⁷ Apoi, preotul să ungă^(A) cu sânge coarnele altarului pentru tămâia mirositoare, care este înaintea Domnului în cortul întâlnirii, iar tot celălalt sânge al viţelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile-de-tot, care este la uşa cortului întâlnirii.

¹¹ Dar pielea^(A) viţelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele şi balega lui, ¹² adică tot viţelul care a mai rămas, să le scoată afară din tabără, într-un loc curat, unde^(B) se aruncă cenuşa, şi să le ardă cu lemne pe foc; să fie^(C) arse pe grămada de cenuşă.

¹⁸ Să ungă cu sângele acesta coarnele altarului care este înaintea Domnului, în cortul întâlnirii, şi să verse tot sângele care a mai rămas la picioarele altarului pentru arderile-de-tot, care este la uşa cortului întâlnirii.

²¹ Viţelul rămas să-l scoată apoi afară din tabără şi să-l ardă ca şi pe viţelul dintâi. Aceasta este o jertfă de ispăşire pentru adunare.

¹⁸ Iată că sângele^(A) jertfei n-a fost dus înăuntrul Sfântului Locaş; trebuia s-o mâncaţi în Sfântul Locaş, cum^(B) am poruncit.”

²⁷ Să scoată afară din tabără viţelul^(A) ispăşitor şi ţapul ispăşitor, al căror sânge a fost dus în Sfântul Locaş pentru facerea ispăşirii, şi să le ardă în foc pieile, carnea şi balega.

¹¹ În adevăr, trupurile dobitoacelor al^(A) căror sânge este adus de marele preot în Locul Preasfânt, pentru păcat, „sunt arse de tot afară din tabără”.