Chronological

Trădarea lui Iuda

22 Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune şi „Paştele“.^{[a] 2} Conducătorii preoţilor şi cărturarii căutau o modalitate să-L omoare pe Isus, căci se temeau de popor. ³ Atunci Satan^[b] a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul“, care era din numărul celor doisprezece. ⁴ Acesta s-a dus şi a discutat cu conducătorii preoţilor şi cu comandanţii gărzii Templului cum să-L dea pe mâna lor. ⁵ Ei s-au bucurat şi au stabilit să-i dea bani. ⁶ El a fost de acord şi a început să caute un prilej ca să-L dea pe mâna lor, în absenţa mulţimii.

Masa pascală

⁷ Apoi a venit ziua Sărbătorii Azimelor, zi în care trebuia să fie jertfit mielul de Paşte. ⁸ Isus i-a trimis pe Petru şi pe Ioan înainte şi le-a zis:

– Duceţi-vă şi pregătiţi-ne mielul de Paşte ca să mâncăm!

⁹ Ei L-au întrebat:

– Unde vrei să-l pregătim?

¹⁰ Isus le-a răspuns:

– Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâlni un om care duce un vas cu apă.^[c] Urmaţi-l până la casa în care va intra ¹¹ şi spuneţi-i stăpânului casei astfel: „Învăţătorul te întreabă: «Unde este camera de oaspeţi în care urmează să mănânc mielul de Paşte împreună cu ucenicii Mei?»“ ¹² El vă va arăta sus o cameră mare şi aranjată. Acolo să faceţi pregătirile!

¹³ Ei s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus; şi au pregătit mielul de Paşte.

Cina Domnului

¹⁴ Când a sosit ceasul, Isus S-a aşezat la masă împreună cu apostolii. ¹⁵ El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc împreună cu voi această masă de Paşte^[d], înainte de suferinţa Mea! ¹⁶ Căci vă spun că nu voi mai mânca din ea^[e] până când nu îşi va găsi împlinirea în Împărăţia lui Dumnezeu!“ ¹⁷ A luat apoi un pahar, a adus mulţumiri^[f] şi a zis: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi! ¹⁸ Căci vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.“ ¹⁹ Apoi a luat o pâine şi, după ce a adus mulţumiri, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“ ²⁰ În acelaşi fel, după ce au mâncat, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi. ²¹ Dar iată că mâna trădătorului Meu este cu Mine la masă! ²² Căci într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care El este trădat!“ ²³ Ei au început să se întrebe unii pe alţii cine să fie oare acela dintre ei care urmează să facă lucrul acesta.

Cine este cel mai mare

²⁴ Între ei s-a iscat şi o ceartă cu privire la care dintre ei ar trebui să fie considerat cel mai mare. ²⁵ Isus însă le-a zis:

– Regii neamurilor stăpânesc peste ele, iar cei ce au autoritate asupra lor sunt numiţi „binefăcători“^[g]. ²⁶ Cu voi să nu fie aşa! Ci cel mai mare dintre voi să devină ca cel mai mic, iar cel care conduce să fie ca cel care slujeşte. ²⁷ Căci cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Eu însă sunt între voi ca cel care slujeşte! ²⁸ Voi sunteţi cei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. ²⁹ De aceea şi Eu vă ofer o împărăţie, aşa cum şi Tatăl Meu Mi-a oferit-o Mie, ³⁰ ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în Împărăţia Mea, şi să staţi pe tronuri judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

Isus prezice lepădarea lui Petru

³¹ Simon, Simon, iată, Satan a cerut să vă cearnă aşa cum se cerne grâul, ³² dar Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu ţi se piardă credinţa. Iar când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi!

³³ Petru I-a răspuns:

– Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar şi la închisoare şi la moarte!

³⁴ Isus i-a zis:

– Îţi spun, Petru, că nu va cânta cocoşul^[h] astăzi până când nu te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti!

Îndemnuri pentru vremea încercării

³⁵ Apoi le-a zis:

– Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără sandale, aţi dus voi lipsă de ceva?

– De nimic! I-au răspuns ei.

³⁶ El le-a mai zis:

– Acum, dimpotrivă, cel ce are o pungă, s-o ia! La fel şi traista! Iar cel ce nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere una!^{[i] 37} Căci vă spun că ceea ce este scris trebuie să se împlinească în Mine, şi anume: „El a fost numărat alături de cei nelegiuiţi.“^[j] Da, ceea ce este scris despre Mine este gata să se împlinească.

³⁸ Ei au zis:

– Doamne, iată aici două săbii!

– De-ajuns!^[k] le-a zis El.

Isus se roagă pe Muntele Măslinilor

³⁹ A ieşit afară şi S-a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L-au urmat şi ei. ⁴⁰ Când a ajuns în locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă să nu cădeţi în ispită!“ ⁴¹ Apoi S-a retras de lângă ei, cam la o distanţă de o aruncătură de piatră, s-a pus pe genunchi şi s-a rugat ⁴² zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul^[l] acesta! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“ ⁴³ (Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. ⁴⁴ Fiind în agonie, El se ruga cu şi mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca nişte picături de sânge care cădeau pe pământ.)^{[m] 45} Când S-a ridicat de la rugăciune şi a venit la ucenici, i-a găsit adormiţi de întristare. ⁴⁶ El le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită!“

Arestarea lui Isus

⁴⁷ În timp ce El încă vorbea, iată că au venit o mulţime de oameni, iar cel numit Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute, ⁴⁸ dar Isus i-a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi tu pe Fiul Omului?“ ⁴⁹ Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis:

– Doamne, să lovim cu sabia?

⁵⁰ Şi unul dintre ei l-a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă.

⁵¹ Însă Isus a zis:

– Încetaţi cu aceasta!

Şi a atins urechea acelui om şi l-a vindecat. ⁵² Apoi Isus le-a zis conducătorilor preoţilor, comandanţilor gărzii Templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit cu săbii şi ciomege, ca după un tâlhar^[n]? ⁵³ Când eram cu voi în fiecare zi în Templu, n-aţi pus mâna pe Mine! Însă acesta este ceasul vostru şi autoritatea întunericului!“

Lepădarea lui Petru

⁵⁴ Atunci L-au prins şi L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru L-a urmat de la distanţă. ⁵⁵ Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei. ⁵⁶ O slujnică, când l-a văzut şezând lângă foc, s-a uitat ţintă la el şi a zis:

– Şi acesta era cu El!

⁵⁷ Însă el s-a lepădat zicând:

– Nu-L cunosc, femeie!

⁵⁸ După puţin timp, l-a văzut altcineva, care a zis:

– Şi tu eşti dintre ei!

Dar Petru a zis:

– Nu sunt, omule!

⁵⁹ Cam o oră mai târziu, un altul a susţinut cu tărie, zicând:

– Cu siguranţă şi acesta era cu El, căci este galileean!

⁶⁰ Dar Petru a zis:

– Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!

Şi imediat, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoşul. ⁶¹ Domnul S-a întors şi s-a uitat la Petru. Atunci Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Domnul: „Astăzi, înainte de cântatul cocoşului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ ⁶² Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

Isus, batjocorit de cei din garda Templului

⁶³ Oamenii care-L păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau. ⁶⁴ Ei L-au legat la ochi şi-L întrebau zicând: „Profeţeşte, cine este cel ce Te-a lovit?“ ⁶⁵ Şi rosteau multe alte blasfemii împotriva Lui.

Isus înaintea Sinedriului

⁶⁶ Când s-a făcut ziuă, sfatul bătrânilor poporului^[o], conducătorii preoţilor şi cărturarii s-au adunat împreună şi L-au dus pe Isus în sinedriul^[p] lor. ⁶⁷ Ei I-au zis:

– Dacă Tu eşti Cristosul, spune-ne!

Isus le-a răspuns:

– Dacă vă voi spune, cu nici un chip nu veţi crede, ⁶⁸ iar dacă vă voi întreba, cu nici un chip nu-Mi veţi răspunde, (nici nu-Mi veţi da drumul)^[q]. ⁶⁹ De acum încolo, Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.^[r]

⁷⁰ Toţi au întrebat:

– Eşti Tu deci Fiul lui Dumnezeu?

El le-a răspuns:

– Chiar voi înşivă spuneţi că Eu sunt.

⁷¹ Atunci ei au zis:

– Ce nevoie mai avem de mărturie?! Căci noi înşine am auzit-o din gura Lui!

Isus spală picioarele ucenicilor

13 Înainte de Sărbătoarea Paştelui, Isus, ştiind că I-a venit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, pentru că îi iubea pe ai Săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt^[a]. ² În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul să-L trădeze. ³ Isus, ştiind că Tatăl I-a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu Se duce, ⁴ S-a ridicat de la masă, Şi-a pus deoparte hainele, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. ⁵ Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.

⁶ Când a ajuns la Simon Petru, acesta I-a zis:

– Doamne, Tu să-mi speli picioarele?!

⁷ Isus i-a răspuns:

– Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înţelege după aceea.

⁸ Petru I-a zis:

– Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!

Isus i-a răspuns:

– Dacă nu te spăl, nu vei avea parte cu Mine!

⁹ Simon Petru I-a zis:

– Doamne, nu doar picioarele, ci şi mâinile şi capul!

¹⁰ Isus i-a zis:

– Cel ce s-a îmbăiat nu are nevoie să se spele decât pe picioare, apoi este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.

¹¹ Căci El îl ştia pe cel ce urma să-L trădeze; de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi.“

¹² După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat haina şi S-a aşezat să mănânce din nou. El le-a zis: „Înţelegeţi ce v-am făcut? ¹³ Voi Mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine ziceţi, pentru că sunt. ¹⁴ Deci dacă Eu – Domnul şi Învăţătorul – v-am spălat picioarele, atunci şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. ¹⁵ Căci Eu v-am dat un exemplu, ca să faceţi şi voi aşa cum v-am făcut Eu vouă. ¹⁶ Adevărat, adevărat vă spun că nici un sclav nu este mai mare decât stăpânul lui şi nici un apostol^[b] nu este mai mare decât cel ce l-a trimis. ¹⁷ Dacă ştiţi aceste lucruri, sunteţi fericiţi dacă le faceţi.

Descoperirea trădătorului

¹⁸ Nu vorbesc despre voi toţi; Eu îi cunosc pe cei pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura care zice:

¹⁹ Vă spun lucrul acesta de acum, înainte să se întâmple, pentru ca atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt. ²⁰ Adevărat, adevărat vă spun că cine-l primeşte pe cel pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.“

²¹ După ce a spus aceste lucruri, Isus a fost tulburat în duhul Său şi a mărturisit zicând:

– Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.

²² Ucenicii se uitau unii la alţii, fiind nedumeriţi despre cine vorbeşte. ²³ Unul dintre ucenicii Lui, cel pe care-l iubea Isus^[d], stătea la masă sprijinit de pieptul lui Isus^[e]. ²⁴ Simon Petru i-a făcut semn să-L întrebe pe Isus cine este cel despre care vorbeşte. ²⁵ Ca urmare, în timp ce stătea la masă sprijinit de pieptul lui Isus^[f], el L-a întrebat:

– Doamne, cine este?

²⁶ Isus i-a răspuns:

– Este acela căruia îi voi înmuia bucăţica de pâine şi i-o voi da.

A înmuiat o bucăţică de pâine şi i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. ²⁷ De îndată ce a primit bucăţica de pâine, Satan^[g] a intrat în el. Atunci Isus i-a zis: „Ce ai să faci, fă repede!“ ²⁸ Dar nici unul dintre cei ce mâncau la masă n-a înţeles de ce îi spusese aceasta. ²⁹ Unii credeau că, de vreme ce Iuda ţinea punga, Isus îi spusese: „Cumpără ceea ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sau îi spusese să dea ceva celor săraci. ³⁰ După ce a luat bucăţica de pâine, Iuda a ieşit afară imediat. Era noapte.

Isus prezice lepădarea lui Petru

³¹ După ce acesta a ieşit afară, Isus a zis:

– Acum Fiul Omului este proslăvit şi Dumnezeu este proslăvit în El. ³² Dacă Dumnezeu este proslăvit în El,^[h] atunci şi Dumnezeu Îl va proslăvi în Sine Însuşi şi-L va proslăvi îndată. ³³ Copilaşi, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta şi, aşa cum le-am spus iudeilor că „Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni“, tot aşa vă spun şi vouă acum. ³⁴ Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v-am iubit Eu, tot aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. ³⁵ Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.

³⁶ Simon Petru L-a întrebat:

– Doamne, unde Te duci?

Isus i-a răspuns:

– Acum tu nu poţi să Mă urmezi acolo unde Mă duc Eu, dar mai târziu Mă vei urma.

³⁷ Petru I-a zis:

– Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da viaţa pentru Tine!

³⁸ Isus i-a răspuns:

– Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va cânta cocoşul^[i] până când nu te vei lepăda de Mine de trei ori!