M’Cheyne Bible Reading Plan
5 După ce a fost terminată toată lucrarea pe care Solomon a făcut-o pentru Casa Domnului, Solomon a adus lucrurile pe care tatăl său, David, le închinase Domnului – argintul, aurul şi toate vasele – şi le-a pus în vistieriile Casei lui Dumnezeu.
Chivotul este aşezat în Casa Domnului
2 Atunci Solomon a convocat la Ierusalim sfatul bătrânilor lui Israel[a], toate căpeteniile seminţiilor şi conducătorii clanurilor israelite, ca să mute Chivotul Legământului cu Domnul din Cetatea lui David, adică din Sion. 3 Toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat la rege cu prilejul sărbătorii[b] din luna a şaptea. 4 După ce au venit toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel, leviţii au ridicat Chivotul. 5 Ei au mutat Chivotul, Cortul Întâlnirii şi toate obiectele sfinte care erau în cort. Preoţii şi leviţii le-au mutat. 6 Regele Solomon şi toată adunarea lui Israel, care se adunase înaintea lui, au stat înaintea Chivotului şi au jertfit atât de multe oi şi vite, încât n-au putut fi numărate sau socotite. 7 Preoţii au adus Chivotul Legământului cu Domnul la locul lui, în sanctuarul interior al Casei, adică în Locul Preasfânt, sub aripile heruvimilor. 8 Heruvimii aveau aripile întinse deasupra locului unde se afla Chivotul, astfel încât heruvimii acopereau atât Chivotul, cât şi drugii acestuia. 9 Drugilor li se dăduse o asemenea lungime, încât să li se vadă capetele din Locul Sfânt care era în faţa sanctuarului interior, dar să nu se vadă de afară; ei sunt acolo şi astăzi. 10 În Chivot nu se mai aflau decât cele două table puse de Moise la Horeb, atunci când Domnul a încheiat legământ cu israeliţii, după ce aceştia au ieşit din Egipt.
11 Apoi preoţii au ieşit din Locul Sfânt (căci toţi preoţii prezenţi se sfinţiseră, fără să se mai ţină seama de rândul cetei fiecăruia). 12 Toţi leviţii cântăreţi – şi anume Asaf, Heman şi Iedutun, împreună cu fiii şi rudele lor – îmbrăcaţi în in subţire, stăteau la răsărit de altar cu chimvale, harfe[c] şi lire în mâini, împreună cu cei o sută douăzeci de preoţi care sunau din trâmbiţe. 13 Cei ce sunau din trâmbiţe s-au unit cu cei ce cântau, ca să-L laude şi să-I mulţumească Domnului. Când ei şi-au înălţat glasurile acompaniaţi de trâmbiţe, de chimvale şi de celelalte instrumente de cântat, lăudând pe Domnul prin cuvintele „El este bun! Îndurarea Lui ţine pe vecie[d]“, un nor a umplut Casa, Casa Domnului. 14 Preoţii nu au mai putut rămâne să slujească din cauza norului, căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.
6 Atunci Solomon a zis: „Domnul a spus că va locui în negură. 2 Eu am zidit o Casă măreaţă pentru Tine, un loc în care să locuieşti pe vecie.“ 3 Apoi regele s-a întors cu faţa spre întreaga adunare a lui Israel şi a binecuvântat-o. Întreaga adunare a lui Israel stătea în picioare. 4 El a zis:
„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care a împlinit prin puterea Sa ceea ce i-a promis tatălui meu, David, când a zis: 5 «Din ziua când Mi-am scos poporul din ţara Egiptului, nu am ales nici o cetate din toate seminţiile lui Israel ca să-Mi zidesc acolo o Casă pentru Numele Meu şi nici nu am ales pe cineva care să fie conducătorul poporului Meu, Israel, 6 ci am ales Ierusalimul, pentru ca Numele Meu să fie acolo şi l-am ales pe David ca să domnească peste poporul Meu, Israel.» 7 Tatăl meu, David, avea de gând să zidească o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 8 Dar Domnul i-a zis tatălui meu, David: «Tu te-ai gândit să zideşti o Casă Numelui Meu şi este bine că te-ai gândit în felul acesta! 9 Totuşi nu tu vei zidi Casa, ci fiul tău; cel ce ţi s-a născut va zidi o Casă Numelui Meu!» 10 Domnul a împlinit ceea ce a promis. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu, David, m-am aşezat pe tronul lui Israel, aşa cum a promis Domnul, am zidit Casa pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel, 11 şi am pus acolo Chivotul în care se află Legământul[e] încheiat de Domnul cu israeliţii.“
Verificaţi duhurile
4 Preaiubiţilor, să nu credeţi orice duh, ci verificaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu sau nu, pentru că în lume au ieşit mulţi profeţi falşi. 2 Prin aceasta cunoaşteţi Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Isus Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu, 3 iar orice duh care nu-L mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este al anticristului, despre care aţi auzit că vine; acum el este deja în lume. 4 Copilaşilor, voi sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi învins, pentru că Cel Ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. 5 Ei sunt din lume şi de aceea ce vorbesc ei este din lume, iar lumea îi ascultă. 6 Noi suntem din Dumnezeu; cel care Îl cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă, însă cel care nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem care este Duhul adevărului şi care este duhul rătăcirii.
Dragostea este din Dumnezeu
7 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că dragostea este din Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-L cunoaşte pe Dumnezeu! 8 Cel ce nu iubeşte nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. 9 Prin aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu între noi: Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu[a], ca să trăim prin El. 10 Dragostea constă în aceasta: nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi şi L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. 11 Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu, atunci şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii. 12 Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui este făcută desăvârşită în noi.
13 Prin aceasta cunoaştem că rămânem în El, şi El în noi: pentru că ne-a dat din Duhul Său. 14 Iar noi am văzut şi depunem mărturie că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii. 15 Dacă cineva mărturiseşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu rămâne în el, iar el în Dumnezeu. 16 Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu în noi.
Dumnezeu este dragoste, iar cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el. 17 În felul acesta, dragostea lui Dumnezeu este făcută desăvârşită în noi, pentru ca noi să avem îndrăzneală în ziua judecăţii, fiindcă, în lumea aceasta, cum este El, aşa suntem şi noi. 18 În dragoste nu există frică, ci dragostea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are de-a face cu pedeapsa. Cel ce se teme n-a fost făcut desăvârşit în dragoste. 19 Noi iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi. 20 Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu“, dar îşi urăşte fratele, este un mincinos; căci dacă nu-l iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, nu-L poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut. 21 Şi porunca pe care o avem de la El este aceasta: cine-L iubeşte pe Dumnezeu, să-şi iubească şi fratele!
Soarta cetăţii Ninive
3 Vai de cetatea vărsătoare de sânge,
plină de minciună,
plină de jaf
şi care nu renunţă la a prăda!
2 Se aude pocnetul biciului
şi uruitul roţii,
galopul cailor
şi huruitul carelor!
3 Călăreţii se năpustesc,
săbiile scânteiază,
iar suliţele fulgeră!
Peste tot sunt o mulţime de morţi,
grămezi de cadavre,
hoituri fără număr,
oameni care se împiedică de hoituri –
4 şi aceasta din cauza multelor desfrânări ale prostituatei,
fermecătoarea, stăpâna vrăjitoriilor,
care subjuga[a] neamuri prin desfrânările ei
şi clanuri prin vrăjitoriile ei[b].
5 «Iată că sunt împotriva ta! zice Domnul Oştirilor.
Îţi voi ridica poalele în cap[c]
şi voi arăta neamurilor goliciunea ta,
iar regatelor – ruşinea ta!
6 Voi arunca murdării peste tine,
te voi înjosi
şi te voi face o privelişte pentru toţi.
7 Atunci toţi cei ce te vor vedea vor fugi de tine şi vor zice:
’Ninive este pustiită! Cine o va plânge?‘
Unde să-ţi caut mângâietori?»
8 Eşti tu mai bună decât No-Amon[d],
cetatea care era aşezată pe Nil,
înconjurată de ape,
a cărei fortăreaţă era marea[e]
al cărei zid era apa?
9 Cuş[f] şi Egiptul erau tăria ei nemărginită,
iar Put[g] şi Lubim[h] îi erau ajutoare.
10 Şi totuşi a fost exilată,
a trebuit să plece în captivitate!
Chiar şi copiii ei au fost zdrobiţi
la fiecare capăt de drum!
Au tras la sorţ pentru fruntaşii ei,
şi toţi mai marii ei au fost puşi în lanţuri.
11 Şi tu te vei îmbăta
şi te vei ascunde!
Şi tu vei căuta un refugiu în faţa duşmanului!
12 Toate fortificaţiile tale sunt ca nişte smochini
plini cu cele dintâi roade;
dacă sunt scuturate,
ele cad în gura celui ce vrea să le mănânce.
13 Iată, cei din oştirea ta
sunt ca nişte femei în mijlocul tău!
Porţile ţării tale
sunt larg deschise duşmanilor tăi;
focul le-a mistuit zăvoarele.
14 Scoate-ţi apă pentru asediu!
Întăreşte-ţi fortificaţiile!
Frământă lutul!
Calcă în picioare mortarul!
Pregăteşte cuptorul de cărămidă!
15 Acolo te va mistui focul,
iar sabia te va tăia;
te va mânca, ca o lăcustă!
V-aţi tot înmulţit ca lăcusta Ielek,
v-aţi tot înmulţit ca lăcusta Arbe[i]!
16 Ţi-ai înmulţit negustorii
mai mult decât stelele cerului.
Ei însă prădează ca lăcusta Ielek
şi apoi zboară.
17 Voievozii[j] tăi sunt ca lăcusta Arbe,
iar scribii[k] tăi ca un roi de lăcuste
care se aşază pe ziduri într-o zi răcoroasă,
dar care, atunci când răsare soarele, zboară
şi nu se mai cunoaşte locul unde au fost.
18 Păstorii[l] tăi au aţipit, împărate al Asiriei,
iar nobilii tăi se odihnesc!
Poporul tău a fost împrăştiat pe munţi
şi nu este nimeni să-i adune!
19 Nu este alinare pentru rana ta,
iar lovitura-ţi este fatală!
Toţi cei ce aud veşti despre tine,
bat din palme,
căci cine nu a fost atins
de cruzimea ta fără margini?!“
Isus şi Zacheu
19 Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. 2 Şi iată că un om numit Zacheu, care era şeful colectorilor de taxe şi era bogat, 3 căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulţimii, căci era mic de statură. 4 Atunci el a alergat înainte şi s-a suit într-un sicomor[a] ca să-L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă. 5 Când a ajuns Isus în locul acela, s-a uitat în sus şi i-a zis:
– Zacheu, dă-te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!
6 Zacheu s-a dat repede jos din copac şi L-a primit cu bucurie. 7 Când au văzut acest lucru, toţi au început să murmure şi să zică: „A intrat să poposească la un om păcătos!“ 8 Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis:
– Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înşelat pe cineva cu ceva îi dau înapoi de patru ori mai mult!
9 Isus i-a zis:
– Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece şi el este un fiu al lui Avraam! 10 Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.
Pilda celor zece mine
11 În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat prin a le spune o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu urma să se arate imediat. 12 Aşadar le-a zis:
„Un nobil a plecat într-o ţară îndepărtată ca să preia un regat şi apoi să se întoarcă.[b] 13 I-a chemat pe zece dintre sclavii lui, le-a dat zece mine[c] şi le-a zis: «Folosiţi-le în negoţ până când mă întorc eu!» 14 Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis în urma lui o delegaţie să spună: «Nu vrem ca acest om să fie rege peste noi!»[d] 15 La întoarcerea sa, după ce a preluat regatul, a spus să fie chemaţi sclavii aceia, cărora le dăduse banii, ca să afle cât au câştigat. 16 Primul a venit zicând:
– Stăpâne, mina ta a mai adus încă zece mine!
17 Stăpânul i-a zis:
– Bine, sclav bun! Pentru că ai fost credincios în lucruri mici, primeşte autoritate peste zece cetăţi!
18 A venit al doilea şi a zis:
– Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci!
19 Stăpânul i-a zis şi acestuia:
– Primeşte şi tu autoritate peste cinci cetăţi!
20 Un altul a venit şi a zis:
– Stăpâne, iată-ţi mina! Am ţinut-o învelită într-un ştergar, 21 căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru, care iei ceea ce n-ai pus şi seceri ceea ce n-ai semănat!
22 Stăpânul i-a zis:
– Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Ştiai că sunt un om aspru, care iau ceea ce n-am pus şi secer ceea ce n-am semănat? 23 Atunci de ce n-ai pus banii la bancă, pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?!
24 Şi le-a zis celor care stăteau acolo:
– Luaţi-i mina şi daţi-i-o celui ce are zece mine.
25 Ei au zis:
– Stăpâne, el are zece mine![e]
26 Vă spun că oricui are, i se va da, dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are! 27 Cât despre acei duşmani ai mei, care n-au vrut să domnesc eu peste ei, aduceţi-i aici şi omorâţi-i în faţa mea!“
Intrarea triumfală în Ierusalim
28 După ce a spus aceste lucruri, a pornit în frunte, îndreptându-se spre Ierusalim. 29 Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, lângă muntele numit „al Măslinilor“, i-a trimis pe doi dintre ucenici, 30 spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi, în timp ce intraţi în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 31 Dacă vă va întreba cineva: «De ce-l dezlegaţi?», să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el!»“ 32 Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus. 33 În timp ce dezlegau măgăruşul, stăpânii acestuia i-au întrebat:
– De ce dezlegaţi măgăruşul?
34 Ei au răspuns:
– Domnul are nevoie de el!
35 Şi l-au adus la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele peste măgăruş şi L-au aşezat pe Isus deasupra lui[f]. 36 În timp ce El mergea, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum[g].
37 Când S-a apropiat deja de povârnişul dinspre Muntele Măslinilor, toţi cei din mulţimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. 38 Ei ziceau:
„Binecuvântat este Împăratul Care vine
în Numele Domnului![h]
Pace în cer
şi slavă în locurile preaînalte!“[i]
39 Unii dintre fariseii din mulţime I-au zis:
– Învăţătorule, mustră-Ţi ucenicii!
40 El a răspuns:
– Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga[j]!
41 Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. 42 El a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta lucrurile care-ţi puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43 Vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor ridica rampe de asalt împotriva ta, te vor înconjura şi te vor asedia din toate părţile! 44 Te vor strivi de pământ pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“
Isus alungă negustorii din Templu
45 A intrat în Templu[k] şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, 46 spunându-le: „Este scris:
«Casa Mea va fi
o casă de rugăciune»,[l]
dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“[m]
47 Isus dădea în fiecare zi învăţătură în Templu. Conducătorii preoţilor, cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L omoare, 48 dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot poporul se ţinea lipit de El, ascultându-L[n].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.