⁹ Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte^(A) osândiţi la moarte, fiindcă^(B) am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni.

⁹ Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu^(A) în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii.

¹⁰ Purtăm întotdeauna^(A) cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca^(B) şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. ¹¹ Căci noi cei vii totdeauna^(C) suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.