Chronological

Darurile Duhului

12 Cu privire la darurile duhovniceşti, fraţilor, nu vreau să fiţi în necunoştinţă. ² Voi ştiţi că, atunci când eraţi păgâni, eraţi ademeniţi şi conduşi de idolii cei muţi. ³ De aceea, vreau să înţelegeţi că nimeni care vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu nu spune: „Isus să fie blestemat!“ şi, de asemenea, nimeni nu poate să spună: „Isus este Domn!“ decât prin Duhul Sfânt.

⁴ Există o diversitate de daruri, dar este Acelaşi Duh. ⁵ Există o diversitate de posibilităţi de slujire, dar este Acelaşi Domn. ⁶ Există, de asemenea, o diversitate de lucrări, dar este Acelaşi Dumnezeu, Cel Care face ca toate acestea să lucreze în fiecare. ⁷ Prezenţa Duhului este făcută cunoscută fiecăruia pentru binele tuturor. ⁸ Unuia îi este dat prin Duhul un cuvânt de înţelepciune, altuia – un cuvânt de cunoaştere, potrivit cu Acelaşi Duh, ⁹ altuia – credinţă, prin Acelaşi Duh, altuia – daruri de vindecare, prin Acelaşi singur Duh, ¹⁰ altuia – înfăptuirea de minuni, altuia – profeţia, altuia – discernerea duhurilor, altuia – felurite limbi, altuia – interpretarea limbilor. ¹¹ Toate acestea sunt făcute de Unul şi Acelaşi Duh, Care dă fiecăruia în parte, aşa cum vrea.

Un singur trup, mai multe mădulare

¹² Aşa cum trupul este unul şi are multe mădulare, iar toate mădularele trupului, deşi multe, sunt un trup, la fel este şi cu Cristos. ¹³ Noi toţi am fost botezaţi într-un^[a] singur Duh, într-un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie oameni liberi, şi tuturor ne-a fost dat să bem dintr-un singur Duh. ¹⁴ Într-adevăr, trupul nu este alcătuit numai dintr-un singur mădular, ci din mai multe. ¹⁵ Dacă piciorul ar spune: „Pentru că nu sunt mână, nu aparţin trupului“, nu este pentru aceasta din trup? ¹⁶ Dacă urechea ar spune: „Pentru că nu sunt ochi, nu aparţin trupului“, nu este pentru aceasta din trup? ¹⁷ Dacă întreg trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă întreg trupul ar fi auz, unde ar fi mirosul? ¹⁸ Dar, de fapt, Dumnezeu a aranjat mădularele în trup, pe fiecare dintre ele aşa cum a vrut El. ¹⁹ Dacă însă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? ²⁰ Dar sunt multe mădulare şi un singur trup. ²¹ Ochiul nu-i poate spune mâinii: „N-am nevoie de tine!“, iar capul nu le poate spune picioarelor: „N-am nevoie de voi!“, ²² ci, dimpotrivă, acele mădulare ale trupului care par a fi mai slabe sunt absolut necesare, ²³ iar acele mădulare ale trupului care ni se par mai puţin vrednice de cinste le îmbrăcăm cu mai multă cinste şi mădularele noastre mai puţin plăcute le tratăm cu mai mult respect, ²⁴ pe când mădularele noastre cele mai atractive nu au nevoie de aceasta. Dar Dumnezeu aşa a aranjat trupul, dând o mai mare onoare unui mădular inferior, ²⁵ ca să nu fie nici o dezbinare în trup, ci mădularele să aibă grijă unele de altele. ²⁶ Dacă un mădular suferă, toate mădularele trupului suferă împreună cu el; dacă un mădular este onorat, toate mădularele se bucură împreună cu el.

²⁷ Voi sunteţi trupul lui Cristos şi fiecare este un mădular al lui. ²⁸ Dumnezeu a desemnat în biserică mai întâi apostoli, în al doilea rând profeţi, în al treilea rând învăţători, apoi pe cei care fac minuni, apoi pe cei care au daruri de vindecare, de ajutorare, de administrare şi pe cei ce au darul feluritelor limbi. ²⁹ Sunt oare toţi apostoli? Sunt toţi profeţi? Sunt toţi învăţători? Fac toţi minuni? ³⁰ Au toţi daruri de vindecare? Vorbesc toţi în limbi? Traduc toţi? ³¹ Deci fiţi plini de râvnă după cele mai importante daruri. Şi vă voi arăta o cale dincolo de orice comparaţie.

Despre dragoste

13 Dacă vorbesc în limbi omeneşti şi îngereşti, dar nu am dragoste, sunt o aramă zgomotoasă sau un chimval zăngănitor. ² Dacă am darul profeţiei şi înţeleg toate tainele şi am toată cunoaşterea şi dacă am toată credinţa, aşa încât să mute munţii, dar nu am dragoste, nu sunt nimic. ³ Dacă dau tot ce am şi dacă-mi dau chiar şi trupul să mă laud^[b], dar nu am dragoste, nu câştig nimic.

⁴ Dragostea este răbdătoare, dragostea este plină de bunătate, nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu este mândră, ⁵ nu se comportă indecent, nu-şi urmăreşte propriile interese, nu se supără, nu se gândeşte la rău, ⁶ nu se bucură de nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr, ⁷ suportă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

⁸ Dragostea nu se sfârşeşte niciodată. Cât priveşte profeţiile, ele se vor sfârşi; cât priveşte limbile, ele vor înceta, iar cât priveşte cunoaşterea, ea se va sfârşi. ⁹ Căci cunoaştem în parte şi profeţim în parte, ¹⁰ însă, atunci când va veni ce este desăvârşit, ceea ce există doar în parte se va sfârşi. ¹¹ Când eram copil, vorbeam ca un copil, judecam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit adult, am terminat cu lucrurile copilăreşti. ¹² Acum vedem ca într-o reflecţie din oglindă^[c], însă atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, însă atunci voi cunoaşte aşa cum am fost şi eu cunoscut. ¹³ Acum deci rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Darul profeţiei şi al vorbirii în alte limbi

14 Urmăriţi dragostea şi fiţi plini de râvnă după darurile duhovniceşti, în special după darul profeţiei. ² Căci cel ce vorbeşte într-o limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, întrucât nimeni nu-l înţelege, iar cu duhul^[d] spune taine. ³ Dar cel ce profeţeşte le vorbeşte oamenilor, pentru zidire, încurajare şi mângâiere. ⁴ Cel ce vorbeşte într-o limbă se zideşte pe sine, dar cel ce profeţeşte zideşte biserica. ⁵ Eu vreau ca toţi să vorbiţi în limbi, şi încă şi mai mult – să profeţiţi. Cel ce profeţeşte este mai mare decât cel ce vorbeşte în limbi, afară numai dacă nu este cineva să traducă, pentru ca biserica să poată fi zidită.

⁶ Acum, fraţilor, dacă eu vin la voi, vorbind în limbi, cu ce vă voi ajuta, dacă nu vă aduc o descoperire sau o cunoaştere sau o profeţie, sau o învăţătură? ⁷ La fel este şi cu lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier, fie o harfă: dacă notele nu se disting clar, cum va şti cineva ce se cântă la fluier sau la harfă? ⁸ Dacă trâmbiţa dă un sunet neclar, cine va fi gata pentru bătălie? ⁹ Aşa este şi cu voi: dacă nu spuneţi cuvinte care să fie înţelese în limba voastră, cum va înţelege cineva ce spuneţi? Veţi vorbi în vânt! ¹⁰ Fără îndoială, există în lume tot felul de limbi diferite şi nici una nu este fără sens. ¹¹ Aşadar, dacă eu nu înţeleg ceea ce se spune, eu voi fi un barbar^[e] pentru cel care vorbeşte, iar cel care vorbeşte va fi un barbar pentru mine. ¹² La fel şi cu voi: întrucât sunteţi plini de râvnă pentru daruri duhovniceşti, căutaţi să le manifestaţi pe deplin, pentru zidirea bisericii. ¹³ De aceea, cel care vorbeşte într-o limbă să se roage şi pentru puterea de a o traduce. ¹⁴ Căci, dacă mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, însă mintea mea este neroditoare. ¹⁵ Aşadar, ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea, voi cânta laude cu duhul, dar voi cânta laude şi cu mintea. ¹⁶ Când tu mulţumeşti doar cu duhul, cum poate cineva, care nu înţelege^[f], să ia parte la întâlnire şi să spună „Amin!“ la mulţumirea ta, dacă el nu ştie ce spui? ¹⁷ Tu poţi mulţumi bine, însă celălalt nu este zidit. ¹⁸ Eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi, ¹⁹ dar în biserică vreau mai degrabă să spun cinci cuvinte cu mintea mea, pentru a-i învăţa pe alţii, decât zece mii de cuvinte într-o altă limbă.

²⁰ Fraţilor, nu fiţi copii în gândire, ci fiţi copii în ce priveşte răul, iar în gândire fiţi maturi. ²¹ În Lege este scris:

²² Astfel, limbile sunt un semn^[h] nu pentru credincioşi, ci pentru necredincioşi, în timp ce profeţia nu este un semn pentru necredincioşi, ci pentru credincioşi. ²³ De aceea, dacă se adună întreaga biserică şi toţi vorbesc în limbi şi intră cineva care nu înţelege sau intră nişte necredincioşi, oare nu vor spune ei că v-aţi ieşit din minţi? ²⁴ Dar dacă toţi profeţiţi şi intră un necredincios sau cineva care nu înţelege, va fi mustrat de toţi, va fi judecat de toţi, ²⁵ vor fi descoperite gândurile secrete ale inimii lui şi astfel va cădea la pământ şi I se va închina lui Dumnezeu, spunând: „Într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru!“

O ordine a închinării

²⁶ Deci, ce ar trebui făcut, fraţilor? Când vă adunaţi, fiecare are un psalm, un cuvânt de învăţătură, o descoperire, o vorbă în altă limbă, o interpretare. Toate să fie făcute pentru zidire. ²⁷ Dacă cineva vorbeşte într-o limbă, să fie doi sau cel mult trei, să fie unul după altul, iar unul să traducă. ²⁸ Dacă însă nu este nimeni care să traducă, atunci să nu vorbească în biserică, ci să-şi vorbească lui însuşi şi lui Dumnezeu. ²⁹ Să vorbească doi sau trei profeţi, iar alţii să judece cu atenţie ce este spus. ³⁰ Dacă însă altuia, care stă jos, i se dă o descoperire, primul să tacă. ³¹ Toţi dintre voi pot profeţi pe rând, pentru ca toţi să înveţe şi toţi să fie încurajaţi. ³² Duhurile profeţilor le sunt supuse profeţilor, ³³ pentru că Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii.

La fel ca în toate bisericile sfinţilor, ³⁴ femeile să tacă în biserici^[i], pentru că nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, aşa cum spune şi Legea. ³⁵ Dacă vor să afle ceva, să-şi întrebe soţii acasă, pentru că este ruşinos pentru o femeie să vorbească în biserică. ³⁶ Sau oare Cuvântul lui Dumnezeu a început cu voi? Sau voi sunteţi singurii pe care i-a atins?

³⁷ Dacă cineva crede că este profet sau este înzestrat duhovniceşte, trebuie să-şi dea seama că ceea ce vă scriu este o poruncă a Domnului. ³⁸ Dacă însă cineva nu recunoaşte aceasta, nici el nu va fi recunoscut^[j]. ³⁹ Astfel, fraţii mei, fiţi plini de râvnă pentru a profeţi şi nu interziceţi vorbirea în limbi. ⁴⁰ Totul trebuie să fie făcut aşa cum se cuvine şi în ordine.