Luca 18

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Pilda judecătorului nedrept

18 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage^(A) necurmat şi să nu se lase. ² El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina. ³ În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el şi-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu’. ⁴ Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, ⁵ totuşi, pentru că^(B) văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul’.” ⁶ Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept? ⁷ Şi Dumnezeu^(C) nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? ⁸ Vă spun că^(D)le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

Pilda vameşului şi a fariseului

⁹ A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care^(E) se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi. ¹⁰ „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş. ¹¹ Fariseul sta^(F) în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule^(G), Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. ¹² Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ ¹³ Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ ¹⁴ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci^(H) oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.”

Copilaşii

¹⁵ I-au^(I) adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. ¹⁶ Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a^(J) unora ca ei. ¹⁷ Adevărat^(K) vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea.”

Tânărul bogat

¹⁸ Un^(L) fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” ¹⁹ „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. ²⁰ Ştii poruncile: ‘Să^(M) nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti^(N) pe tatăl tău şi pe mama ta’.” ²¹ „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea”. ²² Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde^(O) tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.” ²³ Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat. ²⁴ Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât^(P) de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! ²⁵ Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” ²⁶ Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?” ²⁷ Isus a răspuns: „Ce^(Q) este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu”. ²⁸ Atunci^(R), Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat”. ²⁹ Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni^(S) care să-şi fi lăsat casa sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu ³⁰ şi să^(T) nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică”.

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

³¹ Isus^(U) a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim şi tot^(V)ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini. ³² Căci va^(W) fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa ³³ şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” ³⁴ Ei^(X) n-au înţeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.

Vindecarea unui orb la Ierihon

³⁵ Pe^(Y) când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea. ³⁶ Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. ³⁷ I-au spus: „Trece Isus din Nazaret”. ³⁸ Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” ³⁹ Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” ⁴⁰ Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: ⁴¹ „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea”. ⁴² Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa^(Z) ta te-a mântuit.” ⁴³ Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers^(AA) după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.