M’Cheyne Bible Reading Plan
A cincea urgie: molimă peste animale
9 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul evreilor: ‘Lasă-Mi poporul să plece ca să Mi se închine. 2 Dacă nu-l vei lăsa să plece şi-l vei opri din nou, 3 mâna Domnului va lovi cu molimă grea vitele de pe câmp: caii, măgarii, cămilele, cirezile şi turmele. 4 Dar Domnul va face deosebire între vitele lui Israel şi vitele Egiptului pentru ca nimic să nu moară din ce este al israeliţilor.’ 5 Domnul a hotărât o vreme, zicând că mâine va face acest lucru în ţară.»“ 6 În ziua următoare, Domnul a făcut întocmai: toate vitele egiptenilor au murit, dar din vitele israeliţilor n-a murit nici una. 7 Faraon a trimis pe cineva şi a aflat că nici una din vitele israeliţilor n-a murit. Inima lui Faraon însă a rămas împietrită şi tot nu a lăsat poporul să plece.
A şasea urgie: bube peste egipteni
8 Domnul le-a zis din nou lui Moise şi lui Aaron: „Umpleţi-vă mâinile cu cenuşă din cuptor şi Moise să o arunce în aer înaintea lui Faraon. 9 Ea se va transforma într-un praf fin peste toată ţara Egiptului şi va cauza bube cu puroi pe oameni şi pe animale în toată ţara Egiptului.“ 10 Ei au luat cenuşă din cuptor şi s-au înfăţişat înaintea lui Faraon. Moise a aruncat-o înspre cer şi ea a dat naştere la bube cu puroi pe oameni şi pe animale. 11 Vrăjitorii n-au putut sta înaintea lui Moise din cauza bubelor, pentru că bubele erau şi pe vrăjitori, ca pe toţi egiptenii. 12 Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon şi acesta nu i-a ascultat, după cum îi spusese Domnul lui Moise.
A şaptea urgie: grindina
13 După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineaţă, du-te înaintea lui Faraon şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul evreilor: ‘Lasă-Mi poporul să plece ca să Mi se închine, 14 pentru că de data aceasta Îmi voi trimite toate urgiile împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi şi împotriva poporului tău, ca să ştii că nu este nimeni ca Mine pe întreg pământul. 15 Căci, dacă Mi-aş fi întins mâna şi te-aş fi lovit pe tine şi pe poporul tău cu molimă, ai fi pierit de pe pământ. 16 Dar te-am ridicat[a] ca să-ţi arăt puterea Mea şi astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul. 17 Încă mai continui să te ridici împotriva poporului Meu ca să nu-l laşi să plece? 18 Ei bine, mâine, pe vremea aceasta, voi face să cadă cea mai grea grindină din câte au căzut vreodată în Egipt, de când a fost întemeiat până acum. 19 De aceea trimite oamenii ca să adăpostească, la loc sigur, vitele şi tot ce ai pe câmp; orice om şi orice animal care va fi pe câmp şi nu la adăpost va muri atunci când grindina va cădea peste el.’»“ 20 Aceia dintre slujitorii lui Faraon care s-au temut de Cuvântul Domnului şi-au adăpostit sclavii şi vitele în case, 21 dar cei care n-au luat în seamă Cuvântul Domnului şi-au lăsat sclavii şi vitele pe câmp. 22 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer ca să cadă grindină peste toată ţara Egiptului: peste oameni, peste animale şi peste plantele câmpului din ţara Egiptului.“ 23 Când Moise şi-a întins toiagul spre cer, Domnul a trimis o furtună cu grindină şi trăsnete care au căzut pe pământ. Domnul a făcut să cadă grindină peste ţara Egiptului: 24 era grindină amestecată cu trăsnete, o grindină atât de grea, cum n-a mai căzut niciodată în ţara Egiptului, de când aceasta a fost întemeiată ca neam. 25 Grindina a doborât la pământ tot ce era pe câmp în toată ţara Egiptului, atât oameni, cât şi animale; grindina a doborât la pământ toate plantele câmpului şi a frânt orice copac de pe câmp. 26 Singurul loc în care n-a căzut grindină a fost ţinutul Goşen[b], unde locuiau israeliţii. 27 Faraon şi-a trimis slujitorii să-i cheme pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis:
– De data aceasta am păcătuit; Domnul este drept, eu şi poporul meu suntem răi. 28 Rugaţi-vă Domnului, căci ne este de ajuns trăsnetul şi grindina lui Dumnezeu! Vă las să plecaţi; nu mai trebuie să staţi.
29 Moise i-a răspuns:
– Cum voi ieşi din cetate, îmi voi ridica mâinile spre Domnul; trăsnetul nu va mai lovi şi nu va mai cădea grindină, ca să recunoşti că pământul este al Domnului. 30 Cât despre tine şi slujitorii tăi, ştiu că încă nu vă temeţi de Domnul Dumnezeu.
31 Plantaţiile de in şi de orz au fost distruse, pentru că orzul dăduse în spic şi inul înflorise, 32 însă cele de grâu şi secară albă n-au păţit nimic, pentru că erau sădite târziu. 33 Moise l-a lăsat pe Faraon, a ieşit din cetate şi şi-a ridicat mâinile spre Domnul; atunci trăsnetul şi grindina au încetat şi n-a mai plouat pe pământ. 34 Când Faraon a văzut că ploaia, grindina şi trăsnetul au încetat, a păcătuit din nou şi şi-a împietrit inima atât el, cât şi slujitorii săi. 35 Inima lui Faraon s-a împietrit şi nu i-a lăsat pe israeliţi să plece, după cum îi spusese Domnul lui Moise.
Ipocrizia fariseilor
12 Între timp, mulţimea s-a adunat cu miile, aşa că se călcau în picioare unii pe alţii. Isus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: „Păziţi-vă de drojdia fariseilor, care este ipocrizia! 2 Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit şi nimic ascuns care nu va fi făcut cunoscut! 3 De aceea orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină şi orice aţi şoptit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.
Teamă de Dumnezeu, nu de oameni
4 Vă spun vouă, prietenilor Mei, să nu vă temeţi de cei ce omoară trupul, dar care, după aceea, nu mai pot face nimic! 5 Vă voi arăta însă de Cine să vă temeţi: temeţi-vă de Cel Care, după ce omoară, are autoritatea de a arunca în Gheenă[a]! Da, vă spun, de Acela să vă temeţi! 6 Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi assarioni[b]? Şi totuşi nici măcar una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu! 7 Cât despre voi, chiar şi firele de păr din cap, toate vă sunt numărate! Nu vă temeţi! Voi sunteţi mai valoroşi decât multe vrăbii!
8 Vă spun că pe oricine Mă va mărturisi în faţa oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul Omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9 Însă cel care se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10 Şi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.
11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a conducătorilor şi a autorităţilor, să nu vă îngrijoraţi cu privire la cum vă veţi apăra sau ce veţi spune, 12 pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneţi.“
Pilda bogatului nesăbuit
13 Cineva din mulţime I-a zis:
– Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine!
14 Dar Isus i-a răspuns:
– Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor între voi?!
15 Apoi le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiilor lui!“
16 Şi le-a spus o pildă:
„Ogorul unui om bogat rodise din belşug. 17 El se gândea în sine însuşi şi zicea: «Ce să fac, pentru că nu mai am unde să-mi depozitez roadele?!»
18 Atunci a zis: «Iată ce voi face: îmi voi dărâma hambarele, voi construi altele mai mari şi voi depozita acolo tot grâul şi toate bunurile mele. 19 Apoi voi zice sufletului meu: ‘Suflete, ai multe bunuri, adunate pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi bucură-te!’»
20 Dar Dumnezeu i-a zis: «Nesăbuitule! Chiar în noaptea aceasta ţi se cere sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?!» 21 Aşa este cel care adună pentru sine, dar care nu este bogat faţă de Dumnezeu!“
Despre îngrijorări
22 Apoi le-a zis ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca! 23 Căci viaţa este mai mult decât mâncarea, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. 24 Uitaţi-vă cu atenţie la corbi: ei nici nu seamănă, nici nu seceră şi nu au nici cămară, nici hambar. Şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai valoroşi sunteţi voi decât păsările! 25 Şi apoi cine dintre voi, îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot[c] la firul vieţii lui[d]?! 26 Deci dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?!
27 Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii: ei nici nu trudesc din greu, nici nu torc[e]. Şi totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei! 28 Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?!
29 Nu căutaţi ce să mâncaţi şi ce să beţi, nici nu fiţi îngrijoraţi, 30 căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută! Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele. 31 Căutaţi în schimb Împărăţia Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 32 Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatălui vostru Îi face plăcere să vă dea Împărăţia! 33 Vindeţi-vă bunurile şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie nici un hoţ şi unde n-o distruge nici o molie. 34 Căci acolo unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră!
Îndemn la veghere
35 Coapsele să vă fie încinse şi lămpile aprinse, 36 întocmai ca acelor oameni care îşi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă imediat, atunci când va veni şi va bate la uşă. 37 Ferice de sclavii aceia pe care stăpânul, la venirea lui, îi va găsi veghind! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să se aşeze la masă şi se va apropia să le slujească! 38 Fie că vine la a doua strajă[f] din noapte, fie că vine la a treia strajă[g], fericiţi sunt aceia pe care-i va găsi astfel! 39 Să ştiţi că, dacă stăpânul casei ar şti la ce oră vine hoţul, (ar veghea şi)[h] n-ar lăsa să i se spargă casa. 40 Deci, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!“
Sclavul credincios şi înţelept
41 Petru L-a întrebat:
– Doamne, pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?
42 Domnul a răspuns:
– Cine este deci administratorul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune responsabil peste ceilalţi slujitori ai săi, ca să le dea partea de hrană la timp? 43 Ferice de sclavul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! 44 Adevărat vă spun că îl va pune responsabil peste toate bunurile sale! 45 Dar dacă sclavul acela îşi zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie să vină!“ şi începe să bată pe slujitori şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete, 46 stăpânul acelui sclav va veni într-o zi în care el nu se aşteaptă şi la o oră pe care nu o ştie. El îl va tăia în două[i] şi-i va stabili partea la un loc cu necredincioşii.
47 Sclavul acela, care ştie voia stăpânului său şi nu se pregăteşte sau nu face potrivit cu voia acestuia, va fi bătut cu multe lovituri. 48 Iar cel ce nu ştie, însă face lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu mai puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult, iar cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult.
Nu pacea, ci dezbinarea
49 Eu am venit să arunc foc pe pământ şi cât aş vrea ca focul să fi fost deja aprins! 50 Am un botez cu care trebuie să fiu botezat şi cât de apăsat sunt până este îndeplinit! 51 Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Vă spun că nu, ci mai degrabă dezbinare. 52 Căci, de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi împotriva a trei.
53 Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului
şi fiul împotriva tatălui,
mama împotriva fiicei
şi fiica împotriva mamei,
soacra împotriva nurorii ei
şi nora împotriva soacrei.
Înţelegând vremurile
54 Apoi le-a mai zis mulţimilor: „Când vedeţi un nor ridicându-se la apus, ziceţi imediat: «Vine ploaia!» şi aşa se întâmplă. 55 Iar când vântul suflă din sud, ziceţi: «Va fi arşiţă!» şi aşa se întâmplă. 56 Ipocriţilor! Înfăţişarea cerului şi a pământului ştiţi s-o deosebiţi, dar perioada aceasta cum de n-o deosebiţi?
57 Şi de ce nu judecaţi voi înşivă ce este drept? 58 În timp ce te duci cu acuzatorul tău la magistrat, dă-ţi silinţa, pe drum, să te împaci cu el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna ofiţerului, iar ofiţerul să te arunce în închisoare! 59 Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi plătit şi ultimul lepton[j]!“
27 Iov şi-a continuat discursul şi a zis:
2 „Viu este Dumnezeu, Care nu-mi dă dreptate,
Cel Atotputernic, Care mi-a amărât sufletul,
3 că atâta vreme cât am suflare,
cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,
4 buzele mele nu vor rosti vreo nedreptate
şi limba mea nu va spune nimic înşelător.
5 Departe de mine gândul să vă dau dreptate;
îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!
6 Îmi voi susţine neclintit dreptatea,
inima nu mă va mustra pentru nici una din zilele mele.
7 Fie ca duşmanul meu să se poarte ca cel rău
şi împotrivitorul meu ca cel nedrept.
8 Ce nădejde mai are cel lipsit de evlavie
când Dumnezeu îi taie firul vieţii,
când Dumnezeu îi ia viaţa?
9 Îi va auzi Dumnezeu strigătul
când va veni necazul asupra lui?
10 Se va desfăta el în Cel Atotputernic?
Va chema el pe Dumnezeu în orice vreme?
11 Vă voi învăţa despre puterea lui Dumnezeu!
Nu vă voi ascunde căile Celui Atotputernic.
12 Voi înşivă aţi văzut toate acestea.
De ce atunci toată vorbirea aceasta fără rost?
13 Aceasta este partea dată de Dumnezeu celui rău
şi moştenirea dată de Cel Atotputernic celui asupritor.
14 Dacă i se înmulţesc copiii, soarta lor este sabia
şi urmaşii lui nu vor avea niciodată mâncare de ajuns.
15 Ciuma îi va îngropa urmaşii,
iar văduvele acestora nu-i vor jeli.
16 Deşi el adună argintul precum adună ţărâna
şi hainele precum grămezile de lut,
17 lucrurile pe care el le strânge le va îmbrăca cel drept,
iar cel nevinovat va împărţi argintul lui.
18 Casa zidită de el este ca cea a unei molii,
ca o colibă făcută de un străjer.
19 Când se culcă e bogat, dar nu va mai fi aşa;
când îşi deschide ochii toate s-au dus.
20 Spaimele îl cuprind ca un şuvoi;
o vijelie îl smulge în timpul nopţii.
21 Vântul de răsărit îl ia şi îl duce,
îl smulge din locul său ca o furtună.
22 Vuieşte asupra lui fără milă
când el fuge grăbit de puterea lui.
23 Îi bate din palme în derâdere
şi-l goneşte cu glas şuierător.
Despre dragoste
13 Dacă vorbesc în limbi omeneşti şi îngereşti, dar nu am dragoste, sunt o aramă zgomotoasă sau un chimval zăngănitor. 2 Dacă am darul profeţiei şi înţeleg toate tainele şi am toată cunoaşterea şi dacă am toată credinţa, aşa încât să mute munţii, dar nu am dragoste, nu sunt nimic. 3 Dacă dau tot ce am şi dacă-mi dau chiar şi trupul să mă laud[a], dar nu am dragoste, nu câştig nimic.
4 Dragostea este răbdătoare, dragostea este plină de bunătate, nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu este mândră, 5 nu se comportă indecent, nu-şi urmăreşte propriile interese, nu se supără, nu se gândeşte la rău, 6 nu se bucură de nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr, 7 suportă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
8 Dragostea nu se sfârşeşte niciodată. Cât priveşte profeţiile, ele se vor sfârşi; cât priveşte limbile, ele vor înceta, iar cât priveşte cunoaşterea, ea se va sfârşi. 9 Căci cunoaştem în parte şi profeţim în parte, 10 însă, atunci când va veni ce este desăvârşit, ceea ce există doar în parte se va sfârşi. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, judecam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit adult, am terminat cu lucrurile copilăreşti. 12 Acum vedem ca într-o reflecţie din oglindă[b], însă atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, însă atunci voi cunoaşte aşa cum am fost şi eu cunoscut. 13 Acum deci rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.