Bible in 90 Days

Iosua – noul conducător al lui Israel

1 După moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul i-a vorbit lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise, astfel:

² „Moise, robul Meu, a murit. Acum dar traversează de îndată Iordanul, împreună cu tot poporul acesta, spre ţara pe care o dau israeliţilor. ³ Vă voi da orice teritoriu peste care va trece talpa piciorului vostru, întocmai cum i-am promis lui Moise. ⁴ Teritoriul vostru se va întinde de la pustie până la Liban şi de la Râul cel Mare, râul Eufrat, cuprinzând toată ţara hitiţilor, până la Marea cea Mare^[a], în apus. ⁵ Nici un om nu-ţi va putea sta împotrivă cât vei trăi. Cum am fost cu Moise, tot aşa voi fi şi cu tine! Nu te voi lăsa şi nu te voi părăsi!

⁶ Fii tare şi curajos, pentru că tu vei da în stăpânire acestui popor ţara pe care am jurat că le-o voi da părinţilor lor. ⁷ Fii deci tare şi foarte curajos, veghind să împlineşti toată Legea pe care ţi-a poruncit-o robul Meu Moise. Nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să prosperi oriunde vei merge. ⁸ Cartea aceasta a Legii să nu să se depărteze de gura ta! Meditează asupra ei zi şi noapte, veghind, astfel încât să poţi împlini tot ceea ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi oriunde vei merge şi vei prospera! ⁹ Oare nu Eu te-am împuternicit? Fii tare şi curajos! Nu te teme şi nu te înspăimânta, fiindcă Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine oriunde vei merge!“

¹⁰ Iosua le-a poruncit conducătorilor poporului următoarele:

¹¹ – Treceţi prin tabără şi porunciţi poporului să-şi pregătească provizii, căci peste trei zile veţi traversa Iordanul ca să intraţi şi să cuceriţi ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă în stăpânire.

¹² Rubeniţilor, gadiţilor şi jumătăţii seminţiei lui Manase, Iosua le-a zis:

¹³ – Aduceţi-vă aminte de însărcinarea pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului, când a zis că Domnul, Dumnezeul vostru, vă dă odihnă şi vă dă ţara aceasta. ¹⁴ Prin urmare, soţiile voastre, copiii voştri şi vitele voastre vor trebui să rămână în ţara pe care v-a dat-o Moise în partea aceasta a Iordanului. Însă toţi războinicii voştri vor trebui să traverseze înarmaţi înaintea fraţilor voştri ca să-i ajute, ¹⁵ până când Domnul, Dumnezeul vostru, le va da şi lor odihnă asemenea vouă şi până când şi ei vor lua în stăpânire ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, le-o dă. După aceea vă veţi întoarce să stăpâniţi ţara care v-a fost dată ca moştenire de către Moise, robul Domnului, dincoace de Iordan, spre răsăritul soarelui.“

¹⁶ – Vom face tot ceea ce ne-ai poruncit şi vom merge oriunde ne vei trimite! i-au răspuns ei lui Iosua. ¹⁷ Te vom asculta tot aşa cum l-am ascultat şi pe Moise! Numai să fie acum Domnul, Dumnezeul tău, şi cu tine la fel cum a fost cu Moise. ¹⁸ Orice om care se va răzvrăti împotriva poruncii tale şi care nu va asculta de toate cuvintele pe care ni le porunceşti, va fi omorât. Tu însă fii tare şi curajos!

Iscoadele la Ierihon. Rahab

2 După aceea, Iosua, fiul lui Nun, a trimis în secret, din Şitim, două iscoade şi le-a zis: „Duceţi-vă să cercetaţi ţara şi mai ales Ierihonul!“

Ei au plecat şi au intrat în casa unei prostituate numită Rahab, culcându-se acolo.

² Regelui Ierihonului i s-a spus: „Iată că nişte israeliţi au venit aici în timpul nopţii ca să cerceteze ţara“. ³ Atunci regele Ierihonului a trimis să i se spună prostituatei Rahab:

– Scoate-i afară pe bărbaţii care au venit la tine şi au intrat în casa ta fiindcă au venit să cerceteze întreaga ţară! ⁴ Femeia însă îi luase pe cei doi bărbaţi şi-i ascunsese.

– Este adevărat că acei bărbaţi au venit la mine, a răspuns ea, dar eu nu ştiam de unde sunt. ⁵ Spre seară, când poarta trebuia să se închidă, bărbaţii au plecat şi nu ştiu unde s-au dus. Urmăriţi-i repede şi îi veţi ajunge!

⁶ Ea îi urcase pe acoperiş, ascunzându-i sub snopii de in pe care îi avea întinşi acolo.

⁷ Ei i-au urmărit pe drumul care duce la vadurile Iordanului. După ce au plecat în urmărire, poarta s-a închis în urma lor. ⁸ Înainte ca iscoadele să adoarmă, Rahab s-a urcat la ei pe acoperiş ⁹ şi le-a spus:

– Ştiu că Domnul v-a dat ţara aceasta. Din cauza voastră noi suntem îngroziţi, iar locuitorii ţării sunt topiţi de frică. ¹⁰ Am auzit cum, la ieşirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele Mării Roşii^[b] şi am aflat ce le-aţi făcut lui Sihon şi lui Og, cei doi regi amoriţi de la răsărit de Iordan, pe care i-aţi nimicit cu totul^[c]. ¹¹ Când am auzit lucrurile acestea, ni s-au înmuiat inimile şi fiecare om şi-a pierdut curajul din cauza voastră, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri şi jos pe pământ! ¹² Acum dar, vă rog, juraţi-mi pe Domnul că veţi arăta faţă de familia tatălui meu, aceeaşi bunătate pe care şi eu am avut-o faţă de voi. Daţi-mi un semn demn de încredere ¹³ că veţi cruţa viaţa tatălui meu, a mamei mele, a fraţilor mei şi a surorilor mele împreună cu tot ce au şi că ne veţi salva de la moarte.

¹⁴ – Suntem gata să ne dăm viaţa pentru voi, i-au răspuns bărbaţii, dacă nu ne vei trăda! Iar atunci când Domnul ne va da ţara, ne vom purta cu tine cu bunătate şi credincioşie.

¹⁵ Ea i-a coborât atunci prin fereastră cu o frânghie, căci casa ei era construită deasupra zidului cetăţii, locuind chiar deasupra zidului, ¹⁶ şi i-a sfătuit astfel:

– Mergeţi spre munte ca să nu vă întâlniţi cu cei care vă urmăresc şi ascundeţi-vă acolo timp de trei zile, până se vor întoarce. După aceea veţi putea să vă continuaţi drumul.

¹⁷ Bărbaţii i-au spus:

– Noi vom fi dezlegaţi de jurământul acesta, cu care ne-ai pus să ne legăm faţă de tine, ¹⁸ dacă, atunci când vom intra în ţară, nu vei lega această frânghie din fir cărămiziu de fereastra prin care ne-ai coborât şi dacă nu vei aduce în casa ta pe tatăl tău, pe mama ta şi pe fraţii tăi, toată familia ta. ¹⁹ Dacă vreunul dintre ei va ieşi dincolo de porţile casei tale, sângele lui va cădea asupra capului lui, iar noi vom fi nevinovaţi. Dar dacă va pune cineva mâna pe vreunul din cei ce vor fi în casă cu tine, sângele lui va cădea asupra capului nostru. ²⁰ Dacă ne vei trăda, atunci vom fi dezlegaţi de jurământul acesta, pe care ne-ai pus să-l facem.

²¹ – Să fie precum aţi spus! le-a răspuns ea.

Apoi i-a trimis şi ei au plecat, iar ea a legat frânghia roşie de fereastră. ²² Ei s-au dus şi au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până când s-au întors cei care îi urmăreau şi care îi căutaseră de-a lungul întregului drum fără să-i găsească. ²³ Apoi cei doi bărbaţi s-au întors, au coborât muntele şi au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, şi i-au istorisit tot ce li s-a întâmplat. ²⁴ „Într-adevăr, i-au spus ei lui Iosua, Domnul a dat în mâinile noastre întreaga ţară şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea noastră!“

Israel traversează Iordanul

3 Dis-de-dimineaţă Iosua s-a sculat şi împreună cu tot poporul Israel au ieşit din Şitim şi au pornit spre Iordan. Ei au rămas acolo peste noapte, înainte de a traversa râul.

² După trei zile dregătorii poporului au străbătut tabăra ³ şi au poruncit poporului: „Când veţi vedea Chivotul Legământului cu Domnul, Dumnezeul vostru, dus de preoţii leviţi, să porniţi din locul în care sunteţi şi să-l urmaţi. ⁴ Dar între voi şi el să păstraţi o distanţă de două mii de coţi^[d]. Să nu vă apropiaţi de el! Prin el voi veţi cunoaşte drumul pe care trebuie să mergeţi, căci nu aţi mai trecut niciodată pe drumul acesta.“

⁵ Iosua a zis poporului: „Sfinţiţi-vă, pentru că mâine Domnul va face lucrări minunate în mijlocul vostru!“

⁶ Iosua le-a spus apoi preoţilor: „Luaţi Chivotul Legământului şi treceţi înaintea poporului!“ Ei l-au luat şi au pornit în faţa poporului.

⁷ Domnul i-a zis lui Iosua: „În această zi voi începe să te înalţ în ochii întregului Israel, ca să ştie astfel că Eu sunt cu tine tot aşa cum am fost şi cu Moise. ⁸ Porunceşte-le preoţilor care duc Chivotul Legământului şi spune-le: «Când veţi ajunge la marginea apelor Iordanului, să vă opriţi în Iordan!»“

⁹ Iosua le-a spus israeliţilor: „Apropiaţi-vă ca să ascultaţi cuvintele Domnului, Dumnezeul vostru! ¹⁰ Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel Viu este în mijlocul vostru şi că va nimici dinaintea voastră pe caananiţi, hitiţi, hiviţi, periziţi, ghirgasiţi, amoriţi şi iebusiţi. ¹¹ Iată, Chivotul Legământului cu Stăpânul întregului pământ traversează Iordanul înaintea voastră. ¹² Alegeţi acum doisprezece bărbaţi israeliţi, câte un bărbat din fiecare seminţie. ¹³ Când picioarele preoţilor care duc Chivotul Domnului, Stăpânul întregului pământ, vor intra în apele Iordanului, apele care coboară din amonte se vor despica şi se vor opri grămadă.“

¹⁴ Poporul a ieşit din corturi ca să treacă Iordanul, iar preoţii care duceau Chivotul Legământului erau înaintea poporului. ¹⁵ Când preoţii ce duceau Chivotul au ajuns la Iordan, iar picioarele lor au atins marginea apelor Iordanului (căci Iordanul inundă ambele maluri pe toată perioada secerişului), ¹⁶ apele care curgeau din amonte s-au oprit adunându-se grămadă pe o mare distanţă, până la Adam, cetatea din vecinătatea Ţortanului, iar cele care coborau în aval spre Marea Arabei (Marea Sărată^[e]), s-au scurs de tot. Şi astfel poporul a traversat ajungând în faţa Ierihonului. ¹⁷ Preoţii care duceau Chivotul Legământului cu Domnul s-au oprit pe uscat, în mijlocul Iordanului, timp în care tot Israelul îl traversa, până când întregul popor a traversat Iordanul.

Mărturii pentru posteritate

4 Întregul popor a traversat Iordanul. Domnul îi spusese lui Iosua: ² „Alege doisprezece bărbaţi din popor, câte un bărbat din fiecare seminţie, ³ şi porunceşte-le să ia din mijlocul Iordanului, din locul unde vor sta picioarele preoţilor, douăsprezece pietre, pe care să le duceţi cu voi şi să le aşezaţi în locul în care veţi înnopta.“

⁴ Iosua a chemat doisprezece bărbaţi, pe care i-a ales dintre israeliţi, câte un bărbat din fiecare seminţie, şi le-a zis: ⁵ „Treceţi în faţa Chivotului Domnului, Dumnezeul vostru, în mijlocul Iordanului şi fiecare din voi să ridice pe umeri o piatră, câte una pentru fiecare seminţie din Israel. ⁶ Acestea vor fi un semn în mijlocul vostru. Când fiii voştri vă vor întreba într-o zi despre semnificaţia acestor pietre, ⁷ voi să le istorisiţi cum au fost despicate apele Iordanului înaintea Chivotului Legământului cu Domnul, atunci când acesta a traversat Iordanul. Aşadar, pietrele acestea să fie totdeauna o aducere-aminte pentru israeliţi.“

⁸ Israeliţii au făcut aşa cum le-a poruncit Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, aşa cum i-a spus Domnul lui Iosua, potrivit numărului seminţiilor lui Israel, le-au dus în locul în care urmau să înnopteze şi le-au aşezat acolo. ⁹ Iosua a ridicat şi el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, pe locul unde au stat picioarele preoţilor care au dus Chivotul Legământului. Ele se mai află acolo şi astăzi.

¹⁰ Preoţii care duceau Chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la împlinirea celor poruncite lui Iosua de către Domnul, pentru popor, potrivit cu tot ceea ce i-a poruncit Moise lui Iosua. Şi poporul s-a grăbit să traverseze. ¹¹ După ce a traversat tot poporul, Chivotul Domnului şi preoţii au trecut înaintea poporului. ¹² Urmaşii lui Ruben, ai lui Gad şi ai jumătăţii seminţiei lui Manase au traversat şi ei, pregătiţi pentru luptă, în faţa israeliţilor, aşa cum le spusese Moise. ¹³ Aproape patruzeci de mii de bărbaţi înarmaţi au trecut, gata de luptă, înaintea Domnului în câmpiile Ierihonului.

¹⁴ În ziua aceea Domnul l-a înălţat pe Iosua în ochii întregului Israel, şi toţi israeliţii s-au temut de el în toate zilele vieţii lui, tot aşa cum se temuseră şi de Moise.

¹⁵ Atunci Domnul i-a spus lui Iosua: ¹⁶ „Porunceşte-le preoţilor care duc Chivotul Mărturiei să iasă din Iordan.“

¹⁷ „Ieşiţi din Iordan!“ le-a poruncit Iosua preoţilor.

¹⁸ Şi preoţii care duceau Chivotul Legământului cu Domnul au ieşit din mijlocul Iordanului. În momentul în care picioarele lor au atins malul, apele Iordanului s-au reîntors în albia lor, inundând din nou ambele maluri ale Iordanului.

¹⁹ Poporul a ieşit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi şi şi-a aşezat tabăra la Ghilgal, în partea de răsărit a Ierihonului. ²⁰ Cele douăsprezece pietre luate din Iordan au fost aşezate de către Iosua la Ghilgal. ²¹ El le-a zis israeliţilor: „Când urmaşii voştri îşi vor întreba părinţii într-o zi, spunând: «Ce semnificaţie au pietrele acestea?», ²² voi să-i învăţaţi şi să le spuneţi: «Israel a traversat Iordanul acesta ca pe pământ uscat.» ²³ Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat apele Iordanului înaintea voastră ca să-l puteţi traversa, la fel cum Domnul, Dumnezeul vostru, făcuse la Marea Roşie^[f], când a secat-o înaintea noastră până am traversat-o. ²⁴ Astfel toate popoarele pământului vor cunoaşte că mâna Domnului este puternică, iar voi vă veţi teme de Domnul, Dumnezeul vostru, în toate zilele vieţii voastre.“

Circumcizia şi Paştele la Ghilgal

5 Când toţi regii amoriţi din partea de apus a Iordanului şi toţi regii canaaniţi de pe ţărm au auzit că Domnul a secat apele Iordanului înaintea israeliţilor până l-am traversat, li s-au înmuiat inimile şi şi-au pierdut curajul înaintea israeliţilor.

² Atunci Domnul i-a poruncit lui Iosua: „Făureşte-ţi nişte cuţite de cremene şi fă din nou circumcizia israeliţilor!“ ³ Iosua a făcut nişte cuţite de cremene şi i-a circumcis pe israeliţi la Ghivat-Haaralot^[g].

⁴ Motivul pentru care el i-a circumcis, a fost următorul: toţi aceia care ieşiseră din Egipt, şi anume toţi luptătorii^[h], muriseră în timpul călătoriilor prin pustie, după ieşirea din Egipt. ⁵ Aceştia fuseseră circumcişi, dar poporul născut în timpul călătoriilor prin pustie, după ieşirea din Egipt, nu fusese circumcis. ⁶ Israeliţii au călătorit patruzeci de ani prin pustie până când a pierit întreaga generaţie de luptători care ieşiseră din Egipt şi care nu ascultaseră de glasul Domnului. Domnul le-a jurat că nu îi va lăsa să vadă ţara despre care Domnul jurase strămoşilor lor că ne-o va da, ţară în care curge lapte şi miere. ⁷ În locul acestei generaţii, El i-a ridicat pe fiii lor, fii pe care i-a circumcis Iosua. Ei erau necircumcişi pentru că nu fuseseră circumcişi în timpul călătoriilor. ⁸ După ce a terminat de circumcis pe toţi cei din popor, aceştia au rămas în tabără până s-au vindecat.

⁹ Domnul i-a spus lui Iosua: „Astăzi am îndepărtat^[i] de peste voi ruşinea Egiptului!“ Şi locul acela a fost numit Ghilgal^[j], nume care i-a rămas până în ziua de azi.

¹⁰ Israeliţii şi-au aşezat tabăra la Ghilgal, în câmpiile Ierihonului şi au sărbătorit Paştele în seara celei de-a paisprezecea zi a lunii. ¹¹ În prima zi după Paşte, chiar în acea zi, au mâncat din roadele ţării: azime şi grăunţe prăjite. ¹² Mana a încetat la o zi după ce^[k] au mâncat din roadele Canaanului, astfel că israeliţii nu au mai avut mană şi, din anul acela, s-au hrănit din roadele ţării.

Căpetenia oştirii Domnului

¹³ În timp ce era lângă Ierihon, Iosua şi-a ridicat privirea şi a observat un bărbat^[l] care stătea înaintea lui, ţinând în mână sabia scoasă din teacă. Iosua s-a dus spre el şi l-a întrebat:

– Eşti dintre ai noştri sau dintre duşmanii noştri?

¹⁴ – Nu, a răspuns el, ci eu sunt căpetenia^[m] oştirii Domnului şi tocmai am sosit.^[n]

Iosua a căzut cu faţa la pământ înaintea lui, i s-a închinat şi l-a întrebat:

– Ce spune stăpânul meu robului său?

¹⁵ – Dă-ţi jos sandalele din picioare, i-a răspuns căpetenia oştirii Domnului, căci locul pe care stai este sfânt.

Şi Iosua a făcut întocmai.

Cucerirea Ierihonului

6 Ierihonul era închis şi fortificat din cauza israeliţilor. Nimeni nu ieşea din el şi nimeni nu intra în el.

² Domnul i-a zis lui Iosua: „Iată că dau în mâna ta Ierihonul cu regele şi cu luptătorii lui viteji. ³ Toţi oamenii înarmaţi să mărşăluiască în jurul cetăţii, înconjurând-o o singură dată. Aşa să faceţi timp de şase zile. ⁴ Şapte preoţi să meargă înaintea Chivotului, purtând fiecare câte o trâmbiţă din corn de berbec^[o]. În ziua a şaptea să înconjuraţi cetatea de şapte ori, iar preoţii să sune din trâmbiţe. ⁵ Când trâmbiţele din corn de berbec vor suna prelung şi le veţi auzi sunetul, tot poporul să scoată strigăte puternice. Atunci zidul cetăţii va cădea la pământ şi poporul va putea să atace, fiecare bărbat drept înainte!“

⁶ Iosua, fiul lui Nun, a chemat preoţii şi le-a spus: „Luaţi Chivotul Legământului şi şapte preoţi să poarte trâmbiţele înaintea Chivotului Domnului.“ ⁷ Apoi a spus poporului: „Porniţi şi înconjuraţi cetatea, iar oamenii înarmaţi să pornească înaintea Chivotului Domnului.“

⁸ După ce Iosua a vorbit poporului, cei şapte preoţi care purtau trâmbiţele înaintea Domnului au trecut în faţă, sunând din trâmbiţe, iar Chivotul Legământului cu Domnul venea în urma lor. ⁹ Oamenii înarmaţi au trecut în faţa preoţilor care sunau din trâmbiţe, iar ariergarda urma Chivotul. În timp ce mergeau, preoţii sunau din trâmbiţe. ¹⁰ Iosua poruncise poporului următorul lucru: „Să nu strigaţi, să nu vi se audă vocile şi să nu vă iasă nici un cuvânt din gură, până în ziua când vă voi porunci să strigaţi! Aşadar doar atunci să strigaţi.

¹¹ Chivotul Domnului a înconjurat o dată cetatea, după care au intrat în tabără şi au petrecut noaptea acolo.

¹² A doua zi Iosua s-a trezit în zori. Preoţii au luat Chivotul Domnului, ¹³ iar cei şapte preoţi care purtau trâmbiţele din corn de berbec înaintea Chivotului Domnului mergeau sunând din trâmbiţe. Oamenii înarmaţi mărşăluiau înaintea lor, iar ariergarda mărşăluia în urma Chivotului Domnului. În timp ce mergeau, se suna din trâmbiţe. ¹⁴ Au mai înconjurat o dată cetatea şi în cea de-a doua zi, după care s-au reîntors în tabără. La fel au procedat timp de şase zile.

¹⁵ În ziua a şaptea s-au trezit în zori şi au înconjurat cetatea ca în celelalte dăţi, dar de şapte ori. Aceasta a fost singura zi în care au înconjurat cetatea de şapte ori. ¹⁶ A şaptea oară, în timp ce preoţii sunau din trâmbiţe, Iosua a poruncit poporului: „Strigaţi, fiindcă Domnul v-a dat cetatea! ¹⁷ Cetatea cu tot ce-i în ea să fie dată Domnului spre nimicire^[p]. Cruţaţi-o doar pe prostituata Rahab împreună cu întreaga ei familie, fiindcă a ascuns iscoadele trimise de noi. ¹⁸ Nu luaţi nimic din ceea ce trebuie nimicit, pentru ca să nu fiţi şi voi nimiciţi sau să puneţi tabăra lui Israel în pericol de nimicire şi să o tulburaţi. ¹⁹ Tot argintul şi tot aurul, precum şi toate obiectele din bronz şi din fier sunt închinate Domnului. Toate acestea vor intra în vistieria Lui.“

²⁰ În timp ce se suna din trâmbiţe, poporul a început să strige. Când s-a auzit sunetul trâmbiţelor şi strigătele puternice ale poporului, zidul s-a prăbuşit. Poporul a pătruns în cetate, fiecare om în dreptul său şi a capturat cetatea. ²¹ Au nimicit cu sabia tot ce se afla în cetate: bărbat şi femeie, tânăr şi bătrân, boi, oi şi măgari.

²² Iosua le-a poruncit iscoadelor: „Intraţi în casa acelei prostituate şi scoateţi-o afară împreună cu tot ceea ce-i aparţine, după cum i-aţi jurat!“ ²³ Tinerele iscoade au intrat şi au scos-o afară pe Rahab, pe tatăl ei, pe mama ei şi pe fraţii ei împreună cu tot ceea ce-i aparţinea. Au scos afară întreaga familie şi i-au aşezat în afara taberei lui Israel.

²⁴ Au ars cetatea împreună cu tot ce era în ea, nu însă şi argintul, aurul şi obiectele din bronz şi din fier, care au fost puse în vistieria Casei Domnului. ²⁵ Iosua a cruţat viaţa prostituatei Rahab şi a familiei ei, lăsându-i totodată tot ceea ce-i aparţinea. Şi astfel, ea a locuit în poporul Israel până în ziua aceasta, deoarece a ascuns iscoadele trimise de Iosua la Ierihon.

²⁶ Cu acel prilej Iosua a rostit următorul blestem: „Blestemat să fie înaintea Domnului omul care va încerca să reconstruiască această cetate a Ierihonului.

²⁷ Domnul a fost cu Iosua şi faima lui s-a răspândit în toată ţara.

Păcatul lui Acan şi înfrângerea de la Ai

7 Israeliţii însă au fost necredincioşi cu privire la ceea ce trebuia nimicit^[q]. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zimri^[r], fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din ceea ce trebuia nimicit şi, prin urmare, Domnul s-a aprins de mânie împotriva israeliţilor.

² Iosua a trimis câţiva bărbaţi din Ierihon la Ai, care era lângă Bet-Aven, la răsărit de Betel, zicându-le:

– Duceţi-vă să cercetaţi regiunea!

Bărbaţii s-au dus şi au cercetat cetatea Ai.

³ Când s-au întors la Iosua, i-au spus:

– Nu e nevoie să înainteze toată oştirea pentru a ataca cetatea Ai, ci doar două sau trei mii de oameni. Nu mai obosi toată oştirea, fiindcă acolo sunt puţini oameni.

⁴ Aproape trei mii de bărbaţi din popor au înaintat, dar nu au rezistat înaintea bărbaţilor din Ai. ⁵ Aceştia

le-au doborât treizeci şi şase de oameni şi i-au urmărit din faţa porţii până la carierele de piatră^[s], doborându-i în vale. Inima poporului s-a înmuiat şi s-a făcut ca apa.

⁶ Iosua şi-a sfâşiat hainele şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Chivotului Domnului, unde a stat astfel până seara, împreună cu cei din sfatul bătrânilor lui Israel^[t], având cu toţii capetele presărate cu pământ.

⁷ Iosua a zis:

– Ah, Stăpâne Doamne, de ce ai făcut pe poporul acesta să traverseze Iordanul? Ca să ne dai în mâinile amoriţilor şi să fim distruşi? Nu ar fi fost mai bine să fi rămas pe malul celălalt al Iordanului? ⁸ Dar acum, Stăpâne, ce voi spune după ce Israel s-a retras din faţa duşmanilor săi? ⁹ Canaaniţii şi toţi locuitorii ţării vor afla despre aceasta, ne vor înconjura şi ne vor şterge numele de pe pământ. Ce vei face Tu atunci pentru Numele Tău cel mare?

¹⁰ Domnul i-a răspuns:

– Ridică-te! De ce stai astfel, cu faţa la pământ? ¹¹ Israel a păcătuit încălcând legământul pe care i l-am poruncit. Şi-au însuşit din lucrurile date spre nimicire, au furat, au minţit şi le-au pus alături de bunurile lor. ¹² De aceea israeliţii nu pot rezista în faţa duşmanilor lor, fiindcă au fost daţi spre nimicire. Eu nu voi mai fi cu voi decât dacă distrugeţi din mijlocul vostru ceea ce trebuie nimicit.

¹³ Du-te şi sfinţeşte poporul. Să le spui astfel: „Sfinţiţi-vă pentru ziua de mâine, fiindcă Domnul, Dumnezeul lui Israel, a descoperit în mijlocul vostru lucruri care trebuiau date spre nimicire. Nu veţi putea ţine piept duşmanilor voştri, până când nu veţi îndepărta ceea ce trebuia nimicit din mijlocul vostru.

¹⁴ Să vă înfăţişaţi mâine dimineaţă în ordinea seminţiilor voastre. Seminţia arătată prin sorţi de Domnul să se înfăţişeze în ordinea clanurilor; clanul arătat prin sorţi de Domnul să se înfăţişeze în ordinea familiilor; familia arătată prin sorţi de Domnul să se înfăţişeze în ordinea bărbaţilor. ¹⁵ Acela care va fi arătat prin sorţi că a luat ceea ce trebuia nimicit, să fie ars în foc, împreună cu tot ceea ce îi aparţine, pentru că a încălcat legământul Domnului şi a săvârşit o mişelie în Israel.“

¹⁶ Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă, a convocat seminţiile lui Israel şi a fost arătată prin sorţi seminţia lui Iuda. ¹⁷ A apropiat clanurile lui Iuda şi a fost arătat prin sorţi clanul lui Zerah. A apropiat clanul lui Zerah în ordinea familiilor şi a fost arătat prin sorţi Zimri. ¹⁸ A apropiat familia acestuia în ordinea bărbaţilor din familie şi a fost arătat Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zimri, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda. Iosua i-a zis lui Acan:

¹⁹ – Fiule, dă slavă Domnului, Dumnezeul lui Israel^[u] şi laudă-L! Mărturiseşte-mi ce ai făcut şi nu-mi ascunde nimic!

²⁰ Acan i-a răspuns lui Iosua:

– Într-adevăr, eu am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul lui Israel, şi iată ce am făcut: ²¹ am văzut în prada de război o manta frumoasă din Şinar^[v], două sute de şecheli^[w] de argint şi un obiect de aur în greutate de cincizeci de şecheli^[x]. Le-am poftit şi le-am luat. Acum sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu, iar argintul este sub ele.

²² Iosua a trimis nişte soli care au alergat spre cort. Şi iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui, argintul fiind sub ele. ²³ Le-au luat de acolo şi le-au adus la Iosua şi la adunarea israeliţilor, înfăţişându-le înaintea Domnului.

²⁴ Atunci Iosua şi toţi cei din Israel l-au luat pe Acan, fiul lui Zerah, au luat argintul, mantaua, obiectul de aur, pe fiii şi pe fiicele lui, vitele, măgarii şi oile lui, cortul şi tot ce-i aparţinea lui şi i-au dus în valea Acor. ²⁵ „De ce ne-ai tulburat astfel?“ l-a întrebat Iosua. „Ei bine, şi pe tine te va tulbura Domnul astăzi!“ a continuat Iosua.

Şi toţi cei din Israel l-au omorât cu pietre. Apoi i-au ars în foc şi i-au acoperit cu pietre, ²⁶ ridicând peste ei un morman mare de pietre, care poate fi văzut şi astăzi. Atunci Domnul S-a întors din mânia Lui aprigă.

Valea aceea a purtat numele Acor^[y] până în ziua aceasta.

Cucerirea cetăţii Ai

8 Domnul i-a zis lui Iosua: „Nu te teme şi nu te înspăimânta. Adună întreaga oştire şi începeţi asediul cetăţii Ai! Iată că-l dau în mâna ta pe regele din Ai împreună cu poporul său, cetatea lui şi tot teritoriul lui. ² Să-i faci cetăţii Ai şi regelui ei la fel cum i-ai făcut Ierihonului şi regelui lui. Totuşi veţi putea păstra ca pradă de război lucrurile de preţ şi animalele. Pune oameni la pândă în spatele cetăţii.“

³ Iosua a pornit cu toată oştirea ca să asedieze cetatea Ai. Iosua a ales treizeci de mii de războinici şi i-a trimis în timpul nopţii, ⁴ poruncindu-le: „Puneţi-vă la pândă în spatele cetăţii, astfel încât să nu vă îndepărtaţi prea mult de cetate şi să fiţi pregătiţi cu toţii de luptă. ⁵ Eu şi toţi oamenii care sunt cu mine ne vom apropia de cetate, iar când ei vor ieşi împotriva noastră ca şi prima dată, noi ne vom retrage dinaintea lor. ⁶ Ei vor ieşi afară după noi şi astfel îi vom scoate din cetate. Căci ei vor zice: «Fug dinaintea noastră ca şi prima dată!» Când noi vom fugi dinaintea lor, ⁷ voi să ieşiţi de la pândă şi să ocupaţi cetatea, căci Domnul, Dumnezeul vostru, o va da în mâinile voastre. ⁸ După ce veţi cuceri cetatea, să-i daţi foc! Să faceţi întocmai după Cuvântul Domnului. Fiţi cu luare-aminte la ce v-am poruncit!“

⁹ Apoi Iosua i-a trimis. Ei s-au dus şi s-au pus la pândă între Betel şi Ai, înnoptând la apus de cetatea Ai. Iosua însă a petrecut noaptea în mijlocul poporului.

¹⁰ Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă şi după ce a cercetat poporul a pornit în fruntea lor spre Ai, însoţit de sfatul bătrânilor lui Israel. ¹¹ Toţi ostaşii care erau cu el au înaintat şi s-au apropiat de cetate. Când au ajuns înaintea cetăţii, şi-au aşezat tabăra la nord de Ai, între ei şi cetate existând o vale. ¹² Iosua luase deja aproape cinci mii de războinici şi-i pusese la pândă între Betel şi Ai, în partea de apus a cetăţii. ¹³ După ce şi-a organizat astfel oamenii, atât pe cei din tabăra principală în partea de nord a cetăţii, cât şi pe cei ce stăteau la pândă în partea de apus a cetăţii, Iosua a înaintat noaptea în mijlocul văii.

¹⁴ Când regele din Ai a văzut lucrul acesta, el şi oamenii din cetate s-au sculat în grabă dis-de-dimineaţă şi au ieşit să lupte împotriva lui Israel. El şi oamenii lui s-au îndreptat într-un loc anume dinaintea Arabei^[z], fără să ştie că în spatele cetăţii stăteau oameni la pândă. ¹⁵ Iosua şi toată oştirea s-au prefăcut că sunt înfrânţi şi au fugit pe drumul către pustie. ¹⁶ Atunci toată oştirea din Ai a fost chemată să-i urmărească. Ei au pornit în urmărirea lor şi Iosua i-a atras astfel în afara cetăţii. ¹⁷ Nu a rămas nici un bărbat în Ai sau în Betel care să nu fi ieşit după Israel. Au lăsat cetatea deschisă şi au pornit în urmărirea lui Israel.

¹⁸ Atunci Domnul i-a zis lui Iosua: „Îndreaptă spre Ai suliţa pe care o ţii în mână, căci am să dau în mâna ta cetatea!“ Iosua şi-a îndreptat spre Ai suliţa pe care o ţinea în mână. ¹⁹ În momentul în care şi-a întins mâna, cei ce stăteau la pândă au ieşit repede din locul în care erau, au intrat în cetate, au capturat-o şi s-au grăbit să-i dea foc.

²⁰ Uitându-se înapoi, oamenii din Ai au observat fumul cetăţii ridicându-se spre cer. Ei n-au mai putut să scape nici într-o parte nici într-alta, căci oştirea israelită care se retrăgea spre pustie s-a întors împotriva lor. ²¹ Într-adevăr, când Iosua şi oştirea lui Israel au văzut că cei ce stătuseră la pândă capturaseră cetatea şi că se ridica fum din cetate, s-au întors împotriva oamenilor din Ai şi au început să-i lovească. ²² Ceilalţi au ieşit şi ei din cetate împotriva urmăritorilor, astfel încât Israel i-a prins din două părţi şi i-a lovit până când i-a nimicit, fără să lase vreun supravieţuitor sau vreun fugar. ²³ L-au capturat doar pe regele din Ai şi l-au adus la Iosua.

²⁴ După ce Israel i-a ucis pe toţi locuitorii din Ai, în câmpie şi în pustia în care îi urmăriseră, după ce aceştia au căzut cu toţii, fiind nimiciţi prin sabie, oştirea lui Israel s-a întors la Ai şi a trecut cetatea prin ascuţişul sabiei. ²⁵ Toţi cei care au fost omorâţi în ziua aceea, bărbaţi şi femei, au fost în număr de douăsprezece mii – întreaga populaţie a cetăţii Ai. ²⁶ Iosua nu şi-a retras mâna pe care o ţinea întinsă cu suliţa, până când nu au fost nimiciţi^[aa] toţi locuitorii din Ai. ²⁷ Israel a păstrat însă ca pradă de război animalele şi lucrurile de preţ din cetate, potrivit poruncii date de Domnul lui Iosua.

²⁸ Iosua a ars cetatea Ai şi a făcut din ea pentru totdeauna o movilă de moloz, aşa cum se vede de atunci încoace. ²⁹ Pe regele din Ai l-a spânzurat^[ab] de un copac şi l-a lăsat acolo până seara. La apusul soarelui însă Iosua a poruncit să-i coboare trupul din copac şi să fie aruncat la intrarea porţii cetăţii, după care au ridicat peste el o movilă mare de pietre care se poate vedea şi astăzi.

Reînnoirea legământului pe muntele Ebal

³⁰ Atunci Iosua a zidit un altar Domnului, Dumnezeul lui Israel, pe muntele Ebal, ³¹ aşa cum Moise, robul Domnului, le poruncise israeliţilor potrivit celor scrise în Cartea Legii lui Moise: un altar din pietre întregi, neatinse de unelte din fier, altar pe care să aducă Domnului arderi de tot şi jertfe de pace^[ac].

³² Acolo, înaintea israeliţilor, Iosua a scris pe pietre o copie a Legii lui Moise. ³³ Întregul Israel, bătrânii, dregătorii şi judecătorii lui stăteau de-o parte şi de alta a Chivotului, în faţa preoţilor leviţi care duceau Chivotul Legământului cu Domnul. Jumătate din popor, străini sau evrei, erau aşezaţi în faţa muntelui Garizim, iar cealaltă jumătate în faţa muntelui Ebal, aşa cum poruncise mai înainte Moise, robul Domnului, în scopul binecuvântării poporului Israel.

³⁴ Apoi Iosua a citit toate cuvintele Legii – binecuvântările şi blestemele – potrivit tuturor celor scrise în Cartea Legii. ³⁵ Nu a existat nici o poruncă din toate cele poruncite de Moise pe care să nu o fi citit Iosua înaintea întregii adunări a lui Israel, inclusiv înaintea femeilor, a copiilor, precum şi a străinilor care trăiau în mijlocul lor.

Înşelătoria ghivoniţilor

9 Auzind despre aceste evenimente, toţi regii din regiunea de apus a Iordanului, atât cei din regiunea muntoasă^[ad] şi din zona deluroasă^[ae], cât şi cei situaţi pe întreaga coastă a Mării celei Mari^[af] până în dreptul Libanului, şi anume regii hitiţi, amoriţi, canaaniţi, pereziţi, hiviţi şi iebusiţi, ² s-au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua şi a lui Israel.

³ Locuitorii din Ghivon însă, când au auzit ce făcuse Iosua cetăţilor Ierihon şi Ai, ⁴ s-au folosit de vicleşug şi au plecat spre israeliţi, dându-se drept mesageri. Ei purtau^[ag] pe măgarii lor saci învechiţi şi burdufuri vechi de vin, crăpate şi peticite. ⁵ Erau încălţaţi cu sandale vechi şi peticite şi purtau pe ei haine învechite, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată şi fărâmiţată.

⁶ Au venit la Iosua în tabăra de la Ghilgal şi i-au vorbit astfel lui şi bărbaţilor lui Israel:

– Noi am venit dintr-o ţară îndepărtată. Încheiaţi acum un legământ cu noi!

⁷ Bărbaţii lui Israel le-au răspuns însă hiviţilor:

– Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru. Cum să încheiem un legământ cu voi?

⁸ – Noi suntem slujitorii tăi! i-au zis ei lui Iosua.

– Cine sunteţi şi de unde veniţi? i-a întrebat Iosua.

⁹ – Slujitorii tăi au venit dintr-o ţară foarte îndepărtată, i-au răspuns ei, din cauza Numelui Domnului, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt, ¹⁰ precum şi ce a făcut celor doi regi amoriţi de la răsărit de Iordan, lui Sihon, regele Heşbonului şi lui Og, regele Başanului, care domnea la Aştarot. ¹¹ Bătrânii noştri împreună cu toţi locuitorii ţării noastre ne-au zis să ne luăm provizii pentru călătorie, să plecăm, iar când vă vom întâlni, să vă spunem: „Noi suntem slujitorii voştri. Prin urmare, încheiaţi legământ cu noi!“. ¹² Pâinea aceasta era caldă când am luat-o de acasă, în ziua în care am pornit în călătorie către voi, dar acum iată că este uscată şi fărâmiţată. ¹³ Aceste burdufuri de vin au fost odată pline şi noi, dar acum iată că sunt crăpate, iar îmbrăcămintea şi sandalele ni s-au învechit mult din cauza călătoriei lungi.

¹⁴ Israeliţii le-au verificat proviziile şi nu L-au mai întrebat pe Domnul. ¹⁵ Iosua a făcut pace cu ei, încheind un legământ că le va cruţa vieţile, iar conducătorii adunării i-au asigurat de aceasta printr-un jurământ.

¹⁶ La trei zile după încheierea legământului, israeliţii au aflat că ghivoniţii sunt vecini cu ei şi că locuiesc în mijlocul lor. ¹⁷ După trei zile de călătorie israeliţii au ajuns la cetăţile acestora: Ghivon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim. ¹⁸ Israeliţii nu i-au putut ataca deoarece conducătorii adunării le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. Întreaga adunare a cârtit împotriva conducătorilor. ¹⁹ Toţi conducătorii au zis înaintea întregii adunări: „Pentru că le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei! ²⁰ Totuşi iată ce le putem face: le vom cruţa vieţile ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza a ceea ce le-am promis prin jurământ.“ ²¹ Conducătorii au mai zis: „Să trăiască!“ Au fost însă întrebuinţaţi la tăiat lemne şi la scos apă pentru întreaga adunare, cum le spuseseră conducătorii^[ah].

²² Iosua i-a chemat pe ghivoniţi şi le-a zis:

– De ce ne-aţi înşelat spunându-ne că veniţi dintr-o ţară foarte îndepărtată, când de fapt voi locuiţi în mijlocul nostru? ²³ Acum sunteţi blestemaţi şi nici unul din voi nu va înceta să taie lemne şi să scoată apă pentru Casa Dumnezeului meu! ²⁴ Ei i-au răspuns lui Iosua:

– Slujitorilor tăi li s-a spus despre ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, i-a poruncit robului Său Moise, şi anume să vă dea toată ţara şi să-i nimicească pe toţi locuitorii ţării dinaintea voastră. Atunci am fost cuprinşi de frică pentru vieţile noastre din cauza voastră şi de aceea am făcut lucrul acesta. ²⁵ Acum, noi suntem în mâinile tale. Prin urmare, fă-ne cum crezi că este bine şi drept!

²⁶ Iosua le-a făcut aşa cum hotărâse; el i-a salvat din mâna israeliţilor şi astfel ei nu i-au ucis. ²⁷ Dar începând cu acea zi, Iosua i-a pus să taie lemne şi să scoată apă pentru adunare şi pentru altarul Domnului, în locul pe care El îl va alege, ceea ce, de altfel, fac şi în ziua de azi.

Campania din sudul Canaanului

10 Adoni-Ţedek, regele Ierusalimului, a auzit că Iosua capturase cetatea Ai şi o distrusese de tot^[ai], că-i făcuse cetăţii Ai şi regelui ei la fel cum îi făcuse Ierihonului şi regelui lui şi că locuitorii Ghivonului încheiaseră pace cu Israel şi erau în mijlocul lor. ² Atunci a fost cuprins de frică, fiindcă Ghivon era o cetate mare, asemenea unei cetăţi regale. Era mai mare chiar decât Ai şi toţi bărbaţii ei erau războinici. ³ Adoni-Ţedek, regele Ierusalimului, le-a trimis un mesaj lui Hoham, regele Hebronului, lui Piram, regele Iarmutului, lui Iafia, regele Lachişului şi lui Debir, regele Eglonului, spunându-le: ⁴ „Veniţi şi ajutaţi-mă să atac Ghivonul, fiindcă a făcut pace cu Iosua şi cu israeliţii.“

⁵ Cei cinci regi ai amoriţilor – regele Ierusalimului, regele Hebronului, regele Iarmutului, regele Lachişului şi regele Eglonului – şi-au unit forţele şi, împreună cu toată oştirea lor, şi-au aşezat tabăra lângă Ghivon şi au început lupta împotriva lui.

⁶ Ghivoniţii au apelat atunci la Iosua, aflat în tabăra de la Ghilgal: „Nu-i părăsi pe slujitorii tăi!“ au trimis ei să i se spună lui Iosua. „Grăbeşte-te şi salvează-ne! Ajută-ne, căci toţi regii amoriţi care locuiesc în regiunea muntoasă şi-au unit forţele împotriva noastră!“

⁷ Iosua a pornit din Ghilgal în fruntea întregii oştiri şi a tuturor vitejilor. ⁸ „Nu te teme de ei, i-a spus Domnul lui Iosua, căci i-am dat în mâna ta şi nici unul nu-ţi va putea sta împotrivă!“

⁹ Iosua i-a atacat pe neaşteptate, după ce a mărşăluit toată noaptea de la Ghilgal. ¹⁰ Domnul i-a făcut să intre în panică înaintea lui Israel, care i-a învins şi a reuşit astfel o mare victorie la Ghivon. Israeliţii i-au urmărit pe drumul care urcă la Bet-Horon, nimicindu-i pe drum până la Azeka şi pâna la Makkeda. ¹¹ În timp ce fugeau dinaintea lui Israel, pe drumul care cobora de la Bet-Horon spre Azeka, Domnul a făcut să cadă din cer asupra lor pietre mari de grindină şi ei au murit. Cei care au fost nimiciţi de pietrele grindinei au fost în număr mai mare decât cei ucişi cu sabia de către israeliţi.

¹² În ziua în care Domnul i-a dat pe amoriţi în mâna lui Israel, Iosua s-a adresat Domnului în prezenţa lui Israel:

Nu este scris lucrul acesta şi în Cartea lui Iaşar^[aj]? Soarele a rămas nemişcat în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună timp de aproape o zi. ¹⁴ Nu a mai fost nici o zi ca aceea, nici înainte, nici după, o zi în care Domnul să fi ascultat glasul unui om; fiindcă Domnul lupta pentru Israel. ¹⁵ Apoi Iosua şi oştirea lui Israel s-au întors în tabăra de la Ghilgal.

¹⁶ Cei cinci regi însă fugiseră şi se ascunseseră într-o peşteră la Makkeda. ¹⁷ Când i s-a spus lui Iosua că cei cinci regi au fost găsiţi ascunşi într-o peşteră la Makkeda, ¹⁸ acesta a zis: „Rostogoliţi nişte pietre mari la gura peşterii şi puneţi acolo nişte oameni ca să-i păzească! ¹⁹ Voi însă nu vă opriţi, ci continuaţi să-i urmăriţi pe duşmanii voştri şi să-i loviţi din urmă până îi veţi nimici! Nu-i lăsaţi să intre în cetăţile lor, căci Domnul, Dumnezeul vostru, a hotărât să îi dea în mâna voastră.“

²⁰ Iosua şi israeliţii au reuşit nimicirea lor, lovindu-i până i-au distrus de tot. Au scăpat doar câţiva, aceştia adăpostindu-se în cetăţile fortificate. ²¹ Întreaga oştire s-a întors apoi în siguranţă la Iosua, în tabăra de la Makkeda şi nimeni nu a îndrăznit să rostească nici măcar un cuvânt împotriva israeliţilor.

²² Iosua a zis atunci: „Eliberaţi intrarea peşterii şi scoateţi-i afară la mine pe cei cinci regi dinăuntrul ei!“ ²³ Ei au făcut întocmai: i-au scos afară din peşteră pe cei cinci regi, şi anume pe regele Ierusalimului, pe regele Hebronului, pe regele Iarmutului, pe regele Lachişului şi pe regele Eglonului. ²⁴ După ce au fost aduşi aceşti regi înaintea lui Iosua, acesta a convocat oştirea lui Israel şi le-a zis conducătorilor oştirii care fuseseră cu el la luptă: „Apropiaţi-vă şi puneţi-vă picioarele pe gâturile acestor regi!“ Ei s-au apropiat şi şi-au pus picioarele pe gâturile lor.

²⁵ Iosua le-a mai zis: „Nu vă temeţi şi nu vă descurajaţi! Fiţi tari şi curajoşi, fiindcă astfel va face Domnul tuturor duşmanilor voştri împotriva cărora veţi lupta.“

²⁶ Apoi Iosua i-a lovit şi i-a omorât, după care i-a spânzurat^[ak] de cinci copaci şi i-a lăsat atârnaţi acolo până seara.

²⁷ La apusul soarelui Iosua a poruncit să fie coborâţi din copaci şi să fie aruncaţi în peştera în care se ascunseseră. La gura peşterii au pus nişte pietre mari care au rămas acolo până în ziua de azi.

²⁸ În aceeaşi zi, Iosua a cucerit Makkeda şi a trecut-o prin ascuţişul sabiei. L-a ucis pe regele ei şi i-a nimicit cu desăvârşire pe toţi oamenii care erau în ea, nelăsând nici un supravieţuitor. I-a făcut regelui din Makkeda la fel cum îi făcuse regelui din Ierihon.

²⁹ Apoi, din Makkeda, Iosua împreună cu toată oştirea au pornit spre Libna şi au început lupta împotriva Libnei. ³⁰ Domnul, de asemenea, a dat-o în mâna lui Israel împreună cu regele ei. Israel a trecut cetatea şi pe oamenii care erau în ea prin ascuţişul sabiei, nelăsând nici un supravieţuitor şi i-a făcut regelui ei la fel cum îi făcuse regelui Ierihonului.

³¹ Din Libna, Iosua împreună cu toată oştirea lui Israel au pornit spre Lachiş; şi-au aşezat tabăra în apropierea cetăţii şi au început lupta împotriva ei. ³² Domnul a dat cetatea Lachiş în mâna lui Israel. El a capturat-o în cea de-a doua zi a asediului, trecând prin ascuţişul sabiei pe toţi oamenii care se aflau în ea, la fel cum făcuse şi în Libna. ³³ Între timp Horam, regele Ghezerului, venise în ajutorul cetăţii Lachiş, dar Iosua l-a învins, pe el şi oştirea lui, fără să lase vreun supravieţuitor.

³⁴ Din Lachiş, Iosua împreună cu toată oştirea lui Israel au pornit spre Eglon; şi-au aşezat tabăra în apropierea cetăţii şi au început lupta împotriva ei. ³⁵ Au capturat cetatea în aceeaşi zi, trecând-o prin ascuţişul sabiei şi i-au nimicit cu desăvârşire pe toţi oamenii care se aflau în ea, la fel cum făcuseră cu cetatea Lachiş.

³⁶ Din Eglon, Iosua împreună cu oştirea lui Israel au pornit spre cetatea Hebron şi au început lupta împotriva ei. ³⁷ Au capturat-o şi au trecut-o prin ascuţişul sabiei împreună cu regele ei, toate satele din împrejurimile ei şi toţi oamenii care se aflau în ea, nelăsând nici un supravieţuitor. Au nimicit cu desăvârşire Hebronul împreună cu toţi oamenii care se aflau în el, la fel cum făcuseră cu Eglonul.

³⁸ Apoi Iosua împreună cu oştirea lui Israel s-au întors înspre cetatea Debir şi au început lupta împotriva ei. ³⁹ Au capturat-o şi au trecut-o prin ascuţişul sabiei împreună cu regele ei şi toate satele din împrejurimile ei, nimicind cu desăvârşire pe toţi oamenii care se aflau în ea, nelăsând nici un supravieţuitor. I-au făcut Debirului şi regelui lui aşa cum i-au făcut Hebronului şi aşa cum i-au făcut Libnei şi regelui ei.

⁴⁰ Iosua i-a învins astfel pe toţi regii din întreaga regiune: din zona muntoasă^[al], din Neghev^[am], din zona deluroasă^[an] şi de la poalele munţilor. Nu a lăsat nici un supravieţuitor, nimicind întreaga populaţie, aşa cum poruncise Domnul, Dumnezeul lui Israel. ⁴¹ Iosua a cucerit de la Kadeş-Barnea până la Gaza şi întreaga regiune Goşen^[ao] până la Ghivon. ⁴² Iosua i-a învins pe toţi aceşti regi şi a cucerit regatele^[ap] lor într-o singură campanie, deoarece Domnul, Dumnezeul lui Israel, lupta pentru Israel. ⁴³ În cele din urmă, Iosua şi oştirea lui Israel s-au reîntors în tabăra de la Ghilgal.

Campania din nordul Canaanului

11 Când a auzit cele întâmplate, Iabin, regele Haţorului, a trimis soli la Iobab, regele Madonului, la regele Şimronului, la regele Acşafului, ² la regii din regiunea de nord, care erau în zona muntoasă, în Araba^[aq], la sud de Chineret^[ar] şi în zona deluroasă^[as], la cei din Nafot-Dor^[at], în apus, ³ precum şi la canaaniţii din partea de răsărit şi de apus, la amoriţi, la hitiţi, la periziţi, la iebusiţii din munte şi la hiviţii de la poalele Hermonului, în regiunea Miţpa. ⁴ Aceştia au ieşit cu toate oştirile lor, alcătuind o mulţime foarte numeroasă, ca nisipul de pe ţărmul mării şi având un mare număr de cai şi care de luptă. ⁵ Toţi aceşti regi au hotărât un loc de întâlnire şi astfel au venit şi şi-au aşezat tabăra la apele Meromului, ca să se lupte cu Israel.

⁶ Domnul i-a zis lui Iosua: „Nu tremura înaintea lor, căci mâine, pe vremea aceasta, îi voi da pe toţi la moarte înaintea lui Israel. Cailor să le tai tendoanele, iar carelor de luptă să le dai foc.“

⁷ Iosua împreună cu întreaga oştire, au venit pe neaşteptate împotriva lor, lângă apele Meromului şi s-au năpustit asupra lor. ⁸ Domnul i-a dat în mâna lui Israel, care i-a învins. I-a urmărit până la Sidonul cel Mare, până la Misrefot-Maim şi până în valea Miţpa, în răsărit şi i-a lovit de moarte, nelăsând nici un supravieţuitor. ⁹ Iosua a făcut aşa cum îi poruncise Domnul: a tăiat tendoanele cailor şi a ars carele de luptă.

¹⁰ După aceea, Iosua s-a întors şi a cucerit Haţorul, omorându-i regele cu sabia. Odinioară Haţorul era capitala tuturor acestor regate^[au]. ¹¹ Au nimicit^[av] întreaga populaţie care se afla în el, trecând-o prin ascuţişul sabiei, fără să lase nimic din ce avea suflare de viaţă şi au dat foc cetăţii.

¹² Iosua a învins toate cetăţile acestor regi şi pe regii lor odată cu ele, trecându-le prin ascuţişul sabiei.

Le-a distrus cu desăvârşire, aşa cum poruncise Moise, robul Domnului. ¹³ Totuşi Israel nu a ars nici una din cetăţile aşezate pe coline, în afară de Haţor, care a fost ars de către Iosua. ¹⁴ Israeliţii au luat ca pradă toate lucrurile de valoare din acele cetăţi, precum şi toate animalele. Ei au nimicit însă întreaga populaţie, trecând-o prin ascuţişul sabiei şi nu au lăsat pe nimeni în viaţă. ¹⁵ Iosua a făcut aşa cum îi poruncise Domnul robului Său Moise şi aşa cum îi poruncise Moise lui Iosua; el nu a lăsat nimic neîmplinit din ceea ce Domnul îi poruncise lui Moise.

Teritoriul controlat de Israel

¹⁶ Iosua a cucerit astfel toată această regiune: zona muntoasă^[aw], tot Neghevul^[ax], toată regiunea Goşen^[ay], zona deluroasă^[az], Araba şi ţinutul muntos al lui Israel cu văile lui, ¹⁷ de la muntele Halak, care se înalţă către Seir, până la Baal-Gad, în Valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. I-a învins pe toţi regii acestor ţinuturi, capturându-i şi omorându-i. ¹⁸ Războiul purtat de Iosua împotriva acestor regi a ţinut multă vreme. ¹⁹ Nu a existat nici o cetate care să fi încheiat pace cu israeliţii, în afară de hiviţii care locuiau în Ghivon. Toate celelalte cetăţi au fost cucerite prin luptă, ²⁰ căci Domnul a îngăduit ca locuitorii acestora să-şi împietrească inimile şi să intre în război cu Israel pentru a fi omorâţi fără milă, nimiciţi potrivit poruncii date de Domnul lui Moise.

²¹ Tot atunci Iosua i-a atacat şi i-a nimicit şi pe anachiţii^[ba] din munţi: din Hebron, din Debir, din Anab, din toată regiunea muntoasă a lui Iuda şi din toată regiunea muntoasă a lui Israel, distrugându-i împreună cu cetăţile lor. ²² Nu a supravieţuit nici un anachit, în afară de cei care au rămas în Gaza, Gat şi Aşdod.

²³ Astfel, Iosua a cucerit întreaga ţară, potrivit cu tot ce-i spusese Domnul lui Moise. Şi Iosua i-a dat-o ca moştenire lui Israel, împărţind-o după numărul seminţiilor.

Apoi ţara s-a odihnit de război.

Regii din Transiordania, înfrânţi de Moise

12 Regii Canaanului pe care israeliţii i-au învins şi ale căror teritorii le-au ocupat la răsărit de Iordan, de la uedul^[bb] Arnon până la muntele Hermon, precum şi toată partea de răsărit a Arabei^[bc], sunt Sihon şi Og.

² Sihon, regele amoriţilor, locuia la Heşbon şi domnea de la Aroer, care se află pe malul uedului Arnon, de la jumătatea uedului, peste o jumătate din Ghilad, până la uedul Iabok, hotarul amoniţilor. ³ El mai domnea de la Araba până la marea Chineret^[bd], în răsărit, şi până la Marea Arabei (Marea Sărată^[be]), tot în răsărit, pe drumul către Bet-Ieşimot, iar în partea de sud până la poalele muntelui Pisga.

⁴ Og, regele Başanului, unul dintre ultimii refaiţi, locuia atât la Aştarot, cât şi la Edrei ⁵ şi domnea peste Hermon, Salca, peste întregul Başan până la hotarul gheşuriţilor şi al maacatiţilor şi peste jumătate din Ghilad până la hotarul cu Sihon, regele Heşbonului. ⁶ Moise, robul Domnului, împreună cu israeliţii i-au cucerit, iar Moise, robul Domnului, a dat acest teritoriu, ca moştenire, rubeniţilor, gadiţilor şi jumătăţii seminţiei lui Manase.

Regii din Cisiordania, înfrânţi de Iosua

⁷ Iată care sunt regii ţării, pe care Iosua şi israeliţii i-au învins în partea de apus a Iordanului, de la Baal-Gad în Valea Libanului, până la muntele Halak, care se înalţă către Seir, al căror teritoriu l-a împărţit Iosua între seminţiile lui Israel, ca partea lor de moştenire, ⁸ teritoriu ce cuprindea regiunea muntoasă^[bf], Araba, zona deluroasă^[bg], poalele munţilor, pustia şi Neghevul^[bh] (acesta era teritoriul hitiţilor, amoriţilor, canaaniţilor, periziţilor, hiviţilor şi iebusiţilor):

Porunca împărţirii teritoriului rămas necucerit

13 Iosua îmbătrânise şi era înaintat în vârstă. Atunci Domnul i-a vorbit astfel: „Tu eşti bătrân şi înaintat în vârstă, iar teritoriul care nu a fost luat în stăpânire este foarte mare. ² Iată teritoriul care a rămas necucerit: toate ţinuturile filistenilor şi ale gheşuriţilor ³ (de la râul Şihor^[bk], care este în faţa Egiptului, până la hotarul Ekronului, înspre nord, teritoriu care este considerat canaanit şi care este al celor cinci domnitori filisteni: din Gaza, din Aşdod, din Aşchelon, din Gat şi din Ekron), precum şi ale aviţilor, ⁴ înspre sud. De asemenea, toate ţinuturile canaaniţilor, de la Meara sidonienilor, până la Afek, spre hotarul cu amoriţii, ⁵ apoi ţinutul ghebaliţilor^[bl] şi întregul Liban înspre răsărit, de la Baal-Gad până la poalele muntelui Hermon şi până la Lebo-Hamat^{[bm] 6} cu toţi locuitorii regiunii muntoase din Liban până la Misrefot-Maim, adică toţi sidonienii. Eu îi voi izgoni dinaintea israeliţilor. Tu însă împarte acest teritoriu ca moştenire lui Israel, aşa cum ţi-am poruncit. ⁷ Împarte deci ţara ca moştenire celor nouă seminţii şi jumătăţii din seminţia lui Manase.“

Teritoriul împărţit în Transiordania

⁸ Cealaltă jumătate din seminţia lui Manase împreună cu rubeniţii şi gadiţii îşi primiseră moştenirea pe care le-a dat-o Moise la răsărit de Iordan, întocmai cum le-o împărţise Moise, robul Domnului: ⁹ de la Aroer, care se află pe malul uedului^[bn] Arnon şi de la cetatea din mijlocul văii, întregul podiş al Medebei, până la Dibon, ¹⁰ toate cetăţile lui Sihon, regele amoriţilor, care domnea la Heşbon, până la hotarul amoniţilor, ¹¹ Ghiladul, teritoriul gheşurit şi maacatit, tot muntele Hermon şi tot Başanul până la Salca, ¹² întregul regat al lui Og în Başan, care domnea la Aştarot şi la Edrei şi care era singurul rămas dintre refaiţi. Moise i-a învins şi le-a ocupat ţara. ¹³ Dar israeliţii nu i-au izgonit pe gheşuriţii şi pe maacatiţii din Gheşur şi din Maaca, astfel că ei au locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de azi. ¹⁴ Seminţia lui Levi nu a primit însă nici o moştenire, deoarece El îi spusese că jertfele mistuite de foc aduse Domnului, Dumnezeul lui Israel, sunt moştenirea ei.

¹⁵ Moise dăduse seminţiei rubeniţilor, potrivit clanurilor lor, ¹⁶ teritoriul de la Aroer, care este pe malul uedului Arnon şi de la cetatea din mijlocul văii, întregul podiş de lângă Medeba, ¹⁷ Heşbonul cu toate cetăţile dimprejurul lui din câmpie, Dibon, Bamot-Baal, Bet-Baal-Meon, ¹⁸ Iahaţ, Chedemot, Mefaat, ¹⁹ Chiriatayim, Sibma, Ţeret-Şahar, în muntele Emek, ²⁰ Bet-Peor, poalele muntelui Pisga, Bet-Ieşimot, ²¹ toate cetăţile podişului, adică întregul regat al lui Sihon, regele amoriţilor, care domnea la Heşbon şi care fusese învins de Moise, împreună cu regii Midianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, vasalii lui Sihon, care locuiau în ţară. ²² Printre cei care fuseseră ucişi cu sabia de israeliţi se afla şi prezicătorul Balaam, fiul lui Beor. ²³ Hotarul teritoriului rubeniţilor era Iordanul. Cetăţile şi satele acestea erau moştenirea urmaşilor lui Ruben, potrivit clanurilor lor.

²⁴ Moise dăduse seminţiei lui Gad, adică urmaşilor lui Gad, potrivit clanurilor lor, ²⁵ un teritoriu care cuprindea Iazerul, toate cetăţile Ghiladului, o jumătate din teritoriul amoniţilor până la Aroer, care este faţă în faţă cu Raba, ²⁶ de la Heşbon până la Ramat-Miţpa şi Betonim şi de la Mahanayim până la hotarul Debirului, ²⁷ iar în vale, Bet-Haram, Bet-Nimra, Sucot şi Ţafon, partea care a mai rămas din teritoriul regelui Sihon al Heşbonului, teritoriu care se află în partea de răsărit a Iordanului, având ca hotar Iordanul până la marginea mării Chineret^[bo]. ²⁸ Cetăţile şi satele acestea erau moştenirea urmaşilor lui Gad, potrivit clanurilor lor.

²⁹ Moise dăduse jumătăţii seminţiei lui Manase, adică unei jumătăţi dintre urmaşii lui Manase, potrivit clanurilor lor, ³⁰ un teritoriu care cuprindea Mahanayimul, întregul Başan, întregul regat al regelui Og al Başanului, şi toate aşezările lui Iair din Başan – şaizeci de cetăţi. ³¹ Jumătate din Ghilad, Aştarot şi Edrei, cetăţi ale regatului lui Og din Başan, fuseseră date urmaşilor lui Machir, fiul lui Manase, adică unei jumătăţi dintre urmaşii lui Machir, potrivit clanurilor lor.

³² Acestea sunt teritoriile pe care le dăduse Moise ca moştenire, când era în câmpiile Moabului, de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit de Ierihon. ³³ Moise nu a dat însă nici o moştenire seminţiei lui Levi; Domnul, Dumnezeul lui Israel, este moştenirea lor, căci aşa le-a spus El.

Teritoriul repartizat în Cisiordania

14 Iată care sunt teritoriile primite drept moştenire de către israeliţi în Canaan, teritorii împărţite de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, şi de conducătorii clanurilor din seminţiile lui Israel. ² Moştenirea a fost împărţită prin tragere la sorţi, aşa cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate. ³ Moise împărţise moştenirea celor două seminţii şi jumătate, de cealaltă parte a Iordanului; leviţilor nu le dăduse însă nici o moştenire printre ei, ⁴ deoarece urmaşii lui Iosif alcătuiau două seminţii, şi anume Manase şi Efraim. Leviţii n-au primit nici un teritoriu în ţară, ci doar câteva cetăţi pentru locuit, împreună cu păşunile din jurul lor pentru turme şi cirezi. ⁵ Aşadar, israeliţii împărţiseră ţara, întocmai cum îi poruncise Domnul lui Moise.

Teritoriul moştenit de Caleb

⁶ Urmaşii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul chenizitului Iefune, i-a spus: „Tu ştii ce i-a zis Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine şi despre tine, pe când eram la Kadeş-Barnea. ⁷ Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, robul Domnului, m-a trimis din Kadeş-Barnea ca să iscodesc ţara, iar eu i-am adus veşti potrivit cu ceea ce era în mintea mea. ⁸ Fraţii mei care m-au însoţit au înmuiat inima poporului, însă eu L-am urmat întru totul pe Domnul, Dumnezeul meu. ⁹ În acea zi, Moise mi-a jurat astfel: «Teritoriul pe care l-ai străbătut cu piciorul tău va fi moştenirea ta şi a urmaşilor tăi pentru totdeauna, pentru că ai urmat întru totul calea DOMNULui, Dumnezeul tău.»^[bp]

¹⁰ Acum, iată că Domnul m-a ţinut în viaţă aşa cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani, de când Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Moise, pe vremea când Israel străbătea pustia şi iată-mă astăzi, în vârstă de optzeci şi cinci de ani! ¹¹ Sunt la fel de puternic astăzi ca şi în ziua în care Moise m-a trimis şi am tot atâta vigoare cât aveam atunci pentru a merge la luptă^[bq]. ¹² Dă-mi deci această regiune muntoasă despre care a vorbit Domnul la acea vreme! Căci tu însuţi ai auzit încă de atunci cum că acolo trăiesc anachiţii^[br], iar cetăţile sunt înalte şi fortificate. Poate că Domnul va fi cu mine şi îi voi izgoni, aşa cum a promis Domnul.“

¹³ Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune şi i-a dat Hebronul ca moştenire. ¹⁴ De atunci încoace, Hebronul a rămas moştenirea lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, pentru că L-a urmat întru totul pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. ¹⁵ Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba^[bs]; Arba fusese un om cu seamă printre anachiţi.

După aceea ţara s-a odihnit de război.