Add parallel Print Page Options

CELE DIN URMĂ CUVINTE ALE LUI MOISE

Capitolele 31—34. Ioan 14—17.

Iosua

31 Moise s-a dus şi a mai spus următoarele cuvinte întregului Israel: „Astăzi”, le-a zis el, „eu sunt(A) în vârstă de o sută douăzeci de ani. Nu voi mai putea merge(B) în fruntea voastră, şi Domnul mi-a zis: ‘Tu să(C) nu treci Iordanul!’ Domnul, Dumnezeul tău, va merge(D) El Însuşi înaintea ta, va nimici neamurile acestea dinaintea ta şi vei pune stăpânire pe ele. Iosua va merge înaintea ta, cum a spus(E) Domnul. Domnul(F) va face neamurilor acestora cum(G) a făcut lui Sihon şi Og, împăraţii amoriţilor, şi ţării lor, pe care a nimicit-o. Domnul(H) vi le va da în mână şi le veţi face după poruncile pe care vi le-am dat. Întăriţi-vă(I) şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi(J) şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El Însuşi(K) cu tine, nu(L) te va părăsi şi nu te va lăsa”. Moise a chemat pe Iosua şi i-a zis în faţa întregului Israel: „Întăreşte-te(M) şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da şi tu îi vei pune în stăpânirea ei. Domnul(N) Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu(O) tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta!”

Să citească legea

Moise a scris legea aceasta şi a încredinţat-o(P) preoţilor, fiii lui Levi, care(Q) duceau chivotul legământului Domnului şi tuturor bătrânilor lui Israel. 10 Moise le-a dat porunca aceasta: „La fiecare şapte ani, pe vremea anului(R) iertării, la(S) Sărbătoarea Corturilor, 11 când tot Israelul va veni să se(T) înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El, să citeşti(U) legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor. 12 Să strângi poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi străinul care va fi în cetăţile tale, ca să audă şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia. 13 Pentru ca şi copiii lor, care(V) n-o vor cunoaşte, s-o audă(W) şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, în tot timpul cât veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.” 14 Domnul a zis lui Moise: „Iată(X) că se apropie clipa când vei muri. Cheamă pe Iosua şi înfăţişaţi-vă în cortul întâlnirii. Eu îi voi da(Y) poruncile Mele.” Moise şi Iosua s-au dus şi s-au înfăţişat în cortul întâlnirii. 15 Şi Domnul(Z) S-a arătat în cort, într-un stâlp de nor: şi stâlpul de nor s-a oprit la uşa cortului. 16 Domnul a zis lui Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi. Şi poporul acesta se va scula(AA) şi va curvi(AB) după dumnezeii străini ai ţării în care intră. Pe Mine(AC) Mă va părăsi şi va călca(AD) legământul Meu, pe care l-am încheiat cu el. 17 În ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lui. Îi voi(AE) părăsi şi-Mi voi ascunde Faţa(AF) de ei. El va fi prăpădit şi-l vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri şi atunci va zice: ‘Oare(AG) nu m-au ajuns aceste(AH) rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?’ 18 Şi Eu Îmi(AI) voi ascunde Faţa în ziua aceea, din pricina tot răului pe care-l va face, întorcându-se spre alţi dumnezei. 19 Acum, scrieţi-vă cântarea aceasta. Învaţă pe copiii din Israel s-o cânte, pune-le-o în gură, şi cântarea aceasta să-Mi fie martoră(AJ) împotriva copiilor lui Israel. 20 Căci voi duce pe poporul acesta în ţara pe care am jurat părinţilor lui că i-o voi da, ţară unde curge lapte şi miere; el va mânca, se va sătura şi se va îngrăşa(AK), apoi se va întoarce(AL) la alţi dumnezei şi le va sluji, iar pe Mine Mă va nesocoti şi va călca legământul Meu. 21 Când va fi lovit(AM) atunci cu o mulţime de rele şi necazuri, cântarea aceasta, care nu va fi uitată şi pe care uitarea n-o va şterge din gura urmaşilor, va sta ca martoră împotriva acestui popor. Căci Eu îi cunosc(AN) pornirile, care se arată(AO) şi azi, înainte chiar ca să-l fi dus în ţara pe care am jurat că i-o voi da”. 22 În ziua aceea, Moise a scris cântarea aceasta şi a învăţat pe copiii lui Israel s-o cânte. 23 Domnul(AP) a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, şi a zis: „Întăreşte-te(AQ) şi îmbărbătează-te, căci tu vei duce pe copiii lui Israel în ţara pe care am jurat că le-o voi da; şi Eu Însumi voi fi cu tine”. 24 După ce a isprăvit Moise în totul de scris(AR) într-o carte cuvintele legii acesteia, 25 a dat următoarea poruncă leviţilor, care duceau chivotul legământului Domnului: 26 „Luaţi cartea aceasta a legii şi puneţi-o(AS) lângă chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră(AT) împotriva ta. 27 Căci eu(AU) îţi cunosc duhul tău de răzvrătire(AV) şi încăpăţânarea ta cea mare. Dacă vă răzvrătiţi voi împotriva Domnului cât trăiesc eu încă în mijlocul vostru, cu cât mai răzvrătiţi veţi fi după moartea mea! 28 Strângeţi înaintea mea pe toţi bătrânii seminţiilor voastre şi pe căpeteniile oştirii voastre; voi spune cuvintele acestea în faţa lor şi voi lua martor împotriva lor cerul(AW) şi pământul. 29 Căci ştiu că după moartea mea vă(AX) veţi strica şi vă veţi abate de la calea pe care v-am arătat-o şi, în cele din urmă(AY), vă va ajunge(AZ) nenorocirea, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului, până acolo încât să-L mâniaţi prin lucrul mâinilor voastre”. 30 Moise a rostit toate cuvintele cântării acesteia în faţa întregii adunări a lui Israel:

Cântarea lui Moise

32 „Luaţi aminte(BA), ceruri, şi voi vorbi;
Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
Ca ploaia să curgă(BB) învăţăturile mele,
Ca roua să cadă cuvântul meu,
Ca ploaia(BC) repede pe verdeaţă,
Ca picăturile de ploaie pe iarbă!
Căci voi vesti Numele Domnului.
Daţi(BD) slavă Dumnezeului nostru!
El este(BE) Stânca; lucrările(BF) Lui sunt desăvârşite,
Căci toate(BG) căile Lui sunt drepte;
El este un Dumnezeu(BH) credincios şi fără nedreptate(BI),
El este drept şi curat.
Ei s-au stricat(BJ);
Netrebnicia copiilor Lui este ruşinea lor!
Neam îndărătnic(BK) şi stricat!
Pe Domnul Îl răsplătiţi(BL) astfel?!
Popor nechibzuit şi fără înţelepciune!
Nu este El oare Tatăl(BM) tău, care te-a făcut(BN),
Te-a întocmit(BO) şi ţi-a dat fiinţă?
Adu-ţi aminte de zilele din vechime,
Socoteşte anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni,
Întreabă pe tatăl(BP) tău, şi te va învăţa,
Pe bătrânii tăi, şi îţi vor spune.
Când Cel Preaînalt a dat(BQ) o moştenire neamurilor,
Când a despărţit(BR) pe copiii oamenilor,
A pus hotare popoarelor
După numărul copiilor lui Israel,
Căci partea(BS) Domnului este poporul Lui,
Iacov este partea Lui de moştenire.
10 El l-a găsit într-un ţinut pustiu(BT),
Într-o singurătate plină de urlete înfricoşate;
L-a înconjurat, l-a îngrijit(BU)
Şi l-a păzit(BV) ca lumina ochiului Lui.
11 Ca vulturul(BW) care îşi scutură cuibul,
Zboară deasupra puilor,
Îşi întinde aripile, îi ia
Şi-i poartă pe penele lui:
12 Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său,
Şi nu era niciun dumnezeu străin cu El.
13 L-a suit(BX) pe înălţimile ţării,
Şi Israel a mâncat roadele câmpului;
I-a dat să sugă(BY) miere din stâncă,
Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,
14 Untul de la vaci şi laptele oilor,
Cu grăsimea mieilor,
A berbecilor din Basan şi a ţapilor,
Cu grăsimea grâului(BZ),
Şi ai băut vinul, sângele(CA) strugurelui.
15 Israel(CB) s-a îngrăşat şi a azvârlit(CC) din picior;
Te-ai(CD) îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit!
Şi a părăsit(CE) pe Dumnezeu, Ziditorul(CF) lui,
A nesocotit Stânca(CG) mântuirii lui,
16 L-au(CH) întărâtat la gelozie prin dumnezei străini,
L-au mâniat prin urâciuni;
17 Au adus jertfe(CI) dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei,
Unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau,
Dumnezei noi, veniţi de curând,
De care nu se temuseră părinţii voştri.
18 Ai părăsit Stânca(CJ) cea care te-a născut
Şi ai uitat(CK) pe Dumnezeul care te-a întocmit.
19 Domnul a văzut lucrul(CL) acesta şi S-a mâniat,
S-a supărat(CM) pe fiii şi fiicele Lui.
20 El a zis: ‘Îmi(CN) voi ascunde Faţa de ei
Şi voi vedea care le va fi sfârşitul,
Căci sunt un neam stricat,
Sunt nişte copii(CO) necredincioşi.
21 Mi-au(CP) întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu,
M-au mâniat(CQ) prin idolii lor deşerţi.
Şi Eu îi(CR) voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor.
Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.
22 Căci(CS) focul mâniei Mele s-a aprins
Şi va arde până în fundul Locuinţei morţilor,
Va nimici pământul şi roadele lui,
Va arde temeliile munţilor.
23 Voi(CT) îngrămădi toate nenorocirile peste ei,
Îmi voi(CU) arunca toate săgeţile împotriva lor.
24 Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri
Şi de boli cumplite;
Voi trimite în ei dinţii fiarelor(CV) sălbatice
Şi otrava şerpilor.
25 Afară(CW) vor pieri de sabie
Şi înăuntru vor pieri de groază:
Şi tânărul, şi fata,
Şi copilul de ţâţă, ca şi bătrânul.
26 Voiam să(CX) zic: «Îi voi lua cu o suflare»,
Le voi şterge pomenirea dintre oameni!
27 Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului,
Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească
Şi să(CY) zică: «Mâna noastră cea puternică,
Şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri».
28 Ei sunt un neam care şi-a pierdut bunul simţ
Şi nu-i pricepere în ei(CZ).
29 Dacă ar fi fost(DA) înţelepţi, ar înţelege
Şi s-ar gândi(DB) la ce li se va întâmpla.
30 Cum ar urmări unul(DC) singur o mie din ei
Şi cum ar pune doi pe fugă zece mii,
Dacă nu i-ar fi vândut(DD) Stânca,
Dacă nu i-ar fi vândut Domnul?
31 Căci(DE) stânca lor nu este ca Stânca noastră,
Vrăjmaşii noştri înşişi sunt judecători în această privinţă(DF).
32 Ci viţa(DG) lor este din sadul Sodomei
Şi din ţinutul Gomorei;
Strugurii lor sunt struguri otrăviţi,
Bobiţele lor sunt amare;
33 Vinul lor este venin(DH) de şerpi,
Este otravă(DI) cumplită de aspidă.
34 Oare nu este ascuns(DJ) lucrul acesta la Mine,
Pecetluit în comorile Mele?
35 A Mea(DK) este răzbunarea şi
Eu voi răsplăti
Când va începe să le alunece piciorul!
Căci ziua nenorocirii lor(DL) este aproape
Şi ceea ce-i aşteaptă nu va zăbovi.’
36 Domnul(DM) va judeca pe poporul Său,
Dar va avea milă(DN) de robii Săi,
Văzând că puterea le este sleită
Şi că nu(DO) mai este nici rob, nici slobod.
37 El va zice: ‘Unde sunt dumnezeii(DP) lor,
Stânca aceea care le slujea de adăpost,
38 Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor,
Care beau vinul jertfelor lor de băutură?
Să se scoale să vă ajute
Şi să vă ocrotească!
39 Să ştiţi dar că Eu sunt(DQ) Dumnezeu
Şi că nu(DR) este alt dumnezeu afară de Mine;
Eu dau(DS) viaţă şi Eu omor,
Eu rănesc şi Eu tămăduiesc,
Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.
40 Căci Îmi(DT) ridic mâna spre cer
Şi zic: «Cât este de adevărat că trăiesc în veci,
41 Atât este de adevărat că, atunci când voi(DU) ascuţi fulgerul sabiei Mele
Şi voi pune mâna să fac judecată,
Mă voi răzbuna(DV) împotriva potrivnicilor Mei
Şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc!»
42 Sabia Mea le va înghiţi carnea
Şi-Mi voi îmbăta(DW) săgeţile de sânge,
De sângele celor ucişi şi prinşi,
Din capetele fruntaşilor(DX) vrăjmaşului.’
43 Neamuri, cântaţi(DY) laudele poporului Lui!
Căci Domnul răzbună(DZ) sângele robilor Săi,
El Se răzbună(EA) împotriva potrivnicilor Săi
Şi face ispăşire pentru(EB) ţara Lui, pentru poporul Lui.”

44 Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cântării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el. 45 După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46 le-a zis: „Puneţi-vă(EC) la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia. 47 Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa(ED) voastră şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.” 48 În aceeaşi zi, Domnul(EE) a vorbit lui Moise şi a zis: 49 „Suie-te pe muntele(EF) acesta Abarim, pe muntele Nebo, în ţara Moabului, în faţa Ierihonului, şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel. 50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron(EG), fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui, 51 pentru că aţi(EH) păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M-aţi(EI) sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel. 52 Tu vei(EJ) vedea doar de departe ţara dinaintea ta, dar nu vei intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel”.

Binecuvântarea rostită de Moise

33 Iată binecuvântarea(EK) cu care Moise, omul(EL) lui Dumnezeu, a binecuvântat pe copiii lui Israel înainte de moartea lui.

El a zis:

„Domnul(EM) a venit din Sinai
Şi a răsărit peste ei din Seir,
A strălucit din muntele Paran
Şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii(EN) de sfinţi,
Având în dreapta Lui focul legii.
Da, El iubeşte(EO) popoarele;
Toţi(EP) sfinţii sunt în mâna Ta.
Ei au stat(EQ) la picioarele Tale,
Au primit(ER) cuvintele Tale.
Moise(ES) ne-a dat legea,
Moştenirea(ET) adunării lui Iacov.
El era împărat(EU) în Israel(EV)
Când se adunau căpeteniile poporului
Şi seminţiile lui Israel.
Trăiască Ruben şi să nu moară
Şi bărbaţii lui să fie mulţi la număr!”

Iată ce a zis despre Iuda:

„Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda
Şi adu-l la poporul lui.
Puternice să-i fie mâinile(EW)
Şi să-i fii în ajutor(EX) împotriva vrăjmaşilor lui!”

Despre Levi a zis:

„Tumim(EY) şi Urim au fost încredinţaţi bărbatului sfânt
Pe care l-ai(EZ) ispitit la Masa
Şi cu care Te-ai certat la apele Meriba.
Levi a zis despre tatăl său şi despre mama sa: ‘Nu i-am văzut!’
Şi despre fraţii lui: ‘Nu vă(FA) cunosc!’
Şi despre fraţii lui: ‘Nu vă cunosc!’
Iar de copii n-a vrut să mai ştie.
Căci ei păzesc(FB) Cuvântul Tău
Şi ţin legământul Tău;

10 Ei învaţă(FC) pe Iacov poruncile Tale

Şi pe Israel legea Ta;
Ei pun(FD) tămâie sub nările Tale
Şi ardere-de-tot(FE) pe altarul Tău.
11 Binecuvântează tăria lui, Doamne!
Primeşte lucrarea(FF) mâinilor lui!
Frânge şalele potrivnicilor lui
Şi vrăjmaşii lui să nu se mai scoale!”

12 Despre Beniamin a zis:

„El este preaiubitul Domnului,
El va locui la adăpost lângă Dânsul.
Domnul îl va ocroti totdeauna
Şi se va odihni între umerii Lui.”

13 Despre Iosif a zis:

„Ţara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvântare(FG),
Cel mai bun dar al cerului, roua(FH),
Cele mai bune ape care sunt jos,
14 Cele mai bune roade ale soarelui,
Cele mai bune roade ale fiecărei luni,
15 Cele mai bune roade din munţii(FI) cei vechi,
Cele mai bune roade de pe dealurile(FJ) cele veşnice,
16 Cele mai bune roade ale pământului şi din tot ce cuprinde el.
Bunăvoinţa(FK) Celui ce S-a arătat în rug
Să vină peste capul(FL) lui Iosif,
Pe creştetul capului domnului fraţilor lui!
17 El are frumuseţea întâiului născut(FM) al taurului;
Coarnele(FN) lui sunt cum sunt coarnele bivolului;
Cu ele va împunge(FO) pe toate popoarele,
Până la marginile pământului:
Ele sunt zecile de(FP) mii ale lui Efraim,
Ele sunt miile lui Manase.”

18 Despre Zabulon a zis:

„Bucură-te(FQ), Zabuloane, de alergările tale
Şi tu, Isahar, de corturile tale!
19 Ei vor chema(FR) popoarele pe munte;
Acolo vor(FS) aduce jertfe de dreptate,
Căci vor suge bogăţia mării
Şi comorile ascunse în nisip.”

20 Despre Gad a zis:

„Binecuvântat să fie cine lărgeşte pe Gad!
Gad se odihneşte ca un leu
şi sfâşie la braţe şi capete.
21 El a ales(FT) cea dintâi parte a ţării,
Căci acolo stă ascunsă moştenirea legiuitorului;
El a mers cu fruntaşii(FU) poporului,
A adus la îndeplinire dreptatea Domnului
Şi poruncile Lui faţă de Israel.”

22 Despre Dan a zis:

„Dan este un pui de leu
Care s-aruncă(FV) din Basan.”

23 Despre Neftali a zis:

„Neftali, sătul(FW) de bunăvoinţă
Şi copleşit cu binecuvântări de la Domnul,
Ia în stăpânire partea de(FX) apus şi miazăzi!”

24 Despre Aşer a zis:

„Binecuvântat(FY) să fie Aşer între copiii lui Israel!
Plăcut să fie fraţilor lui
Şi să-şi înmoaie(FZ) piciorul în untdelemn!
25 Zăvoarele tale să fie de fier şi de aramă(GA)
Şi puterea ta să ţină cât zilele tale!
26 Nimeni(GB) nu este ca Dumnezeul lui Israel(GC),
El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor,
Trece(GD) cu măreţie pe nori.
27 Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost(GE)
Şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare.
El a izgonit(GF) pe vrăjmaş dinaintea ta
Şi a zis: ‘Nimiceşte-l.’
28 Israel(GG) este fără frică în locuinţa lui,
Izvorul(GH) lui Iacov este deoparte,
Într-o ţară plină de grâu şi de must,
Şi cerul(GI) lui picură roua.
29 Ferice(GJ) de tine, Israele! Cine(GK) este ca tine,
Un popor mântuit de Domnul,
Scutul(GL) care îţi dă ajutor
Şi sabia care te face slăvit?
Vrăjmaşii tăi vor face pe prietenii(GM) înaintea ta,
Şi tu(GN) vei călca peste înălţimile lor.”

Moartea lui Moise

34 Moise s-a suit din câmpia Moabului pe(GO) muntele Nebo, pe vârful muntelui Pisga, în faţa Ierihonului. Şi Domnul i-a arătat(GP) toată ţara: de la Galaad până(GQ) la Dan, tot ţinutul lui Neftali, ţara lui Efraim şi Manase, toată ţara lui Iuda până la Marea(GR) de Apus, partea de miazăzi, împrejurimile Iordanului, valea Ierihonului, cetatea(GS) finicilor, până la Ţoar. Domnul i-a zis: „Aceasta(GT) este ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: ‘O voi da seminţei tale.’ Ţi-am arătat(GU) ca s-o vezi cu ochii tăi, dar nu vei intra în ea.” Moise(GV), robul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după porunca Domnului. Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni(GW) nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi. Moise(GX) era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit; vederea(GY) nu-i slăbise şi puterea nu-i trecuse. Copiii lui Israel au plâns pe Moise treizeci(GZ) de zile în câmpia Moabului; şi zilele acelea de plâns şi de jale pentru Moise s-au sfârşit. Iosua, fiul lui Nun, era plin(HA) de duhul înţelepciunii, căci Moise(HB) îşi pusese mâinile peste el. Copiii lui Israel au ascultat de el şi au făcut potrivit cu poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. 10 În Israel nu s-a mai ridicat(HC) proroc ca Moise, pe care(HD) Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă. 11 Niciunul nu poate fi pus alături de el în ce priveşte toate(HE) semnele şi minunile pe care a trimis Dumnezeu să le facă în ţara Egiptului împotriva lui Faraon, împotriva supuşilor lui şi împotriva întregii ţări, 12 şi în ceea ce priveşte toate semnele înfricoşătoare pe care le-a făcut Moise cu mână tare înaintea întregului Israel.