Previous Prev Day Next DayNext

Bible in 90 Days

An intensive Bible reading plan that walks through the entire Bible in 90 days.
Duration: 88 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Ieremia 33:23-47:7

23 Cuvântul Domnului a venit la Ieremia şi i-a zis: 24 „N-ai băgat de seamă că poporul acesta zice: «Domnul a lepădat cele două clanuri[a] pe care le-a ales!»? Astfel, ei Îmi dispreţuiesc poporul şi nu-l mai consideră a fi un neam.“

25 „Aşa vorbeşte Domnul: «Doar dacă n-ar fi existat legământul Meu cu ziua şi cu noaptea şi n-aş fi rânduit legi cerurilor şi pământului, 26 atunci aş fi respins urmaşii lui Iacov şi ai lui David, robul Meu, şi nu aş fi luat dintre urmaşii lui conducători peste urmaşii lui Avraam, Isaac şi Iacov. Eu însă le voi aduce înapoi captivii şi voi avea milă de ei.»“

Prezicerea morţii lui Zedechia

34 Iată Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului în timp ce Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împreună cu toată oştirea lui, cu toate regatele pământului aflate sub dominaţia lui şi cu toate celelalte popoare luptau împotriva Ierusalimului şi împotriva cetăţilor dimprejurul lui: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Du-te la Zedechia, regele lui Iuda, şi spune-i că aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, dau această cetate în mâinile împăratului Babilonului şi el îi va da foc! Iar tu nu vei scăpa din mâinile lui, ci vei fi prins şi predat lui. Îl vei vedea pe împăratul Babilonului faţă în faţă, iar el îţi va vorbi gură către gură, şi astfel vei fi dus în Babilon.’»“

„Ascultă Cuvântul Domnului, Zedechia, rege al lui Iuda! Aşa vorbeşte Domnul cu privire la tine: «Nu vei muri ucis de sabie, ci vei muri în pace. Aşa cum poporul a făcut un foc în cinstea strămoşilor tăi, regii care au fost înaintea ta, tot aşa vor face un foc şi în cinstea ta şi te vor jeli zicând: ‘Vai, stăpâne!’ Eu Însumi fac această promisiune, zice Domnul.»“

Profetul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, regele lui Iuda, la Ierusalim, în timp ce oştirea împăratului Babilonului se lupta împotriva Ierusalimului şi împotriva celorlalte cetăţi ale lui Iuda care încă mai rezistau – împotriva Lachişului şi împotriva Azekăi, căci acestea mai erau singurele cetăţi fortificate rămase în Iuda.

Poporul calcă legământul în privinţa sclaviei

Iată Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului, după ce regele Zedechia a încheiat un legământ cu tot poporul din Ierusalim, prin care vestea libertatea sclavilor. Fiecare trebuia să-şi elibereze sclavul şi sclava, evreu sau evreică. Nimeni nu mai avea voie să păstreze pe fratele său iudeu ca sclav. 10 Toţi conducătorii şi toţi cei din popor care au intrat în legământ au acceptat fiecare să-şi elibereze sclavul şi sclava şi să nu-i mai ţină în sclavie. Ei au ascultat şi le-au dat drumul. 11 Dar mai târziu s-au răzgândit şi au adus înapoi sclavii şi sclavele pe care îi eliberaseră, înrobindu-i iarăşi.

12 Atunci Cuvântul Domnului a venit la Ieremia şi i-a zis: 13 „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu am încheiat un legământ cu strămoşii voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei, şi le-am zis: 14 ‘După şapte ani, fiecare din voi să elibereze pe fratele său evreu, care i se vinde lui ca sclav. Şase ani să-ţi slujească, după care să-l eliberezi!’[b] Strămoşii voştri însă nu M-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea la ce le-am spus. 15 Nu demult, voi v-aţi întors şi aţi făcut ce este drept în ochii Mei, fiecare dintre voi vestind eliberarea semenului său şi încheind un legământ înaintea Mea în Casa peste care este chemat Numele Meu. 16 Dar acum, v-aţi răzgândit şi Mi-aţi profanat Numele. Fiecare dintre voi şi-a luat înapoi sclavul şi sclava pe care îi eliberase şi pe care îi lăsase să meargă oriunde ar fi vrut. I-aţi forţat să devină iarăşi sclavul şi sclava voastră.»

17 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Pentru că nu M-aţi ascultat şi nu aţi vestit eliberarea pentru fratele şi pentru semenul vostru, iată, vestesc şi Eu împotriva voastră ‘eliberarea’, zice Domnul, ‘eliberarea’ sabiei, a molimei şi a foametei. Vă voi face o pricină de groază pentru toate regatele pământului. 18 Oamenilor care au încălcat legământul Meu şi care n-au împlinit cuvintele legământului pe care l-au încheiat înaintea Mea, le voi face întocmai ca viţelului pe care l-au tăiat în două şi au trecut printre cele două jumătăţi ale lui. 19 Pe conducătorii lui Iuda şi ai Ierusalimului, pe eunuci, pe preoţi şi pe toţi cei din poporul ţării care au trecut printre cele două părţi ale viţelului, 20 îi voi da în mâinile duşmanilor lor şi a celor ce caută să le ia viaţa. Hoiturile lor vor deveni mâncare pentru păsările cerului şi pentru fiarele pământului.

21 Pe Zedechia, regele lui Iuda, şi pe conducătorii lui îi voi da în mâinile duşmanilor lor, în mâinile celor ce caută să le ia viaţa, în mâinile oştirii împăratului Babilonului, care s-a retras de la voi. 22 Iată, voi da poruncă, zice Domnul, şi-i voi aduce înapoi la cetatea aceasta. Se vor lupta împotriva ei, o vor cuceri şi îi vor da foc. Voi preface cetăţile lui Iuda într-o pustie lipsită de locuitori.»“

Exemplul de credincioşie a recabiţilor

35 Iată Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului pe vremea lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: „Du-te la familia recabiţilor, vorbeşte cu ei şi invită-i într-una din odăile din afara Casei Domnului; apoi dă-le să bea vin.“ L-am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habaţinia, pe toţi fraţii săi şi pe toţi copiii săi – întreaga familie a recabiţilor – şi i-am adus în Casa Domnului, în odaia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu. Aceasta era chiar lângă odaia conducătorilor şi deasupra odăii uşierului Maaseia, fiul lui Şalum. Am pus înaintea familiei recabiţilor nişte vase pline cu vin şi câteva cupe şi le-am zis:

– Beţi vin!

Dar ei mi-au răspuns:

– Noi nu bem vin deoarece strămoşul nostru Ionadab[c], fiul lui Recab, ne-a dat următoarea poruncă: „Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri. De asemenea să nu zidiţi case, să nu însămânţaţi şi să nu plantaţi vii. Să nu aveţi nimic din toate acestea, ci să locuiţi în corturi toată viaţa voastră. Astfel veţi trăi multă vreme în ţara în care sunteţi străini!“ Noi am ascultat de toate poruncile pe care ni le-a dat strămoşul nostru Ionadab, fiul lui Recab, astfel că nici noi, nici soţiile noastre, nici fiii şi nici fiicele noastre nu bem vin, nu ne zidim case ca să le locuim şi nu avem nici vii, nici terenuri însămânţate, 10 ci locuim în corturi şi ascultăm cu fapta de tot ce ne-a poruncit strămoşul nostru Ionadab. 11 Dar, când Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a invadat ţara, ne-am zis: „Haidem să ne ducem la Ierusalim ca să scăpăm de oştirile caldeenilor şi ale arameilor!“ Aşa se face că acum locuim în Ierusalim.

12 Cuvântul Domnului a venit la Ieremia şi i-a zis: 13 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Du-te şi spune-le oamenilor din Iuda şi locuitorilor Ierusalimului astfel: ‘Nu vreţi să învăţaţi o lecţie şi să ascultaţi cuvintele Mele? zice Domnul. 14 Ionadab, fiul lui Recab, a poruncit urmaşilor săi să nu bea vin, iar aceştia păzesc porunca lui şi nu beau vin până în ziua de azi, căci ascultă de porunca strămoşului lor. Şi Eu v-am vorbit iarăşi şi iarăşi, dar voi nu M-aţi ascultat. 15 I-am trimis la voi iarăşi şi iarăşi pe toţi slujitorii Mei, profeţii. Ei v-au spus: ‘Întoarceţi-vă fiecare de la căile voastre rele, schimbaţi-vă faptele şi nu mai umblaţi după alţi dumnezei ca să le slujiţi, ca astfel să locuiţi în ţara pe care v-am dat-o vouă şi strămoşilor voştri!’ Voi însă nu aţi luat aminte şi nu M-aţi ascultat. 16 Urmaşii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o strămoşul lor, dar poporul acesta nu Mă ascultă!’»“

17 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste Iuda şi peste toţi locuitorii Ierusalimului toate dezastrele pe care le-am rostit împotriva lor, pentru că le-am vorbit şi nu M-au ascultat, i-am chemat, dar ei nu au răspuns.»“

18 Atunci Ieremia a zis familiei recabiţilor: „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Pentru că aţi ascultat poruncile strămoşului vostru Ionadab, pentru că aţi păzit toate instrucţiunile şi aţi împlinit tot ce v-a poruncit, 19 Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea înaintea Mea, zice Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel!»“

Iehoiachim taie şi aruncă în foc sulul scris de Ieremia

36 În al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a venit următorul cuvânt din partea Domnului la Ieremia: „Ia un sul şi scrie pe el toate cuvintele pe care ţi le-am spus cu privire la Israel, la Iuda şi la toate celelalte neamuri, din ziua când am început să-ţi vorbesc, din perioada lui Iosia şi până în ziua de azi. Poate când Casa lui Iuda va auzi toate nenorocirile pe care Eu plănuiesc să le aduc asupra lor, se vor întoarce fiecare de la căile lor rele şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul.“

Ieremia l-a chemat pe Baruc, fiul lui Neria, şi acesta a început să scrie într-un sul, după cum îi dicta Ieremia, toate cuvintele pe care Domnul i le spusese lui Ieremia. Apoi Ieremia i-a dat lui Baruc următoarea poruncă: „Eu sunt împiedicat să pot să intru în Casa Domnului. De aceea, du-te tu în Casa Domnului, în ziua postului, şi citeşte în auzul poporului cuvintele Domnului, pe care le-ai scris pe sul întocmai cum ţi le-am dictat. Citeşte-le şi în auzul tuturor celor din Iuda care vin din cetăţile lor. Poate vor înălţa o rugăciune înaintea Domnului şi se vor întoarce fiecare de la căile lor rele, căci mare este mânia şi furia pe care le-a rostit Domnul împotriva acestui popor.“

Baruc, fiul lui Neria, a făcut tot ce i-a poruncit profetul Ieremia; el a citit din sul cuvintele Domnului, în Casa Domnului. În al cincilea an al domniei lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a noua, tot poporul Ierusalimului şi tot poporul care venise din cetăţile lui Iuda la Ierusalim a fost chemat la un post înaintea Domnului. 10 Atunci, din Casa Domnului, din odaia scribului Ghemaria, fiul lui Şafan, care era în curtea de sus, la intrarea Porţii Noi a Casei Domnului, Baruc a citit din sul cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor.

11 Când Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, a auzit toate cuvintele Domnului scrise pe sul, 12 s-a dus la palatul regelui, în odaia scribului. Toţi conducătorii erau acolo: scribul Elişama, Delaia, fiul lui Şemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Şafan, Zedechia, fiul lui Hanania, şi toţi ceilalţi conducători. 13 Mica i-a înştiinţat de toate cuvintele pe care le-a auzit, tot ce citise Baruc din sul în auzul poporului. 14 Atunci toţi conducătorii l-au trimis pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, la Baruc ca să-i spună:

– Ia sulul din care ai citit înaintea poporului şi vino!

Baruc, fiul lui Neria, a luat sulul în mâini şi s-a dus la ei. 15 Ei i-au zis:

– Aşază-te, te rugăm, şi citeşte-ne şi nouă.

Baruc le-a citit şi lor. 16 Când au auzit ei toate cuvintele, s-au uitat unii la alţii cu groază şi i-au zis lui Baruc:

– Trebuie să-l înştiinţăm pe rege în legătură cu aceste cuvinte! 17 Spune-ne cum ai scris toate aceste cuvinte? Ţi le-a dictat Ieremia? l-au întrebat ei.

18 Baruc le-a răspuns:

– Da, el mi-a dictat toate aceste cuvinte, iar eu le-am scris pe sulul acesta cu cerneală.

19 Atunci conducătorii i-au zis lui Baruc:

– Tu şi Ieremia duceţi-vă şi ascundeţi-vă şi nu spuneţi nimănui unde sunteţi.

20 După ce au pus sulul în odaia scribului Elişama, s-au dus la rege, în curte şi l-au înştiinţat în legătură cu toate cuvintele din sul. 21 Regele l-a trimis pe Iehudi ca să aducă sulul. Iehudi s-a dus şi a adus sulul din odaia scribului Elişama şi l-a citit înaintea regelui şi înaintea tuturor conducătorilor care stăteau lângă rege. 22 Regele locuia în reşedinţa de iarnă, fiindcă era luna a noua, iar în faţa lui, în vatră, era aprins un foc. 23 După ce Iehudi citea trei sau patru coloane din sul, regele le tăia cu un cuţitaş de răzuit şi le arunca în focul din vatră, până ce întregul sul a ars în întregime. 24 Regele şi toţi slujitorii lui au ascultat toate cuvintele acestea, dar nu s-au îngrozit şi nu şi-au sfâşiat hainele. 25 Chiar dacă Elnatan, Delaia şi Ghemaria au stăruit pe lângă rege să nu ardă sulul, el nu i-a ascultat, 26 ci i-a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, lui Seraia, fiul lui Azriel şi lui Şelemia, fiul lui Abdeel, să pună mâna pe scribul Baruc şi pe profetul Ieremia. Dar Domnul îi ascunsese.

27 După ce regele a ars sulul care conţinea cuvintele scrise de Baruc, aşa cum i le dictase Ieremia, Cuvântul Domnului a venit la Ieremia şi i-a zis: 28 „Ia un alt sul şi scrie pe el toate cuvintele care erau pe primul sul, pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, l-a ars. 29 Iar lui Iehoiachim, regele lui Iuda, să-i spui că aşa vorbeşte Domnul: «Ai ars sulul acela şi ai întrebat: ‘De ce ai scris pe el că împăratul Babilonului va veni, va distruge ţara aceasta şi va nimici din mijlocul ei oamenii şi animalele?’» 30 De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Iehoiachim, regele lui Iuda: «Nimeni dintre ai lui nu va mai şedea pe tronul lui David. Hoitul lui va fi aruncat şi va fi lăsat ziua la căldură şi noaptea la frig. 31 Îl voi pedepsi atât pe el, cât şi pe urmaşii lui şi pe slujitorii lui, din cauza nelegiuirilor lor. Voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului şi peste poporul din Iuda, toate nenorocirile pe care le-am rostit împotriva lor şi cărora ei nu le-au dat atenţie.»“

32 Ieremia a luat un alt sul şi i l-a dat scribului Baruc, fiul lui Neria. Baruc a scris pe sul, după cum i-a dictat Ieremia, toate cuvintele care fuseseră scrise pe sulul pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, îl arsese în foc. Pe acest al doilea sul au mai fost adăugate multe alte asemenea cuvinte.

Ieremia este aruncat în închisoare

37 Zedechia, fiul lui Iosia, a fost pus să domnească peste Iuda de către Nebucadneţar, împăratul Babilonului. El a domnit în locul lui Iehoiachin[d], fiul lui Iehoiachim. Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din ţară nu au ascultat cuvintele Domnului, rostite de profetul Ieremia.

Regele Zedechia a trimis pe Iehucal, fiul lui Şelemia, şi pe preotul Ţefania, fiul lui Maaseia, la profetul Ieremia să-i spună: „Te rugăm, mijloceşte pentru noi înaintea Domnului, Dumnezeul nostru.“

Pe atunci, Ieremia era liber să umble prin popor, căci încă nu fusese aruncat în temniţă. Oştirea lui Faraon ieşise din Egipt, iar când caldeenii, care asediau Ierusalimul, au auzit vestea aceasta, s-au retras din Ierusalim.

Cuvântul Domnului a venit la profetul Ieremia şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Spuneţi-i regelui lui Iuda care v-a trimis la Mine că oştirea lui Faraon, care a ieşit din Egipt pentru a vă veni în ajutor, se va întoarce înapoi în ţara ei, în Egipt, iar caldeenii vor reveni şi vor lupta împotriva acestei cetăţi; ei o vor cuceri şi îi vor da foc.»“

„Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă înşelaţi singuri, zicând: ‘Caldeenii se vor depărta definitiv de la noi!’, căci ei nu se vor depărta. 10 Şi chiar dacă aţi birui întreaga oştire a caldeenilor, care se luptă împotriva voastră, şi ar mai rămâne dintre ei doar câţiva oameni răniţi în corturile lor, tot se vor ridica şi vor da foc acestei cetăţi!»“

11 După ce oştirea caldeenilor s-a retras din faţa Ierusalimului de frica oştirii lui Faraon, 12 Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim ca să meargă în teritoriul lui Beniamin, pentru a intra în posesia proprietăţii pe care o avea în mijlocul poporului de acolo. 13 Când profetul Ieremia a ajuns însă la Poarta lui Beniamin, căpitanul gărzilor, al cărui nume era Ireia, fiul lui Şelemia, fiul lui Hanania, a pus mâna pe el, zicându-i:

– Tu vrei să dezertezi la caldeeni!

14 Ceea ce spui este o minciună! i-a răspuns Ieremia. Nu vreau să dezertez la caldeeni.

Dar Ireia nu l-a ascultat, ci l-a înşfăcat şi l-a dus înaintea conducătorilor. 15 Aceştia s-au mâniat pe Ieremia, l-au bătut şi l-au întemniţat în casa scribului Ionatan pe care o transformaseră în temniţă. 16 Ieremia a fost pus într-o celulă subterană a temniţei[e] şi acolo a stat multă vreme. 17 Apoi regele Zedechia a trimis după el, iar Ieremia a fost adus la palat. Acolo regele l-a întrebat în secret:

– Ai vreun cuvânt din partea Domnului?

– Da, i-a răspuns Ieremia. Vei fi dat în mâinile împăratului Babilonului.

18 Ieremia i-a mai zis regelui Zedechia:

– Cu ce am greşit faţă de tine, faţă de slujitorii tăi şi faţă de poporul acesta de m-aţi aruncat în temniţă? 19 Unde vă sunt profeţii care profeţeau că împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră şi împotriva ţării acesteia? 20 Acum, stăpâne, regele meu, te rog, ascultă-mă! Fie bine primită cererea mea înaintea ta! Nu mă trimite înapoi în casa scribului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!

21 Regele Zedechia a poruncit ca Ieremia să fie pus în curtea temniţei şi să i se dea în fiecare zi pâine de pe Strada Brutarilor, până când avea să se termine toată pâinea din cetate. Şi astfel Ieremia a rămas în curtea temniţei.

Ieremia este aruncat într-un puţ

38 Şefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Paşhur, Iehucal[f], fiul lui Şelemia şi Paşhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele pe care Ieremia le rostea înaintea întregului popor. El spunea:

„Aşa vorbeşte Domnul: «Cel care va mai rămâne în cetatea aceasta va fi ucis de sabie, de foamete şi de molimă, dar cel care va ieşi şi se va duce la caldeeni va trăi. Prada lui va fi însăşi viaţa lui şi astfel el va trăi.»“

„Aşa vorbeşte Domnul: «Această cetate va fi dată cu siguranţă în mâinile oştirii împăratului Babilonului, care o va cuceri.»“

Atunci conducătorii poporului i-au zis regelui:

– Omul acesta ar trebui omorât, căci descurajează ostaşii care au mai rămas în cetate şi întreg poporul prin cuvântările pe care le ţine. Omul acesta nu caută binele poporului, ci nenorocirea lui.

Regele Zedechia le-a răspuns:

– Iată, el este în mâinile voastre, căci regele nu poate face nimic împotriva cuvintelor voastre.

Ei l-au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în puţul lui Malchia, fiul regelui, care era în curtea temniţei. Ei l-au coborât înăuntru cu nişte funii. Acolo nu era apă, ci doar noroi, astfel că Ieremia s-a afundat în noroi.

Însă cuşitul[g] Ebed-Melek, un eunuc de la palatul regelui, auzise că Ieremia fusese aruncat într-un puţ. În timp ce regele stătea la Poarta lui Beniamin, Ebed-Melek a ieşit din palat şi i-a zis:

– Stăpâne, regele meu, oamenii aceştia s-au purtat cu răutate prin tot ce i-au făcut profetului Ieremia. Ei l-au aruncat într-un puţ şi va muri de foame acolo, căci nu mai este pâine în cetate!

10 Atunci regele a poruncit cuşitului Ebed-Melek:

– Ia de aici treizeci de oameni cu tine şi scoate-l pe profetul Ieremia din puţ, până nu moare!

11 Ebed-Melek i-a luat cu el pe oamenii aceia, s-au dus într-o odaie aflată sub vistieria palatului şi au luat de acolo nişte zdrenţe vechi şi nişte haine purtate, pe care le-au coborât apoi cu nişte funii în puţul în care era Ieremia. 12 Atunci cuşitul Ebed-Melek i-a zis lui Ieremia: „Pune-ţi aceste zdrenţe şi aceste haine vechi sub subsuori şi apoi leagă-ţi funia de jur împrejur.“ Ieremia a făcut aşa, 13 iar ei l-au tras cu funiile şi l-au scos din puţ. Ieremia a rămas în curtea temniţei.

Zedechia îi cere iarăşi sfatul lui Ieremia

14 După aceea, regele Zedechia a trimis după profetul Ieremia şi acesta a fost adus la intrarea a treia a Casei Domnului.

– Te voi întreba ceva, i-a zis regele, dar să nu-mi ascunzi nimic.

15 Ieremia i-a răspuns lui Zedechia:

– Dacă-ţi voi răspunde, nu mă vei ucide oare? Şi dacă-ţi voi da un sfat, mă vei asculta tu oare?

16 Regele Zedechia i-a jurat lui Ieremia în secret şi i-a zis:

– Viu este Domnul, Care ne-a dat viaţă, că nu te voi ucide şi nu te voi da în mâinile celor ce caută să-ţi ia viaţa!

17 Atunci Ieremia i-a zis lui Zedechia:

– Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Dacă te vei preda conducătorilor împăratului Babilonului, vei rămâne în viaţă şi cetăţii acesteia nu i se va da foc; astfel tu şi familia ta veţi trăi. 18 Dar, dacă nu te vei preda conducătorilor împăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile caldeenilor, care îi vor da foc, iar tu nu vei scăpa din mâinile lor!“

19 Regele Zedechia i-a zis lui Ieremia:

– Mi-e frică de iudeii care s-au dus de partea caldeenilor, ca nu cumva să fiu dat în mâinile lor, iar ei să mă maltrateze.

20 – Nu te vor da, i-a răspuns Ieremia. Acum ascultă glasul Domnului şi fă ce ţi-am spus. Doar aşa îţi va merge bine şi vei rămâne în viaţă. 21 Dar, dacă refuzi să te predai, iată ce mi-a descoperit Domnul: 22 „Toate femeile care au mai rămas în palatul regelui lui Iuda vor fi duse la conducătorii împăratului Babilonului. Ele îţi vor zice:

«Prietenii tăi de încredere
    te-au ademenit şi te-au înduplecat!
Acum că ţi s-au afundat picioarele în noroi,
    prietenii tăi ţi-au întors spatele!»

23 Toate soţiile şi toţi copiii tăi vor fi duşi la caldeeni. Nici tu nu vei scăpa din mâinile lor, căci vei fi prins de împăratul Babilonului, iar cetăţii acesteia i se va da foc[h].“

24 Zedechia i-a zis lui Ieremia:

– Să nu spui nimănui nimic din cuvintele acestea şi nu vei muri. 25 Iar dacă conducătorii vor auzi că am vorbit cu tine şi dacă vor veni şi te vor întreba: „Spune-ne ce i-ai zis regelui? Nu ne ascunde nimic şi nu te vom ucide! Şi ce ţi-a răspuns regele?“, 26 să le răspunzi astfel: „L-am rugat pe rege să nu mă trimită iarăşi în casa lui Ionatan, ca nu cumva să mor acolo.“

27 Toţi conducătorii au venit la Ieremia şi l-au întrebat, iar el le-a zis toate cuvintele pe care regele i-a poruncit să le spună. Atunci ei nu i-au mai spus nimic, căci nici unul nu auzise discuţia cu regele.

28 Ieremia a rămas astfel în curtea temniţei până în ziua în care a fost cucerit Ierusalimul.

Căderea Ierusalimului

39 În al nouălea an al lui Zedechia, regele lui Iuda, în luna a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a înaintat împotriva Ierusalimului cu toată oştirea sa şi l-a asediat, iar în al unsprezecelea an, în ziua a noua a lunii a patra, a pătruns în cetate. Atunci, toţi conducătorii împăratului Babilonului au venit şi s-au aşezat lângă Poarta din Mijloc. Erau: Nergal-Şareţer, Samgar-Nebo, Sarsechim[i], care era Rab-Saris[j], Nergal-Sareţer, care era Rab-Mag[k], şi toţi ceilalţi conducători ai împăratului Babilonului. Când Zedechia, regele lui Iuda, şi toţi ostaşii lui i-au văzut, au fugit. Ei au părăsit cetatea în timpul nopţii pe drumul grădinii regelui, prin poarta dintre cele două ziduri, şi au luat-o pe drumul spre Araba[l].

Oştirea caldeenilor i-a urmărit însă şi l-a ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului. L-au capturat şi l-au dus la Nebucadneţar, împăratul Babilonului, la Ribla, în ţara Hamatului. Acesta a rostit o sentinţă împotriva lui. Acolo, la Ribla, împăratul Babilonului i-a înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. De asemenea i-a înjunghiat şi pe toţi nobilii lui Iuda, după care i-a scos ochii lui Zedechia şi l-a legat cu lanţuri de bronz ca să-l ducă în Babilon.

Caldeenii au dat foc atât palatului regelui cât şi caselor poporului şi au dărâmat zidurile Ierusalimului. Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate în Babilon poporul care mai rămăsese în cetate, împreună cu toţi cei care i se predaseră şi cu toată rămăşiţa poporului. 10 Însă Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i-a lăsat în ţara lui Iuda pe unii dintre cei mai săraci din popor, care nu aveau nimic. Tot atunci el le-a dat vii şi ogoare.

Eliberarea lui Ieremia

11 Nebucadneţar, împăratul Babilonului, i-a dat următoarea poruncă lui Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, cu privire la Ieremia: 12 „Ia-l şi poartă-i de grijă! Să nu-i faci nici un rău, ci fă-i tot ceea ce-ţi va cere!“ 13 Astfel Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, Nebuşazban, care era Rab-Saris, Nergal-Şareţer, care era Rab-Mag[m], şi toţi ceilalţi conducători ai împăratului Babilonului, 14 au trimis să-l aducă pe Ieremia din curtea temniţei şi l-au încredinţat lui Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Şafan, ca să-l ducă înapoi acasă. Şi Ieremia a rămas în mijlocul poporului.

15 Cuvântul Domnului îi vorbise astfel lui Ieremia atunci când era închis în curtea temniţei: 16 „Du-te şi spune-i cuşitului[n] Ebed-Melek astfel: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi împlini cuvintele pe care le-am rostit împotriva cetăţii acesteia şi voi aduce asupra ei nenorocirea şi nu bunăstarea. În ziua aceea, ele se vor împlini sub privirea ta. 17 Pe tine însă te voi izbăvi în ziua aceea, zice Domnul, şi nu te voi da în mâinile celor de care te temi. 18 Eu te voi scăpa şi nu vei cădea ucis de sabie. Prada ta de război va fi însăşi viaţa ta, pentru că te-ai încrezut în Mine, zice Domnul.’»“

Guvernatorul Ghedalia

40 Iată Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului, după ce Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, l-a eliberat din Rama. El îl găsise pe Ieremia legat în lanţuri, în mijlocul tuturor exilaţilor din Ierusalim şi Iuda, care erau duşi în captivitate în Babilon. Atunci căpetenia gărzilor l-a luat pe Ieremia şi i-a zis: „Domnul, Dumnezeul tău, a vestit aceste nenorociri împotriva acestui loc. Acum Domnul a împlinit şi a făcut cum a spus. Toate aceste lucruri vi s-au întâmplat pentru că aţi păcătuit împotriva Domnului şi nu L-aţi ascultat. Acum, iată, te eliberez din lanţurile pe care le ai la mâini. Vino cu mine în Babilon, dacă vrei, şi eu voi avea grijă de tine! Dar dacă nu vrei să vii, nu veni! Iată, toată ţara este înaintea ta, du-te oriunde îţi va plăcea!“ Fiindcă Ieremia întârzia să răspundă, căpetenia gărzilor a adăugat: „Întoarce-te la Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Şafan, pe care împăratul Babilonului l-a pus conducător peste cetăţile lui Iuda şi locuieşte cu el în mijlocul poporului sau du-te oriunde îţi va plăcea!“ Apoi căpetenia gărzilor i-a dat provizii şi un dar şi l-a lăsat să plece. Ieremia s-a dus la Ghedalia, fiul lui Ahikam, la Miţpa, şi a locuit cu el în mijlocul poporului care rămăsese în ţară.

Când toţi conducătorii oştirilor, care rămăseseră pe câmp, şi oamenii lor au auzit că împăratul Babilonului l-a pus pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, să conducă ţara şi că i-a încredinţat lui pe toţi bărbaţii, femeile şi copiii cei mai săraci, care nu fuseseră duşi în captivitate în Babilon, au venit împreună cu oamenii lor la Ghedalia, în Miţpa. Aceştia erau: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan şi Ionatan, fiii lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, fiii netofatitului Efai şi Iaazania[o], fiul Maacatitului. Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Şafan, le-a jurat lor şi oamenilor lor astfel: „Nu vă temeţi să slujiţi caldeenilor! Rămâneţi în ţară, slujiţi împăratului Babilonului şi vă va fi bine. 10 Eu însumi locuiesc la Miţpa să vă reprezint înaintea caldeenilor, care vor veni la noi. Voi strângeţi aşadar vinul, fructele de vară şi uleiul, puneţi-le în vase şi locuiţi în cetăţile în care vă aflaţi.“

11 Când iudeii care locuiau în Moab, în Amon, în Edom şi în toate celelalte ţări au auzit că împăratul Babilonului a lăsat o rămăşiţă în Iuda şi că l-a uns drept conducător pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Şafan, 12 s-au întors din toate locurile unde fuseseră împrăştiaţi şi au venit în ţara lui Iuda, la Ghedalia, la Miţpa. Ei au avut parte de un mare belşug de vin şi de fructe de vară.

13 Atunci când Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi conducătorii oştirilor care rămăseseră pe câmp au venit la Ghedalia, la Miţpa, 14 ei i-au zis:

– Ştii că Baalis, regele amoniţilor, l-a trimis pe Ismael, fiul lui Netania, să te ucidă?

Dar Ghedalia, fiul lui Ahikam, nu i-a crezut. 15 Atunci Iohanan, fiul lui Careah, i-a zis în secret lui Ghedalia la Miţpa:

– Lasă-mă să mă duc şi să-l omor pe Ismael, fiul lui Netania, şi nimeni nu va şti. De ce să te omoare el şi astfel să se împrăştie din nou iudeii care s-au strâns la tine şi să piară rămăşiţa lui Iuda?

16 Ghedalia, fiul lui Ahikam, i-a răspuns lui Iohanan, fiul lui Careah:

– Să nu faci aşa ceva, căci ce spui tu despre Ismael este o minciună!

Atrocităţile lui Ismael şi fuga poporului în Egipt

41 În luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, care era din familia regală şi fusese un conducător al regelui, a venit împreună cu zece oameni la Ghedalia, fiul lui Ahikam, la Miţpa. În timp ce mâncau acolo împreună, Ismael, fiul lui Netania, s-a ridicat împreună cu cei zece oameni care-l însoţeau şi l-au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Şafan, ucigându-l astfel pe cel ce fusese pus de împăratul Babilonului să conducă ţara. Ismael i-a ucis, de asemenea, pe toţi iudeii care erau cu Ghedalia la Miţpa, precum şi pe toţi ostaşii caldeeni care se aflau acolo.

A doua zi, după asasinarea lui Ghedalia, pe când nimeni nu ştia nimic, optzeci de bărbaţi cu barba rasă, cu hainele rupte şi cu tăieturi în piele, au venit din Şehem, din Şilo şi din Samaria ca să aducă daruri de mâncare şi tămâie la Casa Domnului. Ismael, fiul lui Netania, a ieşit din Miţpa înaintea lor şi mergea plângând. Când i-a întâlnit le-a zis:

– Veniţi la Ghedalia, fiul lui Ahikam!

Când au ajuns ei în mijlocul cetăţii, Ismael, fiul lui Netania, şi bărbaţii care erau cu el i-au ucis şi i-au aruncat într-un puţ. Dar zece dintre ei i-au zis lui Ismael:

– Nu ne omorî căci mai avem grâu, orz, ulei şi miere ascunse în câmpie.

Atunci el i-a lăsat în viaţă şi nu i-a ucis împreună cu fraţii lor. Puţul în care a aruncat Ismael toate hoiturile celor care fuseseră cu Ghedalia şi pe care îi ucisese, era puţul pe care l-a făcut regele Asa ca apărare împotriva lui Başa, regele lui Israel. Puţul acesta l-a umplut Ismael, fiul lui Netania, cu cei ucişi.

10 Ismael i-a luat captivi pe toţi cei din popor care mai rămăseseră în Miţpa: pe fiicele regelui şi pe toţi aceia din popor care mai rămăseseră în Miţpa şi pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, îi încredinţase lui Ghedalia, fiul lui Ahikam. Ismael, fiul lui Netania, i-a luat captivi şi a plecat să treacă la amoniţi.

11 Când Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi conducătorii oştirilor care erau cu el, au auzit despre tot răul pe care-l făcuse Ismael, fiul lui Netania, 12 i-au luat pe toţi oamenii care erau cu ei şi au mers să lupte împotriva lui Ismael, fiul lui Netania. Ei l-au ajuns lângă apele cele mari ale Ghivonului. 13 Întreg poporul care era cu Ismael s-a bucurat când l-a văzut pe Iohanan, fiul lui Careah, şi pe toţi conducătorii oştirilor care erau cu el. 14 Tot poporul, pe care-l luase captiv Ismael din Miţpa, s-a întors şi s-a dus la Iohanan, fiul lui Careah. 15 Dar Ismael, fiul lui Netania, împreună cu opt din oamenii lui au scăpat de Iohanan şi au fugit la amoniţi.

16 Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi conducătorii oştirilor care erau cu el, au luat toată rămăşiţa poporului din Miţpa, pe care o eliberaseră din mâinile lui Ismael, fiul lui Netania, după ce acesta îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahikam: bărbaţii, ostaşii, femeile, copiii şi conducătorii pe care-i adusese din Ghivon. 17 După ce au mers o vreme, s-au oprit la Gherut-Chimham[p], lângă Betleem; apoi au plecat în Egipt, 18 departe de caldeeni, pentru că se temeau de ei, deoarece Ismael, fiul lui Netania, îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, pe care împăratul Babilonului îl pusese conducător peste ţară.

Avertizare împotriva plecării în Egipt

42 Apoi toţi conducătorii oştirilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania[q], fiul lui Hoşaia, şi tot poporul, de la cel mai mic la cel mai mare, s-au apropiat de profetul Ieremia şi i-au zis:

– Te rugăm, fie bine primită înaintea ta cererea noastră! Mijloceşte în favoarea noastră la Domnul, Dumnezeul tău, pentru toată rămăşiţa aceasta, căci, după cum bine vezi tu însuţi, am mai rămas puţini din câţi am fost. Roagă-te ca Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate calea pe care trebuie să mergem şi ce trebuie să facem.

Profetul Ieremia le-a răspuns:

– V-am auzit şi voi mijloci în favoarea voastră la Domnul, Dumnezeul vostru, după cum mi-aţi cerut. Vă voi descoperi tot ce-mi va spune Domnul şi n-am să vă ascund nimic.

Atunci, ei i-au zis lui Ieremia:

Domnul să fie un martor adevărat şi credincios împotriva noastră dacă nu vom împlini tot ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, te va trimite să ne spui. Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, la care te trimitem, ca să ne meargă bine ascultând de Domnul, Dumnezeul nostru.

După zece zile, Cuvântul Domnului a venit la Ieremia. El a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toţi conducătorii oştirilor care-l însoţeau şi pe tot poporul, de la cel mai mic la cel mai mare, şi le-a zis:

– Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, la Care voi m-aţi trimis să-i prezint cererile voastre: 10 „Dacă veţi rămâne în ţara aceasta, Eu vă voi zidi şi nu vă voi dărâma, vă voi planta şi nu vă voi smulge, căci Îmi pare rău de răul pe care vi l-am făcut. 11 Nu vă temeţi de împăratul Babilonului, de care acum vă este frică. Nu vă temeţi de el, zice Domnul, căci Eu sunt cu voi ca să vă scap şi să vă izbăvesc din mâna lui. 12 Îmi voi arăta mila faţă de voi, făcându-l pe împărat să aibă milă de voi şi să vă lase să locuiţi în ţara voastră.

13 Dacă nu veţi asculta însă de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, şi veţi zice: «Nu vrem să locuim în ţara aceasta!», 14 dacă veţi zice: «Nu, ci vom merge în ţara Egiptului, unde nu vom vedea nici război, nu vom auzi nici sunetul trâmbiţei şi unde nu ne va fi nici foame, şi vom locui acolo!», 15 atunci Domnul are un cuvânt pentru tine, rămăşiţă a lui Iuda. Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Dacă vă veţi hotărî să mergeţi în Egipt şi să locuiţi acolo, 16 atunci sabia de care vă temeţi vă va ajunge acolo, în ţara Egiptului, şi foametea de care vă este groază vă va urmări în Egipt şi veţi muri acolo. 17 Toţi cei ce se vor hotărî să meargă în Egipt şi să locuiască acolo vor muri ucişi de sabie, de foamete şi de molimă; nici unul din ei nu va mai supravieţui şi nimeni nu va scăpa de nenorocirea pe care Eu o voi aduce asupra lor.»“

18 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «După cum mânia şi furia Mea s-au revărsat asupra locuitorilor Ierusalimului, tot aşa se va revărsa furia Mea peste voi când vă veţi duce în Egipt. Veţi fi o pricină de scârbă şi de groază, o pricină de blestem şi de dispreţ; nu veţi mai vedea niciodată locul acesta.»

19 Rămăşiţă a lui Iuda, Domnul vă spune să nu mergeţi în Egipt. Să fiţi siguri de lucrul aceasta, fiindcă eu vă avertizez astăzi! 20 Căci aţi fost necinstiţi[r] când m-aţi trimis la Domnul, Dumnezeul vostru, spunându-mi: «Mijloceşte în favoarea noastră înaintea Domnului, Dumnezeul nostru! Descoperă-ne tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru, iar noi vom împlini ceea ce-ţi va zice.» 21 Astăzi eu v-am înştiinţat, însă voi nu vreţi să ascultaţi de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, în tot ceea ce m-a trimis să vă spun. 22 Acum, fiţi siguri că veţi muri ucişi de sabie, de foamete şi de molimă în locul acela în care vă găsiţi plăcerea să mergeţi şi să locuiţi.“

Dus în Egipt, Ieremia vesteşte judecata

43 După ce Ieremia a terminat de spus poporului toate cuvintele Domnului, Dumnezeul lor, tot ceea ce Domnul, Dumnezeul lor, l-a trimis să le spună, Azaria, fiul lui Hoşaia, Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi oamenii aceia mândri i-au zis lui Ieremia: „Minţi! Nu Domnul, Dumnezeul nostru, te-a trimis să ne spui să nu mergem în Egipt şi să nu locuim acolo, ci Baruc, fiul lui Neria, te întărâtă împotriva noastră, ca să ne dai în mâinile caldeenilor, să ne omoare sau să ne ducă în captivitate în Babilon.“

Iohanan, fiul lui Careah, toţi conducătorii oştirilor şi întreg poporul nu au ascultat de porunca Domnului de a rămâne în ţara lui Iuda. Astfel, Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi conducătorii oştirilor au luat toată rămăşiţa lui Iuda – care fusese împrăştiată în mijlocul neamurilor şi se întorsese să locuiască în ţara lui Iuda – şi anume pe toţi bărbaţii, femeile şi copiii, pe fiicele regelui, pe toţi aceia pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, îi lăsase cu Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Şafan, pe profetul Ieremia şi pe Baruc, fiul lui Neria, şi i-au dus în ţara Egiptului, neascultând de porunca Domnului. Ei au ajuns la Tahpanhes.

La Tahpanhes, Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ieremia astfel: „Ia în mână nişte pietre mari şi ascunde-le, în prezenţa iudeilor, în lutul cuptorului de cărămizi de la intrarea palatului lui Faraon din Tahpanhes. 10 Apoi spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Voi trimite după slujitorul Meu, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi voi pune tronul lui peste aceste pietre, pe care le-am ascuns; el îşi va întinde baldachinul[s] peste ele. 11 Va veni şi va ataca ţara Egiptului: îi va ucide pe cei destinaţi morţii, îi va duce în captivitate pe cei destinaţi exilului şi îi va ucide cu sabia pe cei destinaţi sabiei. 12 Voi[t] da foc templelor zeilor Egiptului; el le va arde şi îi va duce în captivitate pe toţi zeii lor. Se va înveli cu Egiptul cum se înveleşte un păstor cu haina lui şi va ieşi de acolo nevătămat. 13 Va sfărâma stâlpii din templul Soarelui[u], din ţara Egiptului, şi va da foc tuturor templelor zeilor Egiptului.’»“

Condamnarea idolatriei

44 Iată cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toţi iudeii care locuiau în ţara Egiptului – la Migdol, la Tahpanhes, la Nof[v] şi în ţara Patros[w]:

„Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Aţi văzut toate nenorocirile pe care le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda. Astăzi ele au ajuns doar un loc pustiu, unde nu mai locuieşte nimeni, din cauza răutăţii lor. Ei M-au provocat la mânie, ducându-se să ardă tămâie şi să slujească altor dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici voi, nici strămoşii voştri. Deşi i-am trimis iarăşi şi iarăşi pe toţi slujitorii Mei, profeţii, să le spună: ‘Să nu săvârşiţi aceste urâciuni pe care Eu le urăsc!’, ei nu M-au ascultat şi nu au luat aminte; nu s-au întors de la răutatea lor şi n-au încetat să ardă tămâie altor dumnezei. De aceea, furia Mea s-a revărsat şi mânia Mea a izbucnit în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, care au devenit în ziua de azi o ruină şi un loc pustiu.»

Acum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «De ce vă faceţi singuri un rău aşa de mare, nimicind astfel din mijlocul lui Iuda bărbaţi, femei, copii şi prunci, şi rămânând fără nici o rămăşiţă? De ce Mă provocaţi la mânie prin lucrarea mâinilor voastre, arzând tămâie altor dumnezei, în ţara Egiptului, unde v-aţi dus să locuiţi? Vă veţi distruge singuri şi veţi deveni o pricină de blestem şi de dispreţ printre toate neamurile pământului. Aţi uitat relele strămoşilor voştri, relele regilor şi ale reginelor lui Iuda şi relele pe care le-aţi săvârşit voi şi soţiile voastre în ţara lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului? 10 Până în ziua de azi ei nu s-au smerit, nu s-au temut şi nu au urmat Legea Mea şi poruncile pe care le-am pus înaintea voastră şi înaintea strămoşilor voştri.»

11 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, Îmi îndrept faţa împotriva voastră ca să vă fac rău şi să nimicesc întreg Iuda. 12 Voi îndepărta rămăşiţa lui Iuda, care s-a dus în ţara Egiptului să locuiască acolo. Vor pieri cu toţii în ţara Egiptului: vor fi ucişi de sabie sau de foamete. De la cel mai mic până la cel mai mare vor fi ucişi de sabie sau de foamete. Vor deveni o pricină de scârbă şi de groază, o pricină de blestem şi de dispreţ. 13 Îi voi pedepsi pe cei ce locuiesc în ţara Egiptului cu sabie, cu foamete şi cu molimă, aşa cum am pedepsit şi Ierusalimul. 14 Nici unul din rămăşiţa lui Iuda, care s-a dus să locuiască în ţara Egiptului, nu va scăpa cu viaţă ca să se întoarcă iarăşi în ţara lui Iuda, deşi va dori să se întoarcă şi să trăiască. Nu se vor mai întoarce decât câţiva care vor scăpa.»“

15 Atunci, toţi bărbaţii care ştiau că soţiile lor ardeau tămâie altor dumnezei, împreună cu toate femeile care erau prezente – o mare mulţime – şi cu întreg poporul care locuia în ţara Egiptului şi în Patros[x], i-au răspuns lui Ieremia:

16 – Nu vom asculta de mesajul pe care ni l-ai rostit în Numele Domnului, 17 ci, cu siguranţă, vom face ceea ce am promis: vom arde tămâie împărătesei cerului[y] şi vom vărsa în cinstea ei jertfe de băutură, aşa cum am mai făcut atât noi, cât şi strămoşii, regii şi conducătorii noştri în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului. Atunci aveam destulă mâncare, eram fericiţi şi nu vedeam nici o nenorocire. 18 Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului şi să vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei, am dus lipsă de toate şi am fost ucişi de sabie şi de foamete.

19 Femeile au adăugat:

– Când ardem tămâie împărătesei cerului şi vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei, nu ştiu oare şi bărbaţii noştri că facem turte după chipul ei şi vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei?

20 Atunci Ieremia a răspuns întregului popor – bărbaţilor şi femeilor – care-i dăduse acest răspuns:

21 – Oare nu Şi-a adus aminte Domnul şi nu s-a gândit la tămâia pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, atât voi, cât şi strămoşii, regii şi conducătorii voştri împreună cu întreg poporul? 22 Când Domnul nu a mai suferit lucrul acesta, din cauza răutăţii practicilor voastre şi a urâciunilor pe care le-aţi săvârşit, ţara voastră a devenit o pricină de groază şi de blestem, un loc pustiit şi fără locuitori, aşa cum este astăzi. 23 Tocmai pentru că aţi ars tămâie şi aţi păcătuit împotriva Domnului, pentru că nu aţi ascultat de glasul Domnului şi nu aţi păzit Legea, hotărârile şi mărturiile Lui, de aceea a venit peste voi această nenorocire pe care o vedeţi astăzi.

24 Ieremia a mai zis întregului popor şi tuturor femeilor:

– Ascultaţi Cuvântul Domnului, voi, toţi cei din Iuda, care sunteţi în ţara Egiptului. 25 Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Voi şi soţiile voastre aţi împlinit cu mâinile voastre promisiunea pe care aţi făcut-o spunând că veţi arde tămâie împărătesei cerului şi veţi vărsa jertfe de băutură în cinstea ei. Acum dar împliniţi promisiunile pe care le-aţi făcut şi îndepliniţi-vă juruinţele!“ 26 Dar ascultaţi Cuvântul Domnului, voi, toţi cei din Iuda, care locuiţi în ţara Egiptului: „Jur pe Numele Meu cel mare, zice Domnul, că nimeni din Iuda, dintre cei care locuiesc în ţara Egiptului, nu va mai chema Numele Meu, nici nu va mai jura zicând «Viu este Stăpânul Domn 27 Căci Eu veghez asupra lor să le fac rău şi nu bine; toţi cei din Iuda, care sunt în ţara Egiptului, vor fi nimiciţi de sabie şi de foamete până vor muri cu toţii. 28 Cei care vor scăpa de sabie şi se vor întoarce din ţara Egiptului în ţara lui Iuda vor fi doar câţiva. Atunci toată rămăşiţa lui Iuda, care s-a dus să locuiască în ţara Egiptului, va cunoaşte care cuvânt se va împlini: al Meu sau al lor.

29 Semnul, după care veţi cunoaşte că Eu vă voi pedepsi în locul acesta, zice Domnul, şi după care veţi şti că planurile Mele de a vă distruge se vor împlini, este următorul, zice Domnul: 30 îl voi da pe faraonul Hofra, monarhul Egiptului, în mâinile duşmanilor lui şi în mâinile celor ce caută să-i ia viaţa, tot aşa cum l-am dat şi pe Zedechia, regele lui Iuda, în mâinile duşmanului său Nebucadneţar, împăratul Babilonului, care căuta să-i ia viaţa.“

Mesaj către Baruc

45 Iată cuvântul pe care profetul Ieremia i l-a spus lui Baruc, fiul lui Neria, în al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, după ce Baruc scrisese într-un sul cuvintele pe care Ieremia i le dictase.

„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la tine, Baruc: «Tu zici: ‘Vai de mine! Domnul a adăugat necaz la durerea mea. Sunt sleit din cauza suspinelor şi nu găsesc odihnă.’

Totuşi Domnul îţi zice: ‘Ceea ce am construit voi dărâma şi ceea ce am semănat voi smulge, şi anume toată ţara aceasta. Iar tu cauţi pentru tine lucruri mari?! Nu le căuta, căci voi aduce nenorocirea peste orice fiinţă, zice Domnul. Ţie însă îţi voi da ca pradă de război propria ta viaţă, oriunde vei merge.’»“

Profeţie împotriva Egiptului

46 Iată Cuvântul Domnului care a venit la profetul Ieremia cu privire la neamuri.

Cu privire la Egipt:

Acesta este mesajul împotriva oştirii faraonului Neco, monarhul Egiptului, care fusese înfrântă la Carchemiş, lângă râul Eufrat, de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în anul al patrulea al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:

„Pregătiţi-vă scuturile mari şi mici
    şi mergeţi la luptă!
Călăreţi, înhămaţi caii
    şi încălecaţi bidivii!
Staţi pregătiţi
    cu coifurile puse!
Lustruiţi-vă suliţele
    şi îmbrăcaţi-vă armurile!
Dar ce văd?
    Le este frică,
se retrag,
    vitejii lor sunt înfrânţi.
Ei fug în grabă,
    fără să mai privească înapoi.
        Pretutindeni este numai teroare, zice Domnul.“
„Cel iute de picior nu va putea fugi,
    nici cel viteaz nu va putea scăpa!
În partea de nord, lângă râul Eufrat,
    ei se împiedică şi cad.

Cine este acela care se înalţă ca Nilul,
    ale cărui ape sunt agitate ca râurile?
Egiptul se înalţă ca Nilul,
    iar apele lui sunt agitate ca râurile.
El zice: «Mă voi ridica şi voi acoperi ţara,
    îi voi nimici cetăţile şi pe cei ce locuiesc în ele.»
Năpustiţi-vă, cai!
    Năvăliţi, care!
Să iasă vitejii:
cei din Cuş[z] şi din Put[aa] care poartă scutul
    şi cei din Lud[ab] care trag cu arcul!
10 Ziua aceea însă va fi a Stăpânului, Domnul Oştirilor!
    Va fi o zi de răzbunare, în care El se va răzbuna pe duşmanii Lui.
Sabia va devora, se va sătura
    şi se va îmbăta cu sângele lor,
căci Stăpânul, Domnul Oştirilor, va aduce o jertfă
    în ţara din nord, lângă râul Eufrat.

11 Du-te în Ghilad şi adu balsam,
    fiică fecioară a Egiptului!
Degeaba îţi înmulţeşti leacurile,
    căci nu este vindecare pentru tine.
12 Popoarele vor auzi de ruşinea ta;
    strigătele tale vor umple pământul.
Un viteaz se va împiedica de un altul
    şi vor cădea amândoi.“

13 Iată cuvântul pe care Domnul i l-a spus profetului Ieremia despre venirea lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, ca să atace ţara Egiptului:

14 „Dă de ştire în Egipt şi vesteşte în Migdol.
    Vesteşte şi în Nof[ac] şi în Tahpanhes şi spune-le:
«Ridicaţi-vă şi pregătiţi-vă,
    căci sabia îi devorează pe cei din jurul vostru.»
15 De ce s-au prăbuşit vitejii tăi?
    Ei nu pot sta în picioare, căci Domnul i-a aruncat la pământ.
16 El îi va face pe mulţi să se împiedice întruna
    şi vor cădea unul peste altul.
Vor zice: «Haidem să ne întoarcem
    la poporul nostru şi în ţara noastră natală,
        departe de sabia asupritorului!»
17 Acolo vor zice:
    «Faraon nu este decât un vuiet,
        care a lăsat să treacă pe lângă el momentul potrivit.»“

18 „Viu sunt Eu, zice Împăratul,
    al Cărui Nume este Domnul Oştirilor,
că va veni unul care este ca Taborul printre munţi,
    asemenea Carmelului deasupra mării.
19 Pregăteşte-ţi lucrurile pentru exil,
    locuitoare – fiica Egiptului!
Căci Noful va ajunge un pustiu,
    va fi părăsit şi nimeni nu va mai locui în el.

20 Egiptul este o viţea foarte frumoasă,
    dar un tăun[ad] vine asupra ei dinspre nord.
21 Mercenarii din rândurile lui
    sunt ca nişte viţei îngrăşaţi în grajd,
dar şi ei se întorc şi fug,
    pentru că nu pot ţine piept,
căci ziua nenorocirii vine peste ei,
    ziua când ei vor fi pedepsiţi.
22 Egiptul va sâsâi ca un şarpe care fuge,
    căci îl urmăreşte oştirea duşmană.
Ei vin împotriva lui cu topoare,
    ca nişte tăietori de lemne.
23 Îi vor tăia pădurea, zice Domnul,
    chiar dacă este foarte deasă.
Ei sunt mai numeroşi decât lăcustele
    şi nu pot fi număraţi.
24 Fiica Egiptului este acoperită de ruşine
    şi este dată în mâinile poporului din nord.“

25 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce pedeapsa împotriva lui Amon din No[ae], împotriva lui Faraon, împotriva Egiptului, împotriva zeilor şi monarhilor lui şi împotriva lui Faraon şi a celor ce se încred în el. 26 Îi voi da în mâinile celor ce caută să le ia viaţa, în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului şi ale conducătorilor lui. După aceea, Egiptul va fi locuit ca în zilele de odinioară, zice Domnul.»“

27 „Dar tu, robul Meu Iacov, nu te teme;
    nu te înspăimânta, Israele!
Căci iată, te voi elibera din teritoriul îndepărtat
    şi-ţi voi izbăvi urmaşii din ţara în care sunt captivi.
Iacov se va întoarce, va avea odihnă şi linişte
    şi nimeni nu-l va mai îngrozi.
28 Nu te teme, robul Meu Iacov,
    căci Eu sunt cu tine, zice Domnul.
Voi nimici toate neamurile
    printre care te-am alungat,
        dar pe tine nu te voi nimici.
Te voi disciplina însă cu dreptate;
    nu pot să te las nepedepsit.“

Profeţie împotriva Filistiei

47 Iată Cuvântul Domnului care a venit la profetul Ieremia cu privire la filisteni, înainte ca Faraon să atace Gaza.

„Aşa vorbeşte Domnul:

«Iată cum se ridică nişte ape din nord;
    ele cresc asemenea unui torent care se revarsă.
Ele inundă ţara şi tot ce cuprinde ea,
    cetatea şi pe cei ce locuiesc în ea.
Oamenii vor ţipa,
    toţi locuitorii ţării vor scoate urlete
la auzul tropăitului de copite a puternicilor armăsari,
    la zgomotul carelor duşmanilor
        şi la huruitul roţilor lor.
Părinţii nu se vor întoarce după copiii lor,
    atât de încremenite le vor fi mâinile.
Căci vine ziua
    când vor fi nimiciţi toţi filistenii,
când vor fi ucişi toţi supravieţuitorii
    care ar putea ajuta Tirul şi Sidonul.
Domnul îi va nimici pe filisteni,
    rămăşiţa insulei Caftor[af].
Gaza va deveni pleşuvă
    şi Aşchelonul va fi redus la tăcere.
Rămăşiţă din câmpie,
    până când îţi vei face singură tăieturi?»“

„Ah, sabie a Domnului,
    când te vei linişti?
Întoarce-te în teaca ta!
    Opreşte-te şi stai liniştită!“
„Dar cum ar putea să stea liniştită
    când Domnul i-a dat poruncă
        să atace Aşchelonul şi coasta mării?“

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.