32 „Ascultaţi, ceruri, şi voi vorbi.
    Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele.
² Ca ploaia să cadă învăţătura mea
    şi ca roua să curgă cuvintele mele,
ca stropii de ploaie pe verdeaţă
    şi ca aversele pe iarbă.

³ Căci voi proclama Numele Domnului.
    Recunoaşte-ţi măreţia Dumnezeului nostru!
⁴ El este Stânca, lucrările Lui sunt desăvârşite,
    căci toate căile Lui sunt drepte.
Dumnezeu este credincios şi în El nu este nedreptate,
    El este drept şi cinstit.

⁵ Ei s-au stricat;
    spre ruşinea lor ei nu mai sunt fiii Lui,^[a]
        ci o generaţie pervertită şi necinstită.
⁶ Astfel Îl răsplătiţi voi pe Domnul,
    popor nechibzuit şi neînţelept?
Nu este El Tatăl vostru, Creatorul^[b] vostru,
    Cel Ce v-a întocmit şi v-a dat înfăţişare?

⁷ Aduceţi-vă aminte de zilele din trecut.
    Socotiţi anii care au trecut din generaţie în generaţie.
Întrebaţi-i pe părinţii voştri şi vă vor învăţa,
    pe bătrânii voştri şi vă vor spune.
⁸ Când Cel Preaînalt^[c] le-a dat neamurilor moştenirea,
    când i-a despărţit pe fiii oamenilor,
El a aşezat hotarele popoarelor
    după numărul fiilor lui Israel^[d].
⁹ Căci partea Domnului este poporul Lui,
    Iacov este moştenirea Lui.

¹⁰ El l-a găsit într-un ţinut pustiu,
    într-o singurătate plină de urlete deznădăjduite.
L-a înconjurat şi s-a îngrijit de el.
    L-a apărat ca pe lumina ochilor Lui,
¹¹ asemenea vulturului care îşi scutură cuibul
    şi zboară deasupra puilor,
care îşi deschide aripile,
    îi ia şi-i poartă pe penele lui.
¹² Domnul a condus singur pe poporul Său
    şi nu era nici un zeu străin alături de El.
¹³ El l-a urcat pe înălţimile ţării
    şi l-a hrănit cu roadele câmpului.
L-a hrănit cu miere din stâncă
    şi cu untdelemn din stânca cea mai tare,
¹⁴ cu iaurtul vitelor şi cu laptele oilor,
    cu grăsimea mieilor,
a berbecilor din Başan şi a ţapilor,
    cu grăsimea boabelor de grâu.
        Şi ai băut vin, sângele strugurilor.

¹⁵ Ieşurun^[e] s-a îngrăşat şi s-a împotrivit!
    Te-ai îngrăşat, ai devenit greu şi mare!
El L-a părăsit pe Dumnezeul Care l-a creat
    şi a respins Stânca mântuirii lui.
¹⁶ Ei L-au făcut gelos prin zeii străini
    şi L-au mâniat prin urâciuni.
¹⁷ Ei au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu,
    unor zei pe care nu-i cunoşteau,
zei noi, sosiţi de curând,
    de care strămoşii voştri nu s-au temut.
¹⁸ Aţi părăsit Stânca care v-a creat,
    aţi uitat pe Dumnezeul Care v-a născut.

¹⁹ Domnul a văzut şi i-a dispreţuit;
    El s-a mâniat pe fiii şi pe fiicele Lui.
²⁰ « Îmi voi ascunde faţa de ei, a zis El,
    şi voi privi la sfârşitul lor,
căci sunt o generaţie pervertită,
    sunt nişte copii necredincioşi.
²¹ M-au provocat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu
    şi M-au mâniat prin idolii lor de nimic.
De aceea şi Eu îi voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este un popor;
    îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.
²² Căci focul mâniei Mele s-a aprins
    şi va arde până în adâncul Locuinţei Morţilor^[f].
Va distruge pământul împreună cu recoltele lui
    şi va arde temeliile munţilor.

²³ Voi aduce nenorociri peste ei,
    voi arunca toate săgeţile Mele împotriva lor;
²⁴ vor fi vlăguiţi de foamete,
    mâncaţi de molimă şi distruşi cu asprime.
Voi trimite împotriva lor colţii animalelor sălbatice
    şi veninul şerpilor.
²⁵ Pe drum vor pieri de sabie,
    iar în odăi vor pieri de groază.
Vor pieri şi tânărul, şi fecioara,
    şi copilaşul, şi bătrânul.
²⁶ Am zis că îi voi zdrobi
    şi le voi şterge amintirea printre neamuri,
²⁷ dar mă tem de insultele duşmanilor,
    ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească singuri
şi să zică: ‘Tăria mâinilor noastre,
    şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri!’»

²⁸ Ei sunt un neam lipsit de sfat
    şi nu mai există discernământ în ei.
²⁹ Dacă ar fi fost înţelepţi, ar fi înţeles aceasta
    şi s-ar fi gândit la ceea ce li se va întâmpla.
³⁰ Cum ar fi putut unul să urmărească o mie
    sau doi să pună pe fugă zece mii,
dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor
    şi dacă Domnul nu i-ar fi întemniţat?
³¹ Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră,
    chiar şi duşmanii noştri înţeleg aceasta.
³² Viţa lor izvorăşte din via Sodomei
    şi din câmpiile Gomorei.
Strugurii lor sunt plini de venin,
    iar ciorchinii sunt amari.
³³ Vinul lor este venin de şerpi,
    veninul cobrelor nemiloase.
³⁴ Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine
    şi pecetluit printre comorile Mele?
³⁵ A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti!
    Vine vremea când le vor aluneca picioarele,
întrucât zilele distrugerii sunt aproape
    şi destinul lor se va grăbi.

³⁶ Căci Domnul Îşi va judeca poporul,
    dar va avea milă de robii Săi
când va vedea că li s-a dus puterea
    şi că n-a mai rămas nimeni, nici întemniţat, nici liber.
³⁷ «Unde le sunt zeii, va întreba El,
    stânca ce le slujea drept adăpost,
³⁸ zeii ce se hrăneau cu grăsimea jertfelor lor
    şi care beau vinul jertfelor lor de băutură?
Să se ridice ca să vă ajute!
    Să vă ofere un adăpost!

³⁹ Vedeţi acum că Eu Însumi sunt El!
    Nu mai există alt dumnezeu în afară de Mine.
Eu dau la moarte şi tot Eu aduc la viaţă,
    Eu zdrobesc şi tot Eu vindec
        şi nimeni nu poate izbăvi din mâna Mea.
⁴⁰ Îmi ridic mâna spre cer şi declar:
    Viu sunt Eu pe vecie,
⁴¹ că Îmi voi ascuţi fulgerul sabiei Mele
    şi voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată.
Mă voi răzbuna pe duşmanii Mei
    şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc.
⁴² Voi face ca săgeţile Mele să se îmbete de sânge,
    iar sabia Mea se va hrăni cu carne,
cu sângele celor ucişi şi al captivilor,
    şi cu capetele conducătorilor duşmanilor.»

⁴³ Bucuraţi-vă^[g], neamuri^[h], împreună cu poporul Lui,
    pentru că El va răzbuna sângele slujitorilor Lui,
se va răzbuna pe duşmanii Lui
    şi va face ispăşire pentru ţara şi poporul Lui.“

„Domnul a venit din Sinai
    şi a răsărit peste ei^[k] din Seir.
A strălucit din muntele Paran
    şi a venit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi^[l],
        din sud, de pe versanţii munţilor Lui.
³ Da, El Îşi iubeşte poporul^[m],
    toţi sfinţii sunt în mâna Ta,
ei s-au plecat la picioarele Tale
    şi au primit cuvintele Tale.
⁴ Moise ne-a dat Legea,
    moştenirea adunării lui Iacov.
⁵ El era Împărat peste Ieşurun^[n]
    când se adunau conducătorii poporului
        împreună cu seminţiile lui Israel.

⁶ Să trăiască Ruben şi să nu moară,
    iar bărbaţii lui să fie fără număr^[o].

Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda
    şi întoarce-l la poporul lui.
Întăreşte-i mâinile
    şi ajută-l împotriva duşmanilor lui.

Tumim şi Urim^[p] au fost încredinţate bărbatului pios,
    pe care l-ai încercat la Masa
        şi l-ai certat la apele Meribei.
⁹ El a spus despre tatăl său şi despre mama sa
    «Nu i-am văzut!»,
pe fraţii lui nu i-a recunoscut,
    iar de copiii lui n-a dorit să ştie,
fiindcă a împlinit Cuvântul Tău
    şi a păzit legământul Tău.
¹⁰ El învaţă pe Iacov poruncile Tale
    şi pe Israel Legea Ta.
El aşază tămâie înaintea Ta
    şi jertfe pe altarul Tău.
¹¹ Doamne, binecuvântează tăria lui
    şi primeşte lucrarea mâinilor lui.
Zdrobeşte coapsele celor ce se ridică împotriva lui
    şi cei ce-l urăsc să nu se mai ridice.

Preaiubitul Domnului va locui în siguranţă lângă El,
    Domnul îl va ocroti în toate zilele
        şi el se va odihni între umerii Lui.

Binecuvântat de Domnul să fie pământul lui,
    cu roua îmbelşugată a cerului de sus
        şi cu apele adânci de jos,
¹⁴ cu cele mai bune roade ale soarelui
    şi cu cele mai bune recolte ale fiecărei luni,
¹⁵ cu înălţimile munţilor străvechi
    şi cu bunătăţile dealurilor veşnice.
¹⁶ Cele mai bune daruri ale pământului,
    belşugul lui şi bunăvoinţa Celui Ce S-a arătat^[q] în rug
să vină peste capul lui Iosif,
    pe creştetul capului său, a celui deosebit^[r] de fraţii săi.
¹⁷ El are frumuseţea întâiului născut al taurului.
    Coarnele lui sunt coarnele bivolului sălbatic.
Cu ele va împunge popoarele
    până la capătul pământului;
ele sunt zecile de mii ale lui Efraim
    şi miile lui Manase.

Bucură-te, Zabulon, de alergările tale
    şi tu, Isahar, de corturile tale.
¹⁹ Ei vor chema popoarele pe munte
    şi acolo vor oferi jertfe potrivite,
căci vor sorbi bogăţia mărilor^[s]
    şi comorile ascunse în nisip.

Binecuvântat să fie cel ce lărgeşte hotarele lui Gad!
    El se odihneşte ca leul
        şi sfâşie la braţ sau la cap.
²¹ El şi-a ales partea cea mai bună,
    căci acolo era ascunsă partea legiuitorului.
El a venit cu căpeteniile poporului,
    a împlinit dreptatea Domnului
        şi judecăţile Lui cu privire la Israel.

Dan este un pui de leu
    care a sărit din Başan.

Neftali este sătul de bunăvoinţă
    şi este plin de binecuvântarea Domnului.
        El va moşteni în partea de sud, lângă lac.

Cel mai binecuvântat dintre fii este Aşer.
    Să fie plăcut fraţilor lui
        şi să-şi înmoaie picioarele în untdelemn.
²⁵ Zăvoarele porţilor tale să fie de fier şi de bronz,
    iar puterea ta să ţină cât zilele tale.

²⁶ Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Ieşurun,
    care străbate călare cerurile ca să te ajute
        şi trece pe nori cu măreţie.
²⁷ Dumnezeul cel veşnic este un adăpost,
    iar sub tine sunt braţele Lui veşnice.
El îi va izgoni pe duşmani dinaintea ta
    şi va zice: «Nimiciţi-i!»
²⁸ Israel va locui singur la adăpost.
    Izvorul lui Iacov este în siguranţă
în ţara cerealelor şi a mustului,
    unde cerul lasă să cadă roua.
²⁹ Fericit eşti tu, Israel!
    Cine este ca tine, un popor mântuit de Domnul?
El este scutul şi ajutorul tău
    şi sabia ta glorioasă.
Duşmanii tăi te vor linguşi
    şi tu vei călca peste înălţimile lor^[t].“