¹² adică tot viţelul care a mai rămas, să le scoată afară din tabără, într-un loc curat, unde^(A) se aruncă cenuşa, şi să le ardă cu lemne pe foc; să fie^(B) arse pe grămada de cenuşă.

²¹ Viţelul rămas să-l scoată apoi afară din tabără şi să-l ardă ca şi pe viţelul dintâi. Aceasta este o jertfă de ispăşire pentru adunare.

³⁰ Dar să nu se mănânce nicio jertfă^(A) de ispăşire din al cărei sânge se va aduce în cortul întâlnirii pentru facerea ispăşirii în Sfântul Locaş, ci aceea să fie arsă în foc.

¹¹ În adevăr, trupurile dobitoacelor al^(A) căror sânge este adus de marele preot în Locul Preasfânt, pentru păcat, „sunt arse de tot afară din tabără”.