Psalmi 89

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Voi cânta^(A) totdeauna îndurările Domnului:
voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia^(B) Ta.
² Căci zic: „Îndurarea are temelii veşnice!
Tare ca cerurile este credincioşia Ta!” –
³ „Am făcut^(C) legământ cu alesul Meu”, zice Domnul.
„Iată ce am jurat^(D) robului Meu David:
⁴ ‘Îţi voi întări sămânţa^(E) pe vecie
şi-n veci^(F) îţi voi aşeza scaunul de domnie’.”
⁵ Cerurile^(G) laudă minunile Tale, Doamne,
şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor^(H)!
⁶ Căci în cer^(I) cine se poate asemăna cu Domnul?
Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
⁷ Dumnezeu^(J) este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor
şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui.
⁸ Doamne, Dumnezeul oştirilor,
cine este puternic^(K) ca Tine, Doamne!
Şi credincioşia Ta Te înconjoară.
⁹ Tu^(L) îmblânzeşti mândria mării;
când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.
¹⁰ Tu^(M) ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit,
ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.
¹¹ Ale^(N) Tale sunt cerurile şi pământul,
Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
¹² Tu ai făcut miazănoaptea^(O) şi miazăziua;
Taborul^(P) şi Hermonul^(Q) se bucură de Numele Tău.
¹³ Braţul tău este puternic,
mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
¹⁴ Dreptatea^(R) şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie;
bunătatea^(S) şi credincioşia sunt înaintea Feţei Tale.
¹⁵ Ferice de poporul care cunoaşte sunetul^(T) trâmbiţei,
care umblă în lumina^(U) Feţei Tale, Doamne!
¹⁶ El se bucură neîncetat de Numele Tău
şi se făleşte cu dreptatea Ta.
¹⁷ Căci Tu eşti fala puterii lui,
şi, în^(V) bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.
¹⁸ Căci Domnul este scutul nostru,
Sfântul lui Israel este Împăratul nostru.
¹⁹ Atunci ai vorbit într-o vedenie preaiubitului Tău
şi ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz,
am ridicat din mijlocul poporului un tânăr^(W);
²⁰ am găsit^(X) pe robul Meu David
şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.
²¹ Mâna Mea îl^(Y) va sprijini
şi braţul Meu îl va întări.
²² Vrăjmaşul^(Z) nu-l va prinde
şi cel rău nu-l va apăsa,
²³ ci voi zdrobi^(AA) dinaintea lui pe potrivnicii lui
şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.
²⁴ Credincioşia^(AB) şi bunătatea Mea vor fi cu el
şi^(AC) tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
²⁵ Voi da în mâna^(AD) lui marea
şi în dreapta lui râurile.
²⁶ El Îmi va zice: ‘Tu eşti Tatăl^(AE) meu,
Dumnezeul meu şi Stânca^(AF) mântuirii mele!’
²⁷ Iar Eu îl voi face întâiul^(AG) născut,
cel mai înalt^(AH) dintre împăraţii pământului.
²⁸ Îi voi păstra totdeauna bunătatea^(AI) Mea
şi legământul^(AJ) Meu îi va fi neclintit.
²⁹ Îi voi face veşnică sămânţa^(AK)
şi scaunul^(AL) lui de domnie ca^(AM) zilele cerurilor.
³⁰ Dacă fiii^(AN) lui vor părăsi^(AO) Legea Mea
şi nu vor umbla după poruncile Mele,
³¹ dacă vor călca orânduirile Mele
şi nu vor păzi poruncile Mele,
³² atunci le voi pedepsi^(AP) fărădelegile cu nuiaua
şi nelegiuirile cu lovituri,
³³ dar^(AQ) nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei
şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
³⁴ nu-Mi voi călca legământul
şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.
³⁵ Am jurat odată^(AR) pe sfinţenia Mea:
să mint Eu oare lui David?
³⁶ Sămânţa^(AS) lui va dăinui în veci;
scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca^(AT) soarele;
³⁷ ca luna va dăinui pe vecie
şi ca martorul credincios din cer.”
³⁸ Şi totuşi^(AU) Tu l-ai îndepărtat^(AV)
şi Te-ai mâniat pe unsul Tău;
³⁹ ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău;
i-ai doborât şi i-ai pângărit^(AW) cununa.
⁴⁰ I-ai prăbuşit^(AX) toate zidurile
şi i-ai dărâmat toate cetăţuile.
⁴¹ Toţi trecătorii îl jefuiesc
şi a ajuns de batjocura^(AY) vecinilor lui.
⁴² Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui,
ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
⁴³ ai făcut ca ascuţişul sabiei lui să dea înapoi
şi nu l-ai sprijinit în luptă.
⁴⁴ Ai pus capăt strălucirii lui
şi i-ai trântit la pământ scaunul de domnie^(AZ);
⁴⁵ i-ai scurtat zilele tinereţii
şi l-ai acoperit de ruşine.
⁴⁶ Până^(BA) când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare,
şi-Ţi^(BB) va arde mânia ca focul?
⁴⁷ Adu-ţi^(BC) aminte ce scurtă este viaţa mea
şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
⁴⁸ Este vreun om care^(BD) să poată trăi şi să nu^(BE) vadă moartea,
care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor?
⁴⁹ Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi,
pe care le-ai jurat^(BF) lui David în^(BG) credincioşia Ta?
⁵⁰ Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi,
adu-Ţi^(BH) aminte că port în sân ocara multor popoare;
⁵¹ adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne;
de^(BI) ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
⁵² Binecuvântat^(BJ) să fie Domnul în veci!
Amin! Amin!