¹⁰ „Munţii vreau să-i plâng şi să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite^(A) vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele^(B) au fugit şi au pierit.”

³ Arde focul^(A) înaintea lui şi pâlpâie flacăra după el. Înaintea lui, ţara era ca o grădină a Edenului^(B) şi după el^(C) este un pustiu sterp; nimic nu-i scapă.