Psalmi 22
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Psalmul 22
Către mai-marele cântăreţilor.
Se cântă ca „cerboaica zorilor”.
Un psalm al lui David
1 Dumnezeule(A)! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit
şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile(B) mele?
2 Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi;
strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
3 Totuşi Tu eşti Cel Sfânt
şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor(C) lui Israel.
4 În Tine se încredeau părinţii noştri;
se încredeau, şi-i izbăveai.
5 Strigau către Tine, şi erau scăpaţi;
se încredeau în Tine(D) şi nu rămâneau de ruşine.
6 Dar eu sunt vierme(E), nu om,
am ajuns de ocara oamenilor(F) şi dispreţuit de popor.
7 Toţi cei ce mă văd(G) îşi bat joc de mine,
îşi deschid gura, dau din cap(H) şi zic:
8 „S-a încrezut(I) în Domnul! Să-l mântuiască(J) Domnul,
să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!”
9 Da, Tu m-ai(K) scos din pântecele mamei,
m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele;
10 de când eram la sânul(L) mamei am fost sub paza Ta,
din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
11 Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul
şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
12 O mulţime(M) de tauri sunt împrejurul meu,
nişte tauri din Basan mă înconjoară.
13 Îşi deschid(N) gura împotriva mea,
ca un leu care sfâşie şi răcneşte.
14 Am ajuns ca apa care se scurge şi toate oasele(O) mi se despart;
mi s-a făcut inima(P) ca ceara
şi se topeşte înăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea(Q) ca lutul
şi mi se lipeşte(R) limba de cerul gurii;
m-ai adus în ţărâna morţii.
16 Căci nişte câini mă înconjoară(S),
o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu,
mi-au străpuns(T) mâinile şi picioarele;
17 toate oasele aş putea să mi le număr.
Ei însă pândesc(U) şi mă privesc;
18 îşi împart(V) hainele mele între ei
şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
19 Dar Tu, Doamne, nu Te depărta!
Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
20 Scapă-mi sufletul de sabie
şi viaţa(W) din ghearele câinilor(X)!
21 Scapă-mă(Y) din gura leului
şi scoate-mă(Z) din coarnele bivolului!
22 Voi vesti(AA) Numele Tău fraţilor(AB) mei
şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
23 Cei ce(AC) vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!
Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L!
Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!
24 Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit
şi nu-Şi ascunde Faţa de el,
ci(AD) îl ascultă când strigă către El.
25 În adunarea cea mare, Tu(AE) vei fi pricina laudelor mele
şi-mi voi împlini juruinţele(AF) în faţa celor ce se tem de Tine.
26 Cei săraci(AG) vor mânca şi se vor sătura,
cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda.
Veselă să vă fie inima(AH) pe vecie!
27 Toate(AI) marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul;
toate familiile neamurilor(AJ) se vor închina înaintea Ta.
28 Căci(AK) a Domnului este Împărăţia:
El stăpâneşte peste neamuri.
29 Toţi cei puternici(AL) de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei;
înaintea Lui se vor pleca toţi(AM) cei ce se pogoară în ţărână,
cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
30 O sămânţă de oameni Îi va sluji
şi se va vorbi(AN) despre Domnul către cei ce vor veni(AO) după ei.
31 Aceştia vor veni(AP) şi vor vesti dreptatea Lui,
vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.
Isaia 53
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
53 Cine a crezut(A) în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul(B) Domnului? 2 El a crescut(C) înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea(D) nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. 3 Dispreţuit(E) şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit(F) cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu(G) L-am băgat în seamă. 4 Totuşi El(H) suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. 5 Dar El era străpuns(I) pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi. 6 Noi(J) rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor. 7 Când a fost chinuit şi asuprit, n-a(K) deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci(L) la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. 8 El a fost luat prin apăsare şi judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters(M) de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? 9 Groapa(N) Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug(O) în gura Lui. 10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă(P) pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile(Q) şi lucrarea(R) Domnului va propăşi în mâinile Lui. 11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin(S) cunoştinţa Lui, Robul(T) Meu cel neprihănit(U) va pune[a] pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu(V) şi va lua(W) asupra Lui povara nelegiuirilor lor. 12 De(X) aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari şi(Y) va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine Însuşi la moarte şi a fost pus în numărul(Z) celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a(AA) rugat pentru cei vinovaţi.
Read full chapterFootnotes
- Isaia 53:11 Sau: îndreptăţi.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
