M’Cheyne Bible Reading Plan
David comite adulter cu Batşeba
11 La începutul anului, pe vremea când porneau regii la război, David l-a trimis pe Ioab, împreună cu slujitorii săi şi cu întreaga oştire a lui Israel, la război. Ei i-au nimicit pe amoniţi şi au asediat Raba. David însă rămăsese la Ierusalim.
2 Într-o seară, regele s-a sculat din patul său şi se plimba pe acoperişul palatului. De pe acoperiş a zărit o femeie foarte frumoasă care se îmbăia. 3 David a trimis pe cineva să afle cine este femeia şi i s-a spus că este Batşeba, fiica lui Eliam şi soţia hititului Urie. 4 David a trimis nişte oameni ca s-o aducă la el. Ea a venit la el şi el s-a culcat cu ea (ea tocmai se curăţise de necurăţia ei). Apoi ea s-a întors acasă. 5 Femeia a rămas însărcinată şi i-a trimis vorbă lui David, zicând: „Sunt însărcinată!“ 6 Atunci David i-a transmis lui Ioab: „Trimite-mi-l pe hititul Urie!“ Şi Ioab l-a trimis pe Urie la David. 7 Când Urie a sosit la David, acesta l-a întrebat cum este Ioab, cum este oştirea şi cum se desfăşoară lupta. 8 Apoi David i-a spus lui Urie:
– Du-te acasă şi spală-ţi picioarele![a]
Urie a ieşit din palatul regelui, iar după el a fost trimis un dar din partea regelui. 9 Urie însă nu s-a dus acasă, ci s-a culcat la intrarea în palat, alături de toţi slujitorii stăpânului său. 10 Când i s-a spus lui David că Urie nu s-a dus acasă, David l-a întrebat pe Urie:
– Oare nu vii din călătorie? De ce nu te duci acasă?
11 – Chivotul, cei din Israel şi cei din Iuda stau în corturi, i-a răspuns Urie, iar stăpânul meu, Ioab, şi slujitorii stăpânului meu şi-au aşezat tabăra în câmp. Cum aş putea, aşadar, să merg acasă să mănânc, să beau şi să mă culc cu soţia mea? Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face un asemenea lucru.
12 David i-a zis:
– Rămâi şi astăzi aici, iar mâine te voi trimite înapoi.
Urie a rămas în Ierusalim în acea zi şi în ziua următoare. 13 David l-a invitat să mănânce şi să bea împreună cu el şi l-a îmbătat. Seara însă, în loc să meargă să se culce acasă, Urie s-a culcat în patul său, alături de slujitorii stăpânului său.
David, vinovat de moartea lui Urie
14 În dimineaţa următoare, David a scris o scrisoare adresată lui Ioab, pe care i-a trimis-o prin Urie. 15 În ea a scris: „Trimiteţi-l pe Urie în linia întâi, unde lupta este mai crâncenă şi apoi retrageţi-vă de lângă el ca să fie lovit şi să moară.“ 16 Aşadar, în timp ce asedia cetatea, Ioab l-a aşezat pe Urie într-un loc despre care ştia că este apărat de războinici viteji. 17 Războinicii din cetate au ieşit şi s-au luptat împotriva lui Ioab. Au murit câţiva dintre războinicii lui David şi a murit şi hititul Urie. 18 Apoi Ioab a trimis un om la David ca să-l înştiinţeze de toate lucrurile privitoare la luptă. 19 A poruncit mesagerului următoarele: „Când vei termina de istorisit regelui lucrurile privitoare la luptă, 20 dacă regele se va mânia şi te va întreba: «De ce v-aţi luptat atât de aproape de cetate? Nu v-aţi dat seama că vor arunca săgeţi de pe zid? 21 Cine l-a ucis pe Abimelek, fiul lui Ierub-Beşet[b]? Nu o femeie care a aruncat asupra lui, de pe zid, piatra de sus a unei mori, astfel că el a murit la Tebeţ? De ce v-aţi apropiat, aşadar, de zid?» atunci să-i spui: «Slujitorul tău, hititul Urie, a murit şi el.»“
22 Mesagerul a plecat şi, ajungând la David, i-a spus acestuia tot ceea ce Ioab îl trimisese să-i spună. 23 I-a zis:
– Oamenii aceia au fost mai puternici decât noi. Au ieşit împotriva noastră în câmpie şi noi i-am respins până la intrarea porţii cetăţii, 24 dar arcaşii au tras de pe zid asupra slujitorilor tăi şi unii dintre slujitorii regelui au murit. A murit şi slujitorul tău, hititul Urie.
25 Atunci David i-a zis mesagerului:
– Aşa să-i spui lui Ioab: „Să nu te întristeze lucrul acesta, căci sabia ucide când pe unul, când pe altul. Înteţeşte asediul asupra cetăţii şi distruge-o.“ Îmbărbătează-l în felul acesta.
26 Când a auzit soţia lui Urie că soţul ei a murit, l-a jelit. 27 După ce au trecut zilele de jale, David a trimis după ea şi a adus-o în palatul lui. Ea i-a devenit soţie şi i-a născut un fiu.
Fapta aceasta a lui David nu a plăcut însă Domnului.
Comori în nişte vase de lut
4 De aceea, întrucât prin îndurarea lui Dumnezeu avem această slujbă, nu suntem descurajaţi, 2 ci respingem lucrurile ascunse şi ruşinoase, nu ne purtăm cu viclenie, nici nu falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci, prin arătarea deschisă a adevărului, ne recomandăm pe noi înşine în faţa conştiinţei oricărui om, înaintea lui Dumnezeu. 3 Iar dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce pier, 4 ale căror minţi necredincioase le-a orbit dumnezeul acestui veac, ca să nu strălucească lumina Evangheliei slavei lui Cristos, Care este chipul lui Dumnezeu. 5 Noi nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Isus Cristos ca Domn, iar pe noi înşine ca sclavii voştri, datorită lui Isus. 6 Dumnezeu, Care a spus: „Să lumineze lumina din întuneric!“[a], a luminat şi inimile noastre, pentru a ne da lumina cunoaşterii slavei lui Dumnezeu strălucind pe faţa lui Isus.
7 Dar noi avem această bogăţie în nişte vase de lut, pentru a arăta că această putere nemaipomenită Îi aparţine lui Dumnezeu şi nu vine de la noi. 8 Suntem asupriţi în orice fel, dar nu zdrobiţi, luaţi prin surprindere, dar nu disperaţi, 9 persecutaţi, dar nu părăsiţi, trântiţi la pământ, dar nu distruşi, 10 purtăm întotdeauna în trupul nostru moartea lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie văzută în trupurile noastre. 11 Căci noi, care suntem vii, suntem întotdeauna daţi la moarte datorită lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie văzută în trupul nostru muritor. 12 Astfel, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa. 13 Însă, fiindcă avem acelaşi duh al credinţei, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!“[b], şi noi credem, şi de aceea vorbim. 14 Ştim că Cel Ce L-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va duce împreună cu voi în prezenţa Sa. 15 Toate sunt pentru voi, pentru ca harul, atingând mulţi oameni, să facă să abunde mulţumirea, spre slava lui Dumnezeu.
16 De aceea, noi nu ne descurajăm ci, chiar dacă omul nostru din afară piere, totuşi omul nostru dinăuntru este înnoit din zi în zi. 17 Căci necazul nostru uşor de purtat şi temporar, lucrează în noi o greutate veşnică de slavă, dincolo de orice imaginaţie. 18 Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, deoarece cele care se văd sunt trecătoare, dar cele care nu se văd sunt veşnice.
Responsabilitatea morală este individuală
18 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „De ce continuaţi să folosiţi această zicală în ţara lui Israel, şi anume:
«Părinţii au mâncat struguri acri,
şi copiilor li s-au strepezit dinţii»?
3 Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că nu veţi mai folosi această zicală în Israel! 4 Iată că toate sufletele sunt ale Mele. Atât sufletul tatălui, cât şi sufletul fiului sunt ale Mele. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri!
5 Omul care este drept, care face judecată şi dreptate, 6 care nu mănâncă pe munţi[a], nu-şi ridică ochii spre idolii Casei lui Israel, nu o necinsteşte pe soţia semenului său şi nu se apropie de o femeie în timpul necurăţiei ei, 7 care nu asupreşte pe nimeni, dă înapoi datornicului garanţia, nu comite jaf, dă din pâinea lui celui flămând şi îl îmbracă cu o haină pe cel gol, 8 care nu împrumută cu dobândă şi nu ia camătă de la nimeni, care îşi fereşte mâna de nelegiuire şi judecă după adevăr între om şi om, 9 care urmează hotărârile Mele şi păzeşte rânduielile Mele, lucrând cu credincioşie, un astfel de om drept în mod sigur va trăi, zice Stăpânul Domn.
10 Dacă unui astfel de om i se naşte un fiu violent, care varsă sânge sau face oricare din lucrurile acestea 11 şi nu face nici unul din lucrurile bune,
ci mănâncă pe munţi, o necinsteşte pe soţia semenului său, 12 îl asupreşte pe cel sărac şi pe cel nevoiaş, comite jaf, nu dă înapoi garanţia, îşi ridică ochii spre idoli, săvârşeşte urâciuni, 13 dă împrumut cu dobândă şi ia camătă,
oare va trăi un asemenea om? Nu, nu va trăi! Pentru că a săvârşit toate aceste urâciuni, va muri cu siguranţă, iar sângele lui va cădea asupra capului său.
14 Dar să zicem că şi lui i se naşte un fiu. Acesta vede toate păcatele pe care le săvârşeşte tatăl său, dar, deşi le vede, totuşi nu le face.
15 El nu mănâncă pe munţi, nu-şi ridică ochii spre idolii Casei lui Israel, nu o necinsteşte pe soţia semenului său, 16 nu asupreşte pe nimeni, nu reţine garanţia, nu comite jaf, dă din pâinea lui celui flămând şi îl îmbracă cu o haină pe cel gol. 17 El îşi fereşte mâna de nelegiuire[b], nu ia dobândă de pe împrumuturi, împlineşte rânduielile Mele şi umblă după hotărârile Mele.
Un astfel de om nu va muri din cauza nelegiuirii tatălui său, ci, în mod sigur, va trăi! 18 Dar tatăl său, care s-a îndeletnicit cu asuprirea, care l-a tâlhărit pe fratele său şi care a făcut ce nu este bine în poporul său, omul acela va muri din cauza nelegiuirii sale.
19 Voi însă ziceţi: «De ce să nu fie responsabil şi fiul de nelegiuirea tatălui său?» Pentru că fiul a făcut judecată şi dreptate şi pentru că a păzit toate hotărârile Mele şi le-a împlinit! De aceea, în mod sigur el va trăi! 20 Sufletul care păcătuieşte, acela va muri! Fiul nu va fi responsabil de nelegiuirea tatălui şi nici tatăl de nelegiuirea fiului. După cum dreptatea celui drept îi va fi de folos doar lui, tot aşa răutatea celui rău se va răsfrânge doar asupra lui.
21 Dar dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit, păzeşte toate hotărârile Mele şi face judecată şi dreptate, în mod sigur el va trăi şi nu va muri. 22 Toate fărădelegile pe care le-a săvârşit nu i se vor mai aminti! El va trăi din pricina dreptăţii pe care a înfăptuit-o. 23 Doresc Eu moartea celui rău? zice Stăpânul Domn. Oare nu doresc mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?
24 Tot astfel, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, asemenea tuturor urâciunilor săvârşite de cel rău, va trăi el oare? Toată dreptatea pe care a înfăptuit-o nu i se va mai aminti. Din cauza necredincioşiei de care a dat dovadă şi din cauza păcatelor pe care le-a săvârşit, el va muri.
25 Totuşi, voi ziceţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Ascultă, casă a lui Israel! Calea Mea nu este dreaptă? Oare nu căile voastre sunt cele nedrepte? 26 Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, el va muri din pricina aceasta; va muri din pricina nedreptăţii pe care a săvârşit-o.
27 Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea în care trăieşte şi face judecată şi dreptate, îşi va salva viaţa. 28 Dacă îşi vede starea şi se întoarce de la toate nelegiuirile pe care le-a săvârşit, va trăi cu siguranţă şi nu va muri.
29 Voi însă, cei din Casa lui Israel, spuneţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Calea Mea nu este dreaptă, casă a lui Israel? Oare nu căile voastre sunt cele nedrepte? 30 De aceea vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, casă a lui Israel, zice Stăpânul Domn. Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca nelegiuirea să nu vă mai fie o pricină de poticnire! 31 Aruncaţi de la voi toate fărădelegile pe care le-aţi săvârşit şi faceţi-vă rost de o inimă nouă şi de un duh nou! Pentru ce vrei să mori, casă a lui Israel? 32 Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Stăpânul Domn. Întoarceţi-vă deci şi veţi trăi!“
Psalmul 62
Pentru dirijor. Pentru Iedutun[a]. Un psalm al lui David.
1 Numai în Dumnezeu sufletul meu îşi găseşte liniştea
şi numai de la El îmi vine mântuirea.
2 Numai El este stânca mea şi mântuirea mea.
El este întăritura mea; niciodată nu voi fi clătinat.
3 Până când veţi mai ataca vreun om,
doborându-l cu toţii,
cum aţi dărâma un zid înclinat
sau un gard dărăpănat?
4 Numai ca să-l doboare din înălţimea lui se sfătuiesc ei.
Le este dragă minciuna;
cu gura ei binecuvântează,
dar cu inima blestemă.Sela
5 Suflete al meu, găseşte-ţi liniştea numai în Dumnezeu,
căci de la El vine nădejdea mea.
6 Numai El este stânca mea şi mântuirea mea.
El este întăritura mea; nu voi fi clătinat!
7 Mântuirea şi slava mea sunt în Dumnezeu,
Stânca mea cea tare.
Adăpostul meu este în Dumnezeu.
8 Poporule, încrede-te în El în orice vreme,
varsă-ţi inima înaintea Lui!
Dumnezeu este adăpostul nostru.Sela
9 Numai o suflare sunt fiii oamenilor.
Minciună sunt oamenii.
Puşi în talerele balanţei sunt fără valoare;
împreună, ei sunt mai uşori decât o suflare.
10 Nu vă încredeţi în asuprire,
nici nu speraţi zadarnic în tâlhărie.
Când sporiţi în putere,
nu lăsaţi inima să vi se încreadă!
11 O dată a vorbit Dumnezeu,
iar eu de două ori am auzit:
„Puterea este a lui Dumnezeu!“
12 A Ta, Stăpâne, este îndurarea,
căci Tu răsplăteşti
fiecăruia după faptele lui.
Psalmul 63
Un psalm al lui David compus pe când era în pustia lui Iuda
1 Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu!
Te caut cu ardoare;
îmi însetează sufletul după Tine,
îmi tânjeşte trupul după Tine
într-un pământ uscat, sterp
şi fără apă.
2 Da, Te-am văzut în Lăcaşul Tău cel sfânt
şi am privit la tăria şi la slava Ta.
3 Pentru că îndurarea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa,
de aceea buzele mele Te vor lăuda.
4 Aşadar, Te voi binecuvânta toată viaţa mea
şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile
5 Sufletul meu se satură de Tine ca de nişte bucate grase şi miezoase,
iar gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze.
6 Îmi amintesc de Tine în aşternutul meu;
în timpul străjilor nopţii[b] cuget la Tine.
7 Căci Tu eşti ajutorul meu,
strig de bucurie la umbra aripilor Tale!
8 Sufletul meu este lipit de Tine,
dreapta Ta mă sprijină.
9 Aceia care caută să-mi ia viaţa sunt sortiţi nimicirii:
vor merge în adâncimile pământului,
10 vor fi trecuţi prin ascuţişul sabiei,
vor fi prada şacalilor.
11 Regele însă se va bucura în Dumnezeu!
Oricine jură pe Numele Lui se va lăuda,
căci gura mincinoasă va fi astupată.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.