Bible in 90 Days

Împrejurările morţii regelui Saul

10 Filistenii s-au luptat cu Israel, iar israeliţii au fugit dinaintea filistenilor şi au căzut răpuşi pe muntele Ghilboa. ² Filistenii i-au urmărit pe Saul şi pe fiii săi; i-au ucis pe Ionatan, pe Abinadab şi pe Malchi-Şua, fiii lui Saul. ³ Lupta devenise înverşunată în preajma lui Saul; arcaşii l-au ţintit şi l-au rănit. ⁴ Atunci Saul i-a zis celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă tu cu ea, ca nu cumva aceşti necircumcişi să ajungă la mine şi să mă batjocorească!“ Însă cel ce-i ducea armele n-a vrut să facă lucrul acesta pentru că îi era foarte frică. Atunci Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea. ⁵ Când cel ce-i ducea armele a văzut că Saul a murit, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit. ⁶ Astfel a murit Saul împreună cu cei trei fii ai lui şi toată Casa sa. ⁷ Când israeliţii care se aflau în vale au văzut că oştirea a fugit şi că Saul şi fiii săi au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit şi ei. Atunci filistenii au venit şi au locuit în ele.

⁸ Dimineaţa, când filistenii au venit să-i jefuiască pe cei ucişi, l-au găsit pe Saul şi pe fiii săi căzuţi pe muntele Ghilboa. ⁹ L-au prădat pe Saul, i-au luat capul şi armele şi au trimis mesageri pe tot cuprinsul ţării filistenilor, ca să ducă vestea idolilor lor şi poporului. ¹⁰ I-au pus armele în templul zeilor lor, iar ţeasta i-au atârnat-o în templul lui Dagon^[a]. ¹¹ Când au auzit tot ce i-au făcut filistenii lui Saul, ghiladiţii din Iabeş, ¹² toţi războinicii, au luat trupul lui Saul şi trupurile fiilor săi şi le-au adus la Iabeş. Le-au îngropat oasele sub terebintul din Iabeş şi au postit timp de şapte zile. ¹³ Saul a murit din cauza necredincioşiei lui, fiind necredincios faţă de Domnul prin faptul că nu a păzit Cuvântul Domnului; de asemenea, el a întrebat pe cineva care cheamă duhurile morţilor, cerând călăuzire ¹⁴ şi nu L-a căutat pe Domnul; de aceea Domnul l-a omorât. El i-a dat domnia lui David, fiul lui Işai.

Ridicarea lui David ca rege peste Israelul unit

11 Tot Israelul s-a strâns la David, în Hebron, şi i-a zis: „Suntem os din oasele tale şi carne din carnea ta! ² Odinioară, chiar şi atunci când Saul era rege, tu îl conduceai pe Israel în războaie. Domnul, Dumnezeul tău, ţi-a promis de altfel: «Tu vei păstori poporul Meu Israel şi vei fi conducător peste poporul Meu Israel!»“ ³ Toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel^[b] veniseră la rege, în Hebron, astfel că David a încheiat legământ cu ei înaintea Domnului, la Hebron. Apoi ei l-au uns pe David ca rege peste Israel, după Cuvântul Domnului profeţit de Samuel.

⁴ David şi întreg Israelul au înaintat spre Ierusalim (adică Iebus) împotriva iebusiţilor care locuiau acolo. ⁵ Locuitorii din Iebus i-au zis lui David: „Nu vei intra aici!“ David a capturat însă fortăreaţa Sionului, care a devenit Cetatea lui David. ⁶ David zisese: „Oricine îi va învinge primul pe iebusiţi va deveni căpetenie şi conducător.“ Ioab, fiul Ţeruiei, a înaintat primul şi astfel el a devenit căpetenie. ⁷ David s-a stabilit în fortăreaţă şi de aceea a fost numită „Cetatea lui David“. ⁸ El a rezidit cetatea de jur împrejur, dinspre Milo^[c] de jur împrejur, iar Ioab a restaurat restul cetăţii. ⁹ David a devenit tot mai puternic pentru că Domnul Oştirilor^[d] era cu el.

Războinicii din garda regelui David

¹⁰ Iată căpeteniile vitejilor lui David care, devotate domniei sale, împreună cu tot Israelul, l-au făcut rege, după Cuvântul Domnului cu privire la Israel; ¹¹ acesta este numărul vitejilor lui David:

Iaşobeam^[e], fiul lui Hacmoni, era căpetenia celor trei^[f]. El şi-a ridicat suliţa împotriva a trei sute de duşmani pe care i-a ucis într-o singură împrejurare.

¹² Următorul era Elazar, fiul ahohitului Dodo. Şi el a fost unul dintre cei trei viteji care ¹³ se aflau împreună cu David la Pas-Damim, când filistenii se adunaseră acolo pentru război (pe ogor erau holde de orz). Când poporul a fugit dinaintea filistenilor, ¹⁴ ei s-au aşezat în mijlocul ogorului, l-au apărat şi i-au ucis pe filisteni. Domnul i-a izbăvit dându-le o mare biruinţă.

¹⁵ Altădată, cei trei, dintre cele treizeci de căpetenii, au venit la stânca unde se afla David, la peştera Adulam, în timp ce oştirea filistenilor îşi aşezase tabăra în valea Refaim. ¹⁶ David se afla atunci în fortăreaţă^[g], iar garnizoana filistenilor se afla la Betleem. ¹⁷ Lui David i s-a făcut sete şi a întrebat: „Cine îmi va aduce apă din fântâna de lângă poarta Betleemului?“ ¹⁸ Cei trei viteji au răzbit prin tabăra filistenilor, au scos apă din fântâna de lângă poarta Betleemului şi au adus-o cu bine la David. David însă nu a vrut s-o bea, ci a vărsat-o înaintea Domnului, ¹⁹ spunând: „Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Să beau eu sângele bărbaţilor acestora care şi-au pus viaţa în primejdie? Căci ei şi-au pus viaţa în primejdie aducând apa.“ Şi n-a băut din acea apă. Astfel de isprăvi făceau cei trei viteji.

²⁰ Abişai, fratele lui Ioab, era căpetenia celor trei. El şi-a ridicat suliţa împotriva a trei sute de duşmani şi i-a omorât. Şi astfel el şi-a câştigat un renume alături de cei trei. ²¹ Era mai respectat decât cei trei, ajungând chiar căpetenia lor, dar nu s-a ridicat la valoarea celor trei.

²² Benaia, fiul lui Iehoiada, era un viteaz din Kabţeel, care a făcut mari isprăvi. El i-a ucis pe doi dintre cei mai viteji moabiţi^[h], iar într-o zi în care ninsese, a coborât într-o fântână^[i] unde a omorât un leu^[j]. ²³ A mai omorât, de asemenea, şi un egiptean, un bărbat a cărui înălţime era de cinci coţi^[k]. Egipteanul era înarmat cu o suliţă cât sulul unui ţesător; Benaia s-a dus înspre el doar cu un toiag. El a smuls suliţa din mâna egipteanului şi l-a ucis cu propria lui suliţă. ²⁴ Astfel de isprăvi făcea Benaia, fiul lui Iehoiada, devenind la fel de vestit ca cei trei viteji. ²⁵ Era mai respectat decât ceilalţi treizeci, însă nu s-a ridicat la înălţimea celor trei. David l-a numit conducătorul gărzii sale personale.

²⁶ Războinici viteji au mai fost şi:

Susţinătorii lui David în exil

12 Iată-i pe cei care s-au dus la David în Ţiklag, în timp ce acesta se ţinea departe de faţa lui Saul, fiul lui Chiş (ei au fost dintre vitejii care l-au ajutat în război; ² aceştia mânuiau arcul şi puteau să arunce pietre sau să tragă săgeţi cu arcul atât cu mâna dreaptă, cât şi cu mâna stângă; erau beniamiţi dintre rudele lui Saul):

⁸ Dintre gadiţi, s-au alăturat lui David în fortăreaţa^[m] din pustie războinici viteji, luptători aleşi, care mânuiau scutul şi lancea, erau neînfricaţi ca leii şi iuţi precum gazelele pe munţi.

¹⁴ Aceşti gadiţi au fost căpeteniile oştirii: cel mai neînsemnat valora cât o sută de oameni, cel mai renumit – cât o mie. ¹⁵ Aceştia sunt cei ce au trecut Iordanul în prima lună a anului, atunci când acesta se revarsă peste maluri şi i-au izgonit pe toţi cei din vale, înspre răsărit şi înspre apus.

¹⁶ De asemenea, şi dintre urmaşii lui Beniamin şi ai lui Iuda au venit la David la fortăreaţă. ¹⁷ David le-a ieşit în întâmpinare şi i-a îndemnat astfel:

– Dacă veniţi la mine cu gânduri bune, ca să mă ajutaţi, atunci inima mea se va uni cu voi, dar dacă vreţi să mă trădaţi duşmanilor mei, deşi nu sunt vinovat de nici o nelegiuire, Dumnezeul strămoşilor noştri să vadă şi să judece!

¹⁸ Atunci Amasai, căpetenia celor treizeci, a fost îmbrăcat cu Duhul şi a zis:

– Suntem de partea ta, David! Suntem cu tine, fiu al lui Işai! Pace! Pace ţie şi pace celor ce te ajută! Căci Însuşi Dumnezeul tău te-a ajutat!

David i-a primit şi i-a pus căpetenii peste ceată.

¹⁹ Şi dintre manasiţi au trecut de partea lui David, atunci când el i-a însoţit pe filisteni la luptă împotriva lui Saul. Ei^[n] însă nu le-au fost de ajutor filistenilor, fiindcă domnitorii acestora au hotărât să-l trimită înapoi pe David, zicând: „Vom plăti cu capetele noastre dacă va trece de partea lui Saul, stăpânul lui!“ ²⁰ Când David a plecat înspre Ţiklag, au trecut de partea lui manasiţii Adnah, Iozabad, Iediael, Mihail, Iozabad, Elihu şi Ţiletai, toţi fiind căpetenii ale miilor care erau în Manase. ²¹ Ei l-au ajutat împotriva cetei de jefuitori, căci toţi erau războinici viteji şi au ajuns conducători în oştire. ²² În fiecare zi veneau la David oameni ca să-l ajute, până când tabăra lui a ajuns ca tabăra lui Dumnezeu.

²³ Iată numărul căpeteniilor înarmate pentru război, care au venit la David, în Hebron, ca să întoarcă spre el regatul lui Saul, după Cuvântul Domnului:

³⁸ Toţi aceşti războinici, care puteau ajuta oştirea, au venit cu gând de pace la Hebron ca să-l pună pe David rege peste tot Israelul. De asemenea, toţi ceilalţi din Israel s-au unit cu ei ca să-l facă pe David rege. ³⁹ Au stat acolo, împreună cu David, timp de trei zile, mâncând şi bând, căci cei din poporul lor le pregătiseră masa. ⁴⁰ Chiar şi vecinii lor, până în ţinutul lui Isahar, al lui Zabulon şi al lui Neftali, au adus mâncare încărcată pe măgari, pe cămile, pe catâri şi pe vite – provizii de făină, turte de smochine şi de stafide, ulei şi vin, vite şi oi din belşug, căci era bucurie în Israel.

David doreşte să aducă chivotul la Ierusalim

13 David s-a sfătuit cu căpeteniile peste mii şi peste sute, cu toţi conducătorii. ² După aceea David a zis întregii adunări a lui Israel: „Dacă credeţi că este bine şi dacă lucrul acesta vine de la Domnul, Dumnezeul nostru, să ne împărţim şi să dăm de ştire fraţilor noştri care au rămas în toate regiunile lui Israel, chiar şi preoţilor şi leviţilor din cetăţile care au păşuni, ca să se strângă la noi ³ şi să aducem Chivotul Dumnezeului nostru la noi, căci pe vremea lui Saul nu am căutat să aflăm despre el.“ ⁴ Toată adunarea a fost de acord să se facă astfel, căci hotărârea aceasta a părut dreaptă întregului popor. ⁵ David a strâns tot Israelul, de la râul Şihor^[o] din Egipt şi până la Lebo-Hamat^[p], ca să aducă Chivotul lui Dumnezeu din Chiriat-Iearim.

⁶ Apoi David şi întregul Israel au plecat spre Baala (adică Chiriat-Iearim) care aparţine de Iuda, ca să aducă de acolo Chivotul lui Dumnezeu, Chivotul care poartă Numele Domnului, Cel Care şade deasupra heruvimilor. ⁷ Au aşezat Chivotul lui Dumnezeu într-un car nou, după ce l-au luat din casa lui Abinadab, iar Uza şi Ahio conduceau carul. ⁸ David şi întregul Israel sărbătoreau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea, cântând din lire, din harfe, din tamburine, din chimvale şi din trâmbiţe. ⁹ Când au ajuns la aria lui Chidon, Uza şi-a întins mâna să apuce Chivotul, deoarece boii erau să-l răstoarne. ¹⁰ Atunci mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Uza şi l-a lovit pentru că pusese mâna pe Chivot. Uza a murit acolo, înaintea lui Dumnezeu.^[q]

¹¹ David s-a mâniat pentru că Domnul Se dezlănţuise împotriva lui Uza şi a numit acel loc Pereţ-Uza^[r], nume care i-a rămas până în ziua de azi. ¹² În ziua aceea David s-a temut de Dumnezeu şi a zis: „Cum să aduc la mine Chivotul lui Dumnezeu?“ ¹³ Şi David nu a mai adus Chivotul la el, în Cetatea lui David, ci l-a dus în casa lui Obed-Edom, ghititul. ¹⁴ Chivotul lui Dumnezeu a rămas cu familia lui Obed-Edom, în casa lui, timp de trei luni, iar Domnul a binecuvântat familia lui Obed-Edom şi tot ce era al lui.

Primele reacţii internaţionale la întronarea lui David

14 Hiram, regele Tirului, i-a trimis soli lui David, iar aceştia i-au adus lemn de cedru, precum şi zidari şi tâmplari care să-i zidească un palat. ² David a înţeles că Domnul l-a pus drept rege peste Israel şi că i-a întărit foarte mult domnia de dragul poporului Său, Israel.

³ David şi-a mai luat soţii la Ierusalim şi i s-au mai născut astfel mulţi fii şi multe fiice. ⁴ Acestea sunt numele fiilor care i s-au născut la Ierusalim:

⁸ Când au auzit filistenii că David a fost uns ca rege peste întregul Israel, au pornit cu toţii în căutarea lui David. David a aflat însă acest lucru şi le-a ieşit înainte. ⁹ Filistenii veniseră şi invadaseră valea Refaim. ¹⁰ David L-a întrebat pe Dumnezeu:

– Să pornesc împotriva filistenilor? Îi vei da în mâna mea?

Domnul i-a răspuns:

– Du-te, căci îi voi da în mâna ta!

¹¹ S-a dus la Baal-Peraţim şi David i-a învins acolo. David a zis: „Dumnezeu i-a zdrobit pe duşmanii mei, prin mâna mea, precum apele care dau năvală rupând totul în cale.“ De aceea locului aceluia i-au pus numele Baal-Peraţim^[t]. ¹² Filistenii şi-au lăsat zeii acolo şi, la porunca lui David, aceştia au fost arşi.

¹³ Filistenii au venit din nou şi au invadat valea. ¹⁴ David L-a întrebat din nou pe Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a răspuns:

– Să nu-i ataci din faţă, ci înconjoară-i şi atacă-i în dreptul arbuştilor de balsam. ¹⁵ Când vei auzi vuiet de marş în vârful arbuştilor de balsam, să ieşi la luptă, căci atunci Dumnezeu va ieşi înaintea ta ca să zdrobească oştirea filistenilor.

¹⁶ David a făcut aşa cum i-a poruncit Dumnezeu. Ei au lovit oştirea filistenilor de la Ghivon până la Ghezer.

¹⁷ Faima lui David s-a răspândit în toate ţinuturile, iar Domnul l-a făcut de temut pentru toate neamurile.

David aduce chivotul la Ierusalim

15 David şi-a construit case în Cetatea lui David, a pregătit un loc pentru Chivotul lui Dumnezeu şi a întins un cort pentru el. ² Apoi David a zis: „Nimeni să nu poarte Chivotul lui Dumnezeu, în afară de leviţi, căci pe ei i-a ales Domnul ca să ducă Chivotul Domnului şi să-I slujească pe vecie.“ ³ David a strâns tot Israelul la Ierusalim, ca să aducă Chivotul Domnului în locul pe care i-l pregătise. ⁴ David i-a strâns şi pe urmaşii lui Aaron şi pe leviţi:

¹¹ David i-a chemat pe preoţii Ţadok şi Abiatar, pe leviţii Uriel, Asaia, Ioel, Şemaia, Eliel şi Aminadab ¹² şi le-a zis: „Voi sunteţi căpeteniile familiilor leviţilor. Sfinţiţi-vă, voi şi rudele voastre, ca să aduceţi Chivotul Domnului, Dumnezeul lui Israel, în locul pe care i l-am pregătit. ¹³ Prima dată când voi nu aţi fost prezenţi, Domnul a izbucnit în mijlocul nostru, fiindcă nu L-am căutat după rânduială^[v].“ ¹⁴ Preoţii şi leviţii s-au sfinţit ca să aducă Chivotul Domnului, Dumnezeul lui Israel. ¹⁵ Leviţii au purtat Chivotul lui Dumnezeu pe umeri cu ajutorul drugilor, aşa cum a poruncit Moise după Cuvântul Domnului.

¹⁶ David le zisese conducătorilor leviţilor să numească dintre rudele lor cântăreţi la instrumente muzicale – la harfe, la lire şi la chimvale – care să cânte cu putere şi plini de bucurie. ¹⁷ Leviţii i-au numit pe:

¹⁸ Împreună cu ei mai erau rudele lor de rang secundar:

²⁵ Astfel David, cei din sfatul bătrânilor lui Israel şi căpeteniile miilor au plecat să aducă Chivotul Legământului cu Domnul din casa lui Obed-Edom, în mijlocul bucuriei.

²⁶ Pentru că Dumnezeu i-a ajutat pe leviţii care purtau Chivotul Legământului cu Domnul, aceştia au jertfit şapte boi şi şapte berbeci. ²⁷ David era îmbrăcat cu o mantie de in subţire, cum de altfel erau şi toţi leviţii care purtau Chivotul, cântăreţii şi Chenania, conducătorul cântăreţilor. David mai avea pe el şi un efod de in.

²⁸ Tot Israelul a adus Chivotul Legământului cu Domnul în mijlocul strigătelor şi al sunetului de corn, al trâmbiţelor şi al chimvalelor, al cântecelor la harfe şi lire. ²⁹ În timp ce Chivotul Legământului cu Domnul intra în Cetatea lui David, Mihal, fiica lui Saul, se uita pe fereastră. Când l-a văzut pe regele David dansând şi veselindu-se, l-a dispreţuit în inima ei.

16 Au adus Chivotul lui Dumnezeu şi l-au aşezat în mijlocul cortului pe care i l-a întins David. Apoi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi de tot şi jertfe de pace^[ac]. ² După ce a terminat de adus arderile de tot şi jertfele de pace, David a binecuvântat poporul în Numele Domnului ³ şi a împărţit întregului Israel, fiecărui bărbat şi fiecărei femei, câte o pâine rotundă, o bucată de carne şi o turtă cu stafide. ⁴ Înaintea Chivotului i-a pus pe unii dintre leviţii slujitori ca să-L amintească, să-L mărturisească şi să-L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. ⁵ Asaf era căpetenia, Zaharia – al doilea în rang, iar Ieiel, Şemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom şi Ieiel cântau din harfe şi din lire. Asaf era pus să cânte la chimvale, ⁶ iar preoţii Benaia şi Iahaziel sunau continuu din trâmbiţe înaintea Chivotului Legământului cu Domnul.

Psalmul de laudă al lui David

⁷ Aşadar, în ziua aceea David i-a numit, pentru prima dată, pe Asaf şi pe rudele lui ca responsabili să aducă laude Domnului.

Tot poporul a zis „Amin!“ şi L-a lăudat pe Domnul.

³⁷ David i-a lăsat înaintea Chivotului Legământului cu Domnul pe Asaf şi pe rudele lui, ca să slujească întotdeauna înaintea Chivotului, împlinindu-şi datoria zi de zi. ³⁸ L-a lăsat şi pe Obed-Edom împreună cu rudele lui, în număr de şaizeci şi opt. Obed-Edom, fiul lui Iedutun, şi Hosa erau portari. ³⁹ David l-a pus pe preotul Ţadok împreună cu rudele lui, preoţii, înaintea Tabernaculului Domnului de pe înălţimea care era în Ghivon, ⁴⁰ ca să aducă arderi de tot Domnului, pe altarul arderilor de tot, în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, potrivit cu tot ce este scris în Legea Domnului, pe care El a poruncit-o lui Israel. ⁴¹ Împreună cu ei se aflau Heman, Iedutun şi cei rămaşi dintre cei care fuseseră aleşi şi desemnaţi pe nume ca să-L laude pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine pe vecie. ⁴² Heman şi Iedutun aveau cu ei trâmbiţe şi chimvale pentru cântăreţi, precum şi instrumente de cântat în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau portari.

⁴³ După aceea poporul a plecat, fiecare la casa lui, iar David s-a întors să-şi binecuvânteze familia.

Dumnezeu încheie legământ cu David

17 După ce David s-a stabilit în palatul lui, i-a zis profetului Natan:

– Priveşte! Eu locuiesc într-un palat din cedru, în timp ce Chivotul Legământului cu Domnul se află sub nişte pânze.

² – Fă tot ceea ce ai pe inimă, căci Dumnezeu este cu tine! i-a răspuns Natan lui David.

³ În noaptea aceea însă Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Natan şi i-a zis: ⁴ „Du-te şi spune-i robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu tu Îmi vei zidi o Casă de locuit. ⁵ Eu nu am locuit într-o Casă din ziua în care l-am ridicat pe Israel şi până astăzi, ci am călătorit din cort în cort şi dintr-o locuinţă într-alta. ⁶ Pretutindeni pe unde am călătorit împreună cu întregul Israel, oare am cerut vreunuia dintre judecătorii^[aj] lui Israel, cărora le-am poruncit să păstorească poporul Meu, să-Mi zidească o Casă din cedru?’» ⁷ Prin urmare, să-i spui robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘Eu te-am luat de la stână, de la păstoritul oilor, ca să fii conducătorul poporului Meu, Israel. ⁸ Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit dinaintea ta pe toţi duşmanii tăi şi ţi-am făcut un nume ca numele celor mari de pe pământ. ⁹ Am păstrat un loc pentru poporul Meu Israel şi l-am sădit acolo ca să locuiască singur, fără să mai fie tulburat şi fără ca cei nedrepţi să-l mai poată istovi, aşa cum făcuseră mai înainte, ¹⁰ încă din zilele în care rânduisem judecători peste poporul Meu, Israel. Şi ţie ţi-i voi supune pe toţi duşmanii tăi. Acum îţi vestesc că Domnul îţi va zidi o Casă. ¹¹ Când ţi se vor împlini zilele şi vei merge la un loc cu strămoşii tăi, îl voi ridica pe urmaşul^[ak] tău, care va fi dintre fiii tăi, şi-i voi întări domnia. ¹² El Îmi va zidi o Casă, şi Eu îi voi întări tronul pe vecie. ¹³ Eu voi fi Tatăl lui, iar el va fi fiul Meu. Şi nu voi îndepărta îndurarea Mea de la el, aşa cum am îndepărtat-o de la cel ce a fost înaintea ta. ¹⁴ Îl voi aşeza în casa Mea şi în regatul Meu pe vecie, iar tronul lui va fi întărit pe vecie.’»“

¹⁵ Natan l-a înştiinţat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.

¹⁶ Regele David a venit şi s-a aşezat înaintea Domnului, spunând:

Consolidarea şi extinderea regatului lui David

18 După aceea, David i-a învins pe filisteni, i-a supus şi a luat din stăpânirea filistenilor Gatul şi satele dimprejur. ² Apoi i-a învins şi pe moabiţi, iar moabiţii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. ³ David l-a învins şi pe Hadad-Ezer, regele din Ţoba Hamatului^[am], când acesta s-a dus să-şi întărească stăpânirea la râul Eufrat. ⁴ David a capturat de la el o mie de care, şapte mii de călăreţi şi douăzeci de mii de pedestraşi. David a tăiat tendoanele tuturor cailor de la care, cruţând din ei doar atâţia cât pentru o sută de care. ⁵ Arameii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, însă David a omorât douăzeci şi două de mii dintre ei. ⁶ David a pus garnizoane în regatul arameu al Damascului, iar arameii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea. ⁷ David a luat scuturile de aur ale slujitorilor lui Hadad-Ezer şi le-a adus la Ierusalim, ⁸ iar din Tebah^[an] şi din Cun, cetăţile lui Hadad-Ezer, David a luat foarte mult bronz. Cu acesta a făcut Solomon „marea“ de bronz^[ao], stâlpii şi anumite unelte de bronz.

⁹ Când Tou, regele Hamatului, a aflat că David a învins întreaga oştire a lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, ¹⁰ l-a trimis pe fiul său Hadoram, la regele David ca să-l întrebe de sănătate şi să-l laude pentru că s-a luptat cu Hadad-Ezer, cu care şi el era în război, şi pentru că l-a biruit. I-a trimis tot felul de lucruri din aur, din argint şi din bronz. ¹¹ Regele David le-a închinat şi pe acestea Domnului, aşa cum făcuse cu argintul şi cu aurul luat de la toate celelalte popoare: de la Edom, de la Moab, de la amoniţi, de la filisteni şi de la Amalek.

¹² Abişai, fiul Ţeruiei, a ucis optsprezece mii de edomiţi în Valea Sării. ¹³ A pus garnizoane în Edom şi toţii edomiţii au devenit supuşii lui David. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea.

Funcţionarii lui David

Victoria asupra amoniţilor şi arameilor

19 După aceea, Nahaş, regele amoniţilor, a murit, iar în locul lui a domnit fiul său. ² David a zis: „Voi da dovadă de loialitate faţă de Hanun, fiul lui Nahaş, căci şi tatăl său a dat dovadă de loialitate faţă de mine.“ David a trimis soli ca să-l mângâie sufleteşte pe Hanun pentru moartea tatălui său. Când slujitorii lui David au ajuns în ţara amoniţilor, la Hanun, ca să-l mângâie sufleteşte, ³ căpeteniile amonite i-au zis lui Hanun: „Chiar crezi că David doreşte să-l cinstească pe tatăl tău, trimiţându-ţi aceşti oameni ca să te mângâie sufleteşte? Slujitorii lui au venit la tine mai degrabă ca să cerceteze, să iscodească şi să cucerească ţara.“

⁴ Hanun i-a luat pe slujitorii lui David, i-a ras, le-a tăiat hainele pe jumătate, până la brâu, şi le-a dat drumul, ⁵ astfel că ei au plecat. Când David a fost înştiinţat despre ce li s-a întâmplat bărbaţilor acelora, a trimis să le spună bărbaţilor care au fost atât de mult umiliţi: „Rămâneţi în Ierihon până vă va creşte din nou barba şi apoi să vă întoarceţi!” ⁶ Văzând că se făcuseră urâţi lui David, Hanun şi amoniţii au trimis o mie de talanţi^[as] de argint ca să tocmească care şi călăreţi din Aram-Naharayim^[at], din regatul arameu al Maacăi şi din Ţoba. ⁷ Au tocmit astfel treizeci şi două de mii de care şi pe regele din Maaca cu oştirea lui. Aceştia au venit şi şi-au aşezat tabăra la Medeba, iar amoniţii s-au strâns din cetăţile lor, ca să meargă la război.

⁸ Când a auzit David acest lucru, l-a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată oştirea, numai războinici viteji. ⁹ Amoniţii au ieşit din cetate şi şi-au ocupat poziţiile de luptă la intrarea cetăţii, în timp ce regii care au venit să-i ajute s-au aşezat în câmp deschis. ¹⁰ Ioab a văzut că avea de luptat şi în faţă şi în spate. Prin urmare, a ales o parte dintre vitejii lui Israel şi i-a mobilizat împotriva arameilor, ¹¹ iar restul oştirii a pus-o sub comanda fratelui său Abişai, mobilizând-o împotriva amoniţilor. ¹² Ioab i-a zis lui Abişai: „Dacă arameii mă copleşesc, să-mi vii în ajutor, iar dacă amoniţii te copleşesc, te voi ajuta eu. ¹³ Fii tare şi îmbărbătează-te pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru şi facă-se voia Domnului!“ ¹⁴ Când Ioab i-a atacat pe aramei cu oştirea lui, aceştia au fugit dinaintea lor. ¹⁵ Amoniţii, văzând că arameii dau bir cu fugiţii, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai, fratele lui Ioab, şi s-au retras în cetate. Apoi Ioab s-a întors la Ierusalim.

¹⁶ Văzând că au fost învinşi de Israel, arameii au trimis mesageri şi i-au adus pe arameii de dincolo de râu^[au], aceştia avându-l în fruntea lor pe Şofac, conducătorul oştirii lui Hadad-Ezer. ¹⁷ Când a aflat David acest lucru, i-a adunat pe toţi israeliţii, a trecut Iordanul, le-a ieşit înainte şi a ocupat poziţii de luptă împotriva lor. David a ocupat poziţii de luptă împotriva arameilor şi s-au încleştat în luptă. ¹⁸ Arameii au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis arameilor şapte mii de oameni care conduceau carele şi patruzeci de mii de pedestraşi. L-a mai ucis şi pe Şofac, conducătorul oştirii lor. ¹⁹ Văzând că au fost învinşi de Israel, vasalii lui Hadad-Ezer au făcut pace cu David şi i s-au supus. Şi arameii n-au mai îndrăznit să-i ajute pe amoniţi.

Capturarea Rabei şi războiul cu filistenii

20 La începutul anului, pe vremea când regii porneau la război, Ioab şi-a condus luptătorii la război. Ei au pustiit ţara amoniţilor şi au asediat Raba. David însă rămăsese la Ierusalim. Ioab a cucerit Raba şi a distrus-o.

² David a luat de pe capul regelui^[av] lor coroana care cântărea un talant^[aw] de aur şi care era împodobită cu pietre preţioase; ea a fost pusă pe capul lui David. Prada luată din cetate era foarte multă. ³ Pe locuitorii cetăţii i-a scos afară şi i-a pus să muncească cu ferăstraie, cu grape de fier şi cu securi de fier. La fel a făcut David şi cu celelalte cetăţi amonite. Apoi David s-a întors la Ierusalim împreună cu întreaga oştire.

⁴ După aceea a avut loc o bătălie împotriva filistenilor la Ghezer. Cu acest prilej, huşatitul Sibecai l-a ucis pe Sipai, unul dintre urmaşii refaiţilor. Şi filistenii au fost astfel supuşi. ⁵ În timpul unei alte lupte cu filistenii, Elhanan, fiul lui Iair, l-a ucis pe Lahmi, fratele lui Goliat ghititul, care avea o suliţă al cărei mâner era ca sulul unui ţesător. ⁶ S-a mai dat o luptă la Gat. Acolo era un bărbat uriaş care avea câte şase degete la ambele mâini şi la ambele picioare – douăzeci şi patru în total. Şi acesta se trăgea din Rafa. ⁷ El l-a batjocorit pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a ucis. ⁸ Aceştia i s-au născut lui Rafa în Gat; ei au fost ucişi de David şi de slujitorii săi.

Recensământul poporului

21 Satan^[ax] s-a ridicat împotriva lui Israel şi l-a stârnit pe David ca să facă numărătoarea lui Israel. ² David le-a zis lui Ioab şi conducătorilor oştirii:

– Mergeţi şi faceţi numărătoarea lui Israel, de la Beer-Şeba pâna la Dan^[ay], şi aduceţi-mi un răspuns, ca să ştiu la cât se ridică numărul lor.

³ Dar Ioab i-a zis:

– Domnul să înmulţească poporul Său de o sută de ori mai mult! O, rege, stăpânul meu, oare nu suntem toţi slujitorii stăpânului meu? De ce stăpânul meu cere lucrul acesta? De ce să aduci vină asupra lui Israel?

⁴ Însă porunca regelui dată lui Ioab a rămas de neclintit. Prin urmare, Ioab a plecat şi a călătorit prin tot Israelul. Apoi s-a întors la Ierusalim. ⁵ Ioab i-a dat lui David numărul bărbaţilor din popor: în tot Israelul erau un milion o sută de mii de bărbaţi în stare să meargă la război, iar în Iuda – patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să meargă la război. ⁶ Leviţii şi beniamiţii nu au fost număraţi între aceştia, căci porunca regelui a fost dispreţuită de Ioab. ⁷ Porunca aceasta n-a plăcut lui Dumnezeu, astfel că El l-a lovit pe Israel.

⁸ David I-a zis lui Dumnezeu: „Am săvârşit un mare păcat, făcând lucrul acesta.^[az] Însă acum iartă, Te rog, nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat întru totul ca un nebun!“

⁹ Domnul i-a vorbit astfel lui Gad, văzătorul lui David: ¹⁰ „Du-te şi spune-i lui David: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Trei nenorociri îţi pun înainte! Alege una dintre ele şi cu aceea te voi lovi!’»“ ¹¹ Gad a venit la David şi i-a zis:

– Aşa vorbeşte Domnul: «Ce alegi? ¹² Trei ani de foamete, trei luni în timpul cărora să fii spulberat dinaintea duşmanilor tăi şi atins de sabia duşmanilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului şi molima să fie în ţară, iar îngerul^[ba] Domnului să facă prăpăd prin tot teritoriul lui Israel?» Vezi acum ce trebuie să răspund Celui Ce m-a trimis!

¹³ – Sunt într-o mare strâmtorare, i-a răspuns David lui Gad. Mai bine să cad în mâna Domnului, căci mila Lui este nemărginită, decât să cad în mâinile oamenilor.

¹⁴ Domnul a trimis molima în Israel şi au murit şaptezeci de mii de oameni din Israel. ¹⁵ Dumnezeu a trimis îngerul la Ierusalim ca să-l distrugă. Şi în timp ce îl distrugea, Domnul s-a uitat, I-a părut rău pentru acel dezastru şi i-a zis îngerului care distrugea: „Destul! Retrage-ţi mâna!“ Îngerul Domnului se afla lângă aria iebusitului Ornan^[bb]. ¹⁶ David s-a uitat şi l-a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ şi cer şi având în mână sabia scoasă, îndreptată împotriva Ierusalimului. Atunci David şi cei din sfatul bătrânilor, acoperiţi cu saci, au căzut cu faţa la pământ. ¹⁷ Şi David I-a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu să fie numărat poporul? Eu sunt cel care a păcătuit şi a făcut rău! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, Doamne, Dumnezeul meu, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea şi împotriva familiei mele, dar nu lăsa poporul Tău pradă urgiei!“

¹⁸ Îngerul Domnului i-a zis lui Gad să-i ceară lui David să se ducă şi să ridice Domnului un altar pe aria iebusitului Ornan. ¹⁹ David s-a dus şi a făcut după cuvântul pe care Gad l-a rostit în Numele Domnului. ²⁰ În timp ce treiera grâul, Ornan s-a întors şi a văzut îngerul; cei patru fii ai lui, care erau cu el, s-au ascuns. ²¹ Când a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat şi l-a văzut pe David; el a ieşit din arie şi s-a plecat cu faţa la pământ înaintea lui David. ²² David i-a zis lui Ornan:

– Dă-mi locul ariei ca să zidesc aici un altar Domnului – vinde-mi-l la adevărata lui valoare – ca astfel urgia care s-a abătut asupra poporului să înceteze.

²³ – Poţi să-l iei! i-a zis Ornan lui David. Stăpânul meu, regele, să facă ce vrea cu el! Iată, dau şi vitele pentru arderi de tot, iar uneltele de treierat vor ţine loc de lemne; de asemenea, grâul va fi pentru darul de mâncare. Dau tot!

²⁴ Regele David i-a zis lui Ornan:

– Nu aşa! Vreau să-l cumpăr la adevăratul lui preţ, căci nu voi aduce Domnului ce este al tău şi nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic!

²⁵ Astfel, David i-a plătit lui Ornan pentru acel loc şase sute de şecheli^[bc] de aur. ²⁶ David a zidit acolo un altar Domnului şi I-a adus arderi de tot şi jertfe de pace^[bd]. L-a chemat pe Domnul şi El i-a răspuns cu foc din cer pe altarul arderii de tot. ²⁷ Apoi Domnul i-a vorbit îngerului şi acesta şi-a pus sabia în teacă. ²⁸ De atunci, de când David a văzut că Domnul i-a răspuns în aria iebusitului Ornan, a început să aducă jertfe acolo. ²⁹ Tabernaculul Domnului, pe care Moise îl făcuse în pustie, şi altarul arderilor de tot se aflau, în perioada aceea, pe înălţimea de la Ghivon. ³⁰ David nu a mai putut să meargă acolo să-L caute pe Dumnezeu pentru că îl înspăimântase sabia îngerului trimis de Domnul.

22 David a zis atunci: „Aici să fie Casa Domnului Dumnezeu şi aici să fie altarul pentru arderile de tot ale lui Israel.“

Pregătiri pentru construirea Casei Domnului

² Apoi David a poruncit să fie strânşi străinii din ţara lui Israel şi a numit dintre ei cioplitori care să pregătească pietre cioplite pentru zidirea Casei lui Dumnezeu. ³ David a mai pregătit fier din belşug pentru cuiele necesare uşilor de la intrări şi pentru scoabe, precum şi bronz care era atât de mult, încât nu se putea cântări. ⁴ De asemenea, a pregătit şi lemne de cedru, foarte multe la număr, căci sidonienii şi tirienii îi aduseseră lui David lemn de cedru din belşug. ⁵ David zisese: „Solomon, fiul meu, este tânăr şi plăpând, iar Casa care va fi zidită Domnului trebuie să fie măreaţă, renumită şi de o mare splendoare în ochii tuturor neamurilor. Voi face pregătiri pentru zidirea ei.“ Astfel, David a făcut multe pregătiri înainte de moartea sa.

Delegarea lui Solomon pentru construirea Casei Domnului

⁶ Apoi l-a chemat pe fiul său Solomon şi i-a poruncit să zidească o Casă Domnului, Dumnezeul lui Israel. ⁷ David i-a zis lui Solomon: „Fiul meu, aveam de gând să zidesc o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul meu. ⁸ Dar Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: «Tu ai vărsat mult sânge şi ai purtat mari războaie. Nu tu vei zidi o Casă pentru Numele Meu căci ai vărsat mult sânge pe pământ, înaintea Mea. ⁹ Iată însă că ţi se va naşte un fiu care va fi un om al odihnei, iar Eu îi voi da odihnă din partea tuturor duşmanilor săi de jur împrejur. Numele lui va fi Solomon^[be] şi în timpul zilelor lui îi voi da lui Israel pace şi linişte. ¹⁰ El va zidi o Casă Numelui Meu; el Îmi va fi fiu, iar Eu îi voi fi Tată. Voi întări pe vecie tronul domniei lui peste Israel.»

¹¹ Şi acum, fiul meu, Domnul să fie cu tine, ca să reuşeşti să zideşti o Casă Domnului, Dumnezeul tău, aşa cum a vorbit El cu privire la tine. ¹² Domnul să-ţi dea chibzuinţă şi discernământ, ca astfel, atunci când El te va pune să domneşti peste Israel, să păzeşti Legea Domnului, Dumnezeul tău. ¹³ Vei reuşi dacă vei împlini poruncile şi hotărârile pe care Domnul le-a dat lui Moise pentru tot Israelul. Fii tare şi curajos! Să nu te temi şi să nu te înspăimânţi! ¹⁴ Iată că, prin truda mea, am pregătit pentru Casa Domnului o sută de mii de talanţi^[bf] de aur, un milion^[bg] de talanţi de argint, precum şi bronz şi fier care nu se poate cântări căci este foarte mult; am pregătit, de asemenea, lemne şi pietre. La acestea tu trebuie să mai adaugi. ¹⁵ Ai cu tine mulţi lucrători: tăietori şi cioplitori în piatră şi în lemn şi tot felul de meseriaşi iscusiţi. ¹⁶ Aur, argint, bronz şi fier este din belşug, deci începe să lucrezi! Domnul să fie cu tine.“

Delegarea căpeteniilor pentru construirea Casei Domnului

¹⁷ David a poruncit tuturor căpeteniilor lui Israel să-l ajute pe fiul său Solomon. ¹⁸ „Nu este oare Domnul, Dumnezeul vostru, cu voi? Nu v-a dat odihnă de jur împrejur, din moment ce a dat în mâna mea pe locuitorii ţării? Nu este ţara supusă înaintea Domnului şi înaintea poporului Său? ¹⁹ Acum, lăsaţi-vă inima şi sufletul să-L caute pe Domnul, Dumnezeul vostru. Începeţi să zidiţi Lăcaşul Domnului Dumnezeu, ca să poată fi adus Chivotul Legământului cu Domnul şi uneltele cele sfinte ale lui Dumnezeu în Casa zidită pentru Numele Domnului.“

Măsuri de organizare a cultului: împărţirea pe familii şi pe slujbe

23 Când David a ajuns bătrân şi sătul de zile, l-a numit rege peste Israel pe fiul său Solomon. ² El a adunat toate căpeteniile lui Israel, preoţii şi leviţii. ³ Au fost număraţi leviţii de la vârsta de treizeci de ani în sus, numărul total al bărbaţilor fiind de treizeci şi opt de mii. ⁴ David a zis: „Dintre aceştia douăzeci şi patru de mii să supravegheze lucrarea de la Casa Domnului, şase mii să fie dregători şi judecători, ⁵ patru mii – portari, iar alte patru mii să Îl laude pe Domnul cu instrumentele pe care eu le-am făcut ca să-L lăudăm.“

⁶ David i-a împărţit pe cete, potrivit fiilor lui Levi: Gherşon, Chehat şi Merari.

²⁴ Aceştia au fost urmaşii lui Levi, potrivit familiilor lor, căpetenii în familiile lor, care au fost număraţi după numărul numelor lor, cei care aveau să facă lucrarea pentru slujba de la Casa Domnului, de la vârsta de douăzeci de ani în sus; ²⁵ căci David spusese: „Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat odihnă poporului Său şi va locui în Ierusalim pe vecie, ²⁶ iar leviţii nu vor mai avea de purtat Tabernaculul şi toate uneltele lui pentru slujbă.“ ²⁷ Potrivit ultimelor cuvinte ale lui David, acesta a fost numărul leviţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus. ²⁸ Responsabilitatea lor era să-i ajute pe urmaşii lui Aaron la slujba de la Casa Domnului, îngrijindu-se de curţi, de odăi, de curăţirea tuturor lucrurilor sfinte, de împlinirea oricărei lucrări pentru slujba de la Casa lui Dumnezeu, ²⁹ precum şi de pâinea prezentării, de făina pentru darurile de mâncare, de turtele nedospite, de tăvi, de teluri şi de vasele de orice cantitate şi mărime. ³⁰ Ei aveau să se înfăţişeze în fiecare dimineaţă ca să Îi mulţumească şi să Îl laude pe Domnul. Tot aşa trebuiau să facă şi seara, ³¹ precum şi cu prilejul tuturor arderilor de tot aduse Domnului de Sabat, de lună nouă^[bi] şi de sărbători. Ei aveau să slujească continuu înaintea Domnului după un număr stabilit şi conform hotărârilor luate cu privire la ei. ³² Aşadar, ei trebuiau să aibă grijă de Cortul Întâlnirii şi de Locul Sfânt, ajutându-i pe urmaşii lui Aaron, rudele lor, la slujba de la Casa Domnului.