M’Cheyne Bible Reading Plan
Desemnarea cetăţilor de refugiu
20 Atunci Domnul i-a spus lui Iosua: 2 „Spune-le israeliţilor: «Alegeţi-vă cetăţile de refugiu despre care
v-am vorbit prin Moise. 3 Ele vor fi un loc de refugiu pentru ucigaşul care va omorî fără voie o persoană (adică din greşeală) şi care va vrea să scape de răzbunătorul sângelui.
4 Când se va refugia într-una dintre aceste cetăţi, să se oprească la intrarea porţii acelei cetăţi şi să le spună celor din sfatul bătrânilor acelei cetăţi ce i s-a întâmplat. Ei să-l primească în cetate şi să-i dea un loc ca să locuiască împreună cu ei. 5 Dacă răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu-l dea pe ucigaş în mâinile lui, deoarece el l-a ucis fără voie pe semenul său, fără să-l fi urât mai dinainte. 6 Ucigaşul să rămână în cetatea aceea până se va înfăţişa înaintea adunării ca să fie judecat şi[a] până la moartea marelui preot care va fi în slujbă în acea perioadă. Numai atunci se va putea întoarce din cetatea în care fugise în cetatea şi în casa sa.»“
7 Ei au pus deoparte Kedeşul, în Galileea, în regiunea muntoasă a lui Neftali, Şehemul, în regiunea muntoasă a lui Efraim şi Chiriat-Arba (Hebron), în regiunea muntoasă a lui Iuda; 8 iar de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit de Ierihon, au ales Beţerul, în pustie, în podişul seminţiei lui Ruben; Ramotul, în Ghilad, pe teritoriul seminţiei lui Gad şi Golanul, în Başan, pe teritoriul seminţiei lui Manase. 9 Acestea erau cetăţile alese pentru toţi israeliţii şi pentru străinii care locuiau în mijlocul lor, pentru ca orice ucigaş care omora fără voie o persoană să poată fugi acolo şi să nu fie omorât de răzbunătorul sângelui înainte de a se prezenta în faţa adunării.
Desemnarea cetăţilor levitice
21 Căpeteniile clanurilor levitice s-au apropiat de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, şi de căpeteniile clanurilor din seminţiile israeliţilor, 2 la Şilo, în Canaan, şi le-au vorbit astfel: „Domnul a poruncit prin Moise să ni se dea cetăţi de locuit şi păşuni pentru animalele noastre.“
3 Atunci israeliţii le-au dat leviţilor, pe teritoriul moştenirii lor, următoarele cetăţi cu păşunile din jur, aşa cum poruncise Domnul.
4 O parte a ieşit la sorţi pentru clanurile chehatiţilor; acestor leviţi, care erau urmaşii preotului Aaron, li s-au dat treisprezece cetăţi pe teritoriul seminţiilor lui Iuda, a lui Simeon şi a lui Beniamin. 5 Celorlalţi urmaşi ai lui Chehat li s-au dat zece cetăţi pe teritoriul clanurilor din seminţia lui Efraim, din seminţia lui Dan şi din jumătatea seminţiei lui Manase.
6 Urmaşilor lui Gherşon li s-au dat treisprezece cetăţi pe teritoriul clanurilor din seminţia lui Isahar, din seminţia lui Aşer, din seminţia lui Neftali şi din jumătatea seminţiei lui Manase, care ocupa Başanul. 7 Urmaşilor lui Merari li s-au dat douăsprezece cetăţi pe teritoriul clanurilor din seminţia lui Ruben, din seminţia lui Gad şi din seminţia lui Zabulon.
8 Israeliţii au dat astfel leviţilor cetăţile acestea cu păşunile din jur, aşa cum poruncise Domnul prin Moise. 9 Pe teritoriul seminţiei urmaşilor lui Iuda şi al seminţiei urmaşilor lui Simeon au dat următoarele cetăţi menţionate pe nume, 10 cetăţi care au revenit urmaşilor lui Aaron din clanurile chehatiţilor (urmaşii lui Levi), căci ei au ieşit primii la sorţi:
11 le-au dat Chiriat-Arba (Hebron) – Arba fusese tatăl lui Anac – cu păşunile din jur, în regiunea muntoasă a lui Iuda; 12 însă câmpia cetăţii şi satele dimprejurul ei i-au fost date ca moştenire, lui Caleb, fiul lui Iefune.
13 Au dat deci Hebronul urmaşilor preotului Aaron, ca cetate de refugiu pentru ucigaşi, cu păşunile din jur, precum şi Libna cu păşunile din jur,
14 Iatir cu păşunile din jur,
Eştemoa cu păşunile din jur,
15 Holon cu păşunile din jur,
Debir cu păşunile din jur,
16 Ayin cu păşunile din jur,
Iuta cu păşunile din jur
şi Bet-Şemeş cu păşunile din jur – nouă cetăţi pe teritoriul acestor două seminţii;
17 pe teritoriul seminţiei lui Beniamin le-au dat:
Ghivon cu păşunile din jur,
Gheva cu păşunile din jur,
18 Anatot cu păşunile din jur
şi Almon cu păşunile din jur – patru cetăţi.
19 Toate cetăţile preoţilor, urmaşii lui Aaron, cu păşunile din jurul lor erau în număr de treisprezece.
20 Celorlalţi leviţi care au mai rămas din clanurile urmaşilor lui Chehat, li s-au dat cetăţi pe teritoriul seminţiei lui Efraim:
21 le-au dat Şehem, cetatea de refugiu pentru ucigaşi, cu păşunile din jur, în
regiunea muntoasă a lui Efraim,
Ghezer cu păşunile din jur,
22 Chibţayim cu păşunile din jur
şi Bet-Horon cu păşunile din jur – patru cetăţi;
23 pe teritoriul seminţiei lui Dan le-au dat:
Elteke cu păşunile din jur,
Ghibeton cu păşunile din jur,
24 Aialon cu păşunile din jur
şi Gat-Rimon cu păşunile din jur – patru cetăţi;
25 pe teritoriul jumătăţii seminţiei lui Manase le-au dat:
Taanah cu păşunile din jur
şi Ibleam cu păşunile din jur – două cetăţi.
26 Toate cetăţile date clanurilor care au rămas din urmaşii lui Chehat, cu păşunile din jur, erau în număr de zece.
27 Gherşoniţilor, unul din clanurile leviţilor, le-au fost date, pe teritoriul jumătăţii seminţiei lui Manase, următoarele:
Golan, cetatea de refugiu pentru ucigaşi, care era în Başan, cu păşunile din jur
şi Aştarot[b], cu păşunile din jur – două cetăţi;
28 pe teritoriul seminţiei lui Isahar le-au dat:
Kişion cu păşunile din jur,
Dabrat cu păşunile din jur,
29 Iarmut cu păşunile din jur
şi En-Ganim cu păşunile din jur – patru cetăţi;
30 pe teritoriul seminţiei lui Aşer le-au dat:
Mişal cu păşunile din jur,
Abdon cu păşunile din jur,
31 Helkat cu păşunile din jur
şi Rehob cu păşunile din jur – patru cetăţi;
32 pe teritoriul seminţiei lui Neftali le-au dat:
Kedeş, cetatea de refugiu pentru ucigaşi, care era în Galileea, cu păşunile din jur,
Hamot-Dor[c] cu păşunile din jur
şi Kartan[d] cu păşunile din jur – trei cetăţi.
33 Toate cetăţile clanurilor gherşoniţilor erau în număr de treisprezece, fiecare cetate cu păşunile din jur.
34 Celorlalţi leviţi care au mai rămas din clanurile urmaşilor lui Merari, le-au fost date următoarele: pe teritoriul seminţiei lui Zabulon le-au dat:
Iokneam cu păşunile din jur,
Karta cu păşunile din jur,
35 Dimna cu păşunile din jur
şi Nahalal cu păşunile din jur – patru cetăţi;
36 pe teritoriul seminţiei lui Ruben le-au dat:
Beţer cu păşunile din jur,
Iahaţ cu păşunile din jur,
37 Chedemot cu păşunile din jur
şi Mefaat cu păşunile din jur – patru cetăţi;
38 pe teritoriul seminţiei lui Gad le-au dat:
Ramot, cetatea de refugiu pentru ucigaşi, care era în Ghilad, cu păşunile din jur,
Mahanayim cu păşunile din jur,
39 Heşbon cu păşunile din jur
şi Iazer cu păşunile din jur – în total patru cetăţi.
40 Toate cetăţile date clanurilor urmaşilor lui Merari, adică clanurilor leviţilor care mai rămăseseră, erau în număr de douăsprezece.
41 Toate cetăţile leviţilor care erau pe teritoriul israeliţilor, împreună cu păşunile din jur, erau în număr de patruzeci şi opt. 42 Fiecare din aceste cetăţi îşi avea păşunile ei de jur împrejur; aşa era fiecare dintre aceste cetăţi.
Împlinirea promisiunilor
43 Domnul a dat astfel lui Israel toată ţara pe care a jurat părinţilor lor că le-o va da, iar ei au luat-o în stăpânire şi au locuit în ea. 44 Domnul le-a dat odihnă din toate părţile, aşa cum jurase părinţilor lor. Nimeni nu le-a putut sta împotrivă. Domnul i-a dat pe toţi duşmanii în mâna lor. 45 Nu a rămas neîmplinit nici unul din lucrurile bune pe care Domnul le-a promis Casei lui Israel. Toate s-au împlinit.
Promisiunea Duhului Sfânt şi înălţarea lui Isus la cer
1 Teofilus,
În prima carte[a] am scris despre toate lucrurile pe care a început Isus să le facă şi să-i înveţe pe oameni 2 până în ziua în care a fost luat în cer, după ce le dăduse mai întâi porunci, prin Duhul Sfânt, apostolilor pe care-i alesese. 3 După suferinţa Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi convingătoare, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile şi vorbind despre Împărăţia lui Dumnezeu[b].
4 În timp ce se afla laolaltă cu ei, le-a poruncit astfel: „Să nu vă îndepărtaţi de Ierusalim, ci să aşteptaţi promisiunea Tatălui, despre care aţi auzit de la Mine. 5 Căci Ioan a botezat cu[c] apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.“
6 Prin urmare, atunci când s-au strâns laolaltă, ei L-au întrebat:
– Doamne, în vremea aceasta vei restaura împărăţia lui Israel?
7 El le-a răspuns:
– Nu este treaba voastră să cunoaşteţi vremurile sau momentele pe care Tatăl le-a aşezat prin propria Sa autoritate. 8 Voi însă veţi primi putere atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.
9 După ce a spus aceste lucruri, Isus a fost înălţat şi, în timp ce ei se uitau, un nor L-a luat dinaintea ochilor lor. 10 Şi cum priveau ei spre cer, în timp ce El pleca, iată că li s-au înfăţişat doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe, 11 care le-au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer?! Acest Isus, Care a fost luat în cer de la voi, va veni în acelaşi fel în care L-aţi văzut mergând spre cer.“
Matia ales în locul lui Iuda
12 Atunci ei s-au întors în Ierusalim de pe muntele numit „al Măslinilor“, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum parcurs în ziua de Sabat[d]. 13 Când au intrat în casă, au urcat în camera de sus, unde stăteau de obicei. Acolo erau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov – fiul lui Alfeus –, Simon zelotul şi Iuda – fiul lui Iacov. 14 Toţi aceştia stăruiau în rugăciune în acelaşi gând, împreună cu femeile, cu Maria – mama lui Isus – şi cu fraţii Lui.
15 În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraţilor, o mulţime de aproape o sută douăzeci de oameni, şi le-a zis: 16 „Bărbaţi, fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai dinainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, cu privire la Iuda, care a devenit călăuza celor ce L-au arestat pe Isus. 17 El era numărat ca fiind unul dintre noi şi fusese ales să ia parte la această slujire. 18 (Din răsplata pentru nelegiuirea lui, omul acesta şi-a cumpărat un ogor şi, căzând cu capul în jos, a plesnit în două pe la mijloc şi i s-au vărsat toate intestinele în acel loc. 19 Lucrul acesta a devenit cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, astfel că ogorul acela a fost numit, în limba lor, „Acheldama“, adică „Ogorul sângelui“.) 20 Căci în cartea Psalmilor este scris:
«Fie-i locuinţa pustiită
şi nimeni să nu mai locuiască în ea!»[e]
şi
«Slujba lui s-o ia altul!»[f]
21 Trebuie deci ca, dintre bărbaţii care ne-au însoţit în toată perioada în care Domnul Isus a umblat printre noi, 22 începând de la botezul lui Ioan şi până în ziua în care Isus a fost luat sus de la noi, unul din aceştia să devină împreună cu noi un martor al învierii Lui.“
23 Şi au propus doi: pe Iosif, numit Barsabas, căruia i se mai zicea şi Iustus, şi pe Matias. 24 Ei s-au rugat astfel: „Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceştia doi l-ai ales 25 ca să ia locul în slujirea şi apostolia aceasta, de la care s-a abătut Iuda ca să se ducă la locul lui!“ 26 Au tras la sorţi şi sorţul a căzut pe Matias, care a fost socotit împreună cu cei unsprezece apostoli.
Denunţarea idolatriei
10 „Ascultaţi cuvântul pe care vi-l spune Domnul, casă a lui Israel: 2 «Aşa vorbeşte Domnul:
‘Nu învăţaţi calea celorlalte neamuri
şi nu vă înspăimântaţi de semnele cerurilor,
chiar dacă neamurile se înspăimântă de ele.
3 Căci obiceiurile neamurilor sunt deşarte;
ei taie un copac din pădure
şi mâna meşterului îl lucrează cu dalta.
4 Îl împodobesc cu argint şi aur
şi îl fixează cu ciocane şi cuie
ca astfel să nu se clatine.
5 Asemenea unor sperietori într-un ogor de castraveţi,
idolii lor nu pot vorbi;
ei sunt purtaţi de alţii,
căci nu pot merge.
Să nu vă temeţi de ei,
căci nu vă pot face nici un rău
şi nu sunt în stare să vă facă nici un bine.’»“
6 „Nici unul nu este ca Tine, Doamne!
Tu eşti mare
şi Numele Tău este măreţ în putere.
7 Cine să nu se teamă de Tine,
Împărate al neamurilor?
Ţie Ţi se cuvine teama!
Căci printre toţi înţelepţii neamurilor
şi în toate regatele lor
nu este nimeni ca Tine.
8 Toţi laolaltă sunt proşti şi nebuni;
ştiinţa lor este dată de idoli deşerţi din lemn.
9 Argintul bătut este adus din Tarşiş
şi aurul din Ufaz;
Ceea ce meşterul şi aurarul au făcut
este îmbrăcat apoi în albastru şi purpuriu;
toate sunt lucrate de meşteri pricepuţi.
10 Domnul însă este adevăratul Dumnezeu.
El este Dumnezeul cel Viu şi Împăratul cel Veşnic.
Când El se mânie, pământul se cutremură
şi neamurile nu pot suferi indignarea Lui.
11 De aceea, aşa să le vorbiţi: «Aceşti zei, care nu au făcut cerurile şi pământul, vor pieri de pe faţa pământului şi de sub ceruri.»[a]
12 El însă a făcut pământul prin puterea Lui,
a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui
şi a întins cerurile prin priceperea Lui.
13 La tunetul Lui urlă apele din ceruri.
El înalţă norii de la marginile pământului,
trimite fulgerele şi ploaia
şi scoate vântul din cămările Lui.
14 Toţi oamenii sunt proşti şi fără cunoştinţă;
orice aurar rămâne de ruşine cu idolii lui,
căci chipurile lui turnate sunt numai minciună
şi nu au nici o suflare în ele.
15 Sunt fără nici o valoare, sunt o lucrare de batjocură!
Când va veni vremea să fie pedepsiţi, vor pieri.
16 Dar Partea lui Iacov nu este ca aceştia,
căci El este Cel Ce a întocmit totul,
iar Israel este seminţia moştenirii Lui[b] –
Domnul Oştirilor este Numele Lui.“
Iminenţa exilului
17 „Adună-ţi lucrurile din ţară,
tu care eşti sub asediu,
18 căci aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, de data aceasta îi voi arunca departe
pe cei ce locuiesc în ţară;
voi aduce suferinţă peste ei
ca să poată fi prinşi.»“
19 „Vai de mine! Sunt zdrobit!
Rana mea este fără vindecare!
Dar îmi zic: «Aceasta îmi este boala
şi trebuie s-o îndur.»
20 Cortul meu este distrus;
toate funiile îmi sunt rupte.
Fiii mei s-au depărtat de la mine şi nu mai sunt;
nu a mai rămas nimeni să-mi întindă iarăşi cortul
şi să-mi ridice draperiile.
21 Păstorii s-au prostit
şi nu L-au căutat pe Domnul.
De aceea n-au propăşit
şi li s-au risipit toate turmele.
22 Iată, se aude o veste:
un mare cutremur se apropie din ţara de nord,
ca să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu,
într-o vizuină de şacali.
Rugăciunea lui Ieremia
23 Ştiu, Doamne, că viaţa unui om nu-i aparţine,
nici nu stă în puterea unui om ca atunci când umblă să-şi conducă paşii.
24 Disciplinează-mă, Doamne, dar numai cu măsură;
nu în mânia Ta,
ca nu cumva să mă reduci la nimic.
25 Varsă-Ţi furia asupra neamurilor
care nu Te cunosc
şi asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău,
căci ele l-au mâncat pe Iacov,
l-au devorat, i-au pus capăt
şi i-au distrus locuinţa.“
Semne ale sfârşitului
24 După ce a ieşit Isus din Templu, în timp ce mergea, ucenicii Lui au venit la El, ca să-I arate clădirile Templului. 2 Isus însă le-a zis: „Vedeţi voi toate acestea? Adevărat vă spun că nu va fi lăsată aici piatră pe piatră; totul va fi dărâmat[a]“.
3 Apoi S-a aşezat pe Muntele Măslinilor, iar ucenicii au venit la El, doar ei singuri, şi L-au întrebat:
– Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?
4 Isus le-a răspuns:
– Vedeţi să nu vă înşele cineva! 5 Căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Cristosul!“ şi-i vor înşela astfel pe mulţi. 6 Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie. Vedeţi să nu vă neliniştiţi, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. 7 Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Va fi foamete, vor fi (molime şi)[b] cutremure în diverse locuri. 8 Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii.
9 Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, vă vor omorî şi veţi fi urâţi de toate neamurile din pricina Numelui Meu. 10 Atunci mulţi se vor poticni, se vor trăda unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. 11 Se vor ridica mulţi profeţi falşi şi-i vor înşela pe mulţi. 12 Şi din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mulţi se va răci. 13 Dar cel care va răbda până la sfârşit va fi mântuit. 14 Această Evanghelie a Împărăţiei va fi vestită întregii omeniri, ca o mărturie pentru toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.
15 De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii“[c], despre care a vorbit profetul Daniel, stând în locul sfânt – cel ce citeşte, să înţeleagă –, 16 atunci cei din Iudeea să fugă în munţi! 17 Cel ce va fi pe acoperişul casei să nu coboare să-şi ia lucrurile din casă, 18 iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina! 19 Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! 20 Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici de Sabat. 21 Căci atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii şi până acum şi nici nu va mai fi! 22 Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nici un om n-ar fi scăpat; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.
23 Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Este acolo!“, să nu credeţi! 24 Căci se vor ridica cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne mari şi minuni, pentru a-i înşela, dacă este posibil, chiar şi pe cei aleşi. 25 Iată că v-am spus mai dinainte! 26 Aşadar, dacă vă vor spune: „Iată, este în pustie!“, să nu vă duceţi; sau: „Iată-L în odăi ascunse!“, să nu credeţi! 27 Căci aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului. 28 Oriunde va fi hoitul, acolo se vor aduna şi vulturii!
29 Imediat după necazul acelor zile,
soarele se va întuneca,
luna nu-şi va mai da lumina,
stelele vor cădea din cer
şi puterile cerurilor vor fi clătinate.[d]
30 Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului şi atunci toate seminţiile pământului se vor jeli şi-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului[e] cu putere şi mare slavă. 31 El îi va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa cea răsunătoare, iar ei îi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.
32 Învăţaţi de la smochin pilda lui: când mlădiţa lui devine deja fragedă şi încep să apară frunzele, ştiţi că vara este aproape. 33 Tot aşa şi voi, când vedeţi toate aceste lucruri, să ştiţi că El[f] este aproape, este chiar la uşi. 34 Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până se vor întâmpla toate aceste lucruri. 35 Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!
Îndemn la veghere
36 Dar despre ziua şi ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii cerurilor, (nici Fiul)[g], ci numai Tatăl. 37 Aşa cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. 38 Căci aşa cum era în zilele de dinaintea potopului, când oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în arcă, 39 şi nu au ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. 40 Atunci, doi bărbaţi vor fi la câmp – unul va fi luat, iar altul va fi lăsat. 41 Două femei vor măcina la moară – una va fi luată, iar alta va fi lăsată.
42 Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru! 43 Să ştiţi că, dacă stăpânul casei ar şti în ce strajă din noapte vine hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. 44 Prin urmare, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!
Sclavul credincios şi înţelept
45 Cine este deci sclavul credincios şi înţelept, pe care stăpânul l-a pus responsabil peste ceilalţi sclavi ai săi, ca să le dea hrana la timp? 46 Ferice de sclavul acela, pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! 47 Adevărat vă spun că îl va pune responsabil peste toate bunurile sale! 48 Dar dacă sclavul acela este un sclav rău, care îşi zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie!“ 49 şi care începe să-i bată pe confraţii lui şi să mănânce şi să bea cu beţivii, 50 stăpânul acelui sclav va veni într-o zi în care el nu se aşteaptă şi la o oră pe care nu o ştie. 51 El îl va tăia în două[h] şi-i va stabili partea la un loc cu ipocriţii. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.