M’Cheyne Bible Reading Plan
Regina din Şeba îl vizitează pe Solomon
9 Când regina din Şeba a auzit despre faima lui Solomon, a venit la Ierusalim ca să-l încerce prin întrebări grele. Era însoţită de o caravană foarte numeroasă, având cu ea cămile încărcate cu mirodenii, foarte mult aur şi pietre preţioase; a venit la Solomon şi i-a vorbit despre tot ce avea pe inimă. 2 Solomon i-a răspuns la toate întrebările; nu a fost nimic prea greu pe care Solomon să nu fi ştiut să i-l clarifice. 3 Când regina din Şeba a văzut înţelepciunea lui Solomon, palatul pe care-l zidise, 4 mâncarea de la masa lui, locuinţa slujitorilor săi, slujirea servitorilor săi şi veşmintele acestora, paharnicii lui şi veşmintele acestora şi arderile lui de tot pe care le aducea la Casa Domnului[a], i s-a tăiat răsuflarea. 5 Apoi i-a zis regelui: „Aşadar, este adevărat ce am auzit despre faptele tale şi despre înţelepciunea ta! 6 Dar nu am crezut aceste lucruri până când nu am venit şi până nu le-am văzut cu ochii mei. Iată însă că nu mi s-a spus nici măcar pe jumătate despre măreţia înţelepciunii tale! Tu ai mai mult decât se spune în zvonul pe care l-am auzit! 7 Fericiţi sunt oamenii tăi şi fericiţi sunt aceşti slujitori ai tăi care stau mereu înaintea ta şi care aud înţelepciunea ta! 8 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care Şi-a găsit plăcerea în tine, punându-te pe tronul Lui, ca să fii rege pentru Domnul, Dumnezeul tău. Dumnezeul tău îl iubeşte pe Israel şi vrea să-l statornicească pe vecie! El te-a pus rege peste ei ca să faci judecată şi dreptate.“
9 Şi ea i-a dăruit regelui o sută douăzeci de talanţi[b] de aur, o mare cantitate de mirodenii, precum şi pietre preţioase. Nu s-au mai văzut niciodată aşa mirodenii ca acelea pe care regina din Şeba i le-a dăruit regelui Solomon. 10 (Slujitorii lui Hiram şi slujitorii lui Solomon, cei care au adus aur din Ofir, au mai adus de acolo şi lemn de algum[c] şi pietre preţioase. 11 Din lemnul de algum regele a făcut trepte pentru Casa Domnului şi pentru palatul regelui, lire şi harfe pentru cântăreţi. Niciodată nu se mai văzuse aşa ceva în ţara lui Iuda.) 12 Regele Solomon i-a dat reginei din Şeba tot ce a dorit şi a cerut, mai mult decât a adus ea regelui. După aceea, ea a plecat şi s-a întors în ţara sa împreună cu slujitorii săi.
Fastul de la curtea lui Solomon
13 Cantitatea de aur care intra anual în vistieria lui Solomon era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi[d] de aur, 14 în afară de cel adus de negustori şi comercianţi. De asemenea, toţi regii Arabiei şi guvernatorii ţării îi aduceau aur şi argint lui Solomon. 15 Regele Solomon a făcut două sute de scuturi mari din aur bătut, pentru fiecare scut folosind câte şase sute de şecheli[e] de aur bătut 16 şi trei sute de scuturi mici din aur bătut, pentru fiecare dintre aceste scuturi folosind câte trei sute de şecheli[f] de aur. Regele le-a pus în Palatul Pădurii Libanului.
17 Regele a mai făcut şi un tron mare din fildeş şi l-a poleit cu aur curat. 18 Tronul avea şase trepte şi un reazem din aur pentru picioare, care era fixat de tron. De fiecare parte a tronului era câte o rezemătoare, iar lângă fiecare rezemătoare era aşezat câte un leu. 19 Alţi doisprezece lei erau aşezaţi de-o parte şi de alta a celor şase trepte. Aşa ceva nu se mai făcuse pentru nici un regat. 20 Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau din aur şi toate vasele din Palatul Pădurii Libanului erau din aur pur, întrucât argintul nu era de mare preţ în zilele lui Solomon. 21 Căci regele avea corăbii de Tarşiş[g] care navigau cu slujitorii lui Hiram[h] şi o dată la trei ani aduceau aur, argint, fildeş, maimuţe şi păuni.
22 Regele Solomon i-a întrecut în bogăţie şi în înţelepciune pe toţi regii pământului. 23 Toţi regii pământului căutau să-l vadă pe Solomon ca să-i asculte înţelepciunea pe care Dumnezeu o pusese în inima lui. 24 An de an, fiecare dintre cei care veneau îşi aducea darul: vase de argint şi de aur, arme, mirodenii, cai şi catâri. 25 Solomon avea patru mii de grajduri pentru cai şi care şi douăsprezece mii de călăreţi[i], pe care îi ţinea atât în cetăţile pentru care, cât şi împreună cu el, la Ierusalim. 26 El stăpânea peste toate regatele, de la râu[j] până în ţara filistenilor şi până la hotarul Egiptului. 27 Regele a făcut ca argintul să fie la fel de obişnuit în Ierusalim precum pietrele, iar cedrii la fel de numeroşi precum sicomorii de pe dealuri[k]. 28 Caii lui Solomon erau aduşi din Egipt[l] şi din toate celelalte ţări.
29 Celelalte fapte ale lui Solomon, de la început până la sfârşit, nu sunt scrise oare în „Cronicile profetului Natan“, în „Profeţia şilonitului Ahia“ şi în „Viziunile văzătorului Ido“, cele cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat? 30 Solomon a domnit timp de patruzeci de ani la Ierusalim, peste tot Israelul. 31 Apoi Solomon s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în cetatea tatălui său, David. Şi în locul lui a domnit fiul său Roboam.
1 Iuda, rob al lui Isus Cristos şi frate al lui Iacov, către cei chemaţi, care sunt iubiţi de Dumnezeu Tatăl şi păstraţi pentru[a] Isus Cristos: 2 îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite!
Condamnarea falşilor învăţători
3 Preaiubiţilor, în timp ce doream cu toată nerăbdarea să vă scriu despre mântuirea pe care o împărtăşim împreună, m-am simţit nevoit să vă scriu şi să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care le-a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. 4 Căci s-au strecurat între voi unii oameni neevlavioşi, a căror condamnare a fost scrisă cu mult înainte, care schimbă harul lui Dumnezeu în desfrâu şi-L neagă pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Cristos.
5 Vreau să vă aduc aminte, deşi voi ştiţi toate acestea o dată pentru totdeauna, că Domnul Şi-a salvat poporul din ţara Egiptului, dar la urmă i-a nimicit pe cei ce n-au crezut. 6 Iar pe îngerii care nu şi-au păstrat poziţia, ci şi-au părăsit propria locuinţă, pe aceştia El i-a păstrat în lanţuri veşnice, în beznă, pentru ziua cea mare a judecăţii. 7 Tot astfel, cei din Sodoma şi Gomora şi cei din cetăţile dimprejur, care s-au dedat la perversităţi în acelaşi fel ca aceştia şi s-au dus după trupul altora, sunt arătaţi acum ca exemplu, suferind pedeapsa unui foc veşnic.
8 Tot aşa, aceşti visători îşi pângăresc trupurile, resping autoritatea şi îi batjocoresc pe cei glorioşi[b]. 9 Însă nici arhanghelul Mihail, când i se împotrivea diavolului[c] şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă împotriva lui o acuzaţie batjocoritoare, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!“[d] 10 Aceştia însă batjocoresc lucrurile pe care nu le înţeleg şi sunt distruşi prin lucrurile pe care le înţeleg din instinct, ca vieţuitoarele fără raţiune. 11 Vai de ei! Căci au urmat calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam pentru o răsplată şi au fost distruşi într-o răzvrătire ca a lui Core. 12 Ei sunt nişte pete de murdărie la mesele voastre de dragoste, ospătându-se fără ruşine împreună cu voi, hrănindu-se doar pe ei înşişi; sunt nişte nori fără apă purtaţi de vânt, nişte pomi tomnatici neroditori, de două ori morţi, dezrădăcinaţi, 13 nişte valuri sălbatice ale mării, spumegându-şi ruşinile, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrat pe vecie întunericul beznă.
14 Şi despre aceştia a profeţit Enoh, al şaptelea de la Adam, spunând: „Iată, Domnul vine cu zeci de mii de sfinţi ai Săi, 15 ca să facă judecată împotriva tuturor şi să condamne orice suflet pentru toate lucrările lor nelegiuite, pe care le-au înfăptuit, şi pentru toate cuvintele grele, pe care păcătoşii neevlavioşi le-au rostit împotriva Lui.“[e] 16 Ei sunt cârtitori, nemulţumiţi, umblă după poftele lor; gura lor rosteşte lăudăroşenii[f] şi îi linguşesc[g] pe oameni pentru propriul lor beneficiu.
Îndemnuri pentru cei credincioşi
17 Însă voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele spuse mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos. 18 Ei vă spuneau că în vremea din urmă vor fi batjocoritori care vor umbla după poftele lor nelegiuite. 19 Ei sunt aceia care produc dezbinări, sunt lumeşti şi nu au Duhul. 20 Însă voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă pe credinţa voastră cea sfântă şi rugaţi-vă prin Duhul Sfânt. 21 Ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru Isus Cristos, care vă va duce la viaţă veşnică! 22 Fiţi îndurători cu cei ce se îndoiesc, 23 pe alţii salvaţi-i smulgându-i din foc, iar altora arătaţi-le îndurare, dar cu teamă, urând până şi tunica mânjită de fire[h]!
24 Iar a Celui Ce poate să vă păzească de cădere şi să vă facă să staţi fără pată şi plini de bucurie înaintea slavei Lui, 25 a singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru prin Isus Cristos, Domnul nostru, a Lui să fie slava, măreţia, puterea şi autoritatea, înainte de toţi vecii, acum şi pentru toţi vecii[i]! Amin.
1 Cuvântul Domnului care a venit la Ţefania, fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia, pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda:
Iminenţa judecăţii
2 „Voi spulbera totul
de pe faţa pământului! zice Domnul.
3 Voi spulbera oamenii şi animalele,
voi spulbera păsările cerului
şi peştii mării,
pietrele de poticnire[a] şi pe cei răi împreună cu ele[b]!
Îi voi nimici pe oameni de pe faţa pământului! zice Domnul.
Judecată împotriva lui Iuda
4 Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda
şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului!
Voi distruge din acest loc orice urmă de închinare la Baal[c]
şi numele preoţilor idolatri[d],
5 pe cei ce se închină pe acoperişuri
oştirii cerului,
pe cei ce se închină jurând pe Domnul,
dar care jură şi pe Moleh[e],
6 pe cei care s-au abătut de la Domnul
şi pe cei care nu-L mai caută pe Domnul,
nici nu mai întreabă de El!
7 Să se facă tăcere înaintea Stăpânului Domn,
fiindcă ziua Domnului este aproape!
Domnul a pregătit o jertfă[f]
şi Şi-a pus deoparte oaspeţii.
8 În ziua jertfei Domnului,
îi voi pedepsi pe prinţi
şi pe fiii regelui,
şi pe toţi cei ce poartă
haine străine!
9 În ziua aceea îi voi pedepsi
pe toţi cei ce sar peste prag[g],
care umplu templul zeilor lor[h]
cu violenţă şi înşelăciune!“
10 „În ziua aceea, zice Domnul,
se va auzi un strigăt de durere dinspre Poarta Peştilor,
un urlet dinspre cartierul cel nou[i]
şi un mare măcel dinspre dealuri.
11 Jeliţi, locuitori ai Macteşului[j],
căci toţi negustorii sunt distruşi,
toţi cei ce vând pe[k] argint sunt nimiciţi!
12 În vremea aceea,
voi răscoli Ierusalimul cu felinare
şi-i voi pedepsi pe cei mulţumiţi[l],
pe cei ce sunt ca vinul care se îngroaşă pe drojdiile lui[m],
pe cei care zic în inimile lor:
«Domnul nu va face nici bine,
dar nu va face nici rău!»
13 Averea lor va fi de jaf,
iar casele lor vor fi pustiite.
Îşi vor zidi case,
dar nu vor locui în ele!
Îşi vor planta vii,
dar nu le vor bea vinul!
Ziua cea mare a Domnului
14 Ziua cea mare a Domnului este aproape;
este aproape şi se grăbeşte să vină!
Vuietul zilei Domnului este amarnic;
la fel este şi urletul celui viteaz acolo.
15 Ziua aceea va fi o zi a furiei,
o zi de necaz şi strâmtorare,
o zi de pustiire şi distrugere,
o zi de întuneric şi negură,
o zi cu nori şi întunecime,
16 o zi a trâmbiţei şi a strigătului de război
împotriva cetăţilor fortificate
şi a turnurilor înalte!
17 Voi aduce un aşa necaz asupra oamenilor,
încât vor bâjbâi ca nişte orbi,
căci au păcătuit împotriva Domnului.
Sângele le va fi vărsat ca praful,
iar măruntaiele − ca balega.
18 Nici argintul şi nici aurul lor
nu vor putea să-i scape
în ziua furiei Domnului!
Întreaga ţară[n] va fi mistuită
de focul geloziei Sale,
căci El va aduce cu siguranţă o nimicire grabnică
asupra tuturor locuitorilor ţării[o].“
Isus înaintea lui Pilat şi a lui Irod
23 Toţi cei din adunarea lor s-au ridicat şi L-au dus pe Isus la Pilat. 2 Ei au început să-L acuze zicând: „Pe Acesta L-am găsit pervertindu-ne neamul, interzicând a se da tribut Cezarului[a] şi zicând despre Sine că este Cristos, un Împărat!“ 3 Pilat L-a întrebat:
– Eşti Tu Împăratul iudeilor?
Isus i-a răspuns:
– Este aşa cum spui.
4 Pilat le-a zis conducătorilor preoţilor şi mulţimilor:
– Eu nu găsesc nimic vinovat în Omul Acesta!
5 Dar ei au insistat şi au zis:
– Întărâtă poporul, dând învăţătură prin toată Iudeea[b], din Galileea, de unde a început, şi până aici!
6 Când a auzit acest lucru, Pilat a întrebat dacă Omul este galileean 7 şi, aflând că este sub autoritatea lui Irod[c], L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea. 8 Irod s-a bucurat foarte mult când L-a văzut pe Isus, pentru că de multă vreme dorea să-L vadă, din pricina a ceea ce auzise despre El, şi spera să-L vadă înfăptuind vreun semn. 9 I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic[d]. 10 Conducătorii preoţilor şi cărturarii stăteau acolo, acuzându-L cu vehemenţă. 11 Irod împreună cu soldaţii lui L-au tratat cu dispreţ şi, după ce şi-au bătut joc de El, L-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare[e] şi L-au trimis înapoi la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci înainte fuseseră în duşmănie unul faţă de celălalt.
13 Pilat i-a chemat laolaltă pe conducătorii preoţilor, pe conducători şi pe popor 14 şi le-a zis:
– Mi L-aţi adus pe Omul Acesta, ca pe Unul Care duce în rătăcire poporul. Şi iată că eu L-am cercetat înaintea voastră, dar n-am găsit în Omul Acesta nici un lucru de care să fie vinovat, aşa cum L-aţi acuzat voi. 15 Şi nici Irod nu L-a găsit vinovat, pentru că ni L-a trimis înapoi. Iată deci că n-a făcut nimic vrednic de moarte. 16 Aşadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera!
17 (El trebuia să le elibereze pe cineva cu ocazia sărbătorii.)[f]
18 Însă ei au strigat cu toţii:
– La o parte cu Acesta! Eliberează-ni-l pe Baraba!
19 Acesta fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru crimă. 20 Pilat le-a vorbit din nou, vrând să-L elibereze pe Isus, 21 însă ei strigau:
– Răstigneşte-L![g] Răstigneşte-L!
22 El le-a zis a treia oară:
– Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n-am găsit în El nici un lucru vrednic de moarte! Aşadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera!
23 Dar ei au continuat să strige tot mai tare şi să-i ceară să fie răstignit. Şi strigătele lor (şi ale conducătorilor preoţilor)[h] au biruit. 24 Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. 25 L-a eliberat, aşa cum cereau ei, pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru răscoală şi crimă, iar pe Isus L-a dat pe mâna lor, ca să-i facă după cum doresc.
Răstignirea
26 În timp ce-L duceau de-acolo, l-au apucat pe Simon, un om din Cirena, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare ca s-o ducă după Isus. 27 Pe Isus Îl urma o mare mulţime de oameni, printre care şi nişte femei care se băteau în piept şi-L jeleau. 28 Dar Isus S-a întors către ele şi le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri! 29 Căci iată, vin zile în care se va spune: «Ferice de cele sterpe, de pântecele care n-au născut şi de sânii care n-au alăptat!»
30 Atunci vor începe să zică munţilor: «Cădeţi peste noi!»
şi dealurilor: «Acoperiţi-ne!»[i]
31 Căci dacă i se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?!“
32 Au fost aduşi şi doi răufăcători ca să fie executaţi împreună cu El. 33 Când au ajuns în locul numit „Craniul“[j], i-au răstignit acolo pe Isus şi pe răufăcători, unul la dreapta şi unul la stânga.[k] 34 (Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“)[l]
Au tras la sorţi ca să-şi împartă hainele Lui între ei.[m] 35 Poporul stătea acolo şi se uita. Conducătorii îşi băteau joc de El, zicând: „Pe alţii i-a salvat; să Se salveze şi pe Sine dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“ 36 Soldaţii, de asemenea, îşi băteau joc de El; ei veneau, Îi ofereau vin acru[n] 37 şi ziceau: „Dacă Tu eşti Împăratul iudeilor, salvează-Te pe Tine Însuţi!“ 38 Deasupra Lui era o inscripţie (cu litere greceşti, latineşti şi aramaice)[o]: „Acesta este Împăratul iudeilor.“
39 Unul dintre răufăcătorii care fuseseră răstigniţi Îl insulta zicând: „Nu eşti Tu Cristosul?[p] Salvează-Te pe Tine şi salvează-ne şi pe noi!“ 40 Celălalt însă l-a mustrat zicând: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi sentinţă? 41 Pentru noi, într-adevăr, este drept, căci noi primim ceea ce merităm pentru ce-am săvârşit, dar Acesta n-a săvârşit nimic rău!“
42 Apoi a zis:
– Isuse, adu-Ţi aminte de mine când vii în Împărăţia Ta!
43 Isus i-a răspuns:
– Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în Rai![q]
Moartea lui Isus
44 Era deja cam pe la ceasul al şaselea[r]. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara până pe la ceasul al nouălea[s]. 45 Soarele s-a întunecat, iar draperia[t] Templului a fost despicată la mijloc. 46 Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!“[u] Şi spunând aceasta, Şi-a dat suflarea. 47 Când centurionul[v] a văzut ce se întâmplase, L-a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era un Om drept[w]!“ 48 Toate mulţimile care se adunaseră în faţa acestei privelişti, văzând ce se întâmplă, s-au întors bătându-şi piepturile. 49 Toţi cunoscuţii Lui, inclusiv femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau la distanţă şi se uitau la aceste lucruri.
Înmormântarea lui Isus
50 Şi iată că era un om pe nume Iosif, un sfetnic în Sinedriu, om bun şi drept, 51 care nu fusese[x] de acord cu planul şi acţiunea lor. Era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu. 52 Acesta a venit la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. 53 După ce I-a dat jos trupul, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. 54 Era Ziua Pregătirii şi începea Sabatul. 55 Femeile, cele care veniseră împreună cu El din Galileea, s-au luat după Iosif şi au văzut mormântul şi cum a fost pus trupul lui Isus. 56 Ele s-au întors şi au pregătit miresme şi uleiuri aromate. Apoi, în ziua de Sabat, s-au odihnit, potrivit poruncii.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.