2 Corinteni 6-8

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Râvna lui Pavel pentru slujba lui

6 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu^(A), vă^(B) sfătuim să^(C) faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. ² Căci El zice: „La^(D) vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” ³ Noi^(E) nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. ⁴ Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori^(F) ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, ⁵ în^(G) bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; ⁶ prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, ⁷ prin^(H) cuvântul adevărului, prin puterea^(I) lui Dumnezeu, prin armele^(J) de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea; ⁸ în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar^(K) că spunem adevărul; ⁹ ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca^(L) unii care murim şi iată că trăim; ca^(M) nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ¹⁰ ca nişte întristaţi şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.

Dragostea apostolului pentru ei

¹¹ Am dat drumul gurii faţă de voi, corintenilor! Ni s-a lărgit inima^(N). ¹² Voi nu sunteţi la strâmtoare în noi; dar inima^(O) voastră s-a strâns pentru noi. ¹³ Faceţi-ne şi voi la fel: vă vorbesc^(P) ca unor copii ai mei – lărgiţi-vă şi voi!

Credincioşii şi necredincioşii

¹⁴ Nu^(Q) vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce^(R) legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? ¹⁵ Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? ¹⁶ Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi^(S) suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi^(T) locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”. ¹⁷ De aceea^(U): „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul. Nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. ¹⁸ Eu vă^(V) voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.”

7 Deci^(W), fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

Bucuria lui Pavel

² Înţelegeţi-ne bine! N-am nedreptăţit pe^(X) nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni. ³ Nu spun aceste lucruri ca să vă osândesc, căci^(Y) am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre pe viaţă şi pe moarte. ⁴ Am o mare^(Z) încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin^(AA) de mângâiere^(AB), îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre. ⁵ Căci şi după venirea^(AC) noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nicio odihnă. Am^(AD) fost necăjiţi în toate chipurile: de^(AE) afară lupte, dinăuntru temeri. ⁶ Dar Dumnezeu^(AF), care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit. ⁷ Şi nu numai prin venirea^(AG) lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare. ⁸ Măcar^(AH) că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău şi chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcar că pentru puţină vreme) – ⁹ totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi^(AI) după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nicio pagubă din partea noastră. ¹⁰ În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată, pe când^(AJ) întristarea lumii aduce moartea. ¹¹ Căci uite tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu ce frământare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de dezvinovăţire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sunteţi curaţi în privinţa aceasta. ¹² Aşa că, dacă v-am scris, nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci^(AK) ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu. ¹³ De aceea am fost mângâiaţi. Dar, pe lângă mângâierea aceasta a noastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a^(AL) fost răcorit de voi toţi. ¹⁴ Şi dacă m-am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n-am fost dat de ruşine. Ci, după cum în orice lucru v-am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi înaintea lui Tit s-a adeverit. ¹⁵ El are o şi mai mare dragoste pentru voi, când îşi aduce aminte de ascultarea^(AM) voastră a tuturor şi de primirea pe care i-aţi făcut-o, cu frică şi cutremur. ¹⁶ Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privinţele.

Dărnicia macedonenilor

8 Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. ² În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie^(AN) au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. ³ Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor. ⁴ Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere^(AO) de ajutoare pentru sfinţi. ⁵ Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. ⁶ Noi dar^(AP) am rugat pe Tit să isprăvească această strângere de ajutoare pe care o începuse. ⁷ După cum sporiţi în^(AQ) toate lucrurile: în credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în orice râvnă şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să^(AR) sporiţi şi în această binefacere. ⁸ Nu^(AS) spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă, ci pentru râvna altora şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre. ⁹ Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El^(AT), măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi. ¹⁰ În această privinţă vă dau^(AU) un sfat. Şi sfatul^(AV) acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi aţi început nu numai să faceţi, ci să şi^(AW) voiţi. ¹¹ Isprăviţi dar acum de făcut, pentru ca, după graba voinţei să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. ¹² Pentru că^(AX), dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are. ¹³ Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strâmtoraţi, ¹⁴ ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca şi prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire, ¹⁵ după cum este scris: „Cel^(AY) ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, şi cel ce strânsese puţin nu ducea lipsă”.

A doua trimitere a lui Tit

¹⁶ Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeaşi râvnă pentru voi. ¹⁷ Căci el a primit îndemnul^(AZ) nostru, ba încă, stăpânit de o râvnă arzătoare, a pornit de bunăvoie spre voi. ¹⁸ Am trimis cu el şi pe fratele^(BA) a cărui laudă în Evanghelie este răspândită prin toate bisericile. ¹⁹ Mai mult, el a fost ales^(BB) de biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o săvârşim spre^(BC) slava Domnului şi ca o dovadă de bunăvoinţa noastră. ²⁰ În chipul acesta, vrem ca nimeni să nu ne defaime cu privire la acest belşug de ajutoare, de care îngrijim. ²¹ Căci căutăm^(BD) să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. ²² Am trimis cu ei pe fratele nostru, a cărui râvnă am încercat-o de atâtea ori în multe împrejurări şi care, de data aceasta, arată mult mai multă râvnă din pricina marii lui încrederi în voi. ²³ Astfel, fie având în vedere pe Tit, care este părtaşul şi tovarăşul meu de lucru în mijlocul vostru, fie având în vedere pe fraţii noştri, care sunt trimişii^(BE) bisericilor şi fala lui Hristos, ²⁴ daţi-le înaintea bisericilor dovadă de dragostea voastră şi arătaţi-le că avem dreptul să ne lăudăm^(BF) cu voi.