M’Cheyne Bible Reading Plan
28 Isaac l-a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat şi i-a poruncit astfel: „Să nu-ţi iei o soţie dintre canaanite. 2 Ci du-te de îndată în Padan-Aram, la familia lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o soţie dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale. 3 Dumnezeul cel Atotputernic[a] să te binecuvânteze, să te facă roditor şi să te înmulţească, pentru ca să ajungi o mulţime de popoare. 4 El să-ţi dea, ţie şi urmaşilor tăi[b], binecuvântarea dată lui Avraam, pentru ca astfel să iei în stăpânire ţara în care locuieşti acum, ţara pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam.“ 5 Astfel, Isaac l-a trimis pe Iacov şi acesta s-a dus în Padan-Aram, la Laban, fiul arameului Betuel şi fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau.
6 Esau a văzut că Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, l-a trimis în Padan-Aram ca să-şi ia o soţie de acolo şi că, atunci când l-a binecuvântat, i-a poruncit să nu-şi ia o soţie dintre canaanite, 7 precum şi că Iacov i-a ascultat pe tatăl său şi pe mama sa şi s-a dus în Padan-Aram. 8 Esau şi-a dat seama că tatălui său, Isaac, nu-i plăceau canaanitele. 9 El s-a dus la ismaeliţi şi a luat-o de soţie pe Mahalat, sora lui Nebaiot şi fiica lui Ismael, fiul lui Avraam, pe lângă soţiile pe care le avea.
Visul lui Iacov la Betel
10 Iacov a plecat din Beer-Şeba şi s-a dus la Haran. 11 A ajuns într-un anumit loc şi, pentru că soarele asfinţise, a rămas acolo peste noapte. A luat o piatră, şi-a pus-o sub cap şi s-a culcat acolo. 12 El a avut un vis în care a văzut o scară care se rezema cu un capăt pe pământ, iar cu celălalt atingea cerul; îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea, 13 iar Domnul stătea la capătul ei de sus. El i-a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul strămoşului tău, Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac; teritoriul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale[c]. 14 Urmaşii tăi vor fi ca pulberea pământului şi te vei întinde spre apus şi spre răsărit, spre nord şi spre sud. Toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin tine şi prin sămânţa ta. 15 Eu voi fi cu tine, te voi păzi oriunde vei merge şi te voi aduce înapoi în această ţară; nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ţi-am promis.“ 16 Când s-a trezit din somn, Iacov a zis: „Cu siguranţă Domnul este în acest loc, iar eu n-am ştiut!“ 17 I s-a făcut frică şi a spus: „Cât de înfricoşător este acest loc! Aceasta nu este altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta este poarta cerului.“ 18 Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra care fusese sub capul lui, a ridicat-o ca stâlp de aducere-aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei. 19 El a numit acel loc Betel[d], deşi, înainte, numele cetăţii era Luz. 20 Apoi Iacov a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine, dacă mă va păzi în această călătorie pe care o fac şi îmi va da hrană să mănânc şi haine să mă îmbrac, 21 astfel încât mă voi întoarce în pace acasă la tatăl meu, şi dacă Domnul va fi Dumnezeul meu, 22 atunci[e] această piatră, pe care am aşezat-o ca stâlp de aducere-aminte, va fi «casa lui Dumnezeu»; şi din tot ceea ce îmi vei da, Îţi voi da a zecea parte.“
27 Când s-a făcut dimineaţă, toţi conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte. 2 L-au legat, L-au dus şi L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul[a].
Iuda se spânzură
3 Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău şi a dus înapoi cei treizeci de arginţi[b] la conducătorii preoţilor şi la bătrâni, 4 zicând:
– Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat!
Ei i-au răspuns:
– Ce ne pasă nouă? Treaba ta!
5 El a aruncat arginţii în Templu şi a plecat. Apoi s-a dus şi s-a spânzurat.
6 Conducătorii preoţilor au luat arginţii şi au zis: „Nu este voie să fie puşi în vistierie, pentru că sunt preţ de sânge“. 7 Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei ogorul olarului ca loc de înmormântare pentru străini. 8 Iată de ce ogorul acela a fost numit „Ogorul Sângelui“ până în ziua de astăzi. 9 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia[c], care zice:
„Au[d] luat cei treizeci de arginţi,
preţul pus pe El[e],
la care a fost apreciat de către fiii lui Israel,
10 şi i-au[f] dat pe ogorul olarului,
după cum mi-a poruncit Domnul“[g].
Isus înaintea lui Pilat
11 Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului. Guvernatorul L-a întrebat:
– Eşti Tu Împăratul iudeilor?
Isus i-a răspuns:
– Este aşa cum spui.
12 Dar când a fost acuzat de conducătorii preoţilor şi de bătrâni, n-a răspuns nimic. 13 Atunci Pilat I-a zis:
– Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?
14 Dar Isus nu i-a răspuns nici măcar cu un cuvânt, spre marea mirare a guvernatorului.
15 Guvernatorul obişnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze pentru mulţime un prizonier pe care-l voiau ei. 16 La acea vreme aveau un prizonier vestit, numit (Isus[h]) Baraba. 17 Aşadar, după ce mulţimea a fost adunată, Pilat i-a întrebat:
– Pe cine vreţi să vi-l eliberez, pe (Isus) Baraba sau pe Isus, Cel numit Cristos?
18 Căci el ştia că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.
19 În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soţia lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“
20 Dar conducătorii preoţilor şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar Isus să fie omorât.
21 Guvernatorul i-a întrebat iarăşi:
– Pe care dintre aceştia doi vreţi să vi-l eliberez?
– Pe Baraba! au răspuns ei.
22 Pilat a zis:
– Şi atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?
Ei au răspuns cu toţii:
– Să fie răstignit!
23 El i-a întrebat:
– Dar ce rău a făcut?
Însă ei strigau şi mai tare:
– Să fie răstignit!
24 Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face zarvă, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea mulţimii, spunând:
– Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!
25 Tot poporul i-a răspuns:
– Sângele Lui să fie peste noi şi peste copiii noştri!
26 Atunci li l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască[i], L-a dat să fie răstignit.
Isus, batjocorit de soldaţi
27 Atunci soldaţii guvernatorului L-au adus pe Isus în pretoriu[j] şi au adunat în jurul Lui toată cohorta[k]. 28 L-au dezbrăcat şi au pus pe El o mantie stacojie[l], 29 au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap, I-au pus o trestie în mâna dreaptă şi apoi au îngenuncheat înaintea Lui şi şi-au bătut joc de El, zicând: „Să trăiți, Împărate al iudeilor!“[m] 30 Ei Îl scuipau, Îi luau trestia şi-L loveau peste cap. 31 După ce şi-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.
Răstignirea
32 Când au ieşit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, şi l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. 33 Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice şi „Locul Craniului“[n], 34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere[o], dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.[p] 35 După ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.[q] 36 Apoi s-au aşezat jos şi Îl păzeau acolo. 37 Îi puseseră deasupra capului următoarea acuzaţie: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. 38 Tot atunci au fost răstigniţi cu El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga Lui.
39 Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap 40 şi ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul şi-l reconstruieşti în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuţi, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, (şi)[r] dă-Te jos de pe cruce!“
41 Tot aşa Îl batjocoreau şi conducătorii preoţilor, împreună cu cărturarii şi bătrânii, zicând: 42 „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! 43 S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu dacă vrea! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“ 44 La fel Îl batjocoreau şi tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El.
Moartea lui Isus
45 De la ceasul al şaselea şi până la ceasul al nouălea[s] s-a făcut întuneric peste toată ţara. 46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli[t], lema[u] sabactani?“[v], care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“[w]
47 Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit şi au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“
48 Imediat unul dintre ei a alergat şi a luat un burete, l-a umplut cu vin acru[x], l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea. 49 Dar ceilalţi ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“
50 Isus a strigat din nou cu glas tare şi apoi Şi-a dat duhul.
51 Şi iată că draperia[y] Templului a fost despicată în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, 52 mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au fost înviate. 53 Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă şi li s-au arătat multora.
54 Centurionul[z] şi cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el au văzut cutremurul şi cele întâmplate şi s-au înspăimântat foarte tare. Ei au zis: „Într-adevăr, Acesta era Fiul lui[aa] Dumnezeu!“
55 Acolo mai erau şi multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea şi Îi slujiseră. 56 Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov şi a lui Iosif – şi mama fiilor lui Zebedei.
Înmormântarea lui Isus
57 Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care fusese şi el ucenic al lui Isus. 58 Acesta s-a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. 59 Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-o pânză de in curată 60 şi L-a pus într-un mormânt nou de-al lui, mormânt pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului şi a plecat. 61 Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau şi ele acolo, aşezate înaintea mormântului.
Mormântul este păzit
62 A doua zi[ab], cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoţilor şi fariseii s-au adunat împreună la Pilat 63 şi i-au zis:
– Stăpâne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“ 64 Aşadar, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure[ac], iar apoi să spună poporului: „A fost înviat din morţi!“ Atunci această înşelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!
65 Pilat le-a răspuns:
– Aveţi o gardă[ad]; duceţi-vă şi păziţi-L cum ştiţi!
66 Ei s-au dus şi au luat măsuri pentru paza mormântului, sigilând piatra şi lăsând garda acolo.
Jalea şi răspunsul evreilor
4 Când Mardoheu a auzit tot ce s-a întâmplat, şi-a sfâşiat hainele, s-a îmbrăcat în sac şi cenuşă, a ieşit în mijlocul cetăţii şi s-a jeluit cu strigăte mari şi amare. 2 S-a dus până în faţa porţii împăratului, deşi nimeni nu avea voie să vină la poarta împăratului îmbrăcat în haine de sac. 3 În fiecare provincie, în fiecare loc unde ajungea decretul cu hotărârea împăratului, era jale mare printre iudei; era post, plânset şi bocet şi mulţi se culcau în sac şi cenuşă.
4 Când slujnicele şi eunucii au venit la Estera şi au înştiinţat-o despre ce se întâmplă, împărăteasa s-a tulburat foarte tare. Ea i-a trimis haine lui Mardoheu ca să se îmbrace şi să-şi dea astfel jos sacul de pe el, dar acesta nu a acceptat. 5 Estera l-a chemat pe Hatac, unul dintre eunucii împăratului care se aflau în slujba ei, şi i-a poruncit să afle de la Mardoheu ce înseamnă aceasta şi care este motivul. 6 Hatac s-a dus la Mardoheu în piaţeta cetăţii, care se afla în faţa porţii împăratului. 7 Mardoheu i-a vorbit despre tot ce i s-a întâmplat şi i-a spus suma exactă de argint pe care a promis Haman s-o plătească vistieriei împăratului, în schimbul stârpirii iudeilor. 8 I-a mai dat şi o copie a decretului scris, aşa cum fusese vestit în Susa în vederea nimicirii iudeilor, ca să i-l arate Esterei, s-o înştiinţeze şi să-i poruncească să meargă la împărat, să-i implore mila şi să stăruiască pe lângă el pentru poporul ei.
9 Hatac a venit şi i-a spus Esterei toate cuvintele lui Mardoheu. 10 Estera i-a zis lui Hatac să-i poruncească lui Mardoheu astfel: 11 „Toţi slujitorii împăratului şi fiecare popor din provinciile împăratului ştiu că orice bărbat sau orice femeie care intră la împărat, în curtea interioară, fără să fie chemat, este dat morţii prin lege. Doar dacă împăratul îi întinde sceptrul de aur, scapă cu viaţă. Nici eu nu am mai fost chemată să merg la împărat de treizeci de zile!“ 12 Când l-au înştiinţat pe Mardoheu despre mesajul Esterei, 13 Mardoheu i-a trimis înapoi Esterei următorul răspuns: „Să nu-ţi imaginezi că, fiind în palat, vei scăpa totuşi cu viaţă, singura dintre toţi iudeii! 14 Dacă vei tăcea acum, mângâierea şi izbăvirea iudeilor va veni din altă parte, iar tu şi familia tatălui tău veţi pieri. Cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns să ai statut împărătesc?“ 15 Estera i-a răspuns lui Mardoheu astfel: 16 „Du-te, strânge-i pe toţi iudeii care se găsesc în Susa şi postiţi pentru mine! Nu mâncaţi şi nu beţi nimic, timp de trei zile, nici ziua, nici noaptea! Şi eu voi posti alături de slujnicele mele, iar apoi voi merge la împărat, deşi este împotriva legii, şi, dacă va fi să pier, voi pieri!“ 17 Mardoheu a plecat şi a făcut aşa cum îi poruncise Estera.
Călătoria spre Roma
27 Când s-a hotărât să plecăm pe mare spre Italia, l-au predat atât pe Pavel, cât şi pe alţi prizonieri unui centurion pe nume Iulius, centurion al regimentului imperial[a]. 2 Ne-am îmbarcat pe o corabie din Adramita, care urma să plece spre locurile de prin Asia[b]. Cu noi era şi Aristarh, un macedonean din Tesalonic. 3 În ziua următoare am debarcat în Sidon. Iulius s-a purtat omenos cu Pavel şi i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi, ca să primească îngrijire. 4 Apoi am plecat de acolo şi am navigat la adăpostul insulei Cipru, din cauză că vânturile erau potrivnice. 5 Am navigat pe marea deschisă – pe lângă Cilicia şi Pamfilia – şi am ajuns la Mira, în Licia. 6 Acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria, care pleca în Italia, şi ne-a îmbarcat pe ea. 7 Timp de mai multe zile am navigat încet şi cu greutate. Am ajuns lângă Cnidus şi, pentru că vântul nu ne-a lăsat să mergem acolo, am navigat la adăpostul Cretei, trecând pe lângă Salmon. 8 După ce am trecut de el cu greu, am ajuns la un loc numit „Limanuri bune“, care era aproape de cetatea Lasea.
9 Trecuse mult timp şi călătoria se făcea de acum periculoasă, pentru că trecuse chiar şi perioada postului[c]. Prin urmare, Pavel i-a sfătuit 10 astfel: „Oamenilor, văd că această călătorie este pe cale să se facă cu mare pagubă şi cu mare pierdere nu numai pentru încărcătură şi corabie, ci şi pentru vieţile noastre!“ 11 Dar centurionul era mai convins de spusele căpitanului şi ale proprietarului corăbiei decât de spusele lui Pavel. 12 Întrucât portul era nepotrivit pentru a petrece iarna acolo, cei mai mulţi au fost de părere să plece de acolo pe mare şi să încerce să ajungă la Fenix, un port din Creta, îndreptat spre sud-vest şi nord-vest, ca să ierneze acolo.
Furtună pe mare
13 Vântul de sud sufla uşor, astfel încât, crezând că-şi pot atinge scopul, au pornit de-a lungul coastei Cretei, cât se putea de aproape. 14 Curând însă a început să sufle dinspre insulă un vânt năprasnic numit Euraquilo[d]. 15 Corabia a fost luată de vânt, fără să se poată împotrivi lui, şi astfel ne-am lăsat duşi de el. 16 Am navigat la adăpostul unei insule mici, numite Cauda, şi cu greu am putut să aducem sub control barca de salvare a corăbiei. 17 Au ridicat-o la bord şi apoi s-au folosit de nişte frânghii ca să cuprindă corabia de jur împrejur. De teamă să nu eşueze în bancurile de nisip ale Sirtei, au lăsat jos ancora de furtună şi s-au lăsat duşi de vânt. 18 Fiindcă eram prinşi într-o furtună foarte puternică, în ziua următoare au început să arunce încărcătura corăbiei, 19 iar a treia zi au aruncat cu mâinile lor peste bord şi echipamentul corăbiei. 20 Timp de mai multe zile nu s-au văzut nici soarele, nici stelele, iar furtuna n-a slăbit deloc. Într-un final ni se dusese orice speranţă că vom fi salvaţi. 21 După ce a trecut mult timp în care ei nu mai mâncaseră, Pavel s-a ridicat în mijlocul lor şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi plecat din Creta, ca să fi scăpat de această pagubă şi de această pierdere. 22 Acum însă vă sfătuiesc să prindeţi curaj, pentru că nici unul dintre voi nu-şi va pierde viaţa, ci se va pierde doar corabia. 23 Căci noaptea trecută a stat lângă mine un înger al Dumnezeului Căruia Îi aparţin şi Căruia mă închin 24 şi mi-a zis: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să stai înaintea Cezarului şi iată că Dumnezeu ţi i-a dăruit pe toţi cei ce navighează împreună cu tine!» 25 De aceea, prindeţi curaj, oamenilor, pentru că eu am credinţă în Dumnezeu că va fi aşa cum mi s-a spus! 26 Acum însă trebuie să naufragiem pe o insulă oarecare.“
27 Cam în a paisprezecea noapte de când eram purtaţi pe Marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au început să bănuiască că se apropie de uscat. 28 Au măsurat adâncimea apei şi au găsit-o de douăzeci de stânjeni[e]. Au înaintat încă puţin, au măsurat din nou adâncimea apei şi au găsit-o de cincisprezece stânjeni[f]. 29 De teamă că vom naufragia undeva în locurile stâncoase, au aruncat patru ancore de la pupă şi aşteptau cu nerăbdare să se facă ziuă. 30 Dar fiindcă marinarii încercau să fugă de pe corabie şi lăsaseră jos în mare barca de salvare, sub pretextul că urmează să coboare nişte ancore de la proră, 31 Pavel le-a zis centurionului şi soldaţilor: „Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi fi salvaţi!“ 32 Atunci soldaţii au tăiat frânghiile bărcii de salvare şi au lăsat-o să se ducă.
33 Chiar înainte de a se face ziuă, Pavel i-a îndemnat pe toţi să mănânce, spunând: „Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi în aşteptare şi, în tot acest timp aţi rămas flămânzi şi n-aţi mâncat nimic. 34 De aceea vă îndemn să mâncaţi ceva, fiindcă lucrul acesta este pentru propria voastră salvare; căci nici un fir de păr din capul vostru nu se va pierde!“ 35 Şi spunând acestea, a luat pâine, I-a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce. 36 Toţi au prins curaj şi au mâncat şi ei câte ceva. 37 În corabie eram, în total, două sute şaptezeci şi şase de suflete. 38 După ce şi-au potolit foamea, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare.
Naufragiul
39 Când s-a făcut zi, n-au recunoscut ţărmul, dar au observat un golf care avea plajă şi s-au hotărât ca, dacă vor putea, să ducă corabia să eşueze acolo. 40 Au tăiat legăturile ancorelor şi le-au lăsat în mare, dezlegând în acelaşi timp frânghiile care ţineau cârmele; apoi au ridicat în vânt vela cea mică şi s-au îndreptat spre plajă. 41 S-au lovit însă de un banc de nisip şi corabia a eşuat; prora s-a înfipt în nisip, rămânând împotmolită, în timp ce pupa era ruptă în bucăţi de izbitura valurilor. 42 Planul soldaţilor era să-i omoare pe prizonieri, ca nu cumva vreunul să scape înotând. 43 Dar centurionul, vrând să-l salveze pe Pavel, i-a împiedicat să-şi îndeplinească planul. El le-a poruncit celor ce ştiau să înoate să sară primii peste bord şi să ajungă la ţărm, 44 iar ceilalţi să-i urmeze ţinându-se de scânduri sau de bucăţi din corabie. Şi aşa s-a făcut că au ajuns cu toţii în siguranţă la ţărm.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.