M’Cheyne Bible Reading Plan
Mica şi idolii lui
17 Era un om din regiunea muntoasă a lui Efraim care se numea Mica. 2 El i-a zis mamei sale:
– Cei o mie o sută de şecheli[a] de argint care ţi s-au luat şi pentru care ai blestemat chiar de faţă cu mine, argintul acela este la mine. Eu îl luasem!
Mama lui i-a răspuns:
– Binecuvântat să fie fiul meu de Domnul!
3 El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută de şecheli de argint şi ea i-a zis:
– Pun deoparte acest argint, închinându-l Domnului cu mâna mea, pentru ca fiul meu să-şi facă din el un idol cioplit şi un idol turnat. În acest fel ţi-l voi restitui!
4 El i-a dat înapoi mamei sale argintul. Mama lui a luat două sute de şecheli[b] de argint şi i-a dat argintarului. Acesta a făcut din el un idol cioplit şi un idol turnat. 5 Acest om, Mica, avea un templu[c]; şi-a făcut un efod[d] şi nişte terafimi[e] şi l-a învestit ca preot pe unul din fiii săi. 6 În zilele acelea nu era rege în Israel şi fiecare făcea ce i se părea că este drept.
7 Era un tânăr levit ce locuia în Betleemul lui Iuda, printre cei din clanul lui Iuda. 8 Omul acesta a plecat din Betleemul lui Iuda ca să locuiască acolo unde va găsi un loc potrivit. În drumul său[f], a ajuns în regiunea muntoasă a lui Efraim, la casa lui Mica. 9 Mica i-a zis:
– De unde vii?
El i-a răspuns:
– Sunt un levit din Betleemul lui Iuda şi călătoresc ca să-mi găsesc un loc unde să locuiesc!
10 Mica i-a zis:
– Rămâi la mine! Îmi vei fi părinte şi preot, iar eu îţi voi da zece şecheli[g] de argint pe an, un rând de haine şi mijloace de trai.
Levitul a rămas. 11 Astfel, levitul a fost de acord să locuiască la acel om care l-a privit ca pe unul din fiii lui. 12 Mica l-a învestit pe levit şi tânărul a slujit ca preot în casa lui. 13 Mica a zis: „Acum ştiu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am ca preot un levit!“
Pavel, în drum spre Ierusalim
21 După ce ne-am luat rămas bun de la ei, am plecat pe mare îndreptându-ne spre Cos. În ziua următoare, am ajuns în Rodos, iar de acolo în Patara. 2 Am găsit o corabie care se îndrepta spre Fenicia, ne-am îmbarcat şi am plecat. 3 Ne-a apărut în zare insula Cipru şi, lăsând-o în stânga, am navigat spre Siria; apoi am acostat în Tir, pentru că acolo urma să se descarce corabia. 4 I-am găsit pe ucenici şi am rămas cu ei timp de şapte zile. Aceştia îl avertizau pe Pavel, prin Duhul, de ce anume se va întâmpla când va pune piciorul în Ierusalim.[a] 5 Când zilele de stat alături de ei s-au încheiat, am plecat şi ne-am continuat călătoria. Toţi, împreună cu soţiile şi copiii, ne-au condus până afară din cetate. Acolo, pe ţărm, ne-am plecat pe genunchi şi ne-am rugat. 6 Ne-am luat apoi rămas bun unii de la alţii, după care noi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors la ale lor.
7 Din Tir am plecat mai departe, ajungând în Ptolemaida. I-am salutat pe fraţi şi am rămas cu ei timp de o zi. 8 În ziua următoare am plecat şi ne-am dus în Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am rămas la el. 9 Acesta avea patru fete fecioare, care profeţeau. 10 Fiindcă am rămas acolo mai multe zile, un profet, pe nume Agab, s-a coborât din Iudeea 11 şi a venit la noi. El a luat brâul lui Pavel şi şi-a legat picioarele şi mâinile, zicând: „Aşa vorbeşte Duhul Sfânt: «În felul acesta îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul căruia îi aparţine brâul acesta şi-l vor trăda în mâinile neamurilor!»“ 12 Când am auzit aceste lucruri, atât noi, cât şi localnicii l-am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. 13 Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceţi de plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima?! Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus!“ 14 Pentru că nu putea fi înduplecat, am tăcut, spunând doar: „Facă-se voia Domnului!“
15 După zilele acelea, ne-am pregătit şi ne-am suit la Ierusalim. 16 Au venit cu noi şi câţiva ucenici din Cezareea şi ne-au condus la Mnason, un vechi ucenic din Cipru, la care urma să găzduim.
Pavel în Ierusalim
17 Când am sosit în Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. 18 A doua zi Pavel a mers împreună cu noi la Iacov, şi toţi bătrânii[b] au venit şi ei. 19 După ce i-a salutat, Pavel le-a istorisit, unul câte unul, lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu printre neamuri prin slujba lui. 20 Când au auzit ei aceste lucruri, L-au slăvit pe Dumnezeu şi i-au zis lui Pavel: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege! 21 Lor însă li s-a spus despre tine că-i înveţi pe toţi iudeii dintre neamuri să se lepede de Legea lui Moise, că le zici să nu-şi circumcidă copiii şi să nu mai respecte obiceiurile. 22 Ce este de făcut? Cu siguranţă vor auzi că ai sosit. 23 Fă deci ce-ţi spunem noi: avem aici patru bărbaţi care au făcut un jurământ[c]. 24 Ia-i cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei şi cheltuie[d] tu pentru ei ca să-şi radă capul. Şi astfel vor şti toţi că nimic din ceea ce li s-a spus despre tine nu este aşa, ci că şi tu trăieşti păzind Legea. 25 Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât şi le-am trimis să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate[e] şi de adulter.“
26 Atunci Pavel i-a luat pe acei bărbaţi şi, a doua zi, după ce s-a curăţit împreună cu ei, a intrat în Templu şi a anunţat când va fi sfârşitul zilelor de curăţire, când urma să fie adusă o jertfă pentru fiecare dintre ei.
Arestarea lui Pavel
27 Când cele şapte zile erau pe sfârşite, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în Templu; ei au stârnit toată mulţimea şi au pus mâinile pe el, 28 strigând: „Bărbaţi israeliţi, veniţi în ajutor! Acesta este omul care-i învaţă pe toţi, pretutindeni, împotriva poporului nostru, împotriva Legii şi împotriva acestui loc! Ba încă a adus şi nişte greci în Templu şi a pângărit acest loc sfânt!“ 29 Căci îl văzuseră mai înainte în cetate pe Trofim efeseanul împreună cu Pavel şi credeau că Pavel îl adusese în Templu. 30 Toată cetatea s-a pus în mişcare, şi poporul a venit alergând din toate părţile. L-au prins pe Pavel şi l-au târât afară din Templu; şi imediat uşile au fost încuiate. 31 În timp ce încercau să-l omoare, s-a dus vestea la tribunul cohortei[f] că tot Ierusalimul este în agitaţie. 32 Acesta a luat imediat nişte soldaţi şi nişte centurioni[g] şi a alergat la ei. Când l-au văzut pe tribun şi pe soldaţi, au încetat să-l mai bată pe Pavel. 33 Atunci tribunul s-a apropiat, l-a arestat pe Pavel şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine era şi ce făcuse. 34 Unii din mulţime strigau una, alţii alta, aşa că, din cauza zarvei, neputând să afle exact ce se întâmplase, a poruncit să fie dus în fort. 35 Când a ajuns la trepte, Pavel a trebuit să fie dus de către soldaţi, din pricina violenţei mulţimii. 36 Căci mulţimea poporului se ţinea după el, strigând: „La moarte cu el!“
Pavel se adresează mulţimii
37 Chiar când urma să fie băgat în fort, Pavel i-a zis tribunului:
– Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?
Tribunul l-a întrebat:
– Ştii greceşte? 38 Deci nu eşti tu egipteanul care, cu câtva timp în urmă, a pornit o răscoală şi a dus în pustie patru mii de asasini[h]?
39 Pavel i-a răspuns:
– Eu sunt iudeu, din Tarsul Ciliciei, cetăţean al unei cetăţi nu lipsită de importanţă[i]. Dă-mi voie, te rog, să vorbesc poporului!
40 Tribunul i-a dat voie, iar Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Când s-a făcut tăcere deplină, li s-a adresat în limba aramaică[j] astfel:
Restaurarea lui Israel
30 Iată Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului: 2 „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Scrie într-un sul toate cuvintele pe care ţi le-am spus. 3 Căci iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi aduce înapoi pe captivii poporului Meu, Israel şi Iuda. Îi voi aduce înapoi în ţara pe care le-am dat-o strămoşilor lor şi o vor stăpâni.»“
4 Acestea sunt cuvintele pe care Domnul le-a rostit cu privire la Israel şi Iuda: 5 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Se aud strigăte de teamă,
de spaimă şi nu de pace.
6 Întrebaţi şi luaţi aminte!
Poate un bărbat să nască?
Atunci de ce-i văd pe toţi bărbaţii
cu mâinile pe coapse, ca o femeie în durerile naşterii?
De ce au pălit?
7 Vai, ce îngrozitoare va fi ziua aceea!
N-a mai fost niciodată vreuna ca ea!
Va fi o vreme de necaz pentru Iacov,
dar Iacov va fi izbăvit din ea.
8 În ziua aceea, zice Domnul Oştirilor,
voi sfărâma jugul de pe gâtul lor[a],
le[b] voi rupe legăturile
şi străinii nu îi[c] vor mai înrobi.
9 În schimb, vor sluji Domnului, Dumnezeul lor,
şi împăratului lor David, pe care li-l voi ridica.
10 De aceea, nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul;
nu te înspăimânta, Israele!
Căci iată, te voi elibera din teritoriul cel îndepărtat
şi-ţi voi izbăvi urmaşii[d] din ţara în care sunt captivi.
Iacov se va întoarce, va avea odihnă şi linişte
şi nimeni nu-l va mai îngrozi,
11 căci Eu sunt cu tine ca să te izbăvesc
zice Domnul.
Voi nimici toate neamurile
printre care te-am risipit,
dar pe tine nu te voi nimici.
Te voi disciplina însă cu dreptate;
nu pot să te las nepedepsit.»“
12 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Lovitura ta este de nevindecat
şi rana ta este incurabilă.
13 Nu este nimeni care să-ţi apere cauza,
nu este nici o doctorie pentru rana ta
şi nici un mijloc de vindecare.
14 Toţi iubiţii tăi te-au uitat
şi nici unuia nu-i mai pasă de tine.
Te-am lovit aşa cum loveşte un duşman
şi te-am disciplinat ca un om nemilos
pentru că vina ta este aşa de mare,
iar păcatele tale atât de numeroase.
15 De ce te plângi de rana ta,
de durerea ta ce nu are vindecare?
Ţi-am făcut aceste lucruri
din cauză că vina ta este atât de mare,
iar păcatele tale atât de numeroase.
16 Totuşi, toţi cei ce te mănâncă vor fi mâncaţi;
toţi duşmanii tăi, toţi, vor fi duşi în captivitate.
Cei ce te jefuiesc vor fi jefuiţi
şi pe toţi cei ce te prădează îi voi da Eu ca pradă.
17 Pe tine însă te voi vindeca
şi-ţi voi lega rănile, zice Domnul,
pentru că eşti numit ‘Cel alungat’,
‘Sionul de care nimănui nu-i pasă.’»“
18 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, îi voi aduce înapoi pe exilaţii corturilor lui Iacov
şi voi avea milă de locuinţele lui.
Fiecare cetate va fi rezidită pe ruinele ei
şi fiecare citadelă va sta din nou
în locul ei de odinioară.
19 Din mijlocul lor se vor înălţa mulţumiri
şi strigăte de bucurie.
Îi voi înmulţi
şi nu se vor împuţina;
îi voi onora
şi nu vor fi dezonoraţi.
20 Fiii lor vor fi ca în vremurile de odinioară
şi adunarea lor va fi restabilită înaintea Mea;
îi voi pedepsi pe toţi asupritorii lor.
21 Liderul lor va fi unul de-al lor
şi conducătorul lor va ieşi din mijlocul lor.
Îl voi apropia Eu de Mine şi-Mi va fi aproape,
căci altfel cine şi-ar putea dărui inima
pentru a fi aproape de Mine, zice Domnul?
22 Voi veţi fi poporul Meu
şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.»
23 Iată furtuna Domnului!
Mânia izbucneşte
şi vijelia se năpusteşte
asupra capului celor răi.
24 Mânia aprigă a Domnului nu se va potoli
până nu va împlini şi înfăptui
planurile inimii Sale.
Veţi înţelege aceste lucruri
în zilele de pe urmă.“
Noul legământ
31 „În vremea aceea, zice Domnul, Eu voi fi Dumnezeul tuturor clanurilor lui Israel, iar ei vor fi poporul Meu.“
2 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Poporul care a scăpat de sabie
a găsit milă în pustie.
Eu voi veni şi îi voi da odihnă lui Israel.»“
3 „Domnul i[e] S-a arătat de departe[f], zicându-i:
«Te iubesc cu o iubire veşnică;
de aceea Îmi păstrez îndurarea faţă de tine!
4 Te voi zidi din nou
şi vei fi rezidită, fecioară Israel!
Te voi împodobi iarăşi cu tamburine
şi vei ieşi la dans cu cei ce te înveselesc.
5 Vei planta iarăşi vii
pe dealurile Samariei,
iar cei ce le vor planta
se vor bucura de roadele lor,
6 căci vine ziua când străjerii vor proclama
pe muntele lui Efraim astfel:
‘Haideţi să ne suim la Sion,
la Domnul, Dumnezeul nostru!’»“
7 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Strigaţi de bucurie pentru Iacov!
Chiuiţi de veselie pentru cel ce este fruntea neamurilor!
Faceţi-vă auziţi, cântaţi laude şi ziceţi:
‘Izbăveşte, Doamne, pe poporul Tău,
pe rămăşiţa lui Israel!’
8 Îi voi aduce înapoi din ţara de nord
şi îi voi aduna de la marginile pământului.
Între ei va fi şi orbul şi şchiopul,
şi femeia însărcinată şi cea în durerile naşterii.
O mare mulţime se va întoarce.
9 Vor veni plângând
şi îi voi duce în mijlocul rugăciunilor lor.
Îi voi conduce la râuri de apă
şi pe o cale netedă, pe care nu se vor împiedica,
căci Eu sunt Tatăl lui Israel
şi Efraim este întâiul Meu născut.»“
10 „Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri,
şi vestiţi-l în ostroavele de departe!
Spuneţi: «Cel Ce l-a risipit pe Israel îl va aduna
şi Îşi va păzi turma ca un păstor!»
11 Căci Domnul îl va răscumpăra pe Iacov
şi îl va elibera din mâna unuia mai puternic decât el.
12 Atunci vor veni şi vor chiui de bucurie pe înălţimile Sionului;
ei vor alerga la bunătăţile Domnului:
la grâne, la must, la ulei,
la miei şi la viţei.
Sufletul le va fi ca o grădină bine udată
şi nu se vor mai întrista.
13 Atunci fecioarele se vor veseli la dans,
iar tinerii şi bătrânii la fel.
Le voi preface jalea în veselie
şi în locul întristărilor le voi da mângâiere şi bucurie.
14 Voi sătura cu grăsime sufletul preoţilor,
iar poporul Meu se va sătura cu bunătatea Mea, zice Domnul“
15 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Un ţipăt a fost auzit în Rama,
bocet şi plânset mult.
Rahela îşi plânge copiii
şi nu vrea să fie mângâiată pentru copiii ei, căci ei nu mai sunt.»“
16 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Opreşte-ţi plânsul
şi lacrimile din ochi,
căci munca îţi va fi răsplătită, zice Domnul;
ei se vor întoarce din ţara duşmanului.
17 Există nădejde pentru viitorul tău, zice Domnul.
Fiii tăi se vor întoarce în ţara lor.»
18 L-am auzit într-adevăr pe Efraim văitându-se:
«M-ai disciplinat ca pe un viţel nedeprins la jug
şi am fost disciplinat.
Întoarce-mă Tu şi mă voi întoarce,
căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu.
19 După ce am rătăcit,
m-am căit;
ajungând să cunosc,
mă bat pe coapsă.
Am fost făcut de ruşine şi umilit,
căci port dispreţul tinereţii mele.»
20 Nu este Efraim fiul Meu cel scump,
copilul în care Îmi găsesc plăcerea?
Căci deşi vorbesc adesea împotriva lui,
tot Îmi aduc aminte de el.
Inima Îmi tânjeşte după el
şi voi avea negreşit milă de el, zice Domnul.“
21 „Pune-ţi semne pe drum,
pune-ţi stâlpi
şi ia seama la calea,
la drumul pe care-l urmezi.
Întoarce-te, fecioară Israel,
întoarce-te în cetăţile tale.
22 Până când vei rătăci,
fiică necredincioasă?
Căci Domnul va crea un lucru nou în ţară:
o femeie va înconjura[g] un bărbat.“
23 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Când le voi aduce înapoi captivii, cei din ţara şi din cetăţile lui Iuda vor zice iarăşi aceste cuvinte: ‘Domnul să te binecuvânteze, locuinţă a dreptăţii, munte sfânt!’ 24 Oamenii vor locui împreună în Iuda şi în toate cetăţile ei, atât plugarii, cât şi cei ce le pasc turmele, 25 căci voi sătura sufletul însetat şi voi îndestula orice suflet lihnit.»“
26 La aceste lucruri m-am trezit şi am privit în jur. Somnul îmi fusese plăcut.
27 „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi însămânţa Casa lui Israel şi Casa lui Iuda cu o sămânţă de oameni şi o sămânţă de animale. 28 Aşa cum am vegheat asupra lor ca să-i smulg, să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc şi să le fac rău, tot aşa voi veghea asupra lor ca să-i zidesc şi să-i plantez, zice Domnul. 29 În zilele acelea nu se va mai zice:
«Părinţii au mâncat struguri acri
şi copiilor li s-au strepezit dinţii»,
30 ci fiecare va muri pentru propria lui nelegiuire. Fiecărui om care va mânca struguri acri i se vor strepezi dinţii.“
31 „Iată, vin zile, zice Domnul,
când voi încheia cu Casa lui Israel
şi cu Casa lui Iuda
un nou legământ,
32 nu ca legământul
pe care l-am încheiat cu strămoşii lor,
în ziua când i-am luat de mână
ca să-i scot din ţara Egiptului,
legământ pe care l-au rupt,
măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor,[h] zice Domnul.
33 Ci acesta este legământul pe care-l voi încheia cu Casa lui Israel,
după acele zile, zice Domnul:
voi pune Legea Mea înăuntrul lor
şi o voi scrie în inimile lor.
Eu voi fi Dumnezeul lor,
iar ei vor fi poporul Meu.
34 Şi nici unul nu va mai învăţa pe semenul
sau pe fratele său, zicând: «Cunoaşte-L pe Domnul!»,
pentru că toţi Mă vor cunoaşte,
de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul,
căci le voi ierta fărădelegea
şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.“
35 „Aşa vorbeşte Domnul,
Cel Care a pus soarele
să lumineze ziua,
Cel Care a rânduit luna şi stelele
să lumineze noaptea,
Cel Care stârneşte marea
şi face să-i urle valurile,
– Domnul Oştirilor este Numele Său:
36 «Dacă vor dispărea aceste rânduieli dinaintea Mea,
zice Domnul,
atunci şi sămânţa[i] lui Israel va înceta pe vecie
să mai fie un neam înaintea Mea!»“
37 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Dacă cerurile de sus vor putea fi măsurate
şi temeliile de jos ale pământului vor putea fi cercetate,
atunci voi lepăda şi Eu întregul neam al lui Israel
pentru tot ce a făcut, zice Domnul.»“
38 „Iată, vin zile, zice Domnul, când cetatea aceasta va fi rezidită pentru Domnul, de la Turnul lui Hananel până la Poarta Unghiului. 39 Frânghia de măsurat va trece pe dinaintea ei până la dealul Gareb şi apoi se va întoarce spre Goa. 40 Toată valea, unde sunt aruncate hoiturile şi cenuşa şi toate terenurile până la uedul[j] Chidron, până la unghiul Porţii Cailor, spre răsărit, vor fi dedicate Domnului. Cetatea nu va mai fi niciodată nimicită sau dărâmată.“
Învierea lui Isus
16 După ce a trecut Sabatul, Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov – şi Salome au cumpărat miresme, ca să se ducă să-L ungă. 2 Şi, în prima zi după Sabat, foarte de dimineaţă, în timp ce răsărea soarele, s-au dus la mormânt. 3 Ele îşi ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?“
4 Însă când s-au uitat, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese rostogolită. 5 Intrând în mormânt, au văzut un tânăr îmbrăcat într-o robă albă, şezând în partea dreaptă, şi s-au speriat.
6 Însă el le-a zis: „Nu vă speriaţi! Voi Îl căutaţi pe Isus din Nazaret, Cel Care a fost răstignit! A fost înviat; nu este aici! Iată locul unde-L puseseră! 7 Dar duceţi-vă şi spuneţi-le ucenicilor Lui şi lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea! Acolo Îl veţi vedea, aşa cum v-a spus!“
8 Ele au ieşit afară şi au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de tremur şi de uimire. Şi n-au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.[a]
[b] 9 (Când Isus a înviat, în dimineaţa primei zile de după Sabat, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni. 10 Ea s-a dus şi i-a anunţat pe cei ce fuseseră împreună cu El, care se tânguiau şi plângeau. 11 Dar când aceştia au auzit că trăieşte şi că fusese văzut de ea, n-au crezut.
12 După aceea, în timp ce doi dintre ei se duceau pe jos la câmp, li S-a arătat sub o altă înfăţişare. 13 Aceştia s-au dus şi i-au anunţat pe ceilalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.
14 Mai târziu, li S-a arătat celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă. El i-a mustrat pentru necredinţa şi pentru inima lor împietrită, fiindcă nu i-au crezut pe cei care L-au văzut înviat.
15 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi vestiţi Evanghelia la orice făptură! 16 Cel care va crede şi va fi botezat, va fi mântuit, dar cel care nu va crede, va fi condamnat. 17 Semnele care-i vor însoţi pe cei care cred sunt următoarele: în Numele Meu vor scoate demoni, vor vorbi în limbi noi, 18 vor lua în mâini şerpi, iar dacă vor bea ceva aducător de moarte nu-i va vătăma deloc. De asemenea, îşi vor pune mâinile peste cei bolnavi, iar aceştia se vor face bine.“
19 După ce le-a vorbit, Domnul Isus a fost luat în cer şi S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu. 20 Ei s-au dus şi au vestit pretutindeni, iar Domnul lucra împreună cu ei şi confirma Cuvântul prin semnele care-l însoţeau.)
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.