M’Cheyne Bible Reading Plan

Vizita lui Ietro şi organizarea juridică a poporului

18 Ietro, preotul din Midian, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise şi pentru poporul Său, Israel; a aflat cum l-a scos Domnul pe Israel din Egipt. ² Ietro a adus-o înapoi pe Sefora, soţia lui Moise, care fusese trimisă acasă. ³ I-a adus şi pe cei doi fii ai Seforei. Unul se numea Gherşom^[a] (căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într-o ţară străină“), ⁴ iar celălalt se numea Eliezer^[b] (căci Moise zisese: „Dumnezeul tatălui meu a fost ajutorul meu şi m-a scăpat de sabia lui Faraon“). ⁵ Ietro, socrul lui Moise, a venit în pustia unde aşezase Moise tabăra, lângă muntele lui Dumnezeu, aducându-i cu el pe fiii lui Moise şi pe soţia acestuia. ⁶ Ietro i-a trimis vorbă lui Moise, zicându-i: „Eu, socrul tău, Ietro, vin la tine cu soţia şi cu fiii ei.“ ⁷ Moise a ieşit să-l întâlnească pe socrul său; s-a plecat înaintea lui şi l-a sărutat. S-au întrebat unul pe celălalt de sănătate şi împreună au intrat în cort. ⁸ Apoi Moise i-a istorisit socrului său tot ceea ce le-a făcut Domnul lui Faraon şi egiptenilor de dragul lui Israel, toate greutăţile care veniseră peste ei pe drum şi cum i-a eliberat Domnul. ⁹ Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care Domnul îl făcuse lui Israel, scăpându-l din mâna egiptenilor. ¹⁰ Ietro a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Care v-a scăpat din mâna egiptenilor şi a lui Faraon. ¹¹ Acum ştiu că Domnul este mai mare decât toţi zeii, căci în fiecare lucru în care ei s-au purtat cu trufie faţă de Israel, El a fost mai presus de ei.“^{[c] 12} Ietro, socrul lui Moise, a adus^[d] o ardere de tot şi jertfe lui Dumnezeu. Aaron a venit împreună cu toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel, ca să ia masa împreună cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.

¹³ În ziua următoare, Moise s-a aşezat ca să judece poporul şi poporul a stat în jurul lui de dimineaţa până seara. ¹⁴ Când socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, l-a întrebat:

– Ce faci tu acolo pentru popor? De ce stai singur şi tot poporul stă în jurul tău de dimineaţa până seara?

¹⁵ Moise i-a răspuns socrului său:

– Pentru că poporul vine la mine să ceară sfatul lui Dumnezeu. ¹⁶ Când au vreo problemă, vin la mine ca să-i judec, iar eu le fac cunoscute poruncile şi legile lui Dumnezeu.

¹⁷ Socrul lui Moise i-a zis:

– Ceea ce faci tu nu este bine. ¹⁸ Te istoveşti singur şi istoveşti şi poporul care este cu tine. Sarcina este prea grea pentru tine, ca să o poţi purta singur. ¹⁹ Ascultă-mă: îţi voi da un sfat şi Dumnezeu va fi cu tine! Stai înaintea lui Dumnezeu pentru popor şi adu problemele înaintea Sa; ²⁰ învaţă-i poruncile şi legile şi arată-le calea pe care trebuie să meargă şi lucrurile pe care trebuie să le facă. ²¹ Caută oameni destoinici în popor, oameni care se tem de Dumnezeu, care sunt vrednici de încredere şi urăsc câştigul necinstit. Pune-i pe aceşti oameni conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni. ²² Ei să slujească ca judecători ai poporului în orice vreme; să aducă înaintea ta orice caz greu, însă cazurile uşoare să le judece ei înşişi. În felul acesta va fi mai uşor pentru tine şi ei vor duce povara împreună cu tine. ²³ Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă sarcinilor şi tot poporul va merge la locul lui în pace.

²⁴ Moise a ascultat de socrul său şi a făcut tot ceea ce acesta i-a zis. ²⁵ A ales oameni destoinici din tot Israelul şi i-a pus conducători peste popor: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni. ²⁶ Ei judecau poporul tot timpul; cazurile grele i le aduceau lui Moise, iar cele uşoare le judecau ei înşişi. ²⁷ Apoi Moise şi-a lăsat socrul să plece în ţara lui.

Văduva săracă şi dărnicia ei

21 Când Şi-a ridicat privirea, i-a văzut pe cei bogaţi punându-şi darurile în vistieria^[a] Templului. ² A văzut şi o văduvă săracă, punând acolo două lepta^[b]. ³ Isus a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi, ⁴ pentru că toţi aceştia au pus din abundenţa lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea ca să trăiască.“

Semne ale sfârşitului

⁵ În timp ce unii vorbeau despre Templu, că este împodobit^[c] cu pietre frumoase^[d] şi cu daruri, El a zis:

⁶ – Cât despre aceste lucruri pe care le vedeţi, vor veni zile când nu va fi lăsată piatră pe piatră; totul va fi dărâmat.^[e]

⁷ Ei L-au întrebat:

– Învăţătorule, când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când urmează să se întâmple acestea?

⁸ El le-a răspuns:

– Vedeţi să nu fiţi duşi în rătăcire! Căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“ şi „Vremea se apropie!“ Să nu vă duceţi după ei! ⁹ Când veţi auzi de războaie şi răscoale, să nu vă îngroziţi, căci întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi imediat.

¹⁰ Apoi El le-a zis:

– Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. ¹¹ Vor fi cutremure mari şi foamete, şi molime în diverse locuri; vor fi manifestări înspăimântătoare şi semne mari din cer. ¹² Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor persecuta. Vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în închisori şi vă vor duce înaintea regilor şi înaintea guvernatorilor din pricina Numelui Meu. ¹³ Vi se va da astfel prilejul să fiţi mărturie înaintea lor. ¹⁴ Hotărâţi-vă deci în inimile voastre să nu vă pregătiţi mai dinainte apărarea! ¹⁵ Căci Eu vă voi da cuvinte şi o înţelepciune căreia nici unul din potrivnicii voştri nu i se va putea opune şi n-o va putea contrazice! ¹⁶ Veţi fi trădaţi chiar şi de părinţi, de fraţi, de rude şi de prieteni, iar pe unii dintre voi vă vor da la moarte. ¹⁷ Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. ¹⁸ Dar nici un fir de păr din cap nu vi se va pierde. ¹⁹ Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele^[f].

²⁰ Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate, atunci să ştiţi că pustiirea lui este aproape. ²¹ Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară, iar cei de pe câmpii să nu intre în el, ²² căci acestea sunt zile de răzbunare, ca să se împlinească toate lucrurile care au fost scrise. ²³ Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Căci va fi strâmtorare mare peste pământ şi urgie peste poporul acesta! ²⁴ Vor cădea ucişi de ascuţişul sabiei şi vor fi duşi captivi prin toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de către neamuri, până când se vor împlini vremurile neamurilor.

²⁵ Vor fi semne în soare, lună şi stele,^[g] iar pe pământ va fi suferinţă printre neamuri, încremenite de urletul mării şi al valurilor. ²⁶ Oamenii vor leşina de frică în aşteptarea lucrurilor care urmează să vină asupra omenirii, căci puterile cerurilor vor fi clătinate^[h]. ²⁷ Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor,^[i] cu putere şi mare slavă. ²⁸ Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, îndreptaţi-vă şi ridicaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie!

²⁹ Le-a spus apoi o pildă:

– Uitaţi-vă la smochin şi la toţi copacii. ³⁰ Când vedeţi că deja înfrunzesc, ştiţi că de acum vara este aproape. ³¹ Tot aşa şi voi, când vedeţi că se întâmplă aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. ³² Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. ³³ Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!

³⁴ Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare, cu beţii şi cu îngrijorările vieţii şi astfel ziua aceea să vină asupra voastră pe neaşteptate, ³⁵ ca o capcană! Căci ea va veni peste toţi locuitorii de pe toată faţa pământului. ³⁶ Vegheaţi tot timpul, rugându-vă să puteţi scăpa de toate aceste lucruri care urmează să se întâmple şi să puteţi sta în picioare înaintea Fiului Omului!

³⁷ În fiecare zi Isus dădea învăţătură în Templu, iar în fiecare seară ieşea şi-Şi petrecea noaptea pe muntele numit „al Măslinilor“. ³⁸ Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.

36 Elihu a continuat:

6 Lucrând împreună cu Dumnezeu, vă îndemnăm să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar. ² Căci El spune:

Iată că acum este vremea îndurării! Iată că acum este ziua mântuirii!

Slujitorii lui Dumnezeu

³ Nu punem nici un obstacol în calea nimănui, pentru ca slujba noastră să nu fie criticată, ⁴ ci în toate ne arătăm ca nişte slujitori ai lui Dumnezeu, în îndelungă răbdare, în necazuri, în greutăţi, în strâmtorări, ⁵ în bătăi, în închisori, în răscoale, în osteneli, în nopţi nedormite, în posturi, ⁶ în curăţie, în cunoaştere, în răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, într-o dragoste fără ipocrizie, ⁷ în Cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăţii, în mâna dreaptă şi în mâna stângă, ⁸ în glorie şi dezonoare, în defăimare şi vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte impostori, deşi suntem adevăraţi; ⁹ ca nişte necunoscuţi, deşi suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, deşi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, deşi nu suntem omorâţi; ¹⁰ ca nişte întristaţi, deşi suntem întotdeauna bucuroşi; ca nişte săraci, deşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, deşi avem toate lucrurile.

¹¹ Am vorbit deschis faţă de voi, corintienilor, iar inima ne este larg deschisă! ¹² Noi nu punem nici un fel de restricţii sentimentelor noastre faţă de voi, dar voi v-aţi oprit sentimentele faţă de noi. ¹³ Deci, la rândul vostru – vă vorbesc ca unor copii – deschideţi-vă şi voi larg inimile!

Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit!

¹⁴ Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce parteneriat poate fi între dreptate şi fărădelege? Sau ce părtăşie poate fi între lumină şi întuneric? ¹⁵ Ce armonie poate fi între Cristos şi Belial^[b]? Sau ce parte au în comun cel credincios cu cel necredincios? ¹⁶ Ce înţelegere poate fi între Templul lui Dumnezeu şi idoli? Noi suntem Templul Dumnezeului celui Viu, aşa cum a spus Dumnezeu: