M’Cheyne Bible Reading Plan

Confirmarea legământului

24 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Suiţi-vă la Domnul, tu, Aaron, Nadab, Abihu şi şaptezeci de bărbaţi din sfatul bătrânilor lui Israel, şi închinaţi-vă de departe. ² Doar Moise să se apropie de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se suie cu el.“

³ Moise s-a întors şi a zis poporului toate cuvintele şi toate poruncile Domnului. Întreg poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.“ ⁴ Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui şi a ridicat doisprezece stâlpi după cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. ⁵ A trimis nişte tineri israeliţi care au adus arderi de tot şi au înjunghiat boi ca jertfe de pace^[a] în cinstea Domnului. ⁶ Moise a luat jumătate din cantitatea de sânge şi a turnat-o într-un vas, jumătatea cealaltă stropind-o pe altar. ⁷ Apoi Moise a luat Cartea Legământului şi a citit-o în auzul întregului popor. Israeliţii au zis: „Vom face tot ce a spus Domnul şi-L vom asculta!“ ⁸ Atunci Moise a luat sângele şi a stropit poporul, zicând: „Acesta este sângele legământului pe care Domnul l-a încheiat cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.“

Moise pe muntele Sinai

⁹ După aceea, Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab, Abihu şi cei şaptezeci de bărbaţi din sfatul bătrânilor lui Israel; ¹⁰ ei L-au văzut pe Dumnezeul lui Israel. Sub picioarele Lui era ceva ca un fel de lucrare de piatră de safir^[b], ca cerul senin. ¹¹ Dumnezeu nu Şi-a întins mâna împotriva conducătorilor israeliţilor; ei L-au văzut pe Dumnezeu şi totuşi au mâncat şi au băut. ¹² Domnul i-a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte şi aşteaptă acolo; îţi voi da nişte table de piatră cu Legea şi poruncile pe care le-am scris pentru ca ei să poată fi învăţaţi.“ ¹³ Moise, împreună cu Iosua care-i slujea, s-a ridicat şi s-a urcat pe muntele lui Dumnezeu. ¹⁴ Moise le-a zis celor din sfatul bătrânilor: „Aşteptaţi-ne aici până ne vom întoarce. Aaron şi Hur vor rămâne cu voi, aşa că, dacă va avea cineva vreo neînţelegere, să meargă la ei.“ ¹⁵ Moise s-a suit pe munte şi norul a acoperit muntele. ¹⁶ Slava Domnului s-a aşezat pe muntele Sinai şi norul l-a acoperit pentru şase zile; în ziua a şaptea, Domnul l-a chemat pe Moise din nor. ¹⁷ Înfăţişarea slavei Domnului le apărea israeliţilor ca un foc mistuitor pe vârful muntelui. ¹⁸ Moise a intrat în nor şi s-a suit pe munte. El a rămas acolo timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

Isus şi Nicodim

3 Între farisei era un om pe nume Nicodim, un conducător al iudeilor. ² Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis:

– Rabbi^[a], ştim că eşti un învăţător Care a venit de la Dumnezeu. Căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.

³ Isus i-a răspuns:

– Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din nou^[b] nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu^[c]!

⁴ Nicodim L-a întrebat:

– Cum poate fi născut un om bătrân? Poate el oare să intre a doua oară în pântecele mamei lui şi să fie născut?

⁵ Isus i-a răspuns:

– Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din apă şi din Duh nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! ⁶ Ce este născut din carne este carne, iar ce este născut din Duh este duh. ⁷ Să nu te miri că ţi-am spus: „Trebuie să fiţi născuţi din nou!“ ⁸ Vântul^[d] suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine şi unde se duce. Tot aşa se întâmplă cu oricine este născut din Duhul.

⁹ Nicodim L-a întrebat:

– Cum se pot întâmpla aceste lucruri?

¹⁰ Isus i-a răspuns:

– Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu înţelegi aceste lucruri?! ¹¹ Adevărat, adevărat îţi spun că noi vorbim ceea ce ştim şi depunem mărturie despre ceea ce am văzut, dar voi nu primiţi mărturia noastră. ¹² Dacă v-am vorbit despre lucrurile pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?! ¹³ Nimeni nu s-a suit în cer în afară de Cel Care a coborât din cer, adică de Fiul Omului (Care este în cer)^{[e] 14} Şi, aşa cum Moise a înălţat şarpele în pustie,^[f] tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, ¹⁵ pentru ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică.^[g]

¹⁶ Fiindcă^[h] atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu^[i], pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. ¹⁷ Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. ¹⁸ Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu^[j] al lui Dumnezeu. ¹⁹ Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. ²⁰ Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele. ²¹ Dar cel ce lucrează potrivit cu adevărul vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.

Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus

²² După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii. Şi stătea acolo cu ei şi boteza^[k]. ²³ Ioan boteza şi el în Aenon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape, şi oamenii continuau să vină şi să fie botezaţi. ²⁴ Căci Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare. ²⁵ Între unii din ucenicii lui Ioan şi un iudeu^[l] s-a iscat o controversă cu privire la curăţire. ²⁶ Au venit la Ioan şi i-au zis:

– Rabbi, iată că Cel Ce era cu tine dincolo de Iordan, Cel despre Care tu ai depus mărturie, botează şi toţi se duc la El!

²⁷ Ioan a răspuns:

– Omul nu poate primi decât ceea ce i-a fost dat din cer. ²⁸ Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: „Nu sunt eu Cristosul, ci eu sunt trimis înaintea Lui.“ ²⁹ Cel ce are mireasă este mire. Însă prietenul mirelui, cel care stă şi-l aude, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Prin urmare această bucurie a mea este deplină. ³⁰ El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.^[m]

³¹ Cel Ce vine de sus este deasupra tuturor. Cel ce vine de pe pământ este pământesc şi vorbeşte lucruri de pe pământ^[n]. Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor. ³² El depune mărturie despre ceea ce a văzut şi a auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia Lui. ³³ Cel ce primeşte mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat^[o]. ³⁴ Căci Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu^[p] nu-I dă Duhul cu măsură. ³⁵ Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. ³⁶ Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cel ce nu crede în Fiul^[q] nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

Răspunsul lui Iov

42 Atunci Iov I-a răspuns Domnului:

Epilog

⁷ După ce Domnul i-a spus aceste cuvinte lui Iov, Domnul i-a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, căci nu aţi vorbit drept despre Mine ca robul Meu Iov. ⁸ De aceea, ia acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi; robul Meu Iov să se roage pentru voi şi Eu voi primi rugăciunea lui şi nu vă voi face după nebunia voastră. Căci nu aţi vorbit drept despre Mine ca robul Meu Iov.“ ⁹ Astfel Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamat au făcut ceea ce le-a zis Domnul. Şi Domnul a primit rugăciunea lui Iov.

¹⁰ După ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi, Domnul i-a redat bunăstarea; i-a dat de două ori mai mult decât a avut înainte. ¹¹ Toţi fraţii şi surorile sale şi oricine l-a cunoscut înainte au venit şi au mâncat cu el în casa sa. I-au arătat compasiune şi l-au mângâiat sufleteşte pentru tot necazul pe care l-a adus Domnul asupra lui. Fiecare i-a dat câte un chesita şi un inel de aur. ¹² Domnul a binecuvântat zilele din urmă ale lui Iov mai mult decât începutul său. El a avut paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de boi şi o mie de măgari. ¹³ A avut şapte fii şi trei fiice. ¹⁴ Celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de-a doua Cheţia şi celei de-a treia Cheren-Hapuch. ¹⁵ În toată ţara nu erau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, şi tatăl lor le-a dat o moştenire împreună cu fraţii lor. ¹⁶ Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani. El a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la a patra generaţie. ¹⁷ Iov a murit înaintat în vârstă şi sătul de zile.

Viziunile şi ţepuşul lui Pavel

12 E nevoie să mă laud, măcar că nu este nimic de câştigat; voi recurge totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului. ² Cunosc un om în Cristos, care, acum paisprezece ani – dacă era în trup, nu ştiu; dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit în al treilea cer. ³ Ştiu că omul acesta – dacă era în trup sau dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu ştie – ⁴ a fost răpit în Rai şi a auzit lucruri care nu pot fi exprimate în cuvinte, lucruri care nu-i sunt permise omului să le spună. ⁵ Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar cu mine însumi nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. ⁶ Însă dacă vreau să mă laud nu voi fi un nebun, pentru că voi spune adevărul; dar nu mă voi lăuda, pentru ca nimeni să nu mă considere mai sus decât ceea ce vede în mine sau aude de la mine, ⁷ chiar având în vedere caracterul nemaipomenit al acestor descoperiri. De aceea, ca să nu mă îngâmf, mi-a fost dat un ţepuş în carne, un mesager al lui Satan, ca să-mi facă rău şi astfel să nu mă îngâmf. ⁸ De trei ori I-am cerut Domnului să mi-l ia. ⁹ Dar El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea este făcută desăvârşită în slăbiciune.“ Aşadar, mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să poată locui în mine. ¹⁰ De aceea, eu sunt mulţumit în slăbiciuni, în insulte, în greutăţi, în persecuţii şi necazuri, de dragul lui Cristos, pentru că atunci când sunt slab, sunt puternic.

Grija lui Pavel pentru corintieni

¹¹ Am ajuns nebun; voi m-aţi forţat! Eu ar fi trebuit să fiu recomandat de voi, căci nu le sunt cu nimic inferior acestor „apostoli minunaţi“,^[a] măcar că eu sunt nimic. ¹² Semnele care arată că sunt apostol au fost făcute între voi, cu toată răbdarea, atât semne, cât şi fapte puternice şi minuni. ¹³ Aţi fost trataţi mai rău decât alte biserici prin faptul că numai pentru voi n-am fost niciodată o povară? Iertaţi-mi această nedreptate! ¹⁴ Sunt gata să vin la voi pentru a treia oară; şi nu voi fi o povară, pentru că eu nu lucrurile voastre le vreau, ci pe voi. Nu copiii ar trebui să adune pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. ¹⁵ Voi cheltui bucuros tot ce am şi mă voi da pe mine însumi pentru sufletele voastre. Oare voi fi iubit mai puţin pentru că v-am iubit atât de mult? ¹⁶ Să presupunem că n-am pus greutăţi asupra voastră, dar, fiind un om viclean, v-am prins prin înşelare. ¹⁷ V-am exploatat prin vreunul dintre cei pe care vi i-am trimis? ¹⁸ L-am rugat pe Titus să meargă şi l-am trimis pe fratele cu el. Oare v-a exploatat Titus? N-am umblat noi în acelaşi Duh? N-am călcat noi pe aceleaşi urme?

¹⁹ Credeţi că în tot acest timp ne-am apărat pe noi înşine înaintea voastră? Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu, în Cristos. Preaiubiţilor, toate lucrurile pe care le facem sunt pentru zidirea voastră. ²⁰ Mă tem că, atunci când voi veni, nu vă voi găsi aşa cum aş vrea să fiţi şi nici voi nu mă veţi găsi aşa cum vreţi. Mi-e teamă că ar putea fi ceartă, invidie, mânii, ambiţii egoiste, calomnii, bârfe, îngâmfări, tulburări. ²¹ Mă tem că atunci când voi veni din nou, Dumnezeul meu mă va smeri în prezenţa voastră şi mă voi mâhni pentru mulţi care au păcătuit în trecut şi nu s-au pocăit de necurăţia, desfrâul şi depravarea pe care le-au practicat.