Bible in 90 Days

Ultimele cuvinte ale lui David

23 Acestea sunt cele din urmă cuvinte ale lui David:

Vitejii lui David

⁸ Acestea sunt numele vitejilor lui David: Ioşeb-Başebet^[h], un tahchemonit^[i], era căpetenia celor trei. El şi-a ridicat suliţa împotriva a opt sute de duşmani^[j] pe care i-a ucis într-o singură împrejurare. ⁹ Următorul era Elazar, fiul lui Dodo, urmaşul lui Ahohi. Şi el a fost unul dintre cei trei viteji care, împreună cu David, au ţinut piept filistenilor adunaţi la Pas-Damim^[k] pentru război. Atunci israeliţii băteau în retragere, ¹⁰ însă el a rămas pe loc şi a ucis la filisteni până când i-a obosit mâna şi i-a rămas înţepenită pe sabie. Domnul a dat o mare biruinţă în ziua aceea. Oştirea s-a întors la Elazar numai ca să ia prada. ¹¹ Un alt viteaz a fost Şama, fiul hararitului Aghe. Odată, filistenii se strânseseră la Lehi, unde se afla un ogor plin cu linte. Oştirea fugise dinaintea filistenilor, ¹² însă Şama a stat în mijlocul ogorului şi l-a apărat ucigându-i pe filisteni. Domnul a dat o mare biruinţă. ¹³ Altădată, pe timpul secerişului, cei trei, dintre cele treizeci de căpetenii, au venit la David, la peştera Adulam, în timp ce o trupă de filisteni îşi aşezase tabăra în valea Refaim. ¹⁴ David se afla atunci în fortăreaţă^[l], iar garnizoana filistenilor se afla la Betleem. ¹⁵ Lui David i s-a făcut sete şi a întrebat: „Cine îmi va aduce apă din fântâna de lângă poarta Betleemului?“ ¹⁶ Cei trei viteji au răzbit prin tabăra filistenilor, au scos apă din fântâna de lângă poarta Betleemului şi au adus-o cu bine la David. El însă nu a vrut s-o bea, ci a vărsat-o înaintea Domnului, ¹⁷ spunând: „Departe de mine, Doamne, să fac aşa ceva! Să beau eu sângele bărbaţilor care şi-au pus viaţa în primejdie?“ Şi n-a băut din acea apă. Astfel de isprăvi făceau cei trei viteji. ¹⁸ Abişai, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era căpetenia celor trei^[m]. El şi-a ridicat suliţa împotriva a trei sute de duşmani şi i-a omorât. Şi astfel el şi-a câştigat un renume alături de cei trei. ¹⁹ Era mai respectat decât cei trei, ajungând chiar căpetenia lor, dar nu s-a ridicat la valoarea celor trei. ²⁰ Benaia, fiul lui Iehoiada, era un viteaz din Kabţeel care a făcut mari isprăvi. El a ucis doi dintre cei mai viteji moabiţi^[n], iar într-o zi în care ninsese a coborât într-o fântână^[o], unde a omorât un leu. ²¹ A mai omorât, de asemenea, şi un egiptean uriaş. Egipteanul era înarmat cu o suliţă, în timp ce Benaia s-a dus înspre el doar cu un toiag. El a smuls suliţa din mâna egipteanului şi l-a ucis cu propria lui suliţă. ²² Astfel de isprăvi făcea Benaia, fiul lui Iehoiada, devenind la fel de vestit ca cei trei viteji. ²³ Era mai respectat decât cei treizeci, însă nu s-a ridicat la înălţimea celor trei. David l-a numit conducătorul gărzii sale personale.

²⁴ Dintre cei treizeci făceau parte:

Erau cu toţii în număr de treizeci şi şapte.

David face numărătoarea poporului

24 Domnul^[v] s-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel şi l-a stârnit pe David împotriva lor, spunându-i: „Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda!“

² Regele le-a zis lui Ioab şi conducătorilor oştirii^[w] care erau cu el:

– Mergeţi prin toate seminţiile lui Israel, de la Dan şi până la Beer-Şeba^[x], şi faceţi numărătoarea poporului ca să ştiu la cât se ridică numărul lui!

³ Dar Ioab i-a zis regelui:

– Domnul, Dumnezeul tău, să înmulţească poporul de o sută de ori mai mult şi fie ca stăpânul meu, regele, să vadă cu ochii săi lucrul acesta! Dar de ce doreşte stăpânul meu, regele, să facă acest lucru?

⁴ Însă porunca regelui dată lui Ioab şi conducătorilor oştirii a rămas de neclintit. Prin urmare Ioab şi conducătorii oştirii au plecat de la rege ca să facă numărătoarea lui Israel. ⁵ După ce au trecut Iordanul şi-au aşezat tabăra la Aroer, la sud de cetate, în mijlocul unei vâlcele. După aceea, au traversat teritoriul Gad înspre Iazer. ⁶ Au ajuns în Ghilad şi în teritoriul lui Tahtim-Hodşi, apoi la Dan-Iaan şi prin împrejurimi până înspre Sidon. ⁷ Au ajuns până la cetatea Tir şi în toate cetăţile hiviţilor şi ale canaaniţilor, apoi s-au îndreptat înspre Beer-Şeba, în partea de sud a lui Iuda. ⁸ Au străbătut astfel toată ţara şi, după nouă luni şi douăzeci de zile, s-au întors la Ierusalim. ⁹ Ioab i-a dat regelui numărul bărbaţilor din popor: în Israel erau opt sute de mii de bărbaţi în stare să meargă la război, iar în Iuda – cinci sute de mii.

Pedeapsa Domnului

¹⁰ David s-a simţit mustrat în cugetul lui după ce făcuse numărătoarea poporului. El I-a zis Domnului: „Am săvârşit un mare păcat prin ceea ce am făcut!^[y] Însă acum Doamne, iartă, Te rog, nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat întru totul ca un nebun!“ ¹¹ În dimineaţa următoare, când David s-a trezit, Cuvântul Domnului a venit la profetul Gad, văzătorul lui David, spunându-i: ¹² „Du-te şi spune-i lui David: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Trei nenorociri îţi pun înainte! Alege una dintre ele şi cu aceea te voi lovi!’»“ ¹³ Gad a venit la David şi l-a înştiinţat spunându-i:

– Ce alegi? Şapte^[z] ani de foamete în ţară, trei luni în timpul cărora să fugi dinaintea duşmanilor tăi, şi ei să te urmărească sau trei zile în timpul cărora molima să fie în ţară? Acum gândeşte-te şi vezi ce trebuie să răspund Celui Ce m-a trimis!

¹⁴ – Sunt într-o mare strâmtorare, i-a răspuns David lui Gad. Mai bine să cădem în mâna Domnului, căci mila Lui este nemărginită, decât să cad în mâinile oamenilor!

¹⁵ Domnul a trimis molima în Israel, începând din acea dimineaţă şi până la încheierea timpului hotărât. De la Dan şi până la Beer-Şeba au murit din popor şaptezeci de mii de oameni. ¹⁶ În timp ce îngerul^[aa] avea mâna întinsă spre Ierusalim şi-l distrugea, Domnului I-a părut rău pentru acel dezastru şi i-a zis îngerului care distrugea poporul: „Destul! Retrage-ţi mâna!“ Îngerul Domnului era lângă aria iebusitului Aravna. ¹⁷ Văzându-l pe îngerul care lovea poporul, David I-a zis Domnului: „Iată că eu am păcătuit! Eu am săvârşit nelegiuirea! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea şi împotriva familiei mele!“

David zideşte un altar

¹⁸ Gad a venit la David în acea zi şi i-a zis:

– Du-te şi ridică-I Domnului un altar pe aria iebusitului Aravna!

¹⁹ David s-a dus şi a făcut după cuvântul pe care Domnul îl poruncise prin Gad. ²⁰ Aravna s-a uitat şi l-a văzut pe rege şi pe slujitorii săi, venind înspre el. El a ieşit din arie şi s-a plecat cu faţa la pământ înaintea regelui. ²¹ El l-a întrebat:

– De ce a venit stăpânul meu, regele, la slujitorul său?

– Doresc să-ţi cumpăr aria, i-a răspuns David, pentru a zidi aici un altar Domnului ca astfel urgia care s-a abătut asupra poporului să înceteze.

²² – Stăpânul meu, regele, poate să ia şi să aducă ca jertfă tot ceea ce doreşte, i-a zis Aravna lui David. Aici sunt şi boii pentru arderea de tot, iar uneltele de treierat şi jugul vor ţine loc de lemne. ²³ Toate acestea, o, rege, Aravna i le dă regelui. Apoi a mai zis: Fie ca Domnul, Dumnezeul tău, să te primească!

²⁴ Regele însă i-a zis lui Aravna:

– Nu aşa! Vreau s-o cumpăr de la tine, plătindu-ţi! Nu voi aduce Domnului meu arderi de tot care să nu mă coste nimic!

Astfel, David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de şecheli de argint.^{[ab] 25} Apoi David a zidit acolo un altar Domnului şi I-a adus arderi de tot şi jertfe de pace^[ac]. Domnul a răspuns astfel rugăciunilor făcute pentru ţară, iar urgia care era peste Israel a fost oprită.

Împrejurările întronării lui Solomon

1 Regele David îmbătrânise şi acum era înaintat în vârstă. L-au acoperit cu pături, dar nu se putea încălzi. ² Slujitorii săi i-au zis: „Să se caute pentru stăpânul nostru, regele, o tânără fecioară, care să stea înaintea regelui şi care să-i fie servitoare. Ea să se culce la pieptul tău şi stăpânul nostru, regele, se va încălzi.“ ³ Ei au căutat în tot teritoriul lui Israel o tânără frumoasă şi au găsit-o pe Abişag şunamita, pe care au adus-o la rege. ⁴ Tânăra era foarte frumoasă. Ea i-a devenit regelui servitoare şi s-a îngrijit de el, dar regele n-a cunoscut-o^[ad].

⁵ Adonia, fiul Haghitei, s-a îngâmfat zicând: „Eu voi deveni rege!“ El şi-a pregătit un car, călăreţi^[ae] şi cincizeci de bărbaţi care alergau înaintea lui. ⁶ Tatăl său nu l-a mustrat niciodată, spunând: „De ce ai făcut astfel?“ El s-a născut după Absalom şi era, de asemenea, foarte frumos la chip. ⁷ El a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu preotul Abiatar, iar aceştia l-au sprijinit pe Adonia. ⁸ Dar preotul Ţadok, Benaia, fiul lui Iehoiada, profetul Natan, Şimei, Rei^[af] şi vitejii lui David nu au fost de partea lui Adonia. ⁹ Adonia a tăiat oi, vite şi viţei îngrăşaţi lângă Piatra lui Zohelet, care se află în apropiere de En-Roghel. El i-a invitat pe toţi fraţii săi, fiii regelui, şi pe toţi bărbaţii lui Iuda, slujitorii regelui. ¹⁰ Dar pe profetul Natan, pe Benaia, pe viteji şi pe Solomon, fratele său, nu i-a invitat. ¹¹ Natan i-a spus Batşebei, mama lui Solomon: „N-ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s-a făcut rege? Stăpânul nostru David nu ştie acest lucru! ¹² Prin urmare, dă-mi voie să te sfătuiesc cum să-ţi scapi viaţa, tu şi fiul tău Solomon. ¹³ Du-te, intră la regele David şi spune-i: «Stăpâne, regele meu, oare nu i-ai jurat tu însuţi slujitoarei tale că Solomon, fiul meu, va domni după tine şi că el va urma la tron? Atunci de ce domneşte Adonia?» ¹⁴ În timp ce vei vorbi acolo cu regele, eu însumi voi veni după tine şi voi întări cuvintele tale.“ ¹⁵ Batşeba s-a dus în odaia regelui. Regele era foarte bătrân, iar Abişag şunamita se îngrijea de el. ¹⁶ Batşeba s-a plecat şi s-a închinat înaintea regelui.

– Ce doreşti? a întrebat regele.

¹⁷ – Stăpânul meu, a răspuns ea, tu însuţi ai jurat slujitoarei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, spunând: „Solomon, fiul tău, va domni după mine şi el va şedea pe tronul meu!“ ¹⁸ Totuşi, acum Adonia domneşte, iar stăpânul meu, regele, nu ştie acest lucru. ¹⁹ El a tăiat vite, viţei îngrăşaţi şi oi în mare număr şi i-a invitat pe toţi fiii regelui, pe preotul Abiatar şi pe Ioab, conducătorul oştirii. Dar pe Solomon, slujitorul tău, nu l-a invitat. ²⁰ Acum, o, rege, stăpânul meu, ochii întregului Israel sunt aţintiţi spre tine ca să le spui cine va urma să domnească după stăpânul meu, regele. ²¹ Altfel, se va întâmpla că, atunci când stăpânul meu, regele, se va culca alături de părinţii săi, eu şi fiul meu Solomon vom fi priviţi ca nişte vinovaţi.

²² În timp ce vorbea ea cu regele, a venit şi profetul Natan. ²³ L-au înştiinţat pe rege că a sosit profetul Natan. Acesta a venit înaintea regelui şi s-a plecat cu faţa la pământ înaintea lui. ²⁴ Natan a zis:

– Stăpâne, regele meu, oare ai spus tu că Adonia va domni după tine şi că el va şedea pe tronul tău? ²⁵ Căci el a coborât astăzi, a tăiat vite, viţei îngrăşaţi şi oi în mare număr şi i-a invitat pe toţi fiii regelui, pe conducătorii oştirii şi pe preotul Abiatar. Chiar acum ei mănâncă şi beau înaintea lui şi strigă: „Trăiască regele Adonia!“ ²⁶ Cu toate acestea, pe mine, slujitorul tău, pe preotul Ţadok, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe Solomon, slujitorul tău, nu ne-a invitat. ²⁷ Oare din porunca stăpânului meu, regele, s-a înfăptuit acest lucru? Să nu-i fi adus la cunoştinţă slujitorului tău cine va sta pe tronul stăpânului meu, regele, după el?

²⁸ Regele David a zis:

– Chemaţi-o pe Batşeba!

Ea a intrat şi s-a înfăţişat înaintea regelui. ²⁹ Regele a jurat zicând:

– Viu este Domnul Care m-a izbăvit din fiecare necaz ³⁰ că voi face astăzi aşa cum ţi-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, spunând: „Solomon, fiul tău, va domni după mine; el va şedea pe tron în locul meu.“

³¹ Batşeba s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea regelui. Apoi a zis:

– Trăiască veşnic stăpânul meu, regele David!

³² Apoi regele David a zis : „Chemaţi-i pe preotul Ţadok, pe profetul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada!“ Ei au venit înaintea regelui, ³³ iar el le-a poruncit:

– Luaţi-i cu voi pe slujitorii stăpânului vostru, puneţi-l pe fiul meu Solomon să călărească pe catârul meu şi duceţi-l la Ghihon. ³⁴ Preotul Ţadok şi profetul Natan să-l ungă acolo ca rege peste Israel. Să sunaţi din trâmbiţă şi să strigaţi: „Trăiască regele Solomon!“ ³⁵ Apoi mergeţi după el. El să vină şi să se urce pe tronul meu, căci el va domni în locul meu, întrucât cu privire la el am poruncit să fie conducător peste Israel şi peste Iuda.

³⁶ Benaia, fiul lui Iehoiada, i-a răspuns regelui astfel:

– Amin! Aşa să hotărască Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, regele. ³⁷ După cum Domnul a fost cu stăpânul meu, regele, tot aşa să fie şi cu Solomon şi să-i înalţe tronul mai presus decât tronul stăpânului meu, regele David.

³⁸ Preotul Ţadok, profetul Natan, Benaia, fiul lui Iehoiada, cheretiţii şi peletiţii^[ag] au coborât, l-au pus pe Solomon să călărească pe catârul regelui David şi l-au adus la Ghihon. ³⁹ Preotul Ţadok a luat cornul cu untdelemn din Cort şi l-a uns pe Solomon. Apoi au sunat din trâmbiţă şi tot poporul a strigat: „Trăiască regele Solomon!“ ⁴⁰ Tot poporul s-a dus după el, cântând din fluiere şi bucurându-se nespus de mult, încât se cutremura pământul de strigătul lor.

⁴¹ Adonia împreună cu toţi oaspeţii care erau cu el au auzit strigătul şi s-au oprit din mâncat. Ioab a auzit sunetul trâmbiţei şi a întrebat: „De ce se aude această zarvă în cetate?“ ⁴² În timp ce el vorbea, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Adonia i-a zis:

– Vino, căci tu eşti un om vrednic şi aduci veşti bune!

⁴³ – Nicidecum, i-a răspuns Ionatan. Stăpânul nostru, regele David, l-a numit rege pe Solomon. ⁴⁴ Regele i-a trimis cu el pe preotul Ţadok, pe profetul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe cheretiţi şi pe peletiţi, iar ei l-au pus să călărească pe catârul regelui. ⁴⁵ Preotul Ţadok şi profetul Natan l-au uns rege la Ghihon şi au plecat de acolo bucuroşi, iar cetatea freamătă. Aceasta era zarva pe care aţi auzit-o. ⁴⁶ De asemenea, Solomon s-a aşezat pe tronul regal. ⁴⁷ Iar slujitorii regelui au venit să-l binecuvânteze pe stăpânul nostru, regele David, zicând: „Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai vestit decât numele tău şi să-i înalţe tronul mai presus decât tronul tău.“ Apoi regele s-a închinat în patul său. ⁴⁸ Regele a mai zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care mi-a dat astăzi un urmaş care să şadă pe tronul meu şi pe care să-l văd cu ochii mei!“

⁴⁹ Toţi oaspeţii care erau cu Adonia au început să tremure, s-au ridicat şi fiecare a luat-o care încotro. ⁵⁰ Adonia s-a temut de Solomon; s-a sculat, s-a dus la Cort şi s-a prins de coarnele altarului. ⁵¹ Lui Solomon i s-a spus că Adonia se teme de el şi că acesta s-a apucat de coarnele altarului, zicând: „Să-mi jure regele Solomon astăzi că nu-l va omorî pe slujitorul său cu sabia!“ ⁵² Solomon a răspuns: „Dacă este un om vrednic, nici un fir de păr nu-i va cădea la pământ, dar, dacă se va găsi răutate în el, va muri!“ ⁵³ Regele Solomon şi-a trimis oamenii ca să-l coboare de la altar, iar el a venit şi s-a închinat înaintea regelui Solomon. Solomon i-a zis: „Du-te acasă!“

Testamentul politic al lui David

2 Când se apropia vremea să moară, David i-a poruncit fiului său Solomon astfel: ² „Eu merg pe calea pe care merge toată lumea. Întăreşte-te şi fii om. ³ Păzeşte învăţăturile Domnului, Dumnezeul tău, umblând în căile Lui şi respectând legile, poruncile, hotărârile şi mărturiile Lui, după cum este scris în Legea lui Moise, ca să propăşeşti în tot ceea ce vei face şi oriunde vei merge ⁴ şi pentru ca Domnul să-Şi ţină promisiunea pe care mi-a făcut-o când a zis: «Dacă fiii tăi vor veghea asupra căii lor, umblând cu credincioşie înaintea Mea, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş la tronul lui Israel.»

⁵ Tu ştii ceea ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, ce le-a făcut celor doi conducători ai oştirilor lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omorât! A vărsat sânge de război în timp de pace şi a pus astfel sângele de război pe teaca de la brâu şi pe sandalele lui din picioare. ⁶ Fă-i după înţelepciunea ta, dar nu-i coborî în pace perii albi în Locuinţa Morţilor^[ah].

⁷ Arată-le însă bunătate fiilor lui Barzilai ghiladitul. Ei să fie printre cei care mănâncă la masa ta, căci mi-au fost alături atunci când fugeam de fratele tău Absalom.

⁸ Îl ai cu tine pe Şimei, fiul lui Ghera, beniamitul din Bahurim. El a rostit blesteme aspre împotriva mea în ziua în care mergeam la Mahanayim, dar, când mi-a ieşit în întâmpinare la Iordan, i-am jurat pe Domnul că nu-l voi omorî cu sabia. ⁹ Tu însă să nu-l laşi nepedepsit, căci eşti un om înţelept şi vei şti ce să-i faci. Cu sânge să-i cobori perii albi în Locuinţa Morţilor!“

¹⁰ Apoi David s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Cetatea lui David. ¹¹ El domnise peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit şapte ani, iar la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani. ¹² Astfel, Solomon i-a urmat la tron tatălui său, David, şi domnia lui s-a întărit foarte mult.

Consolidarea autorităţii politice a lui Solomon

¹³ Adonia, fiul Haghitei, a venit la Batşeba, mama lui Solomon. Ea l-a întrebat:

– Vii cu pace?

– Cu pace! a răspuns el.

¹⁴ Apoi a adăugat:

– Am ceva să-ţi spun.

– Spune, i-a zis ea.

¹⁵ – Ştii că domnia era a mea, i-a spus el, şi că tot Israelul se aşteptase ca eu să domnesc. Dar domnia i-a revenit fratelui meu, căci Domnul i-a dat-o. ¹⁶ Acum, am să-ţi fac o rugăminte. Nu mă refuza!

– Spune, i-a zis ea.

¹⁷ – Te rog, cere-i regelui Solomon ca Abişag şunamita să-mi fie dată de soţie, a zis el, fiindcă nu te va refuza.

¹⁸ – Bine, a răspuns Batşeba, am să mijlocesc la rege pentru tine.

¹⁹ Batşeba s-a dus la regele Solomon ca să vorbească pentru Adonia. Regele s-a ridicat s-o întâmpine, s-a plecat înaintea ei şi apoi s-a aşezat pe tron. El a poruncit să se aducă un tron şi pentru mama lui, iar ea s-a aşezat la dreapta lui. ²⁰ Apoi ea a zis:

– Am să-ţi fac o mică rugăminte. Nu mă refuza!

– Spune, mamă, căci nu te voi refuza, i-a răspuns regele.

²¹ – Abişag şunamita să-i fie dată de soţie fratelui tău Adonia, i-a cerut ea.

²² Regele Solomon i-a răspuns mamei sale:

– De ce o ceri doar pe Abişag din Şunem pentru Adonia? Cere şi domnia pentru el^[ai], căci este fratele meu mai mare; cere-o pentru el, pentru preotul Abiatar şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei!

²³ Atunci regele Solomon a jurat pe Domnul, zicând: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea^[aj], dacă cuvintele acestea nu-l vor costa viaţa pe Adonia. ²⁴ Viu este Domnul Care m-a întărit şi m-a aşezat pe tronul tatălui meu, David, şi Care mi-a făcut o Casă după cum a promis, că Adonia va muri astăzi!“ ²⁵ Regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, să-l omoare pe Adonia; şi astfel Adonia a murit.

²⁶ După aceea, regele i-a zis preotului Abiatar: „Du-te la proprietăţile tale de la Anatot, căci meriţi să mori, dar nu te voi omorî astăzi, pentru că ai purtat Chivotul Domnului, Stăpânul, înaintea tatălui meu, David, şi pentru că ai luat parte la tot ce a suferit tatăl meu.“ ²⁷ Astfel, Solomon l-a îndepărtat pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, împlinind cuvântul pe care Domnul îl rostise la Şilo despre Casa lui Eli. ²⁸ Când a primit vestea, Ioab, care trecuse de partea lui Adonia, deşi nu trecuse de partea lui Absalom, a fugit la Cortul Domnului şi s-a prins de coarnele altarului. ²⁹ Regelui Solomon i s-a spus că Ioab a fugit la Cortul Domnului şi că era la altar. Atunci Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, poruncindu-i: „Du-te şi omoară-l!“ ³⁰ Benaia s-a dus la Cortul Domnului şi i-a zis lui Ioab:

– Regele a poruncit să ieşi afară!

– Nu! a răspuns el. Vreau să mor aici!

Benaia s-a întors la rege şi i-a spus cuvintele lui Ioab. ³¹ Regele i-a poruncit: „Fă-i după cum a cerut. Omoară-l, îngroapă-l şi îndepărtează astfel de peste mine şi de peste familia tatălui meu sângele nevinovat, pe care l-a vărsat Ioab. ³² Domnul îl va pedepsi pentru sângele vărsat, pentru că i-a lovit pe cei doi bărbaţi care erau mai drepţi şi mai buni decât el şi i-a omorât cu sabia pe Abner, fiul lui Ner, conducătorul oştirii lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, conducătorul oştirii lui Iuda, fără ca tatăl meu, David, să ştie acest lucru. ³³ Sângele lor să cadă asupra capului lui Ioab şi a urmaşilor lui pentru totdeauna, dar asupra lui David, a seminţei^[ak] lui, a Casei lui şi a tronului său să fie pace de la Domnul pe vecie.“ ³⁴ Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a dus, l-a lovit pe Ioab şi l-a omorât. Acesta a fost îngropat apoi în proprietatea^[al] lui din pustie. ³⁵ Regele l-a numit pe Benaia, fiul lui Iehoiada, conducător al oştirii în locul lui Ioab, iar pe preotul Ţadok l-a pus în locul lui Abiatar.

³⁶ Apoi regele l-a chemat pe Şimei şi i-a zis:

– Zideşte-ţi o casă în Ierusalim şi locuieşte acolo, dar să nu pleci în altă parte. ³⁷ Fii sigur că, în ziua în care vei pleca şi vei trece uedul^[am] Chidron, vei muri. Atunci sângele tău va cădea asupra capului tău!

³⁸ – Bine, i-a răspuns Şimei, slujitorul tău va face aşa cum a zis stăpânul meu, regele!

³⁹ Trei ani mai târziu însă doi dintre slujitorii lui Şimei au fugit la Achiş, fiul lui Maaca, regele Gatului. Lui Şimei i s-a spus: „Iată că slujitorii tăi sunt la Gat!“ ⁴⁰ Atunci Şimei şi-a înşeuat măgarul şi s-a dus la Achiş, la Gat, ca să-şi caute slujitorii. Şimei a plecat şi şi-a adus slujitorii înapoi de la Gat. ⁴¹ Solomon a aflat că Şimei a plecat din Ierusalim la Gat şi că s-a întors. ⁴² Atunci regele l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi nu te-am avertizat că vei muri negreşit în ziua în care vei ieşi din Ierusalim ca să pleci în altă parte? Şi nu mi-ai răspuns tu: «Bine! Voi asculta!» ⁴³ De ce nu ţi-ai ţinut jurământul făcut Domnului şi nu ai ascultat porunca pe care ţi-am dat-o?“ ⁴⁴ Regele i-a mai zis lui Şimei: „Tu ştii în inima ta tot răul pe care i l-ai făcut tatălui meu, David. Acum Domnul a întors răutatea ta asupra capului tău! ⁴⁵ Dar regele Solomon va fi binecuvântat, iar tronul lui David va fi păzit înaintea Domnului pe vecie.“ ⁴⁶ Şi regele i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, să-l omoare; el a ieşit, l-a lovit pe Şimei şi l-a omorât. Şi astfel domnia s-a întărit în mâinile lui Solomon.

3 Solomon s-a înrudit cu Faraon, monarhul Egiptului. El a luat-o de soţie pe fiica acestuia şi a adus-o în Cetatea lui David până când a terminat de zidit palatul, Casa Domnului şi zidul din jurul Ierusalimului.

Vedenia de la Ghivon: Solomon primeşte înţelepciune

² Poporul încă mai aducea jertfe pe înălţimi, căci încă nu fusese zidită o Casă pentru Numele Domnului. ³ Solomon Îl iubea pe Domnul, împlinind hotărârile tatălui său, David, însă aducea jertfe şi ardea tămâie pe înălţimi. ⁴ Regele s-a dus la Ghivon ca să aducă jertfe, pentru că acolo se afla cea mai însemnată înălţime. El a adus pe altarul de acolo o mie de arderi de tot. ⁵ La Ghivon, Domnul i S-a arătat lui Solomon noaptea într-un vis şi Dumnezeu i-a zis:

– Cere-Mi orice vrei să-ţi dau!

⁶ – Tu ai arătat o mare îndurare^[an] faţă de robul Tău David, tatăl meu, a răspuns Solomon, căci a umblat înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă. Tu ai arătat această mare îndurare faţă de el şi i-ai dat un fiu care stă astăzi pe tronul său. ⁷ Doamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai numit rege pe slujitorul Tău în locul tatălui meu, David. Însă eu sunt tânăr şi nu ştiu să-mi îndeplinesc bine îndatoririle. ⁸ Slujitorul Tău se află în mijlocul poporului pe care l-ai ales, un popor atât de numeros, încât nu poate fi socotit sau numărat. ⁹ Dă-i slujitorului Tău o minte cu discernământ ca să pot judeca^[ao] poporul Tău şi să pot deosebi între bine şi rău, căci cine este în stare să judece acest popor numeros al Tău?

¹⁰ Domnului I-a plăcut cererea lui Solomon. ¹¹ Şi Dumnezeu i-a zis:

– Pentru că ai cerut acest lucru şi nu ai cerut pentru tine nici viaţa lungă, nici bogăţii şi nici moartea duşmanilor tăi, ci ai cerut înţelepciune pentru a face dreptate, ¹² voi face după cum ai cerut. Îţi voi da o minte înţeleaptă şi pricepută cum nu a avut nimeni înaintea ta şi nici nu se va mai ridica după tine nimeni asemenea ţie. ¹³ Mai mult, îţi voi da şi ceea ce nu ai cerut, bogăţii şi faimă, aşa încât nu va fi nici un alt rege ca tine în tot timpul vieţii tale. ¹⁴ Şi, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, aşa cum a făcut tatăl tău, David, îţi voi lungi zilele.

¹⁵ Solomon s-a trezit şi şi-a dat seama că a fost un vis. El s-a întors la Ierusalim, s-a înfăţişat înaintea Chivotului Legământului cu Domnul şi a adus arderi de tot şi jertfe de pace^[ap]. Apoi a dat un ospăţ pentru toţi slujitorii săi.

Înţelepciunea lui Solomon

¹⁶ Atunci au venit înaintea regelui două prostituate. ¹⁷ Cea dintâi a zis:

– Stăpânul meu, eu locuiesc împreună cu această femeie în aceeaşi casă. Eu am născut un copil, în timp ce eram cu ea în casă, ¹⁸ iar după trei zile de la naşterea fiului meu, a născut şi această femeie. Eram doar noi singure; nu mai era nici un alt străin în casă, ci doar noi două. ¹⁹ În timpul nopţii, fiul ei a murit pentru că se culcase peste el. ²⁰ Ea s-a sculat pe la miezul nopţii, mi-a luat fiul de lângă mine, în timp ce dormeam şi l-a aşezat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a aşezat la sânul meu. ²¹ M-am sculat dimineaţa ca să-mi alăptez fiul, dar el era mort. Când m-am uitat la el cu băgare de seamă la lumina zilei, am văzut că nu era fiul pe care-l născusem.

²² – Ba nu! a zis cealaltă femeie. Fiul meu este cel viu, iar cel mort este al tău!

Dar cea dintâi a răspuns:

– Nu, nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!

Aşa se certau ele înaintea regelui. ²³ Atunci regele a zis:

– Una zice: „Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!“, iar cealaltă zice: „Ba nu, ci fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!“

²⁴ Apoi regele a poruncit: „Aduceţi-mi o sabie!“ Şi i-au adus o sabie. ²⁵ Iar el a zis: „Tăiaţi copilul cel viu în două şi daţi-i o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte!“

²⁶ Atunci femeia al cărei fiu era viu s-a umplut de durere pentru fiul ei şi a zis:

– Te rog, stăpânul meu, dă-i ei copilul, dar nu-l omorî!

Cealaltă însă zicea:

– Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiaţi-l în două!

²⁷ Regele a răspuns:

– Daţi-i copilul cel viu primei femei şi nu-l omorâţi! Ea este mama lui.

²⁸ Când a auzit verdictul dat de rege, tot Israelul s-a temut de el, pentru că şi-a dat seama că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, ca să facă dreptate.

Funcţionarii şi administratorii lui Solomon

4 Aşadar, regele Solomon domnea peste tot Israelul. ² Aceştia erau dregătorii pe care-i avea în slujba lui:

⁷ Solomon avea în tot Israelul doisprezece administratori de ţinuturi, care se îngrijeau de hrana regelui şi a familiei sale, fiecare timp de o lună pe an. ⁸ Acestea sunt numele lor:

Bogăţia şi înţelepciunea lui Solomon

²⁰ Oamenii din Iuda şi din Israel erau foarte numeroşi, ca nisipul de pe ţărmul mării. Ei mâncau, beau şi se înveseleau. ²¹ Solomon mai domnea şi peste toate regatele de la râu^[ar], până în ţara filistenilor şi până la hotarul Egiptului; acestea îi plăteau tribut şi i-au fost supuse lui Solomon toată viaţa lui. ²² Hrana de fiecare zi a lui Solomon era următoarea: treizeci de cori^[as] de făină fină şi şaizeci de cori^[at] de făină integrală, ²³ zece boi îngrăşaţi în grajd, douăzeci de boi îngrăşaţi la păşune şi o sută de oi, în afară de cerbi, gazele, căpriori şi păsări îngrăşate. ²⁴ El stăpânea peste toată regiunea de dincoace de râu, de la Tifsah până la Gaza, peste toţi regii de dincoace de râu şi avea pace din toate părţile. ²⁵ Iuda şi Israel, de la Dan până la Beer-Şeba^[au], au locuit în siguranţă, fiecare sub via şi sub smochinul lui, în tot timpul domniei lui Solomon. ²⁶ Solomon avea patru mii^[av] de iesle pentru caii de la carele sale şi douăsprezece mii de cai^[aw]. ²⁷ Administratorii ţinuturilor se îngrijeau, fiecare în luna lui, de hrana regelui şi a tuturor celor ce veneau la masa regelui Solomon, urmărind ca nimic să nu lipsească. ²⁸ Ei aduceau şi orz şi paie pentru cai şi pentru armăsari, fiecare potrivit sarcinii care i se ceruse. ²⁹ Dumnezeu i-a dat lui Solomon înţelepciune, o foarte mare pricepere şi o înţelegere nemăsurată, ca nisipul de pe ţărmul mării. ³⁰ Înţelepciunea lui Solomon era mai mare decât înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi decât toată înţelepciunea Egiptului. ³¹ El era mai înţelept decât oricare alt om, mai înţelept decât ezrahitul Etan, decât Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol. Faima lui s-a răspândit printre toate neamurile din jur. ³² El a alcătuit trei mii de proverbe şi a compus o mie cinci cântări. ³³ A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe ziduri, despre animale, despre păsări, despre reptile şi despre peşti. ³⁴ Oameni din toate neamurile, trimişi de toţi regii pământului, care auziseră despre înţelepciunea lui Solomon, veneau ca să asculte înţelepciunea sa.

Pregătirile pentru construirea Casei Domnului

5 Hiram, regele Tirului, şi-a trimis slujitorii la Solomon, întrucât auzise că a fost uns ca rege în locul tatălui său, iar el îl iubise pe David^[ax] toată viaţa lui. ² Apoi Solomon i-a trimis un mesaj lui Hiram, spunându-i:

⁷ Când Hiram a auzit cuvintele lui Solomon, s-a bucurat foarte mult şi a zis: „Binecuvântat să fie astăzi Domnul pentru că i-a dat lui David un fiu înţelept, care să domnească peste acest popor numeros!“ ⁸ Hiram i-a trimis vorbă lui Solomon, spunându-i: „Am primit mesajul pe care mi l-ai trimis. Voi face tot ceea ce doreşti cu lemnele de cedru şi de chiparos. ⁹ Slujitorii mei le vor aduce din Liban la mare şi le voi trimite pe plute, pe mare, până la locul pe care mi-l vei arăta. Le voi descărca acolo, iar tu le vei putea duce mai departe. Cer în schimb să trimiţi hrană familiei mele.“

¹⁰ Astfel, Hiram i-a dat lui Solomon câte lemne de cedru şi de chiparos a dorit el, ¹¹ iar Solomon i-a dat lui Hiram douăzeci de mii de cori^[ay] de grâu ca hrană pentru familia lui şi douăzeci de mii^[az] de cori de ulei din măsline presate. Atât îi dădea Solomon lui Hiram în fiecare an. ¹² Domnul îi dăduse înţelepciune lui Solomon, aşa cum promisese. Între Hiram şi Solomon a fost pace, iar ei au încheiat împreună un legământ.

¹³ Regele Solomon a luat din tot Israelul treizeci de mii de oameni de corvoadă. ¹⁴ I-a trimis în Liban cu schimbul, câte zece mii pe lună: o lună erau în Liban, două luni erau acasă. Adoniram era mai mare peste oamenii de corvoadă. ¹⁵ Solomon mai avea şaptezeci de mii de cărăuşi şi optzeci de mii de cioplitori în regiunea muntoasă, ¹⁶ pe lângă trei mii trei sute^[ba] de conducători ai lui Solomon care supravegheau lucrarea şi poporul care muncea. ¹⁷ După porunca regelui, ei au adus pietre mari şi costisitoare, pietre cioplite pentru temelia Casei. ¹⁸ Constructorii lui Solomon, cei ai lui Hiram şi oamenii din Ghebal^[bb] au cioplit şi au pregătit lemnele şi pietrele pentru zidirea Casei.

Solomon construieşte Casa Domnului

6 Regele Solomon a început zidirea Casei Domnului în al patrulea an al domniei lui peste Israel, în luna a doua, adică luna Ziv^[bc], după patru sute optzeci^[bd] de ani de la ieşirea israeliţilor din ţara Egiptului. ² Casa pe care regele Solomon a zidit-o pentru Domnul avea şaizeci de coţi lungime, douăzeci de coţi lăţime şi treizeci de coţi înălţime^[be]. ³ Porticul din faţa odăii principale^[bf] a Casei se întindea pe toată lăţimea Casei, adică pe douăzeci de coţi^[bg], iar începând din faţa Casei, avea o lungime de zece coţi^[bh]. ⁴ Solomon a făcut Casei ferestre cu deschidere îngustă. ⁵ De jur împrejurul zidului Casei, atât al odăii principale, cât şi al sanctuarului interior^[bi], el a zidit mai multe rânduri de odăi. ⁶ Rândul de jos era lat de cinci coţi^[bj], cel de la mijloc – de şase coţi^[bk], iar al treilea – de şapte coţi^[bl], pentru că în partea exterioară, de jur împrejurul Casei, a făcut nişte borduri, astfel încât grinzile care sprijineau odăile să nu fie fixate în zidurile Casei.

⁷ La zidirea Casei s-au folosit pietre cioplite la carieră, aşa încât nici ciocan, nici topor, nici o altă unealtă de fier nu s-a auzit în Casă în timpul zidirii. ⁸ Intrarea în odăile de jos^[bm] era prin partea dreaptă a Casei, iar o scară urca până la nivelul din mijloc şi de acolo până la nivelul al treilea. ⁹ După ce a terminat de zidit Casa, a acoperit-o cu grinzi şi cu scânduri de cedru. ¹⁰ Fiecare dintre rândurile de odăi zidite de jur împrejurul Casei era de cinci coţi înălţime^[bn]; ele erau legate de Casă prin căpriori de cedru.

¹¹ După aceea, cuvântul Domnului a venit la Solomon şi i-a zis: ¹² „În ce priveşte această Casă pe care o zideşti, dacă vei umbla în legile Mele, dacă vei împlini hotărârile Mele şi vei păzi toate poruncile Mele, atunci voi împlini prin tine promisiunea pe care am făcut-o tatălui tău, David. ¹³ Voi locui în mijlocul israeliţilor şi nu-l voi părăsi pe poporul Meu, Israel.“

¹⁴ Astfel, Solomon a zidit Casa şi a terminat-o. ¹⁵ El a acoperit zidurile din partea interioară a Casei cu cedru, de la pardoseală până la tavan, iar pardoseala a acoperit-o cu scânduri de chiparos. ¹⁶ A acoperit cu scânduri de cedru o suprafaţă de douăzeci de coţi^[bo] în partea din spate a Casei, de la pardoseală până la tavan, făcând un sanctuar interior, numit „Locul Preasfânt“. ¹⁷ Odaia principală din faţă, aflată în interiorul Casei, era de patruzeci de coţi^[bp]. ¹⁸ Pe lemnul de cedru din interiorul Casei erau sculptate tărtăcuţe şi flori cu petale deschise. Totul era acoperit cu cedru, astfel încât nu se vedea nici o piatră.

¹⁹ El a pregătit sanctuarul interior înăuntrul Casei, ca să aşeze acolo Chivotul Legământului cu Domnul. ²⁰ Sanctuarul interior avea douăzeci de coţi lungime, douăzeci de coţi lăţime şi douăzeci de coţi înălţime^[bq]. El l-a placat cu aur curat. De asemenea, a poleit cu aur altarul din lemn de cedru. ²¹ Solomon a placat partea dinăuntru a Casei cu aur curat şi a întins lănţişoare de aur înaintea sanctuarului interior, pe care l-a placat, de asemenea, cu aur curat. ²² Astfel, el a placat toată Casa cu aur curat, iar altarul care se afla în sanctuarul interior l-a poleit cu aur. ²³ În sanctuarul interior a aşezat doi heruvimi făcuţi din lemn de măslin, înalţi de zece coţi^[br]. ²⁴ Lungimea fiecăreia dintre aripile primului heruvim era de cinci coţi, aşa încât de la capătul uneia până la capătul celeilalte era o lungime de zece coţi. ²⁵ Al doilea heruvim avea o lungime de zece coţi; măsura şi forma erau aceleaşi pentru ambii heruvimi. ²⁶ Înălţimea fiecăruia dintre cei doi heruvimi era de zece coţi. ²⁷ Solomon a aşezat heruvimii în mijlocul sanctuarului interior, cu aripile întinse. Aripa unuia atingea un zid, aripa celui de-al doilea atingea celălalt zid, iar celelalte aripi ale lor se atingeau una de alta la mijlocul odăii. ²⁸ El a poleit cu aur cei doi heruvimi. ²⁹ Pe toate zidurile Casei, de jur împrejur, atât în sanctuarul interior, cât şi în odaia principală, a sculptat heruvimi, palmieri şi flori cu petale deschise. ³⁰ De asemenea, el a placat cu aur şi pardoseala celor două odăi, din interiorul şi din faţa Casei. ³¹ Pentru intrarea în sanctuarul interior a făcut uşi din lemn de măslin, cu uşorii în cinci muchii. ³² Pe cele două uşi din lemn de măslin a sculptat heruvimi, palmieri şi flori cu petale deschise, pe care le-a poleit cu aur. A poleit cu aur şi heruvimii şi palmierii. ³³ Aşa a făcut şi pentru intrarea în odaia principală: a făcut uşori din lemn de măslin, în patru muchii, ³⁴ precum şi două uşi din lemn de chiparos; fiecare uşă avea două canaturi şi se putea întoarce pe ţâţânii ei. ³⁵ A gravat pe ele heruvimi, palmieri şi flori cu petale deschise şi le-a poleit cu aur.

³⁶ Apoi a făcut zidul curţii interioare din trei rânduri de pietre cioplite şi un rând de grinzi de cedru. ³⁷ Temelia Casei Domnului a fost pusă în al patrulea an, în luna Ziv, ³⁸ iar Casa a fost terminată în toate detaliile şi după toate indicaţiile în al unsprezecelea an, în luna Bul^[bs], adică luna a opta. Solomon l-a zidit în şapte ani.

Solomon îşi construieşte palatul

7 Solomon a mai zidit şi un palat pentru el şi a durat treisprezece ani până când l-a terminat. ² A zidit Palatul Pădurii Libanului de o sută de coţi lungime, cincizeci de coţi lăţime şi treizeci de coţi înălţime^[bt]. El se sprijinea pe patru rânduri de stâlpi de cedru, pe care se aflau grinzi de cedru ³ şi era acoperit cu cedru deasupra odăilor care se sprijineau pe patruzeci şi cinci de stâlpi, câte cincisprezece pe un rând. ⁴ Erau trei rânduri de ferestre aşezate faţă în faţă, pe trei nivele. ⁵ Toate uşile şi toţi uşorii erau în patru muchii, iar ferestrele erau aşezate faţă în faţă, pe trei nivele^[bu]. ⁶ Solomon a făcut o colonadă de cincizeci de coţi lungime şi treizeci de coţi lăţime^[bv]. În faţa ei se afla un portic cu stâlpi, iar înaintea acestuia – o cornişă. ⁷ El a făcut, de asemenea, porticul tronului unde judeca, numit „Porticul de judecată“, şi l-a acoperit cu cedru, de la pardoseală până la tavan^[bw].

⁸ Palatul în care urma să locuiască era aşezat într-o altă curte din spatele porticului şi era zidit în acelaşi fel. De asemenea, Solomon a zidit pentru fiica lui Faraon, pe care o luase de soţie, un alt palat asemenea acestui portic.

⁹ Toate aceste clădiri au fost făcute din pietre costisitoare, tăiate cu ferăstrăul după măsurile de tăiat, atât pe faţa din interior, cât şi pe faţa din exterior a zidului, de la temelie până la creastă şi din exterior până la curtea cea mare. ¹⁰ Temeliile erau din pietre mari şi costisitoare, unele de zece coţi^[bx], iar altele de opt coţi^[by]. ¹¹ Deasupra se aflau pietre costisitoare, tăiate după măsurile de tăiat şi grinzi de cedru. ¹² Curtea cea mare era împrejmuită cu un zid de trei rânduri de pietre cioplite şi un rând de grinzi de cedru, ca şi curtea interioară a Casei Domnului şi ca porticul acesteia.

Lucrările din bronz ale lui Hiram şi uneltele Casei Domnului

¹³ Regele Solomon a trimis la Tir pe cineva care l-a adus pe Hiram^[bz], ¹⁴ fiul unei văduve din seminţia lui Neftali. Tatăl său fusese tirian, un lucrător în bronz. Hiram era plin de înţelepciune, de pricepere şi de cunoaştere în întocmirea oricărei lucrări din bronz. El a venit la regele Solomon şi i-a făcut toată lucrarea. ¹⁵ El a turnat doi stâlpi de bronz. Un stâlp avea o înălţime de optsprezece coţi, iar grosimea lui se putea măsura cu un fir de doisprezece coţi^[ca]; cel de-al doilea stâlp era la fel. ¹⁶ El a turnat şi două capiteluri de bronz, ca să le pună pe vârfurile stâlpilor, fiecare capitel având o înălţime de cinci coţi^[cb]. ¹⁷ Apoi a făcut nişte reţele de lanţuri împletite pentru capitelurile care se aflau pe vârful stâlpilor, câte şapte pentru fiecare capitel. ¹⁸ A făcut stâlpii şi două şiruri de rodii^[cc], care înconjurau fiecare reţea, pentru a împodobi capitelurile de pe vârful stâlpilor^[cd]. A făcut acelaşi lucru pentru fiecare capitel. ¹⁹ Capitelurile care se aflau pe vârful stâlpilor, în portic, erau în formă de crini şi aveau patru coţi^[ce]. ²⁰ Pe capitelurile de pe cei doi stâlpi, deasupra părţii în formă de cupă de lângă reţea, se aflau două sute de rodii aşezate în şiruri de jur împrejur. ²¹ A ridicat stâlpii în faţa porticului odăii principale^[cf]. L-a aşezat pe cel din dreapta şi l-a numit Iachin^[cg], apoi l-a aşezat pe cel din stânga şi l-a numit Boaz^[ch]. ²² Capitelurile de pe vârful stâlpilor erau în formă de crin. Şi astfel, lucrarea stâlpilor s-a încheiat.

²³ Apoi a făcut „marea“ turnată. Aceasta era rotundă, avea zece coţi de la o margine la cealaltă, era înaltă de cinci coţi, iar de jur împrejur se putea măsura cu un fir de treizeci de coţi^[ci]. ²⁴ Sub marginea ei, de jur împrejur, se aflau ornamente în formă de tărtăcuţă, câte zece la fiecare cot^[cj], de jur împrejurul „mării“. Ornamentele erau aşezate în două şiruri, fiind turnate dintr-o singură piesă cu „marea“. ²⁵ „Marea“ era aşezată pe doisprezece boi, trei orientaţi spre nord, trei orientaţi spre apus, trei orientaţi spre sud şi trei orientaţi spre răsărit. „Marea“ era aşezată deasupra lor, astfel încât toată partea din spate a trupurilor lor era înspre interior. ²⁶ Grosimea ei era de un lat de palmă^[ck], iar marginea ei era prelucrată ca marginea unui potir, precum cupa unei flori de crin. Ea putea cuprinde două mii de baţi^[cl] de lichid.

²⁷ El a făcut şi zece piedestale de bronz, fiecare piedestal având patru coţi lungime, patru coţi lăţime şi trei coţi înălţime^[cm]. ²⁸ Piedestalele au fost făcute în felul următor: ele aveau panele fixate în rame. ²⁹ Pe aceste panele fixate în rame, cât şi pe rame, erau sculptaţi lei, boi şi heruvimi. Deasupra şi dedesubtul leilor şi boilor se aflau ghirlande suspendate. ³⁰ Fiecare piedestal avea câte patru roţi de bronz, cu osii de bronz, iar la cele patru colţuri ale sale se aflau suporţi decoraţi cu ghirlande de fiecare parte, pe care era fixat un bazin. ³¹ Deschizătura lui din interiorul centurii pe care se aflau gravuri ieşea în afară un cot şi era rotundă, măsurând împreună cu baza ei un cot şi jumătate^[cn]; dar ramele piedestalelor erau pătrate, nu rotunde. ³² Cele patru roţi erau fixate sub panele, iar osiile lor erau prinse de piedestal. Diametrul fiecărei roţi era de un cot şi jumătate. ³³ Roţile erau lucrate ca roţile unui car: osiile, obezile, spiţele şi butucii lor erau toţi turnaţi. ³⁴ La cele patru colţuri ale fiecărui piedestal se aflau patru suporţi care erau dintr-o singură piesă cu piedestalul. ³⁵ În partea de sus a piedestalului se afla o centură rotundă, de o jumătate de cot^[co] înălţime, iar suporţii şi ramele din partea de sus a piedestalului erau dintr-o singură piesă cu acesta. ³⁶ Pe suprafeţele ramelor şi a suporţilor, au fost sculptaţi heruvimi, lei şi palmieri şi ghirlande de jur împrejur. ³⁷ Aşa a făcut el cele zece piedestale. Toate au fost turnate după acelaşi tipar, având aceeaşi măsură şi aceeaşi formă.