2 Corinteni 1

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Urare

1 Pavel, apostol^(A) al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint şi^(B) către toţi sfinţii, care sunt în toată Ahaia: ² Har^(C) şi pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

Mângâierile apostolului

³ Binecuvântat^(D) să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, ⁴ care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! ⁵ Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele^(E) lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere. ⁶ Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe^(F) ca şi noi. ⁷ Şi nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că ştim că, dacă^(G) aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere. ⁸ În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul^(H) care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. ⁹ Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu^(I) în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii. ¹⁰ El^(J) ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă. ¹¹ Voi înşivă ne veţi^(K) ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea^(L) făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi.

Mărturia cugetului apostolului

¹² Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume şi mai ales faţă de voi cu o sfinţenie şi curăţie^(M) de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu^(N) pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu. ¹³ Nu vă scriem altceva decât ce citiţi şi cunoaşteţi. Şi trag nădejde că până la sfârşit veţi cunoaşte, ¹⁴ cum aţi şi cunoscut în parte, că^(O) noi suntem lauda voastră, după cum şi voi^(P) veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus. ¹⁵ În această încredinţare voiam^(Q) să vin mai înainte la voi, ca să aveţi un^(R) al doilea har. ¹⁶ Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi^(S) din Macedonia să mă întorc la voi şi să fiu petrecut de voi în Iudeea. ¹⁷ În luarea hotărârii acesteia, am lucrat eu în chip uşuratic? Sau hotărârile mele sunt nişte hotărâri pe care le iau în felul lumii^(T), ca să fie în mine „Da, da” şi „Nu, nu”? ¹⁸ Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi „Da”, şi „Nu”. ¹⁹ Căci Fiul^(U) lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei, n-a fost „Da” şi „Nu”, ci^(V) în El nu este decât „Da”. ²⁰ În adevăr^(W), făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „Da”; de aceea şi „Amin” pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu. ²¹ Şi Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a^(X) uns este Dumnezeu. ²² El ne-a^(Y) şi pecetluit şi ne-a^(Z) pus în inimă arvuna Duhului.

Pricina amânării venirii

²³ Iau^(AA) pe Dumnezeu martor faţă de sufletul meu că n-am mai venit până acum la Corint tocmai ca^(AB) să vă cruţ. ²⁴ Nu doar că^(AC) am avea stăpânire peste credinţa voastră, dar vrem să lucrăm şi noi împreună la bucuria voastră, căci staţi tari în^(AD) credinţă.