²⁶ Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi^(A) mâna spre mare, şi apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.” ²⁷ Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi, înspre dimineaţă, marea şi-a luat^(B) iarăşi repeziciunea cursului şi, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul a năpustit^(C) pe egipteni în mijlocul mării. ²⁸ Apele s-au^(D) întors şi au^(E) acoperit carele, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat.

⁷ Căci^(A) ajutorul Egiptului nu este decât deşertăciune şi nimic, de aceea eu numesc lucrul acesta: „zarvă^(B) fără nicio ispravă.”

⁹ Trezeşte-te^(A), trezeşte-te şi îmbracă-te^(B) cu putere, braţ al Domnului! Trezeşte-te, ca^(C) în zilele de odinioară şi în veacurile din vechime! Oare^(D) n-ai doborât Tu Egiptul^(E) şi n-ai străpuns balaurul^(F)?