M’Cheyne Bible Reading Plan
David, în slujba filistenilor
27 David şi-a zis: „Într-o zi voi pieri lovit de mâna lui Saul. Nimic nu este mai bine pentru mine decât să fug în ţara filistenilor. Astfel, Saul va renunţa să mă mai caute în tot teritoriul lui Israel şi voi scăpa din mâna lui.“ 2 David a plecat împreună cu cei şase sute de bărbaţi care erau cu el, la Achiş, fiul lui Maoc, regele Gatului. 3 David şi oamenii lui au locuit cu Achiş în Gat, fiecare împreună cu familia lui, iar David împreună cu cele două soţii ale sale: Ahinoam din Izreel şi Abigail, văduva lui Nabal, din Carmel. 4 Când i s-a spus lui Saul că David a fugit la Gat, acesta a încetat să-l mai caute.
5 David i-a zis lui Achiş:
– Te rog, dacă am găsit bunăvoinţă la tine, să mi se dea un loc într-una din cetăţile ţării şi voi locui acolo. De ce să locuiască slujitorul tău în cetatea regală, împreună cu tine?
6 Astfel, în acea zi, Achiş i-a dat Ţiklagul şi de aceea acesta a fost al regilor lui Iuda până astăzi. 7 David a locuit în ţara filistenilor vreme de un an şi patru luni. 8 David şi oamenii lui năvăleau împotriva gheşuriţilor, a ghirziţilor şi a amalekiţilor. Încă din vremuri străvechi, aceştia locuiau teritoriul dinspre Şur până în ţara Egiptului. 9 David pustia ţara şi nu lăsa în viaţă nici un bărbat şi nici o femeie. Lua oile, vitele, măgarii, cămilele şi hainele şi se întorcea la Achiş. 10 Când Achiş întreba: „Unde aţi năvălit astăzi?“, David răspundea: „În Neghevul[a] lui Iuda!“ sau „În Neghevul ierahmeeliţilor!“ sau „În Neghevul cheniţilor!“ 11 David nu lăsa în viaţă nici un bărbat şi nici o femeie, ca nu cumva vreunul să vină la Gat şi să mărturisească împotriva lor, spunând: „Aşa a făcut David!“ Acesta a fost obiceiul lui în tot timpul cât a locuit în ţara filistenilor. 12 Achiş avea încredere în David şi zicea: „Cu siguranţă s-a făcut urât în poporul său, Israel, şi va fi slujitorul meu pentru totdeauna.“
Mâncarea jertfită idolilor
8 Cu privire la ceea ce este jertfit idolilor, ştim că toţi avem cunoaştere[a], însă cunoaşterea îngâmfă, pe când dragostea zideşte. 2 Dacă cineva crede că ştie ceva, încă nu are cunoaşterea necesară. 3 Dacă însă cineva Îl iubeşte pe Dumnezeu, atunci el este cunoscut de către Dumnezeu. 4 Aşadar, cu privire la mâncarea jertfită idolilor, ştim că, în lume, un idol este totuna cu nimic, şi că nu există decât un singur Dumnezeu. 5 Într-adevăr, chiar dacă există aşa-numiţi „zei“ în cer sau pe pământ, – aşa cum există de fapt mulţi „zei“ şi mulţi „domni“[b] –, 6 totuşi pentru noi există un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi pentru Care suntem şi noi, şi un singur Domn, Isus Cristos, prin Care sunt toate şi prin Care suntem şi noi.
7 Însă nu toţi au cunoaşterea aceasta. Unii, fiind până acum atât de obişnuiţi cu idolii, mănâncă un lucru ca fiind jertfit idolilor şi astfel conştiinţa lor, fiind slabă, este pângărită. 8 Dar nu mâncarea ne va duce mai aproape de Dumnezeu; dacă nu mâncăm[c], nu pierdem nimic, iar dacă mâncăm, nu câştigăm nimic. 9 Aveţi însă grijă ca nu cumva libertatea voastră să devină o pricină de poticnire pentru cei slabi. 10 Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoaștere, că mănânci în templul unui idol, oare conştiinţa lui slabă nu-l va încuraja să mănânce ceea ce este jertfit idolilor? 11 Astfel, cel slab este distrus prin cunoaşterea ta, el, fratele pentru care a murit Cristos! 12 Când păcătuieşti astfel împotriva fraţilor şi le răneşti conştiinţa, păcătuieşti împotriva lui Cristos. 13 De aceea, dacă o mâncare îl face pe fratele meu să se poticnească, atunci nu voi mânca niciodată carne, ca să nu-l fac pe fratele meu să se poticnească.
Profeţie împotriva idolatrului Israel
6 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a vorbit astfel: 2 „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre munţii lui Israel şi profeţeşte împotriva lor. 3 Să spui: «Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Stăpânului Domn! Aşa vorbeşte Stăpânul Domn către munţi şi către dealuri, către trecători şi către văi: ‘Iată, voi aduce împotriva voastră sabia şi vă voi nimici înălţimile. 4 Altarele voastre vor fi pustiite şi altarele voastre pentru tămâiere vor fi zdrobite. Îi voi doborî pe răniţii voştri înaintea idolilor voştri. 5 Voi aşeza hoiturile israeliţilor înaintea idolilor lor şi le voi împrăştia oasele de jur împrejurul altarelor lor. 6 Pretutindeni unde veţi locui, cetăţile vor fi pustiite şi înălţimile vor fi dărâmate, astfel încât altarele voastre vor fi pustiite şi devastate, idolii voştri vor fi zdrobiţi şi desfiinţaţi, altarele voastre pentru tămâiere vor fi dărâmate, iar lucrările voastre vor fi nimicite. 7 Cel lovit de moarte va cădea înaintea ochilor voştri şi veţi şti atunci că Eu sunt Domnul. 8 Voi lăsa însă în viaţă câţiva fugari de-ai voştri, care vor scăpa de sabie printre neamuri, atunci când vă voi împrăştia în diferite ţări. 9 Acolo, printre neamurile unde au fost duşi în captivitate, fugarii voştri îşi vor aminti de Mine, Cel Care am fost mâhnit din pricina inimii lor adultere, care s-a depărtat de Mine, şi din pricina ochilor lor care priveau cu poftă după idolii lor. Atunci le va fi scârbă de toate răutăţile pe care le-au săvârşit şi de toate urâciunile lor. 10 Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul şi că nu în zadar am zis că le voi face răul acesta.’»“
11 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Bate din palme, dă din picioare şi zi: «Vai!», din cauza tuturor urâciunilor şi răutăţilor Casei lui Israel, care va fi doborâtă de sabie, de foamete şi de molimă! 12 Cel de departe va muri de molimă şi cel de aproape va cădea răpus de sabie; iar cel ce va fi lăsat şi cruţat va muri de foame. Aşa Îmi voi domoli furia împotriva lor. 13 Şi vor şti că Eu sunt Domnul, atunci când cei străpunşi ai lor vor zăcea printre idolii lor, împrejurul altarelor lor, pe orice deal înalt, pe orice vârf de munte, sub orice copac verde şi sub orice stejar stufos, adică în toate locurile unde au ars tămâie mirositoare tuturor idolilor lor. 14 Îmi voi întinde mâna împotriva lor şi voi da ţara pradă devastării şi distrugerii din pustie până la Dibla[a], în toate aşezările lor. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.“
Psalmul 44
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un maschil[a].
1 Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre,
părinţii noştri ne-au povestit
despre lucrarea pe care ai înfăptuit-o pe vremea lor,
în vremuri străvechi;
2 am auzit cum Tu, prin braţul Tău, ai dezrădăcinat neamuri, ca să-i plantezi pe ei,
ai izgonit noroade, ca să-i extinzi pe ei.
3 Nu prin sabia lor au moştenit ţara,
nu braţul lor i-a izbăvit,
ci dreapta Ta, braţul Tău,
lumina feţei Tale, fiindcă îi iubeai.
4 Dumnezeule, Tu eşti împăratul meu!
Porunceşte dar izbăvirea[b] lui Iacov!
5 Cu Tine ne doborâm duşmanii,
cu Numele Tău ne călcăm în picioare potrivnicii.
6 Nu mă încred în arcul meu,
sabia mea nu mă izbăveşte,
7 ci Tu ne vei izbăvi de duşmanii noştri,
iar pe cei ce ne urăsc, Tu îi vei face de ruşine!
8 Noi în Dumnezeu ne lăudăm mereu,
Numele Tău îl slăvim pe vecie.Sela
9 Totuşi, Tu ne-ai respins şi ne-ai umilit,
nu mai ieşi cu oştile noastre.
10 Tu ai făcut să ne retragem dinaintea duşmanului,
astfel că cei ce ne urăsc ne jefuiesc.
11 Ne dai ca pe nişte oi la tăiere,
ne împrăştii printre neamuri.
12 Îţi vinzi poporul pe un preţ de nimic
şi nu câştigi nimic prin vânzarea lui.
13 Ne faci de batjocura vecinilor noştri,
de ocara şi de dispreţul celor ce ne înconjoară.
14 Ne faci de pomină printre neamuri,
pricină de clătinare din cap printre popoare.
15 Toată ziua ocara îmi stă înainte
şi ruşinea îmi acoperă faţa,
16 la glasul batjocoritorului şi al blasfemiatorului,
la vederea duşmanului şi a răzbunătorului.
17 Toate acestea au venit asupra noastră, dar[c] noi nu Te-am uitat
şi nu am încălcat legământul Tău.
18 Inima noastră nu Ţi-a întors spatele
şi paşii noştri nu s-au îndepărtat de calea Ta.
19 Tu însă ne-ai zdrobit în locul de vânătoare al şacalilor
şi ne-ai acoperit cu beznă.
20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru
şi ne-am fi întins palmele spre vreun dumnezeu străin,
21 n-ar fi descoperit Dumnezeu aceasta?
Doar El cunoaşte toate tainele inimii.
22 Totuşi, din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua,
suntem consideraţi ca nişte oi pentru tăiere.
23 Scoală-Te! De ce dormi, Stăpâne?
Trezeşte-Te, nu ne lepăda pe vecie!
24 De ce Îţi ascunzi faţa,
de ce ne uiţi umilinţa şi necazul?
25 Sufletul nostru este doborât în ţărână,
pântecele ne este lipit de pământ!
26 Ridică-Te şi vino în ajutorul nostru!
Răscumpără-ne, din pricina îndurării Tale!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.