Bible in 90 Days
Măsuri de organizare a cultului: împărţirea pe divizii şi perioade
24 Iată care au fost cetele urmaşilor lui Aaron. Fiii lui Aaron au fost: Nadab, Abihu, Elazar şi Itamar. 2 Nadab şi Abihu au murit înaintea tatălui lor, fără să fi avut urmaşi, astfel că numai Elazar şi Itamar au slujit ca preoţi. 3 David i-a împărţit pe urmaşii acestora, punând ca supraveghetori peste slujbele lor pe Ţadok, dintre urmaşii lui Elazar, şi pe Ahimelek, dintre urmaşii lui Itamar. 4 Printre urmaşii lui Elazar s-au găsit mai multe căpetenii decât printre urmaşii lui Itamar, acestea fiind împărţite astfel: şaisprezece căpetenii ale familiilor urmaşilor lui Elazar şi opt căpetenii ale familiilor urmaşilor lui Itamar. 5 I-au împărţit între ei prin tragere la sorţi, căci căpeteniile Lăcaşului şi căpeteniile lui Dumnezeu erau atât dintre urmaşii lui Elazar, cât şi dintre urmaşii lui Itamar. 6 Scribul Şemaia, fiul lui Netanel, unul dintre leviţi, i-a scris în prezenţa regelui, a conducătorilor, a preotului Ţadok, a lui Ahimelek, fiul lui Abiatar, şi a căpeteniilor familiilor preoţilor şi leviţilor; au ales o familie dintre urmaşii lui Elazar şi una dintre urmaşii lui Itamar.
7 Primul sorţ a ieşit pentru Iehoiarib,
al doilea pentru Iedaia,
8 al treilea pentru Harim,
al patrulea pentru Seorim,
9 al cincilea pentru Malchia,
al şaselea pentru Miyamin,
10 al şaptelea pentru Hakoţ,
al optulea pentru Abia,
11 al nouălea pentru Iosua,
al zecelea pentru Şecania,
12 al unsprezecelea pentru Eliaşib,
al doisprezecelea pentru Iachim,
13 al treisprezecelea pentru Hupa,
al paisprezecelea pentru Ieşebab,
14 al cincisprezecelea pentru Bilga,
al şaisprezecelea pentru Imer,
15 al şaptesprezecelea pentru Hezir,
al optsprezecelea pentru Hapiţeţ,
16 al nouăsprezecelea pentru Petahia,
al douăzecilea pentru Ezechiel,
17 al douăzeci şi unulea pentru Iachin,
al douăzeci şi doilea pentru Gamul,
18 al douăzeci şi treilea pentru Delaia
şi al douăzeci şi patrulea pentru Maazia.
19 Aceasta a fost ordinea în care aveau să facă slujba când intrau în Casa Domnului, potrivit hotărârilor date cu privire la ei prin Aaron, strămoşul lor, aşa cum i-a poruncit Domnul, Dumnezeul lui Israel.
Alţi leviţi
20 Dintre ceilalţi urmaşi ai lui Levi au fost:
dintre fiii lui Amram: Şubael;
dintre fiii lui Şubael: Iehdeia;
21 din Rehabia – dintre fiii lui Rehabia: căpetenia Işia;
22 dintre iţhariţi: Şelomot;
dintre fiii lui Şelomot: Iahat;
23 fiii lui Hebron au fost: căpetenia Ieria, Amaria – al doilea, Iahaziel – al treilea, Iekamam – al patrulea[a];
24 fiul lui Uziel a fost Mica;
dintre fiii lui Mica: Şamir;
25 fratele lui Mica a fost Işia; dintre fiii lui Işia: Zaharia;
26 fiii lui Merari au fost: Mahli şi Muşi; fiul lui Iaazia a fost Beno; 27 urmaşii lui Merari au fost: din Iaazia – Beno, Şoham, Zacur şi Ivri;
28 din Mahli – Elazar, dar el nu a avut fii;
29 din Chiş – fiul lui Chiş: Ierahmeel;
30 fiii lui Muşi au fost: Mahli, Eder şi Ierimot.
Aceştia au fost urmaşi ai leviţilor, potrivit familiilor lor. 31 Şi ei, ca şi rudele lor, urmaşii lui Aaron, au aruncat sorţii în prezenţa regelui David, a lui Ţadok şi a lui Ahimelek, a căpeteniilor familiilor preoţilor şi leviţilor, atât pentru familiile celor mai în vârstă, cât şi pentru cele ale fraţilor lor mai mici.“
Breasla cântăreţilor
25 David şi conducătorii oştirii au pus deoparte pentru slujire pe unii dintre fiii lui Asaf, ai lui Heman şi ai lui Iedutun, ca să profeţească în sunet de liră, de harfă şi de chimval. Iată numărul bărbaţilor care făceau slujba aceasta:
2 dintre fiii lui Asaf: Zacur, Iosif, Netania şi Asarela; fiii lui Asaf se aflau sub îndrumarea lui Asaf, care profeţea sub supravegherea regelui;
3 din Iedutun – fiii lui Iedutun: Ghedalia, Ţeri, Isaia, Şimei[b], Haşabia şi Matitia – în total şase; ei erau sub îndrumarea tatălui lor, Iedutun, care profeţea în sunet de liră, mulţumind şi aducând laudă Domnului;
4 din Heman – fiii lui Heman: Buchia, Matania, Uziel, Şebuel, Ierimot, Hanania, Hanani, Eliata, Ghidalti, Romamti-Ezer, Ioşbekaşa, Maloti, Hotir şi Mahaziot. 5 Toţi aceştia erau fii ai lui Heman, văzătorul regelui, căci Dumnezeu spusese că-i va înălţa puterea[c]. Dumnezeu i-a dat lui Heman paisprezece fii şi trei fiice.
6 Toţi aceştia erau sub îndrumarea părinţilor lor în ce priveşte cântarea de la Casa Domnului, având chimvale, harfe şi lire pentru slujba Casei lui Dumnezeu. Asaf, Iedutun şi Heman se aflau sub supravegherea regelui.
7 Ei şi rudele lor, care erau iscusite în cântarea Domnului, toţi cei care aveau îndemânare, erau în număr de două sute optzeci şi opt. 8 Au aruncat sorţii pentru aflarea responsabilităţilor, atât pentru cei mari, cât şi pentru cei mici, atât pentru învăţători, cât şi pentru ucenici.
9 Pentru Asaf, primul sorţ a ieşit pentru Iosif,[d]
al doilea – pentru Ghedalia, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
10 al treilea – pentru Zacur, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
11 al patrulea – pentru Iţri[e], care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
12 al cincilea – pentru Netania, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
13 al şaselea – pentru Buchia, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
14 al şaptelea – pentru Iesarel[f], care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
15 al optulea – pentru Isaia, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
16 al nouălea – pentru Matania, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
17 al zecelea – pentru Şimei, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
18 al unsprezecelea – pentru Azarel[g], care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
19 al doisprezecelea – pentru Haşabia, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
20 al treisprezecelea – pentru Şubael, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
21 al paisprezecelea – pentru Matitia, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
22 al cincisprezecelea – pentru Ieremot, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
23 al şaisprezecelea – pentru Hanania, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
24 al şaptesprezecelea – pentru Ioşbekaşa, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
25 al optsprezecelea – pentru Hanani, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
26 al nouăsprezecelea – pentru Maloti, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
27 al douăzecilea – pentru Eliata, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
28 al douăzeci şi unulea – pentru Hotir, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
29 al douăzeci şi doilea – pentru Ghidalti, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
30 al douăzeci şi treilea – pentru Mahaziot, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece;
31 al douăzeci şi patrulea – pentru Romamti-Ezer, care împreună cu fraţii şi cu fiii lui erau doisprezece.
Breasla portarilor
26 Cetele portarilor au fost:
dintre korahiţi: Meşelemia, fiul lui Kore, dintre fiii lui Asaf; 2 Meşelemia a avut ca fii pe: Zaharia, întâiul născut; Iediael, al doilea; Zebadia, al treilea; Iatniel, al patrulea; 3 Elam, al cincilea; Iehohanan, al şaselea; Elioenai, al şaptelea;
4 Obed-Edom a avut şi el ca fii pe: Şemaia, întâiul născut; Iehozabad, al doilea; Ioah, al treilea; Sacar, al patrulea; Netanel, al cincilea; 5 Amiel, al şaselea; Isahar, al şaptelea; Peuletai, al optulea (căci Dumnezeu îl binecuvântase). 6 Şi fiului său Şemaia i s-au născut fii care au ajuns conducători în familiile lor, căci erau bărbaţi viteji. 7 Fiii lui Şemaia au fost: Otni, Refael, Obed, Elzabad, – ale cărui rude erau oameni viteji, – Elihu şi Semachia. 8 Toţi aceştia au fost urmaşii lui Obed-Edom, atât ei, cât şi fiii şi rudele lor fiind bărbaţi viteji, plini de putere pentru slujire – erau şaizeci şi doi de urmaşi ai lui Obed-Edom. 9 Fiii şi fraţii lui Meşelemia, oameni viteji şi ei, erau în număr de optsprezece.
10 Hosa, dintre fiii lui Merari, a avut şi el ca fii pe: Şimri era căpetenie, chiar dacă nu era întâi născut, căci aşa l-a pus tatăl său; 11 Hilchia, al doilea; Tebalia, al treilea; Zaharia, al patrulea (toţi fiii şi fraţii lui Hosa erau în număr de treisprezece).
12 Cetele acestea de portari, potrivit căpeteniilor lor, aveau, la fel ca rudele lor, responsabilitatea de a sluji la Casa Domnului. 13 Au aruncat sorţii pentru cei mici şi pentru cei mari, potrivit familiilor lor, pentru fiecare poartă în parte.
14 Partea de răsărit i-a căzut la sorţi lui Şelemia[h].
Fiului său Zaharia, un sfetnic chibzuit, i-a căzut la sorţi partea de nord.
15 Lui Obed-Edom – partea de sud, iar fiilor săi – magaziile.
16 Lui Şupim şi lui Hosa – partea de apus cu Poarta Şalechet, pe drumul principal care duce în sus. O strajă era în faţa alteia.
17 La răsărit se aflau şase leviţi,
la nord se aflau patru în fiecare zi,
la sud – patru în fiecare zi,
iar la magazii – câte doi o dată.
18 La apus, lângă colonadă, se aflau patru pentru drumul principal,
şi doi – pentru colonadă.
19 Acestea sunt cetele de portari, dintre fiii korahiţilor şi urmaşii lui Merari.
20 Levitul Ahia era[i] responsabil de vistieriile Casei lui Dumnezeu şi de depozitele pentru lucrurile sfinte.
21 Urmaşii lui Ladan, adică fiii gherşoniţilor proveniţi din Ladan, căpeteniile familiilor provenite din gherşonitul Ladan, erau: Iehieli
22 şi fiii lui Iehieli – Zetam şi Ioel, fratele lui; ei erau responsabili de magaziile Casei Domnului.
23 Dintre amramiţi, iţhariţi, hebroniţi şi uzieliţi, 24 Şubael, un urmaş al lui Gherşom, fiul lui Moise, era supraveghetorul depozitelor. 25 Rudele lui prin Eliezer au fost: fiul acestuia, Rehabia, fiul lui Isaia, fiul lui Ioram, fiul lui Zicri, fiul lui Şelomit. 26 Acest Şelomit împreună cu rudele lui erau responsabili de toate depozitele cu lucrurile sfinte, care fuseseră închinate de regele David, de căpeteniile familiilor, adică de căpeteniile peste mii şi peste sute, şi de conducătorii oştirii. 27 Ei le închinaseră din prada de război pentru întreţinerea Casei Domnului. 28 Tot ceea ce fusese închinat de văzătorul Samuel, de Saul, fiul lui Chiş, de Abner, fiul lui Ner şi de Ioab, fiul Ţeruiei, toate aceste lucruri sfinte, se aflau în grija lui Şelomit şi a rudelor sale.
29 Dintre iţhariţi, lui Chenania şi fiilor săi li s-au încredinţat slujbe în afara Templului, ca dregători şi judecători peste Israel.
30 Dintre hebroniţi, Haşabia şi rudele sale, bărbaţi viteji în număr de o mie şapte sute, supravegheau Israelul de dincolo de Iordan, în tot ce ţine de lucrarea Domnului şi de slujba regelui.
31 În ce-i priveşte pe hebroniţi, Ieria era căpetenia hebroniţilor, potrivit genealogiilor familiilor lor; în al patruzecilea an al domniei lui David, s-au făcut cercetări cu privire la ei şi s-au găsit printre ei bărbaţi viteji la Iazer, în Ghilad. 32 Rudele lui Ieria, bărbaţi viteji, erau în număr de două mii şapte sute de căpetenii peste familii. Regele David i-a pus supraveghetori peste rubeniţi, peste gadiţi şi peste jumătate din seminţia lui Manase, în tot ce ţine de lucrurile lui Dumnezeu şi de lucrurile regelui.
Diviziile militare şi căpeteniile lor
27 Aceştia au fost israeliţii după numărul lor, cu căpeteniile peste familii, căpeteniile peste mii şi peste sute şi dregătorii care slujeau regelui în orice lucru ce ţinea de cetele care intrau şi care ieşeau din slujbă lună de lună, în fiecare lună a anului; fiecare ceată avea douăzeci şi patru de mii de oameni.
2 În fruntea primei cete, pentru luna întâi, era Iaşobeam, fiul lui Zabdiel, ceata lui având douăzeci şi patru de mii de oameni. 3 El era dintre urmaşii lui Pereţ şi era căpetenia tuturor conducătorilor oştirii în luna întâi.
4 În fruntea cetei pentru luna a doua, era ahohitul Dodai; ceata lui îl avea drept conducător pe Miklot; erau douăzeci şi patru de mii de oameni în ceata lui.
5 A treia căpetenie militară, pentru luna a treia, era Benaia, fiul preotului Iehoiada. El era căpetenia cetei sale de douăzeci şi patru de mii de oameni. 6 Benaia acesta era unul dintre cei treizeci de viteji ai lui David şi căpetenie a acestora. La conducerea cetei sale era fiul său Amizabad.
7 Al patrulea, pentru luna a patra, era Asael, fratele lui Ioab, şi după el Zebadia, fiul lui. Şi ceata lui avea douăzeci şi patru de mii de oameni.
8 A cincea căpetenie, pentru luna a cincea, era izrahitul Şamhut, ceata lui având douăzeci şi patru de mii de oameni.
9 Al şaselea, pentru luna a şasea, era Ira, fiul lui Icheş din Tekoa, ceata lui având douăzeci şi patru de mii de oameni.
10 Al şaptelea, pentru luna a şaptea, era pelonitul Heleţ, unul dintre urmaşii lui Efraim, ceata lui având douăzeci şi patru de mii de oameni.
11 Al optulea, pentru luna a opta, era huşatitul Sibecai, dintre zerahiţi, ceata lui având douăzeci şi patru de mii de oameni.
12 Al nouălea, pentru luna a noua, era anatotitul Abiezer, dintre beniamiţi, ceata lui având douăzeci şi patru de mii de oameni.
13 Al zecelea, pentru luna a zecea, era netofatitul Maharai, dintre zerahiţi, ceata lui având douăzeci şi patru de mii de oameni.
14 Al unsprezecelea, pentru luna a unsprezecea, era piratonitul Benaia, unul dintre urmaşii lui Efraim, ceata lui având douăzeci şi patru de mii de oameni.
15 Al doisprezecelea, pentru luna a douăsprezecea, era netofatitul Heldai, un urmaş al lui Otniel, ceata lui având tot douăzeci şi patru de mii de oameni.
Căpeteniile seminţiilor lui Israel
16 Căpeteniile seminţiilor lui Israel erau următorii:
conducătorul rubeniţilor era Eliezer, fiul lui Zicri;
al simeoniţilor – Şefatia, fiul lui Maaca;
17 al leviţilor – Haşabia, fiul lui Chemuel, iar al urmaşilor lui Aaron – Ţadok;
18 al lui Iuda – Elihu, unul dintre fraţii lui David;
al lui Isahar – Omri, fiul lui Mihail;
19 al lui Zabulon – Işmaia, fiul lui Obadia;
al lui Neftali – Ierimot, fiul lui Azriel;
20 al urmaşilor lui Efraim – Osea, fiul lui Azazia;
al unei jumătăţi din seminţia lui Manase – Ioel, fiul lui Pedaia;
21 al celeilalte jumătăţi din seminţia lui Manase, în Ghilad – Ido, fiul lui Zaharia;
al lui Beniamin – Iaasiel, fiul lui Abner;
22 al lui Dan – Azarel, fiul lui Ieroham.
Acestea au fost căpeteniile seminţiilor lui Israel. 23 David nu a inclus în numărul lor pe cei în vârstă de douăzeci de ani sau mai puţin, pentru că Domnul promisese că va înmulţi pe Israel ca stelele cerului. 24 Ioab, fiul Ţeruiei, începuse numărătoarea, dar nu a terminat-o. Din cauza numărătorii izbucnise mânia împotriva lui Israel, iar rezultatul numărătorii nu a fost trecut în „Cronicile regelui David“.
Funcţionarii regelui
25 Azmavet, fiul lui Adiel, era responsabil de vistieriile regelui;
Ionatan, fiul lui Uzia, era responsabil de magaziile din ţară, din cetăţi, din sate şi din turnuri[j].
26 Ezri, fiul lui Chelub, era responsabil de cei ce se ocupau cu munca câmpului, care lucrau pământul.
27 Şimei din Rama era responsabil de vii,
iar Zabdi, şifmitul, – de cramele cu vin din vii.
28 Ghederitul Baal-Hanan era responsabil de livezile de măslini şi de sicomorii din zona deluroasă[k],
iar Ioaş – de depozitele cu ulei.
29 Şitrai din Şaron era responsabil de vitele care păşteau în Şaron,
iar Şafat, fiul lui Adlai, – de vitele din văi.
30 Ismaelitul Obil era responsabil de cămile, iar meronotitul Iehdeia de măgăriţe.
31 Hagritul Iaziz era responsabil de turme.
Toate acestea erau căpeteniile care aveau grijă de proprietăţile regelui David.
32 Ionatan, unchiul lui David, era sfetnic, om cu discernământ şi scrib.
Iehiel, fiul lui Hacmoni, avea grijă de fiii lui David.
33 Ahitofel era sfetnicul regelui; architul Huşai era prietenul regelui.
34 După Ahitofel, au mai fost sfetnici: Iehoiada, fiul lui Benaia, şi Abiatar.
Conducătorul oştirii regelui era Ioab.
Instrucţiunile lui David pentru construirea Casei Domnului
28 David a strâns la Ierusalim toate căpeteniile lui Israel, căpeteniile seminţiilor, căpeteniile cetelor care îl slujeau pe rege, căpeteniile peste mii, căpeteniile peste sute, toate căpeteniile care aveau grijă de proprietăţile şi turmele regelui şi ale fiilor săi, împreună cu ofiţerii, vitejii şi toţi războinicii oştirii. 2 Regele David s-a ridicat în picioare şi a zis:
„Ascultaţi-mă, fraţii mei şi poporul meu! Mă gândeam să zidesc o Casă ca loc de odihnă pentru Chivotul Legământului cu Domnul şi ca aşternut al picioarelor Dumnezeului nostru; chiar mă pregăteam să o zidesc. 3 Dumnezeu mi-a zis însă: «Nu tu vei zidi o Casă Numelui Meu, căci eşti un războinic şi ai vărsat sânge.» 4 Domnul, Dumnezeul lui Israel, m-a ales pe mine din toată familia mea ca să fiu rege peste Israel pe vecie, căci El a ales pe Iuda drept conducător, din Casa lui Iuda a ales familia mea, iar dintre fiii tatălui meu Lui i-a plăcut să mă aleagă pe mine ca să domnesc peste tot Israelul. 5 Apoi dintre toţi fiii mei, căci Domnul mi-a dat mulţi fii, El l-a ales pe Solomon, fiul meu, ca să stea pe tronul regatului Domnului, peste Israel. 6 El Însuşi mi-a zis: «Solomon, fiul tău, el Îmi va zidi Casa şi curţile Mele, căci l-am ales ca fiu al Meu, iar Eu îi voi fi Tată. 7 Îi voi întări regatul pe vecie, dacă va fi hotărât să împlinească poruncile şi hotărârile Mele, aşa cum este şi astăzi.» 8 Şi acum, în prezenţa întregului Israel, a adunării Domnului, şi în auzul Dumnezeului nostru, hotărâţi-vă să păziţi şi să căutaţi toate poruncile Dumnezeului nostru, ca să stăpâniţi ţara aceasta bună şi să o lăsaţi moştenire urmaşilor voştri pe vecie!
9 Iar tu, fiul meu Solomon, cunoaşte-L pe Dumnezeul strămoşilor tăi şi slujeşte-I din toată inima şi cu dorinţă în suflet, căci Domnul cercetează toate inimile şi înţelege orice închipuire a gândurilor. Dacă Îl vei căuta, El Se va lăsa găsit de tine, dar dacă Îl vei părăsi, El te va lepăda pentru totdeauna. 10 Vezi acum că Domnul te-a ales să zideşti o Casă drept Lăcaş al Său. Deci întăreşte-te şi începe lucrul!“
11 David i-a dat fiului său Solomon,
proiectul porticului Templului şi al clădirilor lui,
al vistieriilor lui,
al odăilor lui de sus, al odăilor lui interioare
al locului ispăşirii,
12 proiectul cu tot ceea ce avea în gând prin Duhul pentru curţile Casei Domnului,
pentru toate încăperile dimprejur,
pentru vistieriile Casei lui Dumnezeu,
pentru depozitele cu lucrurile sfinte,
13 pentru cetele preoţilor şi leviţilor, pentru toată lucrarea de slujire a Casei Domnului
şi pentru toate uneltele folosite la slujba Casei Domnului.
14 El i-a dat greutatea în aur a tuturor uneltelor de aur pentru fiecare slujbă,
greutatea în argint a tuturor uneltelor de argint pentru fiecare slujbă,
15 adică greutatea sfeşnicelor din aur şi a candelelor lor din aur, – greutatea fiecărui sfeşnic cu candelele lui, –
precum şi greutatea sfeşnicelor de argint, fiecare cu candelele lui, după întrebuinţarea fiecărui sfeşnic în parte.
16 A mai dat greutatea în aur a meselor pentru pâinea prezentării, greutatea fiecărei mese în parte,
greutatea în argint pentru mesele de argint,
17 greutatea în aur curat pentru furculiţe, pentru cupe, pentru ulcioare; pentru lighenele de aur a dat şi greutatea fiecărui lighean în aur,
iar pentru lighenele de argint a dat greutatea fiecărui lighean în argint.
18 A dat aur pur de o greutate necesară pentru altarul tămâierii,
precum şi proiectul pentru carul heruvimilor[l] din aur, care îşi întind aripile şi acoperă Chivotul Legământului cu Domnul.
19 „Toate acestea, a zis David, le-am scris când mâna Domnului a fost asupra mea şi El m-a făcut să înţeleg toate amănuntele privitoare la proiect.“
20 David i-a zis fiului său Solomon: „Fii tare şi curajos şi începe lucrul! Să nu te temi şi să nu te înspăimânţi, pentru că Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, este cu tine. El nu te va uita şi nu te va părăsi, ca astfel să poţi termina toată lucrarea pentru slujba Casei Domnului. 21 Iată, ai lângă tine cetele preoţilor şi leviţilor pentru toată slujirea de la Casa lui Dumnezeu; îi ai cu tine, pentru toată lucrarea, pe toţi cei binevoitori, cu îndemânare în tot felul de lucrări; ai cu tine căpeteniile şi tot poporul gata să asculte de cuvintele tale!“
Daruri pentru construirea Casei Domnului
29 Apoi regele David a zis întregii adunări:
„Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr şi plăpând, iar lucrarea este atât de mare, căci Templul[m] nu este pentru un om, ci pentru Însuşi Domnul Dumnezeu. 2 Am pregătit din răsputeri pentru Casa lui Dumnezeu aur pentru ce este din aur, argint pentru ce este din argint, bronz pentru ce este din bronz, fier pentru ce este din fier, lemn pentru ce este din lemn, pietre de onix de fixat pe monturi, pietre de antimoniu[n], tot felul de pietre preţioase, pietre de diferite culori, precum şi pietre de alabastru din belşug. 3 De asemenea, în râvna mea pentru Casa lui Dumnezeu, pe lângă toate pregătirile pe care le-am făcut pentru Sfântul Lăcaş, ofer pentru Casa Dumnezeului meu bogăţiile mele în aur şi argint 4 – trei mii de talanţi[o] de aur, aur de Ofir, şi şapte mii de talanţi[p] de argint pur – pentru poleirea pereţilor clădirilor 5 şi pentru întreaga lucrare pe care o vor face meşteşugarii; ofer aur pentru lucrările din aur şi argint pentru lucrările din argint. Aşadar, cine îşi mai aduce contribuţia, dedicându-se astăzi Domnului?“
Răspunsul poporului la mesajul regelui
6 Căpeteniile familiilor, căpeteniile seminţiilor lui Israel, căpeteniile peste mii şi peste sute şi căpeteniile responsabile cu lucrarea regelui şi-au adus contribuţia. 7 Ei au dat pentru lucrarea de la Casa lui Dumnezeu:
cinci mii de talanţi[q] de aur
şi zece mii de darici[r] de aur,
zece mii de talanţi[s] de argint,
optsprezece mii de talanţi[t] de bronz
şi o sută de mii de talanţi[u] de fier.
8 Cine a avut pietre preţioase le-a dăruit pentru vistieria Casei Domnului, de care avea grijă gherşonitul Iehiel. 9 Poporul s-a bucurat de darurile pe care le-a făcut, căci le-a dăruit Domnului din toată inima; de asemenea, şi regele David s-a bucurat nespus de mult.
Rugăciunea lui David
10 David a binecuvântat pe Domnul înaintea întregii adunări, zicând astfel:
„Binecuvântat să fii Tu, Doamne, Dumnezeul lui Israel, Părintele nostru, pentru veci de veci! 11 Ale Tale sunt, Doamne, măreţia, puterea, gloria, biruinţa şi maiestatea, atât în ceruri, cât şi pe pământ! A Ta, Doamne, este stăpânirea şi Tu Te înalţi ca suveran peste toate! 12 Bogăţia şi slava vin dinaintea Ta. Tu stăpâneşti peste toate. În mâna Ta este puterea şi tăria; mâna Ta poate să înalţe şi să întărească pe oricine. 13 Acum, Dumnezeul nostru, noi Îţi aducem mulţumiri şi lăudăm slăvitul Tău Nume. 14 Căci ce sunt eu şi ce este poporul meu, ca să putem fi în stare să-Ţi oferim aceste daruri? De la Tine le avem pe toate şi ceea ce Ţi-am oferit a fost primit din mâna Ta. 15 Înaintea Ta noi suntem doar nişte străini şi peregrini, la fel ca şi strămoşii noştri. Zilele noastre pe pământ sunt ca o umbră, fără nădejde. 16 Doamne, Dumnezeul nostru, tot acest belşug pe care l-am strâns ca să zidim o Casă Numelui Tău cel sfânt, vine din mâna Ta şi totul Îţi aparţine Ţie. 17 Dumnezeul meu, ştiu că Tu cercetezi inima, iar curăţia Îţi este plăcută. Eu am dăruit toate acestea în curăţie de inimă şi am privit cu bucurie la poporul Tău, care se află aici, aducându-Ţi darurile lui. 18 Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, strămoşii noştri, păstrează această dorinţă în inima poporului Tău pe vecie şi ţine-le inima aproape de Tine! 19 Iar fiului meu Solomon, dă-i o inimă dedicată întru totul, ca să păzească poruncile Tale, mărturiile Tale şi rânduielile Tale, să le împlinească pe toate şi să zidească Templul pentru care am făcut pregătiri.“
20 Apoi David i-a zis întregii adunări: „Binecuvântaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru!“ Şi toată adunarea a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor; ei s-au închinat cu toţii, plecându-se înaintea Domnului şi a regelui.
Solomon recunoscut drept rege
21 În ziua următoare au adus jertfe Domnului şi au oferit ca arderi de tot Domnului o mie de boi, o mie de berbeci şi o mie de miei, împreună cu jertfe de băutură şi o mulţime de alte jertfe aduse din partea întregului Israel. 22 În ziua aceea au mâncat şi au băut în prezenţa Domnului cu mare bucurie, l-au făcut rege a doua oară pe Solomon, fiul lui David, şi l-au uns drept conducător al[v] Domnului, iar pe Ţadok – ca preot. 23 Solomon s-a aşezat pe tronul Domnului, ca să domnească în locul lui David, tatăl său; el a avut izbândă şi întregul Israel a ascultat de el. 24 Toate căpeteniile, vitejii şi toţi fiii regelui David, s-au supus regelui Solomon. 25 Domnul l-a înălţat pe Solomon înaintea întregului Israel şi i-a făcut parte de o domnie mai strălucită decât a oricărui alt rege al lui Israel care a fost înainte de el.
Necrologul lui David
26 David, fiul lui Işai, a domnit peste întregul Israel. 27 El a domnit peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit timp de şapte ani, iar la Ierusalim a domnit timp de treizeci şi trei de ani. 28 David a murit după o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţie şi de slavă. În locul lui a domnit fiul său Solomon. 29 Faptele regelui David, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în „Cronicile văzătorului Samuel“, în „Cronicile profetului Natan“ şi în „Cronicile văzătorului Gad“, 30 împreună cu toată domnia şi puterea lui şi cu evenimentele care au avut loc în viaţa lui, în Israel şi în toate regatele celorlalte ţări.
Prima vedenie a lui Solomon
1 Solomon, fiul lui David, şi-a întărit domnia, iar Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el, înălţându-l nespus de mult. 2 Solomon a vorbit întregului Israel – conducătorilor peste mii şi peste sute, judecătorilor, tuturor prinţilor lui Israel şi căpeteniilor de familii – 3 după care Solomon împreună cu întreaga adunare s-au dus pe înălţimea de la Ghivon. Acolo se afla Cortul Întâlnirii lui Dumnezeu, pe care Moise, robul Domnului, îl făcuse în pustie. 4 Chivotul lui Dumnezeu fusese luat de David din Chiriat-Iearim şi dus în locul pe care David i-l pregătise, căci el îi întinsese un cort la Ierusalim. 5 Însă altarul de bronz pe care-l făcuse Beţalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, se afla înaintea Tabernaculului Domnului. Solomon şi adunarea L-au căutat pe Domnul înaintea acestui altar. 6 Solomon s-a dus înaintea Domnului, acolo, la altarul de aramă, la Cortul Întâlnirii, şi a adus pe el o mie de arderi de tot. 7 În noaptea aceea, Dumnezeu i S-a arătat lui Solomon şi i-a zis:
– Cere-Mi orice vrei să-ţi dau!
8 – Tu ai arătat o mare îndurare[w] faţă de tatăl meu, David, I-a răspuns Solomon lui Dumnezeu, şi m-ai pus să domnesc în locul lui. 9 Acum, Doamne Dumnezeule, întăreşte promisiunea pe care i-ai făcut-o tatălui meu, David, căci Tu m-ai pus să domnesc peste un popor numeros ca pulberea pământului. 10 De aceea dă-mi înţelepciune şi cunoştinţă ca să pot conduce poporul acesta, căci cine poate judeca[x] acest popor al Tău atât de numeros?
11 Dumnezeu i-a răspuns lui Solomon:
– Pentru că aceasta a fost dorinţa inimii tale şi nu ai cerut nici bogăţie, nici belşug, nici faimă, nici moartea duşmanilor tăi şi nici o viaţă lungă, ci ai cerut înţelepciune şi cunoştinţă pentru a-Mi putea judeca poporul peste care te-am pus să domneşti, 12 înţelepciunea şi cunoştinţa îţi sunt date. Mai mult, îţi voi da asemenea bogăţii, belşug şi faimă, cum nu s-a mai văzut la nici unul din regii care au trăit înaintea ta şi nici nu se va mai vedea la nimeni după tine.
13 După aceea, Solomon a plecat de la înălţimea din Ghivon, unde se afla Cortul Întâlnirii, s-a întors la Ierusalim şi a domnit peste Israel.
Administrarea imperiului de către Solomon
14 Solomon a adunat care şi cai; avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de cai[y] pe care îi ţinea în cetăţile pentru care, precum şi împreună cu el la Ierusalim. 15 Regele a făcut ca argintul şi aurul să fie la fel de obişnuite în Ierusalim precum pietrele, iar cedrii la fel de numeroşi precum sicomorii de pe dealuri[z]. 16 Caii lui Solomon erau aduşi din Egipt[aa] şi din Kue[ab]; negustorii regelui îi cumpărau din Kue pe un preţ stabilit. 17 Ei cumpărau un car din Egipt cu şase sute de şecheli[ac] de argint, iar un cal cu o sută cincizeci de şecheli[ad]. De asemenea, ei vindeau cai şi care tuturor regilor hitiţilor şi regilor Aramului.
Pregătiri pentru zidirea Casei Domnului
2 Solomon a poruncit să se zidească o Casă pentru Numele Domnului şi un palat regal pentru el însuşi. 2 Solomon a pregătit şaptezeci de mii de cărăuşi şi optzeci de mii de cioplitori în stâncă, punând peste ei ca supraveghetori trei mii şase sute de oameni. 3 Solomon i-a trimis un mesaj lui Hiram[ae], regele Tirului, spunându-i:
„Fă-mi şi mie cum i-ai făcut tatălui meu, David, căruia i-ai trimis cedrii ca să-şi construiască un palat în care să locuiască. 4 Iată, vreau să zidesc o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul meu, ca să i-o închin Lui, să ard tămâie mirositoare în prezenţa Lui, să aduc continuu în el pâinea prezentării, arderile de tot de dimineaţă şi de seară, de Sabat, de lună nouă[af] şi cu ocazia fiecărei sărbători a Domnului, Dumnezeul nostru, căci aceasta este o lege veşnică pentru Israel. 5 Casa pe care vreau s-o zidesc trebuie să fie măreaţă, fiindcă Dumnezeul nostru este mai mare decât toţi dumnezeii. 6 Totuşi, cine va fi în stare să-I zidească o Casă, când cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde? Şi cine sunt eu să-I zidesc o Casă, când eu nu sunt vrednic decât să ard tămâie înaintea Lui? 7 De aceea trimite-mi un om iscusit în prelucrarea aurului, a argintului, a bronzului, a fierului, a purpurei, a carminului şi a materialelor de culoare albastră, un om care cunoaşte arta gravurii, ca să lucreze împreună cu oamenii mei iscusiţi din Iuda şi din Ierusalim, pe care i-a pregătit tatăl meu, David. 8 Trimite-mi din Liban lemn de cedru, de chiparos şi de algum[ag], căci ştiu că slujitorii tăi sunt pricepuţi la tăiatul lemnului din Liban. Iată că slujitorii mei vor lucra împreună cu slujitorii tăi 9 ca să-mi pregătească lemn din belşug, căci Casa pe care vreau s-o zidesc va fi mare şi maiestuoasă. 10 Slujitorilor tăi care vor tăia lemne le voi da douăzeci de mii de cori[ah] de grâu treierat, douăzeci de mii de cori de orz, douăzeci de mii de baţi[ai] de vin şi douăzeci de mii de baţi de ulei.“
11 Hiram, regele Tirului, a răspuns printr-o scrisoare pe care i-a trimis-o lui Solomon:
„Din dragoste pentru poporul Său, Domnul te-a pus rege peste el. 12 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel Care a făcut cerurile şi pământul, a mai spus Hiram, pentru că i-a dat regelui David un fiu înţelept, înzestrat cu chibzuinţă şi discernământ, care va zidi o Casă pentru Domnul şi un palat regal pentru el însuşi. 13 Îl trimit deci pe Huram-Abi, un om înţelept[aj], înzestrat cu discernământ. 14 El este fiul unei danite şi al unui tirian, un om care ştie să lucreze în aur, în argint, în bronz, în fier, în piatră, în lemn, precum şi cu fire de culoare purpurie, albastră şi stacojie şi cu fir de in subţire; poate face orice fel de gravură şi poate îndeplini orice fel de plan care i se dă de făcut. El va lucra împreună cu oamenii tăi iscusiţi şi împreună cu oamenii iscusiţi ai stăpânului meu David, tatăl tău. 15 De aceea stăpânul meu să trimită slujitorilor săi grâul, orzul, vinul şi uleiul despre care ai vorbit, 16 iar noi vom tăia lemn din Liban cât îţi trebuie; apoi ţi-l vom aduce pe plute, pe mare, până la Iafo, de unde tu îl vei duce la Ierusalim.“
17 Solomon a făcut numărătoarea tuturor bărbaţilor străini care erau în ţara lui Israel, ulterior numărătorii făcute de tatăl său, David. S-au găsit o sută cincizeci şi trei de mii şase sute de oameni. 18 Dintre ei a pregătit şaptezeci de mii de cărăuşi, optzeci de mii de cioplitori în stâncă şi trei mii şase sute de supraveghetori care să pună poporul la lucru.
Zidirea Casei Domnului
3 Solomon a început să zidească Casa Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său, David, chiar pe locul pregătit de David, în aria iebusitului Ornan[ak]. 2 El a început să zidească în cea de-a doua zi a lunii a doua, în al patrulea an al domniei sale. 3 Temelia pe care a zidit-o Solomon Casei lui Dumnezeu avea şaizeci de coţi[al] lungime şi douăzeci de coţi[am] lăţime, după măsura veche a cotului.[an] 4 Porticul din faţa odăii principale a Casei se întindea pe toată lăţimea Casei, adică pe douăzeci de coţi, şi avea o înălţime de o sută douăzeci de coţi. El l-a placat în interior cu aur curat. 5 A acoperit odaia principală[ao] cu lemn de chiparos, a poleit-o cu aur fin şi a gravat pe ea palmieri şi reţele de lanţuri. 6 De asemenea, a împodobit odaia cu pietre preţioase. Aurul folosit era aur de Parvayim[ap]. 7 A poleit cu aur grinzile şi pragurile Casei, precum şi zidurile şi porţile lui şi a încrustat heruvimi pe ziduri.
8 A făcut şi Locul Preasfânt. Lungimea lui era de douăzeci de coţi, cât lăţimea Casei, iar lăţimea lui era tot de douăzeci de coţi. El l-a placat cu şase sute de talanţi[aq] de aur fin. 9 Greutatea aurului folosit la confecţionarea cuielor a fost de cincizeci de şecheli[ar]. A placat cu aur şi odăile de sus. 10 În Locul Preasfânt a făcut doi heruvimi sculptaţi şi i-a poleit cu aur. 11 Aripile heruvimilor aveau lungimea de douăzeci de coţi. O aripă a unuia dintre heruvimi, de cinci coţi[as] lungime, atingea zidul Casei, iar cealaltă aripă, tot de cinci coţi lungime, atingea aripa celuilalt heruvim. 12 Tot aşa, o aripă a celuilalt heruvim, de cinci coţi lungime, atingea zidul Casei, iar cealaltă aripă a sa, tot de cinci coţi lungime, se unea cu aripa celui dintâi heruvim. 13 Aşadar, aripile întinse ale acestor heruvimi aveau douăzeci de coţi. Ei stăteau în picioare, cu faţa spre odaia principală[at].
14 A făcut şi draperia din fire de culoare albastră, purpurie şi stacojie şi din in subţire şi a brodat-o cu heruvimi. 15 În faţa Casei a făcut doi stâlpi a căror înălţime era de treizeci şi cinci de coţi[au], fiecare având în vârf un capitel de cinci coţi. 16 A mai făcut nişte reţele de lanţuri, asemenea celor din sanctuarul interior[av] şi le-a pus pe vârfurile stâlpilor.[aw] Apoi a făcut o sută de rodii şi le-a fixat pe reţelele de lanţuri. 17 A ridicat stâlpii în faţa Templului[ax], pe unul în partea dreaptă şi pe celălalt în partea stângă. Pe cel din dreapta l-a numit Iachin[ay], iar pe cel din stânga – Boaz[az].
4 A făcut un altar de bronz, lung de douăzeci de coţi, lat de douăzeci de coţi şi înalt de zece coţi[ba]. 2 Apoi a făcut „marea“ turnată[bb]. Aceasta era rotundă, avea zece coţi de la o margine la cealaltă, era înaltă de cinci coţi[bc], iar de jur împrejur se putea măsura cu un fir de treizeci de coţi[bd]. 3 Sub ea, de jur împrejur, se aflau ornamente în formă de boi, câte zece la fiecare cot[be], de jur împrejurul „mării“. Ornamentele erau aşezate în două şiruri, fiind turnate dintr-o singură piesă cu „marea“. 4 „Marea“ era aşezată pe doisprezece boi, trei orientaţi spre nord, trei orientaţi spre apus, trei orientaţi spre sud şi trei orientaţi spre răsărit. „Marea“ era aşezată deasupra lor, astfel încât toată partea din spate a trupurilor lor era înspre interior. 5 Grosimea ei era de un lat de palmă[bf], iar marginea ei era prelucrată ca marginea unui potir, precum cupa unei flori de crin. Ea putea cuprinde trei mii de baţi[bg].
6 El a mai construit zece bazine şi a pus cinci dintre ele la dreapta şi cinci dintre ele la stânga, ca să se spele în ele uneltele folosite la arderile de tot, cele care trebuiau curăţite. „Marea“ însă era pentru preoţi, ca să se spele în ea. 7 A mai făcut şi zece sfeşnice de aur, potrivit îndrumărilor care i-au fost date cu privire la ele şi le-a pus în Templu[bh], cinci la dreapta şi cinci la stânga. 8 A făcut zece mese şi le-a aşezat în Templu, cinci la dreapta şi cinci la stânga. De asemenea, a făcut şi o sută de cupe de aur.
9 A făcut apoi curtea preoţilor şi curtea cea mare cu porţile ei şi a poleit porţile cu bronz. 10 A pus „marea“ în partea dreaptă a Templului, în colţul de sud-est. 11 Huram a mai făcut şi lighenele, lopeţile şi cupele. Şi astfel Huram a încheiat lucrarea pe care a făcut-o pentru regele Solomon, la Casa lui Dumnezeu: 12 cei doi stâlpi, cele două cupe ale capitelurilor care se aflau pe vârfurile stâlpilor, cele două seturi de reţele de lanţuri, care împodobeau cele două cupe ale capitelurilor de pe vârfurile stâlpilor, 13 cele patru sute de rodii pentru cele două seturi de reţele, cele două şiruri de rodii pentru fiecare reţea în parte, reţele care acopereau cele două cupe ale capitelurilor de pe vârfurile stâlpilor. 14 Tot el făcuse şi piedestalele, precum şi bazinele de pe piedestale, 15 „marea“ cu cei doisprezece boi de sub ea, 16 oalele, lopeţile şi furculiţele. Toate aceste obiecte pe care Huram-Abi i le-a făcut regelui Solomon pentru Casa Domnului erau din bronz lustruit. 17 Regele le-a turnat într-un pământ argilos din câmpia Iordanului, undeva între Sucot şi Ţortan[bi]. 18 Solomon făcuse toate obiectele acestea într-un număr atât de mare, încât greutatea bronzului nu s-a putut cântări. 19 De asemenea, Solomon a făcut toate obiectele care erau în Casa lui Dumnezeu: altarul de aur, mesele pentru pâinea prezentării, 20 sfeşnicele din aur curat cu candelele lor, ce trebuiau aprinse după rânduială în faţa sanctuarului interior, 21 mugurii, candelele şi cleştii din aur (acesta era aur pur), 22 mucarniţele, cupele, ceştile şi cădelniţele din aur curat, precum şi balamalele de aur pentru uşile din interiorul Casei (de la intrarea în Locul Preasfânt) şi pentru uşile de la odaia principală a Templului.
5 După ce a fost terminată toată lucrarea pe care Solomon a făcut-o pentru Casa Domnului, Solomon a adus lucrurile pe care tatăl său, David, le închinase Domnului – argintul, aurul şi toate vasele – şi le-a pus în vistieriile Casei lui Dumnezeu.
Chivotul este aşezat în Casa Domnului
2 Atunci Solomon a convocat la Ierusalim sfatul bătrânilor lui Israel[bj], toate căpeteniile seminţiilor şi conducătorii clanurilor israelite, ca să mute Chivotul Legământului cu Domnul din Cetatea lui David, adică din Sion. 3 Toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat la rege cu prilejul sărbătorii[bk] din luna a şaptea. 4 După ce au venit toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel, leviţii au ridicat Chivotul. 5 Ei au mutat Chivotul, Cortul Întâlnirii şi toate obiectele sfinte care erau în cort. Preoţii şi leviţii le-au mutat. 6 Regele Solomon şi toată adunarea lui Israel, care se adunase înaintea lui, au stat înaintea Chivotului şi au jertfit atât de multe oi şi vite, încât n-au putut fi numărate sau socotite. 7 Preoţii au adus Chivotul Legământului cu Domnul la locul lui, în sanctuarul interior al Casei, adică în Locul Preasfânt, sub aripile heruvimilor. 8 Heruvimii aveau aripile întinse deasupra locului unde se afla Chivotul, astfel încât heruvimii acopereau atât Chivotul, cât şi drugii acestuia. 9 Drugilor li se dăduse o asemenea lungime, încât să li se vadă capetele din Locul Sfânt care era în faţa sanctuarului interior, dar să nu se vadă de afară; ei sunt acolo şi astăzi. 10 În Chivot nu se mai aflau decât cele două table puse de Moise la Horeb, atunci când Domnul a încheiat legământ cu israeliţii, după ce aceştia au ieşit din Egipt.
11 Apoi preoţii au ieşit din Locul Sfânt (căci toţi preoţii prezenţi se sfinţiseră, fără să se mai ţină seama de rândul cetei fiecăruia). 12 Toţi leviţii cântăreţi – şi anume Asaf, Heman şi Iedutun, împreună cu fiii şi rudele lor – îmbrăcaţi în in subţire, stăteau la răsărit de altar cu chimvale, harfe[bl] şi lire în mâini, împreună cu cei o sută douăzeci de preoţi care sunau din trâmbiţe. 13 Cei ce sunau din trâmbiţe s-au unit cu cei ce cântau, ca să-L laude şi să-I mulţumească Domnului. Când ei şi-au înălţat glasurile acompaniaţi de trâmbiţe, de chimvale şi de celelalte instrumente de cântat, lăudând pe Domnul prin cuvintele „El este bun! Îndurarea Lui ţine pe vecie[bm]“, un nor a umplut Casa, Casa Domnului. 14 Preoţii nu au mai putut rămâne să slujească din cauza norului, căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.
6 Atunci Solomon a zis: „Domnul a spus că va locui în negură. 2 Eu am zidit o Casă măreaţă pentru Tine, un loc în care să locuieşti pe vecie.“ 3 Apoi regele s-a întors cu faţa spre întreaga adunare a lui Israel şi a binecuvântat-o. Întreaga adunare a lui Israel stătea în picioare. 4 El a zis:
„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care a împlinit prin puterea Sa ceea ce i-a promis tatălui meu, David, când a zis: 5 «Din ziua când Mi-am scos poporul din ţara Egiptului, nu am ales nici o cetate din toate seminţiile lui Israel ca să-Mi zidesc acolo o Casă pentru Numele Meu şi nici nu am ales pe cineva care să fie conducătorul poporului Meu, Israel, 6 ci am ales Ierusalimul, pentru ca Numele Meu să fie acolo şi l-am ales pe David ca să domnească peste poporul Meu, Israel.» 7 Tatăl meu, David, avea de gând să zidească o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 8 Dar Domnul i-a zis tatălui meu, David: «Tu te-ai gândit să zideşti o Casă Numelui Meu şi este bine că te-ai gândit în felul acesta! 9 Totuşi nu tu vei zidi Casa, ci fiul tău; cel ce ţi s-a născut va zidi o Casă Numelui Meu!» 10 Domnul a împlinit ceea ce a promis. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu, David, m-am aşezat pe tronul lui Israel, aşa cum a promis Domnul, am zidit Casa pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel, 11 şi am pus acolo Chivotul în care se află Legământul[bn] încheiat de Domnul cu israeliţii.“
Rugăciunea lui Solomon
12 După aceea, Solomon s-a aşezat înaintea altarului Domnului şi, stând în prezenţa întregii adunări a lui Israel, şi-a întins mâinile spre cer. 13 Solomon făcuse o estradă din bronz şi o aşezase în mijlocul curţii. Aceasta avea o lungime de cinci coţi[bo], o lăţime de cinci coţi şi o înălţime de trei coţi[bp]. Pe ea stătea Solomon, atunci când s-a plecat pe genunchi în prezenţa întregii adunări a lui Israel şi şi-a întins mâinile spre cer. 14 El a mai zis:
„Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este nici un dumnezeu asemenea Ţie, nici în ceruri, nici pe pământ! Tu păstrezi legământul şi îndurarea[bq] faţă de slujitorii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor! 15 Tu Ţi-ai ţinut promisiunea faţă de robul Tău, tatăl meu, David; ce ai spus cu gura Ta, ai împlinit cu mâna Ta, cum se vede astăzi. 16 Doamne, Dumnezeul lui Israel, împlineşte ce ai promis robului Tău, tatăl meu, David, când ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea înaintea Mea, pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi vor veghea la calea lor şi vor umbla în Legea Mea tot aşa cum ai umblat şi tu.» 17 Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se promisiunea pe care ai făcut-o robului Tău, David. 18 Dar va locui într-adevăr Dumnezeu pe pământ cu omul? Iată că nici chiar cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu atât mai puţin Casa aceasta pe care am zidit-o eu! 19 Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea slujitorului Tău şi la cererea lui! Ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face slujitorul Tău! 20 Fie ca ochii Tăi să vegheze zi şi noapte asupra acestei Case, asupra locului unde ai spus că-Ţi vei pune Numele. Ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face slujitorul Tău cu privire la acest loc! 21 Ascultă cererile slujitorului Tău şi ale poporului Tău, Israel, când se vor ruga înspre acest loc. Ascultă din tărâmul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă şi iartă!
22 Când va păcătui cineva împotriva semenului său şi va fi obligat apoi să facă un jurământ, când va veni să jure înaintea altarului din Casa aceasta, 23 ascultă din ceruri, lucrează şi judecă-i pe slujitorii Tăi, condamnându-l pe cel nelegiuit, aruncând asupra capului lui faptele lui şi îndreptăţindu-l pe cel drept, răsplătindu-i potrivit cu dreptatea lui.
24 Când poporul Tău, Israel, fiind biruit de duşman pentru că a păcătuit împotriva Ta, se va întoarce la Tine, va da slavă Numelui Tău, Ţi se va ruga şi va căuta bunăvoinţa Ta în Casa aceasta, 25 ascultă din ceruri, iartă păcatul poporului Tău, Israel, şi adu-l înapoi în ţara pe care i-ai dat-o lui şi strămoşilor lui.
26 Când cerul va fi închis şi nu va mai fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva Ta, iar ei se vor ruga înspre acest loc, vor da slavă Numelui Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i-ai pedepsit, 27 ascultă din ceruri şi iartă păcatul slujitorilor Tăi şi al poporului Tău, Israel. Învaţă-i calea cea bună pe care trebuie să meargă şi trimite ploaie peste ţara Ta, pe care ai dat-o ca moştenire poporului Tău! 28 Când vor fi în ţară foamete, molimă, filoxeră, mană, lăcuste sau omizi, când duşmanii lor le vor asedia cetăţile, orice urgie sau boală ar veni, 29 dacă cineva din popor sau dacă tot poporul Tău, Israel, va face rugăciuni şi cereri, recunoscându-şi fiecare întinarea şi durerea lui şi va întinde mâinile spre Casa aceasta, 30 ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, iartă şi răsplăteşte-i fiecăruia după faptele lui, Tu, Care cunoşti gândurile fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inimile oamenilor. 31 Astfel, ei se vor teme de Tine şi vor umbla în căile Tale în tot timpul cât vor trăi în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor noştri.
32 De asemenea, când străinul care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o ţară îndepărtată datorită Numelui Tău cel mare, a mâinii Tale cea tare şi a braţului Tău cel întins, deci când va veni şi se va ruga înspre această Casă, 33 ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, şi dă-i acelui străin tot ceea ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să-Ţi cunoască Numele, să se teamă de Tine aşa cum se teme poporul Tău, Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste această Casă, pe care am zidit-o eu.
34 Când poporul Tău va merge la război împotriva duşmanilor săi, acolo unde îl vei trimite, şi Ţi se va ruga cu mâinile îndreptate înspre cetatea aceasta, pe care ai ales-o Tu şi înspre Casa pe care am zidit-o pentru Numele Tău, 35 ascultă din ceruri rugăciunea lor şi cererea lor şi fă-le dreptate. 36 Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – şi, mâniindu-te pe ei, îi vei da pe mâna duşmanilor lor, care îi vor duce captivi într-o ţară îndepărtată sau apropiată, 37 dacă acolo, în ţara unde au fost luaţi captivi, îşi vor cerceta inimile, dacă se vor întoarce la Tine şi vor căuta bunăvoinţa Ta în ţara captivităţii lor, spunând: «Am păcătuit, am greşit şi am săvârşit răul!», 38 dacă de acolo, din ţara unde au fost luaţi captivi, se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, dacă se vor ruga cu mâinile îndreptate înspre ţara lor, pe care le-ai dat-o strămoşilor lor, înspre cetatea pe care Tu ai ales-o şi înspre Casa pe care am zidit-o eu pentru Numele Tău, 39 atunci, ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, rugăciunea lor şi cererile lor şi fă-le dreptate! Iartă poporul Tău, care a păcătuit faţă de Tine! 40 Acum, Dumnezeul meu, Te rog, lasă ca ochii Tăi să fie deschişi şi urechile Tale să ia aminte la rugăciunea făcută în locul acesta!
41 Acum, Doamne Dumnezeule, vino la locul Tău de odihnă, Tu şi Chivotul tăriei Tale! Lasă ca preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, să se îmbrace cu mântuirea, iar sfinţii Tăi să se bucure de bunătatea Ta! 42 Doamne, Dumnezeule, nu-Ţi întoarce faţa de la unsul Tău! Adu-Ţi aminte de promisiunile[br] făcute robului Tău David!“
Inaugurarea Casei Domnului
7 Când şi-a încheiat Solomon rugăciunea, s-a coborât foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele, iar slava Domnului a umplut Casa. 2 Preoţii nu puteau să intre în Casa Domnului, pentru că slava Domnului umpluse Casa Domnului. 3 Toţi israeliţii au văzut focul coborându-se şi slava Domnului peste Casă. Atunci s-au aplecat cu faţa la pământ, pe paviment, s-au închinat şi au lăudat pe Domnul, zicând: „El este bun! Îndurarea Lui ţine pe vecie![bs]“ 4 Apoi regele şi tot poporul au adus jertfe înaintea Domnului. 5 Regele Solomon a adus ca jertfă douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Astfel regele şi tot poporul au sfinţit Casa lui Dumnezeu. 6 Preoţii stăteau la locurile lor şi asemenea acestora stăteau şi leviţii alături de instrumentele de cântat Domnului, pe care le făcuse regele David pentru a-L lăuda pe Domnul, zicând: „Îndurarea Lui ţine pe vecie!“ Preoţii stăteau înaintea leviţilor, sunând din trâmbiţe în prezenţa întregului Israel.
7 Solomon a sfinţit şi mijlocul curţii, locul din faţa Casei Domnului, întrucât acolo a adus arderile de tot şi grăsimea jertfelor de pace[bt], deoarece altarul de bronz pe care îl făcuse Solomon nu putea cuprinde toate arderile de tot, darurile de mâncare şi grăsimea. 8 Solomon a ţinut atunci sărbătoarea timp de şapte zile împreună cu tot Israelul, o adunare foarte numeroasă, cu oameni veniţi de la Lebo-Hamat[bu] până dinspre Râul Egiptului[bv]. 9 În ziua a opta, au ţinut iarăşi o adunare, căci sfinţirea altarului au făcut-o timp de şapte zile, iar sărbătoarea au ţinut-o tot timp de şapte zile. 10 În ziua a douăzeci şi treia a lunii a şaptea, Solomon a trimis poporul la corturi. Ei au plecat bucuroşi şi cu inimile mulţumite datorită binelui făcut de Domnul lui David, lui Solomon şi poporului Său, Israel.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.