor şi fruntea ta – la fel de tare ca frunţile lor. ⁹ Voi face fruntea ta ca diamantul, mai tare decât cremenea. Nu te teme de ei şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt o Casă răzvrătită!“

¹⁰ El a continuat: „Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun. ¹¹ Mergi de îndată la cei exilaţi din poporul tău! Vorbeşte-le şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn!»“

¹² Duhul m-a ridicat şi am auzit înapoia mea un sunet ca vuietul unui mare cutremur: „Binecuvântată fie slava Domnului din Lăcaşul Lui!“^{[ac] 13} Acest vuiet, ca cel al unui mare cutremur, era vuietul făcut de aripile fiinţelor atunci când se atingeau una de cealaltă şi vuietul roţilor din apropierea lor. ¹⁴ Când m-a ridicat Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios în duhul meu, iar mâna Domnului apăsa tare asupra mea. ¹⁵ Am ajuns la exilaţii din Tel-Abib, la cei ce locuiau lângă râul Chebar. Acolo unde locuiau, am stat înmărmurit printre ei timp de şapte zile.

Ezechiel, străjer peste Israel

¹⁶ La sfârşitul celor şapte zile, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁷ „Fiul omului, te-am pus străjer peste cei din Casa lui Israel. Când vei auzi vreun cuvânt din gura Mea, să-i avertizezi din partea Mea! ¹⁸ Dacă îi voi zice celui nelegiuit: «Sigur vei muri!», iar tu nu-l vei avertiza şi nu-i vei vorbi ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi astfel viaţa, cel nelegiuit va muri datorită vinii lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. ¹⁹ Dacă însă îl vei avertiza pe cel nelegiuit, iar el nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea lui cea rea, atunci acesta va muri datorită vinii lui, iar tu îţi vei scăpa sufletul.

²⁰ Dacă cel drept se va întoarce de la dreptatea lui şi va săvârşi nedreptate, voi pune înaintea lui o cursă şi el va muri. Dacă nu l-ai avertizat, atunci el va muri în păcatul lui şi nu-i vor fi amintite faptele drepte pe care le-a făcut, iar sângele lui îl voi cere din mâna ta. ²¹ Dacă tu însă l-ai avertizat pe cel drept să nu păcătuiască, şi el nu a păcătuit, atunci acesta va trăi, datorită faptului că a fost avertizat, iar tu îţi vei scăpa sufletul.“

Muţenia lui Ezechiel

²² Mâna Domnului a fost peste mine acolo şi El mi-a zis: „Ridică-te, du-te în vale şi acolo îţi voi vorbi!“ ²³ M-am ridicat şi m-am dus în vale. Şi iată că slava Domnului stătea acolo, întocmai ca slava pe care o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ. ²⁴ Duhul a intrat în mine şi m-a ridicat în picioare. El a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Intră în casa ta şi închide-te înăuntru! ²⁵ Cât despre tine, fiul omului, vor pune peste tine funii şi te vor lega ca să nu mai poţi ieşi în mijlocul lor. ²⁶ Voi face ca limba ta să se lipească de cerul gurii tale şi vei fi mut, astfel încât nu vei mai putea să-i mustri, căci sunt o Casă răzvrătită. ²⁷ Dar când îţi voi vorbi, îţi voi deschide gura, iar tu le vei spune: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn!» Şi cine va vrea să asculte, să asculte, iar cine va refuza să asculte, să nu asculte, căci sunt o Casă răzvrătită.“

Căderea Ierusalimului este profeţită

4 – Iar tu, fiul omului, ia o cărămidă, pune-o înaintea ta şi gravează pe ea o cetate înfăţişând Ierusalimul. ² Înfăţişeaz-o sub asediu: zideşte împotriva ei întărituri, înalţă împotriva ei o rampă de asalt, pune împotriva ei tabere cu ostaşi şi ridică împotriva ei berbeci de fier. ³ Apoi ia o tigaie de fier, pune-o ca pe un zid de fier între tine şi cetate şi îndreaptă-ţi faţa împotriva acesteia, ca ea să fie sub asediu şi tu să o împresori. Acesta va fi un semn pentru Casa lui Israel.

⁴ După aceea culcă-te pe partea ta stângă şi pune pe ea nelegiuirea celor din Casa lui Israel! Câte zile vei sta culcat pe această parte, vei purta nelegiuirea lor. ⁵ Ţi-am hotărât un număr de zile potrivit cu anii nelegiuirilor lor: trei sute nouăzeci de zile vei purta nelegiuirea celor din Casa lui Israel.

⁶ După ce vei termina cu acestea, să te culci a doua oară, pe partea ta dreaptă, şi să porţi nelegiuirea celor din Casa lui Iuda timp de patruzeci de zile. Ţi-am hotărât, aşadar, câte o zi pentru fiecare an. ⁷ Apoi îndreaptă-ţi faţa spre Ierusalimul asediat şi profeţeşte împotriva cetăţii cu braţul descoperit. ⁸ Să ştii că voi pune peste tine funii, ca să nu te poţi întoarce de pe o parte pe alta, până ţi se vor împlini zilele asediului tău.

⁹ Ia-ţi acum nişte grâu, orz, fasole, linte, mei şi secară albă şi pune-ţi-le într-un vas, ca să-ţi poţi face mâncare din ele pe tot parcursul zilelor cât vei sta culcat pe o parte. Timp de trei sute nouăzeci de zile să mănânci din ele. ¹⁰ Hrana pe care o vei mânca zilnic să fie în greutate de douăzeci de şecheli^[ad]; să mănânci din ea din când în când. ¹¹ Apa să o bei cu măsură, şi anume a şasea parte dintr-un hin^[ae]; să bei din ea din când în când. ¹² Să mănânci pâine de orz şi să o coci înaintea lor, folosind fecale de om uscate. ¹³ Tot la fel de necurată va fi şi pâinea pe care o vor mânca israeliţii, acolo unde îi voi izgoni, printre neamuri, a mai zis Domnul.

¹⁴ Atunci eu am zis:

– Ah, Stăpâne Doamne, sufletul meu nu a fost întinat niciodată, căci, din tinereţea mea şi până acum, nu am mâncat din mortăciuni sau din animale sfâşiate şi nu mi-a intrat în gură carne necurată.

¹⁵ El mi-a răspuns:

– Ei bine, iată, îţi dau balegă de bou în loc de fecale de om şi-ţi vei coace pâinea pe ea. ¹⁶ Fiul omului, mi-a mai zis El, voi zdrobi toiagul pâinii în Ierusalim, aşa încât cu frică îşi vor mânca porţia de pâine şi cu groază îşi vor bea raţia de apă. ¹⁷ Vor duce lipsă de pâine şi de apă, se vor îngrozi unii de ceilalţi şi se vor chinui din cauza nelegiuirii lor.

5 „Tu, fiul omului, ia-ţi o sabie ascuţită şi foloseşte-o ca pe un brici de ras! Rade-ţi capul şi barba, după care ia o cumpănă de cântărit şi împarte părul! ² Când se vor împlini zilele asediului, să arzi o treime din el în mijlocul cetăţii. Apoi să iei o altă treime şi s-o tai cu sabia, mergând de jur împrejurul cetăţii, iar o treime s-o arunci în vânt. Căci voi da drumul la o sabie după ei. ³ Totuşi să iei un mic număr de fire de păr, pe care să le păstrezi în poalele hainei tale. ⁴ Dintre acestea să iei câteva şi să le arunci în mijlocul focului, ca să ardă în el. Din ele va ieşi un foc împotriva întregii case a lui Israel.“

⁵ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Acesta este Ierusalimul pe care Eu l-am pus în mijlocul neamurilor şi împrejurul căruia am aşezat ţări. ⁶ El s-a răzvrătit faţă de judecăţile Mele, devenind chiar mai rău decât neamurile, şi faţă de poruncile Mele, devenind chiar mai rău decât ţările din jurul lui. Într-adevăr, el a respins judecăţile Mele şi nu a urmat poruncile Mele.

⁷ De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Aţi fost mai nesupuşi până şi decât neamurile care vă înconjoară, neurmând poruncile Mele şi neîmplinind rânduielile Mele. Nu aţi făcut nici măcar^[af] după rânduielile neamurilor care vă înconjoară! ⁸ Din cauza aceasta, aşa zice Stăpânul Domn: ‘Iată, Eu Însumi sunt împotriva ta şi Îmi voi împlini în mijlocul tău judecăţile, chiar sub privirea neamurilor. ⁹ Îţi voi face ceea ce n-am mai făcut şi nici nu voi mai face, şi aceasta se va întâmpla din cauza tuturor urâciunilor tale. ¹⁰ De aceea, în mijlocul tău, părinţii îşi vor mânca copiii, iar copiii îşi vor mânca părinţii. Voi face în tine judecată şi-ţi voi împrăştia întreaga rămăşiţă în toate vânturile.

¹¹ De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, pentru că ai întinat Lăcaşul Meu cu toate spurcăciunile tale şi cu toate urâciunile tale, Îmi voi întoarce şi Eu ochii de la tine! Nu te voi mai privi cu îndurare şi nu te voi cruţa! ¹² O treime din poporul tău va muri de molimă şi va fi nimicită de foamete chiar în mijlocul tău, o altă treime va cădea ucisă de sabie împrejurul tău şi o altă treime va fi împrăştiată în toate vânturile, iar Eu o voi urmări cu sabia. ¹³ Îmi voi potoli mânia, Îmi voi domoli furia faţă de ei şi Mă voi linişti; când Îmi voi fi pomolit furia Mea faţă de ei, vor şti că Eu, Domnul, am vorbit în gelozia Mea.

¹⁴ Te voi da pradă ruinei şi batjocurii printre neamurile care te înconjoară, înaintea tuturor trecătorilor. ¹⁵ Vei ajunge de ruşine şi de batjocură, vei fi o pildă şi o pricină de groază pentru neamurile din jurul tău atunci când voi aduce împotriva ta judecăţile, cu mânie, cu furie şi cu pedepse aspre. Eu, Domnul, am vorbit. ¹⁶ Când voi trimite împotriva voastră săgeţile ucigătoare ale foametei, – care vor fi pentru distrugere şi pe care Eu le voi trimite spre nimicirea voastră –, voi înăspri foametea în mijlocul vostru şi vă voi zdrobi toiagul pâinii. ¹⁷ Voi trimite peste voi foametea şi fiarele sălbatice şi veţi fi lăsaţi fără copii; molima şi vărsarea de sânge vor trece pe la voi şi voi aduce sabia împotriva voastră. Eu, Domnul, am vorbit.’»“

Profeţie împotriva idolatrului Israel

6 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre munţii lui Israel şi profeţeşte împotriva lor. ³ Să spui: «Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Stăpânului Domn! Aşa vorbeşte Stăpânul Domn către munţi şi către dealuri, către trecători şi către văi: ‘Iată, voi aduce împotriva voastră sabia şi vă voi nimici înălţimile. ⁴ Altarele voastre vor fi pustiite şi altarele voastre pentru tămâiere vor fi zdrobite. Îi voi doborî pe răniţii voştri înaintea idolilor voştri. ⁵ Voi aşeza hoiturile israeliţilor înaintea idolilor lor şi le voi împrăştia oasele de jur împrejurul altarelor lor. ⁶ Pretutindeni unde veţi locui, cetăţile vor fi pustiite şi înălţimile vor fi dărâmate, astfel încât altarele voastre vor fi pustiite şi devastate, idolii voştri vor fi zdrobiţi şi desfiinţaţi, altarele voastre pentru tămâiere vor fi dărâmate, iar lucrările voastre vor fi nimicite. ⁷ Cel lovit de moarte va cădea înaintea ochilor voştri şi veţi şti atunci că Eu sunt Domnul. ⁸ Voi lăsa însă în viaţă câţiva fugari de-ai voştri, care vor scăpa de sabie printre neamuri, atunci când vă voi împrăştia în diferite ţări. ⁹ Acolo, printre neamurile unde au fost duşi în captivitate, fugarii voştri îşi vor aminti de Mine, Cel Care am fost mâhnit din pricina inimii lor adultere, care s-a depărtat de Mine, şi din pricina ochilor lor care priveau cu poftă după idolii lor. Atunci le va fi scârbă de toate răutăţile pe care le-au săvârşit şi de toate urâciunile lor. ¹⁰ Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul şi că nu în zadar am zis că le voi face răul acesta.’»“

¹¹ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Bate din palme, dă din picioare şi zi: «Vai!», din cauza tuturor urâciunilor şi răutăţilor Casei lui Israel, care va fi doborâtă de sabie, de foamete şi de molimă! ¹² Cel de departe va muri de molimă şi cel de aproape va cădea răpus de sabie; iar cel ce va fi lăsat şi cruţat va muri de foame. Aşa Îmi voi domoli furia împotriva lor. ¹³ Şi vor şti că Eu sunt Domnul, atunci când cei străpunşi ai lor vor zăcea printre idolii lor, împrejurul altarelor lor, pe orice deal înalt, pe orice vârf de munte, sub orice copac verde şi sub orice stejar stufos, adică în toate locurile unde au ars tămâie mirositoare tuturor idolilor lor. ¹⁴ Îmi voi întinde mâna împotriva lor şi voi da ţara pradă devastării şi distrugerii din pustie până la Dibla^[ag], în toate aşezările lor. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.“

Iminenţa dezastrului

7 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, aşa îi vorbeşte Stăpânul Domn ţării lui Israel: «Sfârşitul! A venit sfârşitul peste cele patru colţuri ale ţării! ³ Acum sfârşitul este peste tine! Voi trimite mânia Mea împotriva ta. Te voi judeca după cum ţi-e umbletul şi voi pune peste tine povara tuturor urâciunilor tale. ⁴ Nu mă voi uita cu milă la tine şi nu te voi cruţa, ci îţi voi răsplăti după cum ţi-e umbletul şi potrivit cu urâciunile care au loc în mijlocul tău. Şi vei şti astfel că Eu sunt Domnul.»

⁵ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, vine dezastru peste dezastru^[ah]! ⁶ Vine sfârşitul! Vine sfârşitul! S-a deşteptat împotriva ta! Iată-l venind! ⁷ Vine osânda peste tine, locuitor al ţării! Vine vremea! Ziua este aproape! Pe munţi este panică, nu strigăte de bucurie! ⁸ Acum sunt aproape să-Mi revărs furia asupra ta şi să-Mi consum mânia împotriva ta. Te voi judeca după cum ţi-e umbletul şi îţi voi face după toate urâciunile tale. ⁹ Nu mă voi uita cu milă la tine şi nu te voi cruţa, ci îţi voi răsplăti după cum ţi-e umbletul şi potrivit cu urâciunile care au loc în mijlocul tău. Şi vei şti astfel că Cel Ce loveşte sunt Eu, Domnul!

¹⁰ Iată ziua! Iat-o că vine! Vine osânda^[ai]! Ramura a înmugurit! Aroganţa a înfrunzit! ¹¹ Violenţa s-a înălţat ca să slujească de toiag răutăţii: nu va mai rămâne nimic din ei, nici din mulţimea lor, nici din bogăţia lor; nu va mai rămâne nimic deosebit între ei. ¹² Vine vremea! Se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, iar vânzătorul să nu bocească, deoarece mânia se va revărsa peste toată mulţimea. ¹³ Căci vânzătorul nu se va mai întoarce la ceea ce a vândut^[aj], cât timp trăiesc amândoi, fiindcă viziunea cu privire la mulţime nu se va schimba. Din cauza nelegiuirilor lor, nu-şi vor scăpa viaţa nici unul. ¹⁴ Sunaţi din trâmbiţă şi pregătiţi totul! Nici unul însă nu va merge la luptă, căci mânia Mea se va revărsa peste toată mulţimea. ¹⁵ Pe stradă va fi sabia, iar în casă – molima şi foametea. Cine va fi pe câmp va muri de sabie, iar pe cel ce va fi în cetate îl vor devora foametea şi molima. ¹⁶ Cei ce vor scăpa cu viaţă dintre ei se vor afla în munţi, ca porumbeii văilor, gemând cu toţii, fiecare pentru nelegiuirea lui. ¹⁷ Toate mâinile vor slăbi şi pe toţi genunchii se va scurge apă^[ak]. ¹⁸ Se vor încinge cu saci şi tremurul îi va cuprinde pe toţi. Toate feţele vor fi acoperite de ruşine şi toate capetele vor fi rase. ¹⁹ Îşi vor arunca argintul pe străzi, iar aurul le va fi ca o necurăţie. Argintul şi aurul lor nu vor putea să-i scape în ziua furiei Domnului; nu vor putea nici să le sature sufletul, nici să le umple pântecele, căci ele au fost cauza care i-a făcut să cadă în nelegiuire. ²⁰ Se mândreau cu frumuseţea podoabelor lor, din care îşi făceau chipurile urâciunilor lor, ale idolilor lor respingători. De aceea le voi preface într-o necurăţie. ²¹ Le voi da ca pradă în mâna străinilor, vor fi de jaful celor răi de pe pământ şi ei le vor pângări. ²² Îmi voi întoarce faţa de la ei şi prădătorii vor întina preţiosul Meu Lăcaş; vor intra în el şi-l vor întina.

²³ Pregăteşte lanţul, căci ţara este plină de vărsare de sânge, iar cetatea este plină de violenţă. ²⁴ Voi aduce cele mai rele neamuri ca să le ia în stăpânire casele; voi pune capăt mândriei celor puternici, iar sanctuarele lor vor fi pângărite. ²⁵ Când va veni teroarea, ei vor căuta pacea, dar nu o vor găsi. ²⁶ Va veni dezastru după dezastru, va sosi veste după veste. Atunci vor încerca să găsească o viziune din partea profetului, dar învăţătura din Lege a preotului va fi pierdută şi sfatul bătrânilor la fel. ²⁷ Regele va jeli, prinţul va fi îmbrăcat în disperare şi mâinile poporului din ţară vor tremura. Le voi face după umbletele lor şi-i voi judeca după legile lor. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.»“

Idolatria din Templu

8 În anul al şaselea, în luna a şasea, în a cincea zi a lunii^[al], în timp ce şedeam la mine în casă împreună cu cei din sfatul bătrânilor lui Iuda^[am], care şedeau înaintea mea, mâna Stăpânului Domn a venit peste mine. ² M-am uitat şi iată că era cineva care semăna la înfăţişare cu un om^[an]; de la ceea ce părea a fi brâul său în jos era foc, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în sus era ceva asemenea strălucirii metalului lustruit. ³ El a întins ceva ca o mână şi m-a luat de zulufii capului. Duhul m-a ridicat între pământ şi cer şi m-a dus la Ierusalim în vedenii dumnezeieşti, la intrarea dinspre nord a curţii interioare, acolo unde era aşezat idolul care stârnea gelozia lui Dumnezeu. ⁴ Dintr-odată a apărut slava Dumnezeului lui Israel, aşa cum am văzut-o în vale.

⁵ El mi-a zis: „Fiul omului, priveşte înspre nord!“ Am privit înspre nord şi am văzut în partea de nord a porţii altarului acest idol al geloziei, chiar la intrare. ⁶ El a continuat: „Fiul omului, vezi tu ce fac ei? Vezi marile urâciuni pe care le săvârşesc aici cei din Casa lui Israel, ca să Mă depărteze de Lăcaşul Meu? Vei vedea însă urâciuni şi mai mari!“

⁷ Atunci m-a dus la intrarea curţii. M-am uitat şi am văzut o gaură în zid. ⁸ El mi-a zis: „Fiul omului, sapă în zid!“ Am săpat în zid până am dat de o intrare.

⁹ El a continuat: „Intră şi uită-te la urâciunile groaznice pe care le fac ei aici!“ ¹⁰ Am intrat, m-am uitat şi am văzut tot felul de chipuri de reptile şi de fiare urâcioase şi pe toţi idolii Casei lui Israel gravaţi pe zid, de jur împrejur. ¹¹ Înaintea lor stăteau şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii Casei lui Israel, iar în mijlocul lor stătea Iaazania, fiul lui Şafan. Fiecare avea în mână câte o cădelniţă din care se ridica un nor mirositor de tămâie.

¹² El mi-a zis: „Fiul omului, ai văzut ce fac bătrânii lui Israel în întuneric, fiecare în odaia idolului său? Căci ei zic: «Domnul nu ne vede! Domnul a părăsit ţara!»“ ¹³ Apoi mi-a mai zis: „Vei vedea însă urâciuni şi mai mari pe care le săvârşesc ei!“

¹⁴ El m-a dus la intrarea Casei Domnului dinspre nord. Şi iată că acolo stăteau nişte femei care-l plângeau pe Tamuz^[ao]. ¹⁵ Mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului? Vei vedea însă urâciuni mai mari decât acestea!“

¹⁶ Apoi m-a dus în curtea interioară a Casei Domnului. Şi iată că la intrarea în Casa Domnului, între portic şi altar, erau în jur de douăzeci şi cinci de oameni, cu spatele spre Casa Domnului şi cu faţa spre răsărit; ei se închinau soarelui, plecându-se spre răsărit.

¹⁷ El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului? Este prea puţin oare pentru cei din Casa lui Iuda să săvârşească urâciunile pe care le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara de violenţă şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată-i apropiindu-şi ramura de nas^[ap]! ¹⁸ De aceea şi Eu mă voi purta cu ei cu furie; nu voi avea milă de ei şi nu-i voi cruţa. Deşi vor striga la urechile Mele cu glas tare, nu-i voi auzi!“

Uciderea idolatrilor

9 După aceea a strigat cu glas tare în auzul urechilor mele, zicând: „Să se apropie străjerii cetăţii, fiecare cu arma lui de distrugere!“ ² Deodată au apărut şase bărbaţi, venind dinspre drumul Porţii de Sus, care este înspre nord, fiecare cu arma lui distrugătoare în mână. Între ei era un om îmbrăcat în haine de in, care avea la brâu o călimară. Ei au venit şi s-au oprit în apropierea altarului de bronz.

³ Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat dintre heruvimii de unde era şi a venit deasupra pragului Casei. Apoi El l-a chemat pe bărbatul care era îmbrăcat în haine de in şi care avea călimara la brâu. ⁴ Domnul i-a zis: „Străbate cetatea, străbate Ierusalimul şi fă un semn pe frunţile celor ce suspină şi gem din cauza tuturor urâciunilor care se săvârşesc în mijlocul ei.“

⁵ Iar celorlalţi le-a zis în auzul urechilor mele: „Străbateţi cetatea în urma lui şi ucideţi! Ochii voştri să nu arate milă şi să nu cruţaţi pe nimeni! ⁶ Bătrâni şi tineri, fecioare, copii şi femei, pe toţi să-i ucideţi! Însă de toţi aceia care au primit semnul să nu vă atingeţi! Începeţi chiar din Lăcaşul Meu!“ Aşa că ei au început cu bătrânii care erau înaintea Casei.

⁷ El le-a zis: „Pângăriţi Casa şi umpleţi-i curţile cu morţi! Porniţi!“ Ei au pornit şi au început să ucidă prin cetate. ⁸ În timp ce ucideau ei, eu am rămas singur. Atunci am căzut cu faţa la pământ şi am strigat, zicând:

– Ah, Stăpâne Doamne! Vei distruge Tu toată rămăşiţa lui Israel, revărsându-Ţi furia peste Ierusalim?

⁹ – Păcatul Casei lui Iuda şi al Casei lui Israel este mare, mi-a zis El, este foarte mare. Ţara este plină de vărsare de sânge, iar cetatea este plină de nedreptate, căci ei zic: „Domnul a părăsit ţara şi Domnul nu vede!“ ¹⁰ De aceea nu voi avea milă de ei şi nu-i voi cruţa, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.

¹¹ Deodată bărbatul îmbrăcat în haine de in şi cu călimara la brâu s-a întors cu următorul mesaj: „Am făcut cum ai poruncit!“

Slava lui Dumnezeu părăseşte Templul

10 M-am uitat şi iată că peste întinderea care se afla deasupra capetelor heruvimilor se vedea ceva ca o piatră de safir^[aq] care semăna la înfăţişare cu un tron. ² El i-a zis bărbatului îmbrăcat în haine de in astfel: „Intră între roţile de sub heruvimi! Umple-ţi apoi mâinile cu cărbunii aprinşi care sunt între heruvimi şi împrăştie-i peste cetate!“ L-am văzut cum se duce.

³ În acest timp, heruvimii stăteau în partea dreaptă a Casei, iar norul umpluse curtea interioară. ⁴ Atunci slava Domnului s-a ridicat dintre heruvimi şi s-a oprit deasupra pragului Casei. Norul a umplut Casa şi strălucirea slavei Domnului a umplut curtea. ⁵ Zgomotul făcut de aripile heruvimilor se auzea până în curtea exterioară şi era ca glasul Dumnezeului Atotputernic^[ar] când vorbeşte.

⁶ Când i-a poruncit deci bărbatului îmbrăcat în haine de in să meargă să ia cărbuni aprinşi dintre roţi, dintre heruvimi, acesta s-a dus şi s-a oprit lângă roţi. ⁷ Atunci unul dintre heruvimi a întins mâna spre focul care era între ei, a luat cărbuni şi i-a pus în palma celui cu haine de in; acesta i-a luat şi a plecat. ⁸ Undeva, sub aripile heruvimilor, se vedea ceva ca o mână de om.

⁹ M-am uitat şi iată că în apropierea heruvimilor erau patru roţi, o roată în apropierea unui heruvim şi o roată în apropierea următorului heruvim. Înfăţişarea roţilor era ca strălucirea unei pietre de crisolit. ¹⁰ Cele patru roţi aveau aceeaşi înfăţişare, fiecare având aspectul unei roţi care se afla în mijlocul altei roţi. ¹¹ Când mergeau, ele se puteau deplasa în toate cele patru direcţii fără să se rotească în mers, căci, încotro era îndreptat capul fiecărui heruvim, într-acolo mergeau şi ele, fără să se rotească în mers. ¹² Tot trupul heruvimilor, inclusiv spatele, mâinile, aripile şi roţile – cele patru roţi ale lor – era plin de ochi de jur împrejur. ¹³ Am auzit că roţile erau numite Galgal^[as]. ¹⁴ Fiecare heruvim avea patru feţe: prima faţă era de heruvim, a doua faţă era de om, a treia faţă era de leu, iar a patra faţă era de vultur.

¹⁵ Apoi heruvimii s-au ridicat. Erau aceleaşi fiinţe pe care le văzusem la râul Chebar. ¹⁶ Când mergeau heruvimii, mergeau şi roţile alături de ei, iar când îşi ridicau aripile ca să se înalţe de la pământ, roţile rămâneau tot în apropierea lor. ¹⁷ Când se opreau, se opreau şi ele; când mergeau, mergeau şi ele, căci duhul fiinţelor era în ele.

¹⁸ Slava Domnului a părăsit pragul Casei şi s-a oprit deasupra heruvimilor. ¹⁹ Apoi, sub privirea mea, heruvimii şi-au ridicat aripile şi s-au înălţat de la pământ. Când au plecat ei, au plecat şi roţile împreună cu ei. S-au oprit la intrarea porţii dinspre răsărit a Casei Domnului, slava Dumnezeului lui Israel fiind sus, deasupra lor. ²⁰ Erau aceleaşi fiinţe pe care le văzusem stând sub Dumnezeul lui Israel, la râul Chebar, şi mi-am dat seama că sunt heruvimi. ²¹ Fiecare avea câte patru feţe, câte patru aripi şi ceva de forma unor mâini omeneşti sub aripi. ²² Înfăţişarea feţelor lor era aceeaşi cu a feţelor pe care le văzusem la râul Chebar; aveau aceeaşi înfăţişare şi fiecare mergea în partea în care avea îndreptată faţa.

Judecată asupra conducătorilor lui Israel

11 Apoi Duhul m-a ridicat şi m-a dus la intrarea dinspre răsărit a Casei Domnului. Şi iată că la intrarea porţii erau douăzeci şi cinci de bărbaţi; printre ei i-am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, conducătorii poporului. ² Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceştia sunt oamenii care pun la cale răutatea şi dau sfaturi rele în cetatea aceasta. ³ Ei zic: «Nu va fi oare în curând vremea potrivită pentru a zidi case?^[at] Cetatea este cazanul, iar noi suntem carnea!» ⁴ De aceea profeţeşte-le, profeţeşte, fiul omului!“

⁵ Duhul Domnului a venit peste mine şi mi-a zis: „Spune: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Voi, cei din Casa lui Israel, ziceţi astfel, dar Eu vă cunosc gândurile. ⁶ V-aţi înmulţit crimele în cetatea aceasta şi i-aţi umplut străzile cu cei înjunghiaţi!’

⁷ De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Morţii pe care i-aţi întins în mijlocul cetăţii acesteia sunt carnea, iar cetatea este cazanul. Cât despre voi, vă voi scoate din mijlocul cetăţii. ⁸ Vă temeţi de sabie, dar sabie voi aduce peste voi, zice Stăpânul Domn. ⁹ Vă voi scoate din mijlocul cetăţii, vă voi da pe mâna străinilor şi Îmi voi împlini judecăţile împotriva voastră. ¹⁰ Veţi cădea loviţi de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel şi veţi şti atunci că Eu sunt Domnul. ¹¹ Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru şi nici voi nu-i veţi fi carnea, ci vă voi judeca la hotarul lui Israel. ¹² Veţi şti astfel că Eu sunt Domnul, ale Cărui porunci nu le-aţi urmat şi ale Cărui rânduieli nu le-aţi împlinit, ci aţi făcut după rânduielile neamurilor care vă înconjoară.’»“

¹³ În timp ce profeţeam, Pelatia, fiul lui Benaia, a murit. Atunci am căzut cu faţa la pământ şi am strigat cu glas tare, zicând:

– Ah, Stăpâne Doamne, vei nimici Tu chiar şi rămăşiţa lui Israel?

Promisiunea restaurării rămăşiţei

¹⁴ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

¹⁵ – Fiul omului, fraţii tăi, fraţii tăi dintre rudele tale^[au] şi toată Casa lui Israel din exil, toţi aceştia sunt cei despre care locuitorii Ierusalimului zic: „S-au îndepărtat de Domnul! Nouă ne-a fost dată ţara aceasta în stăpânire!“

¹⁶ De aceea spune despre ei astfel: „Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Deşi i-am dus departe printre neamuri şi i-am împrăştiat în ţări străine, totuşi le-am fost un Lăcaş, pentru o vreme, în ţările în care au mers.»“

¹⁷ De aceea să le spui astfel: „Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Vă voi strânge dintre popoare, vă voi aduna din ţările în care aţi fost împrăştiaţi şi vă voi da ţara lui Israel.»

¹⁸ Când vor sosi în ea, vor scoate de acolo toţi idolii şi toate urâciunile. ¹⁹ Le voi da o inimă neîmpărţită şi voi pune în ei un duh nou. Voi scoate inima de piatră din trupul lor şi le voi da o inimă de carne, ²⁰ ca astfel să urmeze hotărârile Mele, şi totodată să păzească şi să împlinească rânduielile Mele. Vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. ²¹ Cât despre aceia a căror inimă umblă după idolii şi urâciunile lor, le voi întoarce umbletele asupra capetelor lor, zice Stăpânul Domn.“

²² După aceea, heruvimii şi-au ridicat aripile, însoţiţi fiind de roţile care erau în apropierea lor; slava Dumnezeului lui Israel era deasupra lor. ²³ Slava Domnului s-a ridicat din mijlocul cetăţii şi s-a oprit pe muntele de la răsăritul cetăţii. ²⁴ Duhul m-a luat şi m-a dus într-o vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, la exilaţii din Caldeea^[av].

După ce a plecat de la mine vedenia pe care o văzusem, ²⁵ am istorisit exilaţilor toate cuvintele Domnului, care-mi fuseseră descoperite.

Prefigurarea exilului

12 Apoi Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, tu locuieşti în mijlocul unei Case răzvrătite. Ei au ochi să vadă, dar nu văd şi au urechi să audă, dar nu aud, căci sunt un neam de răzvrătiţi.

³ De aceea, fiul omului, fă-ţi bagajul ca pentru exil şi, în timpul zilei, de faţă cu ei, fă-te că pleci în captivitate. Pleacă în văzul lor din locuinţa ta spre un alt loc! Poate vor înţelege că sunt o Casă răzvrătită. ⁴ Să-ţi scoţi afară bagajul ca pentru exil, în timpul zilei, ca să te vadă! Apoi să pleci seara, în văzul lor, cum pleacă exilaţii. ⁵ Să faci o gaură în zid de faţă cu ei şi să scoţi bagajul pe acolo. ⁶ Să-l pui pe umăr, în văzul lor, şi să pleci în amurg. Să-ţi acoperi faţa, ca astfel să nu vezi pământul, căci te fac un semn pentru cei din Casa lui Israel.“

⁷ Am făcut cum mi se poruncise. Mi-am scos afară bagajul în timpul zilei, ca pentru exil, iar seara am făcut o gaură în zid cu propriile mele mâini. Am ieşit în amurg şi mi-am pus pe umăr bagajul, în văzul lor.

⁸ Dimineaţa, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ⁹ „Fiul omului, nu te-a întrebat această Casă a lui Israel, această Casă răzvrătită: «Ce faci?»

¹⁰ Să le spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Profeţia aceasta se referă la prinţul din Ierusalim şi la toţi cei din Casa lui Israel care locuiesc acolo.»’ ¹¹ Spune-le astfel: «Eu sunt un semn pentru voi! Cum am făcut eu, aşa li se va face şi lor. Vor merge captivi în exil.

¹² În amurg, prinţul lor îşi va pune pe umăr bagajul ca să plece. El va face o gaură în zid ca să iasă, după care îşi va acoperi faţa ca să nu vadă pământul. ¹³ Eu însă Îmi voi arunca năvodul peste el şi el va fi prins în plasa Mea; îl voi aduce în Babilon, în ţara caldeenilor, fără însă să o poată vedea; şi va muri acolo. ¹⁴ Pe toţi cei din jurul lui – ajutoarele şi toate trupele lui – îi voi împrăştia în toate vânturile şi îi voi urmări cu sabia.

¹⁵ Când îi voi împrăştia printre neamuri şi-i voi risipi în ţări străine, vor şti că Eu sunt Domnul. ¹⁶ Voi scăpa însă de sabie, de foamete şi de molimă un anumit număr de bărbaţi, ca să istorisească despre toate urâciunile lor printre neamurile unde vor ajunge. Şi vor şti atunci că Eu sunt Domnul.»“

¹⁷ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁸ „Fiul omului, mănâncă-ţi pâinea tremurând şi bea-ţi apa cu teamă şi nelinişte! ¹⁹ Spune poporului din ţară: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn despre locuitorii Ierusalimului şi despre ţara lui Israel: ‘Îşi vor mânca pâinea cu nelinişte şi îşi vor bea apa cu groază, căci ţara va fi jefuită de toate bunurile ei, din cauza violenţei tuturor celor ce locuiesc în ea. ²⁰ Cetăţile locuite vor fi devastate, iar ţara va deveni o paragină. Şi vor şti atunci că Eu sunt Domnul.’»“