M’Cheyne Bible Reading Plan
Israel nu trebuie să-L uite pe Domnul
8 Să păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să trăiţi, să vă înmulţiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care Domnul a promis-o strămoşilor voştri. 2 Adu-ţi aminte de fiecare drum pe care Domnul, Dumnezeul tău, te-a condus prin pustie în timpul acestor patruzeci de ani, ca să te smerească, să te încerce şi să cunoască ce este în inima ta şi să vadă dacă vei păzi poruncile Lui sau nu. 3 Astfel El te-a smerit, te-a lăsat înfometat şi te-a hrănit cu mana de care nu ştiai nimic nici tu, nici părinţii tăi, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura Domnului. 4 Hainele nu ţi s-au învechit pe tine, iar picioarele nu ţi s-au umflat în timpul acestor patruzeci de ani. 5 Recunoaşte acum că Domnul, Dumnezeul tău, te disciplinează asemenea unui om care îşi disciplinează fiul.
6 Să păzeşti poruncile Domnului, Dumnezeul tău, umblând pe căile Lui şi temându-te de El. 7 Căci El are să te conducă într-o ţară bună, o ţară cu râuri, izvoare şi pâraie ce izvorăsc din văi şi din munţi, 8 o ţară cu grâu şi cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii, cu ulei şi cu miere, 9 o ţară unde nu vei duce lipsă de pâine şi nu vei avea nevoie de nimic, o ţară unde stâncile sunt de fier şi din munţii căreia vei putea extrage cuprul.
10 Când vei mânca şi te vei sătura, să-L binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o. 11 Ai grijă ca nu cumva să-L uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, până acolo, încât să nu mai păzeşti poruncile, legile şi hotărârile pe care eu ţi le dau astăzi. 12 Când vei mânca şi te vei sătura, când vei construi şi vei locui în case frumoase 13 şi când vei vedea că cirezile şi turmele ţi s-au înmulţit, argintul şi aurul ţi-au sporit şi tot ce ai s-a mărit, 14 atunci să nu te mândreşti în inima ta şi să nu uiţi de Domnul, Dumnezeul tău, Care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei. 15 El te-a condus prin pustia cea mare şi înfricoşătoare cu ţinuturi secetoase, cu şerpi veninoşi şi scorpioni. El a făcut să izvorască apă dintr-o stâncă de cremene. 16 El ţi-a dat să mănânci în pustie mana pe care nu au cunoscut-o părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce, dar cu scopul de a-ţi face bine după aceea. 17 Să nu zici în inima ta: «Forţa şi puterea mâinilor mele mi-au câştigat aceste bogăţii!» 18 Ci să-ţi aduci aminte de Domnul, Dumnezeul tău, fiindcă El este Cel Ce îţi dă putere să-ţi însuşeşti aceste bogăţii, ca să întărească astfel legământul încheiat cu strămoşii tăi prin jurământ, aşa cum face astăzi.
19 Dar dacă vei uita de Domnul, Dumnezeul tău, şi te vei duce după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, te asigur astăzi că vei fi nimicit. 20 Veţi pieri la fel ca neamurile pe care Domnul le-a nimicit dinaintea voastră, dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, Dumnezeul vostru.
Psalmul 91
1 Cel ce locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt
se odihneşte la umbra Celui Atotputernic[a].
2 De aceea, Îi zic[b] Domnului:
„Refugiul meu, Fortăreaţa mea,
Dumnezeul meu în Care mă încred!“
3 El te va scăpa de laţul păsărarului
şi de ciuma cea distrugătoare.
4 El te va acoperi cu penele Sale,
iar tu te vei adăposti sub aripile Lui;
credincioşia Lui îţi va fi scut şi pavăză.
5 Nu te vei teme de groaza din timpul nopţii,
nici de săgeata care zboară ziua,
6 nici de ciuma care umblă prin întuneric,
nici de molima care pustieşte la miezul zilei.
7 O mie să cadă alături de tine
şi zece mii la dreapta ta,
dar de tine nu se va apropia.
8 Vei privi cu ochii
şi vei vedea răsplătirea celor răi.
9 Pentru că zici Domnului: „Refugiul meu!“
şi faci din Cel Preaînalt fortăreaţa ta[c],
10 Nu te va ajunge nici un rău
şi nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
11 El va da porunci îngerilor Săi cu privire la tine,
ca să te păzească în toate căile tale.
12 Ei te vor purta pe braţele lor,
ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
13 Aşa vei putea călca peste lei şi peste vipere,
peste leii cei tineri şi peste şerpi.
14 „Pentru că Mă iubeşte, şi Eu îl voi scăpa.
Îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
15 Mă va chema, iar Eu îi voi răspunde.
Voi fi cu el în necaz,
îl voi izbăvi şi îl voi onora.
16 Îl voi sătura cu viaţă lungă
şi-i voi arăta mântuirea Mea.“
Ierusalimul, ameninţat de către Sanherib
36 În al paisprezecelea an al domniei regelui Ezechia, Sanherib[a], împăratul Asiriei, a înaintat împotriva tuturor cetăţilor fortificate ale lui Iuda şi le-a cucerit. 2 Împăratul Asiriei l-a trimis din Lachiş pe Rab-Şache[b] la regele Ezechia, la Ierusalim, însoţit de o oştire puternică. El s-a oprit la canalul de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului. 3 Eliachim, fiul lui Hilchia, administratorul palatului, scribul Şebna şi cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, s-au dus la el.
4 Rab-Şache le-a zis:
– Spuneţi-i lui Ezechia:
„Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: «Pe ce se bazează această încredere a ta? 5 Tu spui că ai strategie şi putere pentru război, dar acestea sunt doar nişte vorbe goale. În cine deci te încrezi tu acum de te-ai răsculat împotriva mea? 6 Iată că te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, care străpunge şi răneşte mâna oricui se sprijină pe ea. Aşa este Faraon, monarhul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el. 7 Dacă îmi vei spune: ‘Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!’, oare nu este El Acela ale Cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: ‘Să vă închinaţi înaintea acestui altar!’»?
8 Vino acum şi fă o înţelegere cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: eu îţi voi da două mii de cai, dacă tu vei putea găsi călăreţi pentru ei. 9 Şi cum vei putea îndepărta măcar o singură căpetenie dintre cei mai neînsemnaţi slujitori ai stăpânului meu, când tu te bazezi pe Egipt pentru care şi călăreţi? 10 Mai mult, am înaintat eu oare fără Domnul împotriva acestei ţări ca s-o distrug? Domnul Însuşi mi-a zis: «Înaintează împotriva acestei ţări şi distruge-o!»“
11 Atunci Eliachim, Şebna şi Ioah i-au răspuns lui Rab-Şache:
– Vorbeşte, te rugăm, slujitorilor tăi în aramaică[c], pentru că o înţelegem, şi nu ne vorbi în limba iudaică[d], în auzul poporului care este pe zid!
12 Dar Rab-Şache le-a zis:
– Oare, stăpânului vostru şi vouă, m-a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Oare nu m-a trimis la oamenii aceştia, care stau pe zid şi care, asemenea vouă, vor trebui să-şi mănânce propriile murdării şi să-şi bea propriul ud?
13 Atunci Rab-Şache s-a ridicat şi a strigat tare în limba iudaică, astfel:
– Ascultaţi cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei! 14 Aşa vorbeşte împăratul:
„Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă amăgească, pentru că el nu va putea să vă izbăvească. 15 Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă convingă să vă încredeţi în Domnul, zicându-vă: «Cu siguranţă, Domnul ne va izbăvi; cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!» 16 Nu-l ascultaţi pe Ezechia, căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: «Faceţi pace cu mine şi veniţi afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui şi din smochinul lui şi va bea apă din fântâna lui, 17 până voi veni şi vă voi lua într-o ţară ca a voastră, o ţară cu belşug de grâne şi de vin, de pâine şi de vii.» 18 Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă îndrume greşit, pretinzând că Domnul vă va izbăvi! Şi-a izbăvit vreunul dintre zeii neamurilor ţara din mâinile împăratului Asiriei? 19 Unde sunt zeii Hamatului şi ai Arpadului? Unde sunt zeii Sefarvayimului? Au putut ei salva Samaria din mâna mea? 20 Care dintre toţi zeii acestor ţări şi-au izbăvit ţara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?“
21 Dar poporul tăcea şi nu i-a răspuns nici un cuvânt, căci porunca regelui era să nu-i răspundă. 22 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, administratorul palatului, secretarul Şebna şi cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele rupte şi i-au spus cuvintele lui Rab-Şache.
Cele şapte sigilii
6 Am văzut când Mielul a rupt primul dintre cele şapte sigilii şi am auzit-o pe una dintre cele patru fiinţe vii spunând cu glas ca de tunet: „Vino!“ 2 M-am uitat şi iată că era un cal alb, iar cel care-l călărea avea un arc. I-a fost dată o coroană şi, ca un cuceritor, a pornit să cucerească.
3 Când Mielul a rupt al doilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a doua fiinţă vie spunând: „Vino!“ 4 Şi a pornit un alt cal, unul roşu, iar celui ce-l călărea i s-a dat voie să ia pacea de pe pământ, aşa încât oamenii să se înjunghie unii pe alţii; şi i-a fost dată o sabie mare.
5 Când Mielul a rupt al treilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a treia fiinţă vie spunând: „Vino!“ M-am uitat şi iată că era un cal negru, iar cel care-l călărea avea în mână o balanţă. 6 Am auzit între cele patru fiinţe vii ceva ca un glas spunând: „Un choinix[a] de grâu pentru un denar[b]! Trei choinicşi de orz pentru un denar! Dar să nu strici măslinii şi viile!“
7 Când Mielul a rupt al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-a patra fiinţe vii spunând: „Vino!“ 8 M-am uitat şi iată că era un cal verde pal, iar numele celui ce-l călărea era Moartea. Împreună cu el, urmându-l, era Locuinţa Morţilor[c]. Le-a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu sabia, cu foametea, cu molima şi prin fiarele sălbatice de pe pământ.
9 Când Mielul a rupt al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră ucişi[d] din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei pe care o avuseseră. 10 Ei au strigat cu glas puternic: „Stăpâne peste toate, Tu Care eşti sfânt şi adevărat, cât mai este până când îi vei judeca pe locuitorii pământului şi vei răzbuna sângele nostru?“ 11 Fiecăruia i s-a dat câte o robă albă şi li s-a spus să se mai odihnească încă puţină vreme, până când numărul confraţilor[e] şi al fraţilor lor, care urmează să fie ucişi ca şi ei, va fi completat.
12 Am văzut când Mielul a rupt al şaselea sigiliu; şi a fost un mare cutremur. Soarele a devenit negru, ca pânza de sac făcută din păr, luna întreagă a devenit ca sângele, 13 iar stelele cerului au căzut pe pământ ca smochinele târzii care sunt azvârlite din pom, când acesta este scuturat de un vânt puternic. 14 Cerul a fost strâns ca un sul ce este înfăşurat, iar fiecare munte şi insulă au fost mişcate din locurile lor. 15 Regii pământului, oamenii de seamă, comandanţii, cei bogaţi, cei puternici, orice sclav şi orice om liber s-au ascuns în peşteri şi printre stâncile munţilor. 16 Ei ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui Ce şade pe tron şi de mânia Mielului, 17 pentru că a venit ziua cea mare a mâniei Lor şi cine poate sta în picioare?!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.