Chronological

Intrarea triumfală în Ierusalim

11 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, Isus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi în sat, ² spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în el, veţi găsi legat un măgăruş pe care nu a încălecat încă nici un om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! ³ Dacă vă va zice cineva: «De ce faceţi aceasta?», să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el. Şi imediat îl va trimite înapoi aici.»“ ⁴ Ei s-au dus, au găsit măgăruşul legat lângă uşă, afară în stradă, şi l-au dezlegat. ⁵ Cei care stăteau acolo i-au întrebat: „Ce faceţi de dezlegaţi măgăruşul?“ ⁶ Ei le-au zis aşa cum le spusese Isus şi aceştia i-au lăsat să plece. ⁷ Au adus măgăruşul la Isus, şi-au pus hainele peste el, iar Isus S-a aşezat deasupra lui. ⁸ Mulţi îşi aşterneau hainele pe drum,^[a] iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmpuri. ⁹ Cei care mergeau înainte şi cei care-L urmau strigau:

Isus curăţă Templul

¹¹ A intrat în Ierusalim, în Templu, s-a uitat de jur-împrejur la toate lucrurile şi, pentru că era deja seara târziu, S-a dus la Betania împreună cu cei doisprezece.

¹² În ziua următoare, după ce au ieşit din Betania, lui Isus I s-a făcut foame. ¹³ A văzut de departe un smochin care avea frunze şi S-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns, n-a găsit decât frunze, pentru că nu era vremea smochinelor. ¹⁴ Atunci i-a zis: „În veac să nu mai mănânce nimeni roade din tine!“ Ucenicii Lui au auzit aceasta.

¹⁵ Au ajuns în Ierusalim. El a intrat în Templu^[e] şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei ¹⁶ şi nu lăsa pe nimeni să ducă vreo marfă^[f] prin Templu. ¹⁷ El îi învăţa şi le zicea: „Oare nu este scris:

Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“^[h]

¹⁸ Conducătorii preoţilor şi cărturarii au auzit lucrul acesta şi căutau o modalitate să-L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece întreaga mulţime era uimită de învăţătura Lui. ¹⁹ Şi ori de câte ori se făcea târziu, Isus şi ucenicii Lui^[i] ieşeau afară din cetate.

Smochinul uscat. Puterea credinţei

²⁰ Dimineaţa, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini. ²¹ Petru şi-a amintit ce se întâmplase şi i-a zis:

– Rabbi^[j], iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!

²² Isus a răspuns:

– Aveţi credinţă în Dumnezeu! ²³ Adevărat^[k] vă spun că dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!“ şi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că ceea ce spune se va întâmpla, i se va da întocmai! ²⁴ De aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereţi atunci când vă rugaţi, să credeţi că le-aţi şi primit şi ele vi se vor da. ²⁵ Şi când staţi în picioare rugându-vă, să iertaţi dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Care este în ceruri să vă ierte vouă greşelile. ²⁶ (Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru Care este în ceruri nu va ierta greşelile voastre.)^[l]

Autoritatea lui Isus

²⁷ Au intrat apoi din nou în Ierusalim. În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoţilor, cărturarii şi bătrânii ²⁸ şi L-au întrebat:

– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate ca să le faci?

²⁹ Isus le-a răspuns:

– Vă voi pune o întrebare. Răspundeţi-Mi, şi vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. ³⁰ Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!

³¹ Ei au început să vorbească între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?». ³² Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulţime, fiindcă toţi considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.

³³ Aşa că I-au răspuns lui Isus:

– Nu ştim!

Atunci şi Isus le-a zis:

– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

Ungerea lui Isus la Betania

12 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morţi. ² Au dat acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce mâncau la masă cu El. ³ Maria a luat o litră^[a] de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei. Casa s-a umplut de mirosul parfumului. ⁴ Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să-L trădeze, a zis:

⁵ – De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de denari^[b], iar banii să fie daţi săracilor?

⁶ Spunea însă lucrul acesta nu pentru că-i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoţ şi, fiind cel care ţinea punga, fura el ce se punea în ea.

⁷ Isus i-a zis:

– Las-o în pace, pentru că ea l-a păstrat pentru^[c] ziua îngropării Mele! ⁸ Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.

⁹ O mare mulţime dintre iudei a aflat că El este acolo şi a venit nu numai pentru Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morţi.

¹⁰ Însă conducătorii preoţilor au plănuit să-l omoare şi pe Lazăr, ¹¹ pentru că mulţi dintre iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în Isus.

Intrarea triumfală în Ierusalim

¹² În ziua următoare, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, ¹³ a luat ramuri de palmieri şi I-a ieşit în întâmpinare. Ei strigau:

¹⁴ Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, aşa cum este scris:

¹⁶ Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le-au împlinit cu privire la El. ¹⁷ Mulţimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase dintre cei morţi depunea mărturie în continuare. ¹⁸ Mulţimile L-au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. ¹⁹ Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic! Iată că lumea se duce după El!“

Isus vorbeşte despre moartea Sa

²⁰ Erau şi nişte greci^[g] printre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine. ²¹ Aceştia s-au dus la Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat zicând: „Domnule, dorim să-L vedem pe Isus!“ ²² Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip s-au dus şi I-au spus lui Isus.

²³ Isus le-a răspuns: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit. ²⁴ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. ²⁵ Cel ce-şi iubeşte viaţa, o va pierde, dar cel ce-şi urăşte^[h] viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică. ²⁶ Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl îl va onora.

²⁷ Acum, sufletul Meu este tulburat. Şi ce-ar trebui să spun? «Tată, salvează-Mă din ceasul acesta!»? Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta! ²⁸ Tată, proslăveşte-Ţi Numele!“ Atunci a venit din cer un glas care a zis: „L-am proslăvit şi-l voi proslăvi din nou!“ ²⁹ Mulţimea care stătea acolo şi care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „I-a vorbit un înger!“

³⁰ Isus a zis:

– Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi! ³¹ Acum are loc judecata acestei lumi; acum va fi aruncat afară conducătorul acestei lumi. ³² Şi când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toţi.

³³ Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.

³⁴ Mulţimea I-a răspuns:

– Noi am auzit din Lege^[i] că Cristosul rămâne în veac; cum de spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat?! Cine este Acest Fiu al Omului?

³⁵ Isus le-a zis:

– Lumina mai este încă puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi cât timp aveţi Lumina, pentru ca nu cumva să vă cuprindă întunericul! Cel ce umblă în întuneric nu ştie unde se duce. ³⁶ Cât timp aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să deveniţi fii ai Luminii!

După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat şi S-a ascuns de ei.

Iudeii continuă în necredinţa lor

³⁷ Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, ³⁸ ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice:

³⁹ De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

⁴¹ Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.

⁴² Totuşi, chiar şi dintre conducători, mulţi au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta^[k], ca să nu fie daţi afară din sinagogă. ⁴³ Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

⁴⁴ Isus a strigat: „Cel ce crede în Mine, nu crede doar în Mine, ci în Cel Ce M-a trimis pe Mine, ⁴⁵ iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M-a trimis pe Mine! ⁴⁶ Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. ⁴⁷ Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. ⁴⁸ Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă. ⁴⁹ Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M-a trimis, Tatăl Însuşi, Mi-a dat poruncă ce să vorbesc şi ce să spun. ⁵⁰ Şi ştiu că porunca Lui este viaţă veşnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.“