¹⁰ Căci^(A) te încredeai în răutatea ta şi ziceai^(B): ‘Nimeni nu mă vede!’ Înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ‘Eu şi numai eu.’

¹⁵ Iată dar cetatea aceea veselă, care stătea^(A) plină de încredere şi^(B) zicea în inima ei: ‘Eu şi niciuna afară de mine!’ Vai! Cum s-a prefăcut în pustiu şi în culcuş de fiare! Toţi cei ce trec pe lângă ea fluieră^(C) şi arată^(D) cu mâna!”