Ioel 1

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Năvală de lăcuste

1 Cuvântul Domnului care a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel. ² Ascultaţi lucrul acesta, bătrâni! Şi luaţi seama, toţi locuitorii ţării! S-a întâmplat aşa ceva^(A) pe vremea voastră sau pe vremea părinţilor voştri? ³ Povestiţi^(B) copiilor voştri despre lucrul acesta şi copiii voştri să povestească copiilor lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma! ⁴ Ce a lăsat nemâncat lăcusta^(C) gazam a mâncat lăcusta arbeh, ce a lăsat lăcusta arbeh a mâncat lăcusta ielec, ce a lăsat lăcusta ielec a mâncat lăcusta hasil. ⁵ Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Văitaţi-vă, toţi cei ce beţi vin, căci vi s-a luat^(D) mustul de la gură! ⁶ Căci în ţara mea a năvălit un popor^(E) puternic şi fără număr, cu dinţi^(F) de leu şi măsele de leoaică. ⁷ Mi-a pustiit^(G) via; mi-a făcut bucăţi smochinul, l-a jupuit de coajă şi l-a trântit jos; mlădiţele de viţă au ajuns albe! ⁸ Boceşte-te^(H) ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul^(I) tinereţii ei! ⁹ Au încetat darurile de mâncare^(J) şi jertfele de băutură din Casa Domnului; preoţii, slujitorii Domnului, jelesc. ¹⁰ Câmpia este pustiită, pământul^(K) întristat, căci grâul este nimicit, mustul^(L) a secat, untdelemnul nu mai este. ¹¹ Înmărmuriţi^(M), plugari, văitaţi-vă, vieri, din pricina grâului şi a orzului, căci bucatele de pe câmp sunt pierdute. ¹² Via^(N) este prăpădită, smochinul este veştejit, rodiul, finicul, mărul, toţi pomii de pe câmp s-au uscat… Şi s-a dus bucuria^(O) de la copiii oamenilor! ¹³ Încingeţi-vă^(P), preoţi, şi plângeţi! Bociţi-vă, slujitori ai altarului; veniţi şi petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mâncare^(Q) şi jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru. ¹⁴ Vestiţi^(R) un post, chemaţi o adunare de sărbătoare^(S); strângeţi pe bătrâni, pe toţi^(T) locuitorii ţării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, şi strigaţi către Domnul. ¹⁵ „Vai! ce^(U) zi!” Da, ziua^(V) Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic. ¹⁶ Nu s-a prăpădit hrana sub ochii noştri? Şi n-au pierit bucuria^(W) şi veselia din Casa Dumnezeului nostru? ¹⁷ S-au uscat seminţele sub bulgări; grânarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura! ¹⁸ Cum gem^(X) vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au păşune; chiar şi turmele de oi suferă! ¹⁹ Către^(Y) Tine, Doamne, strig, căci a mâncat focul^(Z) izlazurile pustiei şi para focului a pârlit toţi copacii de pe câmp! ²⁰ Chiar şi fiarele câmpului se îndreaptă doritoare^(AA) către Tine, căci au secat^(AB) pâraiele şi a mâncat focul izlazurile pustiei.