Bible in 90 Days

²⁸ El le-a zis: „Urmaţi-mă, căci Domnul i-a dat în mâinile voastre pe moabiţi, duşmanii voştri!“ Ei l-au urmat, au ocupat vadurile Iordanului, care duc spre Moab şi n-au lăsat pe nimeni să treacă. ²⁹ Au ucis atunci în jur de zece mii de moabiţi, toţi bărbaţi robuşti şi puternici. Nici un om nu a scăpat.

³⁰ În ziua aceea Moabul a fost umilit de către Israel şi astfel în ţară a fost pace timp de optzeci de ani.

Şamgar

³¹ După el a urmat Şamgar, fiul lui Anat^[a]. El a ucis şase sute de filisteni cu o ţepuşă de mânat vite şi l-a eliberat astfel pe Israel.

Debora

4 După ce a murit Ehud, israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului ² şi de aceea Domnul i-a vândut în mâinile lui Iabin, un rege din Canaan, care domnea în Haţor. Sisera, conducătorul oştirii sale, locuia în Haroşet-Goyim. ³ Israeliţii au strigat către Domnul, căci Sisera avea nouă sute de care de fier^[b] şi, de douăzeci de ani, îi asuprea puternic.

⁴ În perioada aceea în Israel judeca^[c] o profetesă pe nume Debora, soţia lui Lapidot. ⁵ Ea locuia sub Palmierul Deborei; acesta se afla între Rama şi Betel, în regiunea muntoasă a lui Efraim. Israeliţii se duceau la ea pentru judecată. ⁶ Ea a trimis să fie chemat Barak, fiul lui Abinoam, din Kedeş, în Neftali şi i-a zis:

– Domnul, Dumnezeul lui Israel, îţi porunceşte astfel: „Du-te, îndreaptă-te spre muntele Tabor şi ia cu tine zece mii de bărbaţi din Neftali şi din Zabulon! ⁷ Îl voi atrage pe Sisera, conducătorul oştirii lui Iabin, spre tine, la uedul^[d] Chişon, cu toate carele şi oştirile lui şi-l voi da în mâinile tale!“

⁸ Barak i-a răspuns:

– Dacă vei merge şi tu cu mine, atunci voi merge şi eu, dar dacă nu vei merge cu mine, nu voi merge nici eu!

⁹ Ea i-a zis:

– De mers voi merge cu tine, dar, în felul acesta, slava nu va fi a ta, căci Domnul îl va da pe Sisera în mâinile unei femei!

Apoi Debora a plecat cu Barak la Kedeş.

¹⁰ Barak i-a chemat la Kedeş pe cei din Zabulon şi din Neftali; zece mii de bărbaţi mergeau în urma lui, iar Debora l-a însoţit.

¹¹ Chenitul Heber se separase de cheniţi, urmaşii lui Hobab, socrul^[e] lui Moise, şi îşi aşezase cortul lângă terebintul din Ţaananim, în apropiere de Kedeş.

¹² S-a dat de ştire lui Sisera că Barak, fiul lui Abinoam, s-a îndreptat spre muntele Tabor. ¹³ Atunci Sisera şi-a pus în mişcare toate cele nouă sute de care de fier şi toţi oamenii care erau cu el, de la Haroşet-Goyim până la uedul Chişon.

¹⁴ Debora i-a zis lui Barak: „Ridică-te, căci aceasta este ziua în care a dat Domnul pe Sisera în mâinile tale! Oare nu a mers Domnul înaintea ta?“ Barak s-a coborât de pe muntele Tabor cu cei zece mii de bărbaţi după el. ¹⁵ Cu ajutorul sabiei, Domnul l-a zdrobit pe Sisera dinaintea lui Barak, cu toate carele şi cu toată oştirea lui. Sisera s-a dat jos din car şi a fugit pe jos. ¹⁶ Barak a urmărit carele şi oştirea până la Haroşet-Goyim şi toată oştirea lui Sisera a fost nimicită. N-a mai rămas nici unul măcar.

¹⁷ Sisera însă a reuşit să fugă până la cortul Iaelei, soţia chenitului Heber, căci între Iabin, regele Haţorului, şi familia chenitului Heber era pace.

¹⁸ Iael i-a ieşit în întâmpinare şi i-a zis:

– Domnia ta, vino şi intră în cortul meu, nu-ţi fie frică!

El a intrat în cort şi ea l-a ascuns sub o carpetă.

¹⁹ El i-a zis:

– Te rog, dă-mi să beau puţină apă căci sunt însetat!

Ea a deschis un burduf cu lapte, i-a dat să bea şi apoi l-a ascuns din nou.

²⁰ El i-a mai zis:

– Stai la intrarea cortului şi dacă va veni cumva vreun om să te întrebe: „Este vreun bărbat aici?“, tu să-i răspunzi că nu este nimeni.

²¹ După aceea, Iael, soţia lui Heber, a luat un ţăruş de-al cortului, a pus mâna pe un ciocan, a intrat pe ascuns în cort şi i-a înfipt lui Sisera ţăruşul în tâmplă, pironindu-l astfel în pământ. Acesta adormise adânc pentru că era foarte obosit; şi astfel el a murit.

²² În timp ce Barak îl urmărea pe Sisera, Iael a ieşit să-l întâmpine şi i-a zis: „Vino ca să ţi-l arăt pe omul pe care îl cauţi!“ A intrat la ea şi l-a văzut pe Sisera zăcând mort, cu ţăruşul înfipt în tâmplă.

²³ În ziua aceea Dumnezeu l-a umilit înaintea israeliţilor pe Iabin, regele din Canaan. ²⁴ Şi mâna israeliţilor a fost din ce în ce mai puternică împotriva lui Iabin, regele din Canaan, până când l-au nimicit.

Cântarea Deborei

5 În ziua aceea Debora şi Barak, fiul lui Abinoam, au cântat această cântare:

Apoi în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani.

Oprimarea midianită

6 Israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi de aceea Domnul i-a dat pe mâna lui Midian timp de şapte ani. ² Midianiţii i-au asuprit cu putere pe israeliţi. Din cauza lor, israeliţii şi-au făcut grote în munţi, peşteri şi fortăreţe. ³ Ori de câte ori semăna Israel, midianiţii împreună cu amalekiţii şi popoarele din răsărit porneau împotriva lui. ⁴ Ei îi invadau ţara şi distrugeau roadele pământului până aproape de Gaza. Nu lăsau în Israel nici hrană, nici oi, nici boi şi nici măgari, ⁵ căci ei veneau cu vitele şi corturile lor, sosind ca o mulţime de lăcuste. Ei şi cămilele lor erau fără număr şi intrau în ţară ca s-o distrugă. ⁶ Israel decăzuse foarte mult din cauza midianiţilor. Atunci israeliţii au strigat către Domnul.

⁷ Când au strigat israeliţii către Domnul din cauza lui Midian, ⁸ Domnul le-a trimis un profet care le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am smuls din casa sclaviei ⁹ şi v-am eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor ce vă asupreau! I-am izgonit dinaintea voastră şi v-am dat vouă ţara lor! ¹⁰ V-am poruncit atunci că Domnul este Dumnezeul vostru şi de aceea să nu vă temeţi de zeii amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Dar voi n-aţi ascultat de glasul Meu.»“

Chemarea lui Ghedeon

¹¹ După aceea a venit Îngerul Domnului şi S-a aşezat sub terebintul din Ofra, care era al abiezritului^[p] Ioaş. Fiul său, Ghedeon, treiera grâul în teasc, ca să-l ascundă de midianiţi. ¹² Îngerul Domnului i S-a arătat şi i-a zis:

– Domnul este cu tine, războinic viteaz!

¹³ Ghedeon I-a răspuns:

– Nu te supăra, domnule^[q], dar dacă Domnul este cu noi atunci de ce ni s-au întâmplat toate acestea? Şi unde sunt toate minunile pe care ni le-au istorisit părinţii noştri când ziceau: „Nu ne-a scos Domnul din Egipt?“ Dar acum Domnul ne-a părăsit şi ne-a dat în mâna midianiţilor.

¹⁴ Domnul S-a întors spre el şi i-a zis:

– Du-te cu puterea aceasta pe care o ai şi eliberează Israelul din mâna midianiţilor! Oare nu te trimit Eu?

¹⁵ El I-a răspuns:

– Iartă-mă, Stăpâne^[r], dar cum să eliberez eu pe Israel? Iată că familia mea este cea mai mică în Manase, iar eu sunt cel mai tânăr în familia tatălui meu!

¹⁶ Atunci Domnul i-a zis:

– Vei învinge pe Midian ca pe un singur om, pentru că Eu voi fi cu tine!

¹⁷ El I-a răspuns:

– Te rog, dacă tot am găsit bunăvoinţă la Tine, atunci înfăptuieşte un semn pentru mine ca să ştiu că într-adevăr Tu eşti Cel Ce vorbeşti cu mine! ¹⁸ Te mai rog, nu Te depărta de aici până ce nu mă voi întoarce la Tine ca să-Ţi aduc darul meu şi să Ţi-l ofer!

– Voi rămâne până te vei întoarce! i-a zis El.

¹⁹ Ghedeon a intrat, a gătit un ied, iar dintr-o efă^[s] de făină a făcut azime. Carnea iedului a pus-o într-un coş, iar zeama într-un vas; apoi s-a dus înspre El, sub terebint şi I le-a oferit.

²⁰ Îngerul Domnului i-a zis:

– Ia carnea şi azimele şi pune-le pe stânca aceasta, iar zeama vars-o!

El a făcut aşa. ²¹ Îngerul Domnului a întins toiagul care era în mâna Lui şi a atins cu vârful carnea şi azimele. În acel moment a ieşit foc din stâncă, care a mistuit carnea şi azimele. Apoi Îngerul Domnului

S-a făcut nevăzut.

²² Atunci Ghedeon şi-a dat seama că fusese Îngerul Domnului şi a zis:

– Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului faţă în faţă!

²³ Dar Domnul i-a răspuns:

– Pace ţie! Să nu-ţi fie frică, căci nu vei muri!

²⁴ Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului şi l-a numit „Domnul este pace“^[t]. Altarul mai este încă şi astăzi în Ofra, care aparţine abiezriţilor.

Ghedeon distruge altarul lui Baal

²⁵ În aceeaşi noapte Domnul i-a zis:

– Ia cel de-al doilea bou tânăr al tatălui tău, boul care are şapte ani! Dărâmă altarul închinat de tatăl tău lui Baal şi taie stâlpul Aşerei^[u] care este lângă el. ²⁶ Zideşte apoi un altar potrivit^[v] Domnului, Dumnezeul tău, pe vârful acestei înălţimi, ia boul şi adu o ardere de tot, folosind stâlpul Aşerei pe care-l vei tăia!

²⁷ Ghedeon a luat zece oameni din slujitorii lui şi a făcut aşa cum îi poruncise Domnul, dar fiindcă i-a fost foarte frică de familia lui şi de oamenii din cetate, a făcut acest lucru noaptea, nu ziua.

²⁸ Când oamenii din cetate s-au sculat dis-de-dimineaţă, au observat că altarul lui Baal era dărâmat, stâlpul Aşerei, care fusese lângă el, era tăiat, iar boul fusese jertfit pe un altar nou. ²⁹ Atunci s-au întrebat unii pe alţii:

– Cine a făcut o asemenea faptă?

După ce au întrebat şi au cercetat li s-a răspuns:

– Ghedeon, fiul lui Ioaş, a făcut fapta aceasta!

³⁰ Oamenii din cetate i-au zis lui Ioaş:

– Scoate-l afară pe fiul tău ca să moară, pentru că a dărâmat altarul lui Baal şi a tăiat stâlpul Aşerei de lângă el!

³¹ Ioaş le-a răspuns tuturor acelora care i-au stat împotrivă:

– Oare voi trebuie să-i ţineţi partea? Voi trebuie să-l apăraţi? Cine îl va răzbuna pe Baal să fie ucis până dimineaţă! Dacă este dumnezeu, atunci să se apere singur din cauză că i-a fost dărâmat altarul!

³² În ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierub-Baal^[w] şi au zis:

– Să se certe Baal cu el din cauză că i-a dărâmat altarul!

Semnul cu lâna

³³ Toţi midianiţii, amalekiţii şi popoarele din răsărit s-au aliat, au traversat Iordanul şi şi-au aşezat tabăra în valea Izreel. ³⁴ Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului şi a sunat din corn. Abiezer a fost chemat să meargă după el. ³⁵ A trimis soli prin tot teritoriul lui Manase şi manasiţii au fost chemaţi să-l însoţească.

A trimis soli în Aşer, în Zabulon şi în Neftali şi ei au venit să-l susţină.

³⁶ Atunci Ghedeon I-a zis lui Dumnezeu: „Dacă într-adevăr vrei să-l eliberezi pe Israel, folosindu-te de mine precum ai spus, ³⁷ iată, voi pune o învelitoare de lână în ogor. Dacă roua va apărea doar pe lână şi tot pământul va rămâne uscat, atunci voi înţelege că vrei să eliberezi Israelul prin mine, precum ai spus!“ ³⁸ Şi aşa s-a şi întâmplat. Când s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă, a stors învelitoarea, şi din ea a curs rouă; a umplut cu apă un vas întreg.

³⁹ Atunci Ghedeon I-a zis din nou lui Dumnezeu: „Să nu te aprinzi de mânie împotriva mea, dar voi mai vorbi încă o dată! Te rog, îngăduie-mi să mai încerc o dată semnul cu învelitoarea! Fă ca numai învelitoarea să rămână uscată şi tot pământul să se acopere cu rouă!“ ⁴⁰ Şi Dumnezeu a făcut aşa în noaptea aceea: învelitoarea a rămas uscată, iar tot pământul s-a acoperit cu rouă.

Ghedeon îi învinge pe midianiţi

7 Ierub-Baal, adică Ghedeon, împreună cu tot poporul care era cu el, s-au sculat dis-de-dimineaţă, au plecat şi şi-au aşezat tabăra lângă izvorul Harod. Tabăra lui Midian era la nord de ei, lângă dealul Moreh, în vale.

² Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Oamenii care sunt cu tine sunt prea mulţi pentru ca Eu să dau pe Midian în mâinile lor, fiindcă s-ar putea ca Israel să se mândrească faţă de Mine şi să zică că s-a eliberat singur. ³ De aceea vesteşte acum în auzul oamenilor şi zi-le: «Cine este fricos şi se teme să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Ghilad!»“ Douăzeci şi două de mii de oameni s-au întors şi au mai rămas zece mii.

⁴ Domnul i-a zis din nou lui Ghedeon: „Oamenii sunt încă prea mulţi! Coboară-i la ape şi ţi-i voi alege acolo! Acela despre care îţi voi spune să meargă cu tine, va merge cu tine şi toţi aceia despre care îţi voi spune să nu meargă cu tine, nu vor merge cu tine!“

⁵ Ghedeon i-a dus pe oameni la apă şi Domnul i-a zis: „Pe cei care vor lipăi apa cu limba^[x] aşa cum lipăie câinele, să-i separi de toţi aceia care se vor pleca pe genunchi să bea apă!“ ⁶ Numărul celor care au lipăit apa cu limba a fost de trei sute de bărbaţi. Restul poporului s-a plecat pe genunchi să bea apă.

⁷ Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de bărbaţi care au lipăit din apă cum lipăie câinele, vă voi elibera şi-i voi da pe midianiţi în mâna ta! Toţi ceilalţi oameni să plece acasă!“ ⁸ După ce poporul şi-a luat proviziile şi trâmbiţele în mâini, Ghedeon i-a trimis pe toţi israeliţii acasă, iar el împreună cu cei trei sute de oameni s-au îmbărbătat. Tabăra lui Midian era în vale, dedesubt de el.

⁹ Chiar în noaptea aceea, Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Scoală-te şi atacă tabăra căci am dat-o în mâinile tale! ¹⁰ Dacă ţi-e frică s-o ataci, du-te cu Pura, slujitorul tău! ¹¹ Să asculţi ce vor vorbi, fiindcă după aceea ţi se vor întări mâinile şi vei putea să ataci tabăra!“ Atunci el şi cu Pura, slujitorul lui, au înaintat până la avanpostul străjerilor care erau în tabără. ¹² Midianiţii, amalekiţii şi popoarele din răsărit erau răspândiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste; cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe ţărmul mării. ¹³ Când a sosit Ghedeon, a văzut acolo un om care îi povestea prietenului său un vis. El zicea:

– Am avut un vis: se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra midianiţilor. A ajuns până la cort, l-a izbit şi acesta a căzut răsturnându-se cu susul în jos! Astfel cortul a fost distrus!

¹⁴ Camaradul lui i-a răspuns:

– Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul israelitului Ioaş! Dumnezeu i-a dat în mâna lui pe midianiţi cu toată oştirea lor!

¹⁵ După ce a auzit Ghedeon povestirea visului şi interpretarea lui, s-a închinat şi s-a întors în tabăra lui Israel. El le-a zis: „Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre oştirea lui Midian!“ ¹⁶ A împărţit cei trei sute de oameni în trei cete, a dat fiecăruia câte o trâmbiţă şi nişte ulcioare goale cu torţe în ele, ¹⁷ şi le-a zis: „Să vă uitaţi la mine şi să faceţi la fel! Când am să ajung la capătul taberei, să faceţi aşa cum voi face eu! ¹⁸ Când eu şi cei care vor fi cu mine vom suna din trâmbiţe, atunci să sunaţi şi voi din trâmbiţele voastre de jur împrejurul întregii tabere şi să ziceţi: «Pentru Domnul şi pentru Ghedeon!»“

¹⁹ Ghedeon şi cei o sută de bărbaţi care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la miezul nopţii^[y], chiar când se schimbau străjerii. Şi au început să sune din trâmbiţe şi să spargă ulcioarele pe care le aveau în mâini. ²⁰ Toate cele trei cete au sunat din trâmbiţe şi au spart ulcioarele; au apucat de torţe cu mâna stângă, în timp ce în mâna dreaptă ţineau trâmbiţele ca să sune. Apoi au strigat: „Sabia Domnului şi sabia lui Ghedeon!“ ²¹ Fiecare rămăsese la locul lui în jurul taberei. Şi toţi cei din tabără au început să alerge, să ţipe şi să fugă.

²² Când cei trei sute de bărbaţi au sunat din trâmbiţe, Domnul a făcut ca aliaţii adunaţi în tabără să întoarcă sabia unii împotriva altora. Oştirea a fugit către Bet-Şita, înspre Ţerera, lângă hotarul de la Abel-Mehola, în apropiere de Tabat. ²³ Israeliţii din Neftali, din Aşer şi din întregul Manase au fost chemaţi să-i urmărească pe midianiţi.

²⁴ Ghedeon a trimis soli prin toată regiunea muntoasă a lui Efraim, spunând: „Coborâţi, urmăriţi-i pe midianiţi şi capturaţi-i la apele de lângă Bet-Bara şi la Iordan!“ Şi toţi efraimiţii s-au strâns şi au pus stăpânire pe apele de lângă Bet-Bara şi pe Iordan. ²⁵ Le-au prins pe cele două căpetenii ale midianiţilor, pe Oreb şi pe Zeeb. Pe Oreb l-au omorât la Ţur-Oreb^[z], iar pe Zeeb l-au omorât la Iecheb-Zeeb^[aa]. După ce i-au urmărit pe midianiţi, i-au adus lui Ghedeon, dincolo de Iordan, capetele lui Oreb şi Zeeb.

Cearta cu efraimiţii

8 Efraimiţii i-au zis lui Ghedeon:

– Cum ai putut să te porţi astfel cu noi? De ce nu ne-ai chemat şi pe noi când te-ai dus să lupţi împotriva midianiţilor? Şi au început o ceartă aprigă cu el.

² El le-a răspuns:

– Ce-am făcut eu în comparaţie cu voi? Nu este mai bun culesul ciorchinilor rămaşi în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer? ³ În mâinile voastre i-a dat Dumnezeu pe Oreb şi Zeeb, căpeteniile midianiţilor! Am putut eu oare să fac mai mult decât voi?

După ce le-a spus aceste cuvinte li s-a potolit mânia.

Ghedeon îi omoară pe regii midianiţi

⁴ Apoi Ghedeon a ajuns la Iordan şi l-a traversat împreună cu cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiţi, dar încă în urmărirea duşmanului. ⁵ El le-a zis oamenilor din Sucot:

– Daţi-le, vă rog, câteva bucăţi de pâine oamenilor care sunt cu mine, căci sunt obosiţi şi suntem încă în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, regii Midianului!

⁶ Căpeteniile din Sucot i-au răspuns:

– Sunt deja mâinile lui Zebah şi Ţalmuna în posesia ta ca să dăm pâine oştirii tale?

⁷ Ghedeon le-a zis:

– Aşa deci! Ei bine, după ce Domnul îi va da pe Zebah şi pe Ţalmuna în mâinile mele, vă voi sfârteca carnea cu spinii pustiei şi cu mărăcini!

⁸ De acolo s-au suit la Peniel şi a cerut acelaşi lucru. Oamenii din Peniel i-au răspuns aşa cum îi răspunseseră oamenii din Sucot. ⁹ Atunci el le-a zis oamenilor din Peniel: „Când mă voi întoarce în pace vă voi dărâma turnul acesta!“ ¹⁰ Zebah şi Ţalmuna erau în Karkor, împreună cu ei fiind şi oştirea lor, în jur de cincisprezece mii de bărbaţi, singurii care mai rămăseseră din oştirea popoarelor răsăritului căci căzuseră ucişi o sută douăzeci de mii de războinici. ¹¹ Ghedeon a apucat pe calea nomazilor, la răsărit de Nobah şi Iogbeha şi a atacat oştirea care se credea în siguranţă. ¹² Cei doi regi ai Midianului, Zebah şi Ţalmuna, au fugit, dar el i-a urmărit, i-a capturat şi a provocat groază în rândul întregii lor oştiri.

¹³ Apoi Ghedeon, fiul lui Ioaş, s-a întors de la luptă prin trecătoarea Heres. ¹⁴ A prins un tânăr dintre oamenii din Sucot căruia i-a pus câteva întrebări. Acesta i-a dat în scris numele căpeteniilor şi ale membrilor sfatului bătrânilor^[ab] din Sucot. Erau şaptezeci şi şapte de bărbaţi. ¹⁵ S-a dus la oamenii din Sucot şi le-a zis: „Iată-i pe Zebah şi Ţalmuna din cauza cărora m-aţi batjocorit zicând: Sunt deja Zebah şi Ţalmuna în stăpânirea ta ca să dăm pâine oştirii tale?“ ¹⁶ I-a luat pe cei din sfatul bătrânilor cetăţii, a luat spini din pustie şi mărăcini şi i-a pedepsit cu ei pe oamenii din Sucot. ¹⁷ Apoi a dărâmat turnul din Peniel şi i-a ucis pe oamenii cetăţii.

¹⁸ După aceea le-a zis lui Zebah şi Ţalmuna:

– Cum erau bărbaţii pe care i-aţi ucis la Tabor?

Ei i-au răspuns:

– Erau ca tine! Fiecare era la înfăţişare ca un fiu de rege!

¹⁹ El le-a zis:

– Erau fraţii mei, fiii mamei mele! Viu este Domnul că dacă i-aţi fi lăsat în viaţă, nu v-aş ucide acum!

²⁰ Şi i-a zis lui Ieter, întâiul lui născut:

– Omoară-i!

Dar tânărul nu a scos sabia pentru că îi era frică, fiind încă un copil. ²¹ Atunci Zebah şi Ţalmuna i-au zis:

– De ce nu ne omori tu însuţi? Cum este omul aşa este şi puterea lui!

Ghedeon s-a sculat şi i-a ucis pe Zebah şi pe Ţalmuna, luând apoi lunişoarele^[ac] care erau la gâtul cămilelor lor.

Idolatria lui Ghedeon şi a poporului

²² Bărbaţii lui Israel i-au zis lui Ghedeon:

– Domneşte tu peste noi fiindcă tu ne-ai eliberat din mâna midianiţilor! Domneşte tu, fiul tău şi nepotul tău!

²³ Ghedeon le-a răspuns:

– Nu eu voi domni peste voi şi nici urmaşul meu nu va domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi!

²⁴ Ghedeon le-a mai zis:

– Doresc însă să vă cer ceva: daţi-mi fiecare câte un cercel din prada voastră!

Duşmanii lor purtaseră cercei de aur, pentru că fuseseră ismaeliţi.

²⁵ – Ţi-i vom da! i-au răspuns ei.

Apoi au aşternut o învelitoare şi fiecare om a aruncat pe ea cerceii luaţi ca pradă. ²⁶ Greutatea cerceilor de aur pe care i-a cerut a ajuns la o mie şapte sute de şecheli^[ad] de aur, în afară de lunişoare, ornamente şi hainele de purpură pe care le purtau regii Midianului şi în afară de lănţişoarele de la gâtul cămilelor lor. ²⁷ Ghedeon a făcut din ei un efod^[ae] pe care l-a pus în cetatea sa, la Ofra. Tot Israelul s-a prostituat închinându-se la el acolo; el a devenit o capcană pentru Ghedeon şi familia lui.

²⁸ Astfel, midianiţii au fost smeriţi înaintea israeliţilor şi n-au mai îndrăznit să-şi ridice capetele. Pe vremea lui Ghedeon, în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani. ²⁹ Apoi Ierub-Baal, fiul lui Ioaş, s-a retras şi a locuit în casa lui.

³⁰ Ghedeon a avut şaptezeci de fii^[af], pentru că a avut multe soţii. ³¹ Ţiitoarea lui din Şehem i-a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Abimelek^[ag]. ³² Ghedeon, fiul lui Ioaş, a murit după o bătrâneţe fericită şi a fost înmormântat în mormântul tatălui său, Ioaş, la Ofra, pe proprietatea familiei Abiezer.

³³ După ce a murit Ghedeon, israeliţii s-au întors la păcatele dinainte, prostituându-se înaintea baalilor^[ah]. Ei l-au înălţat pe Baal-Berit^[ai] ca dumnezeu al lor. ³⁴ Astfel, israeliţii nu şi-au amintit de Domnul, Dumnezeul lor, Care îi eliberase din mâna tuturor duşmanilor dimprejur ³⁵ şi nici n-au fost loiali familiei lui Ierub-Baal, adică Ghedeon, în ciuda binelui pe care el îl făcuse lui Israel.

Abimelek

9 Abimelek, fiul lui Ierub-Baal, s-a dus la Şehem, la rudele sale dinspre mamă şi le-a zis atât lor, cât şi întregului clan al bunicului său: ² „Vă rog să spuneţi în auzul tuturor locuitorilor^[aj] din Şehem: «Ce este mai bine pentru voi: să domnească peste voi şaptezeci de bărbaţi, toţi fii ai lui Ierub-Baal, sau să domnească peste voi un singur bărbat? Aduceţi-vă aminte că sunt os din oasele voastre şi carne din carnea voastră!»“ ³ Unchii lui au spus pentru el toate aceste cuvinte în auzul tuturor locuitorilor din Şehem, iar ei l-au acceptat în inima lor pe Abimelek căci îşi ziceau: «Este fratele nostru!» ⁴ I-au dat lui Abimelek şaptezeci de şecheli^[ak] de argint din templul lui Baal-Berit^[al], iar acesta a plătit cu ei nişte bărbaţi de nimic şi fără căpătâi^[am], care au mers după el. ⁵ Apoi a venit la familia tatălui său, în Ofra şi i-a ucis pe o singură piatră pe fraţii lui, şaptezeci de bărbaţi, toţi fii ai lui Ierub-Baal. Însă Iotam, fiul cel mai tânăr al lui Ierub-Baal, a scăpat fiindcă se ascunsese. ⁶ După aceea, toţi locuitorii din Şehem şi din Bet-Milo s-au strâns laolaltă şi au venit să-l întroneze pe Abimelek ca rege lângă terebintul din apropierea monumentului^[an] de la Şehem.

Pilda lui Iotam

⁷ Când a auzit Iotam de lucrul acesta, s-a dus şi s-a aşezat pe vârful muntelui Garizim. Acolo le-a strigat spunându-le: „Ascultaţi-mă, locuitori ai Şehemului, ca şi Dumnezeu să vă asculte!

²¹ Apoi Iotam a fugit, a scăpat şi s-a dus la Beer; şi a locuit acolo, departe de faţa fratelui său Abimelek.

Dumnezeu pune capăt răutăţii lui Abimelek

²² Abimelek stăpânea peste Israel de trei ani. ²³ Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelek şi locuitorii Şehemului şi astfel locuitorii Şehemului l-au trădat pe Abimelek, ²⁴ pentru ca nelegiuirea săvârşită faţă de cei şaptezeci de fii ai lui Ierub-Baal să fie răzbunată şi sângele lor să cadă astfel asupra fratelui lor Abimelek, care i-a ucis, precum şi asupra locuitorilor din Şehem, care l-au ajutat pe acesta să-şi omoare fraţii. ²⁵ Locuitorii din Şehem au pus la pândă pe vârfurile munţilor nişte oameni care-i jefuiau pe drumeţii ce treceau pe lângă ei. Lucrul acesta a fost adus la cunoştinţa lui Abimelek.

²⁶ Gaal, fiul lui Ebed, a venit în Şehem şi locuitorii Şehemului şi-au pus încrederea în el. ²⁷ El şi oamenii lui au ieşit la câmp, le-au cules viile şi au pus strugurii în teasc, după care au dat un ospăţ; au intrat în templul zeului lor, au mâncat, au băut şi l-au blestemat pe Abimelek. ²⁸ Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine este Abimelek şi cine este Şehem ca să-i slujim? Nu este el fiul lui Ierub-Baal şi nu este Zebul reprezentantul lui? E mai bine să slujiţi oamenilor lui Hamor, tatăl lui Şehem! De ce să-i slujim lui Abimelek? ²⁹ Ah, dacă ar fi cineva care să-i pună pe oamenii aceştia sub autoritatea mea! L-aş răsturna pe Abimelek! I-aş spune lui Abimelek: «Adună-ţi oştirea şi ieşi la luptă!»^[ao]“

³⁰ Zebul, conducătorul cetăţii, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, şi s-a aprins de mânie. ³¹ A trimis pe ascuns nişte soli la Abimelek ca să-i spună: „Gaal, fiul lui Ebed, împreună cu fraţii săi au venit la Şehem şi răscoală cetatea împotriva ta! ³² Pleacă noaptea împreună cu poporul care este cu tine şi stai la pândă în câmp! ³³ Apoi să te scoli dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui şi să te năpusteşti asupra cetăţii! Când Gaal şi poporul care este cu el vor ieşi împotriva ta, să le faci după cum vei putea!“

³⁴ Abimelek şi tot poporul care era cu el s-au sculat noaptea şi s-au pus la pândă în patru cete lângă Şehem. ³⁵ Când Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit şi a stat la intrarea porţii cetăţii, Abimelek şi poporul care era cu el au ieşit din ascunzătoare.

³⁶ Când a zărit poporul, Gaal i-a zis lui Zebul:

– Văd un popor care se coboară de pe vârfurile munţilor!

Zebul i-a răspuns:

– Ceea ce vezi este umbra munţilor, nu oameni!

³⁷ Însă Gaal a zis din nou:

– Este chiar un popor care se coboară dinspre centrul ţării, iar o ceată vine pe drumul dinspre stejarul prezicătorilor!

³⁸ Atunci Zebul i-a zis:

– Unde îţi este acum curajul cu care ziceai: „Cine este Abimelek ca să-i slujim?“ Oare nu este acesta poporul pe care l-ai dispreţuit? Du-te acum şi luptă-te cu el!

³⁹ Gaal a înaintat în fruntea locuitorilor din Şehem şi s-a luptat cu Abimelek. ⁴⁰ Abimelek l-a urmărit, dar acesta a reuşit să fugă dinaintea lui. Mulţi oameni au căzut răpuşi până spre intrarea porţii. ⁴¹ Apoi Abimelek a rămas în Aruma, iar Zebul i-a izgonit pe Gaal şi pe rudele lui, astfel că n-au mai rămas în Şehem.

⁴² A doua zi, când poporul a ieşit la câmp, Abimelek a fost înştiinţat de lucrul acesta. ⁴³ Şi-a luat oamenii, i-a împărţit în trei cete şi s-a pus la pândă în câmp. După ce s-a uitat şi a văzut că poporul ieşise din cetate, a pornit la luptă împotriva lui, atacându-l. ⁴⁴ Abimelek şi cetele care erau cu el, au înaintat până la intrarea porţii cetăţii. Două din cete s-au năpustit asupra tuturor celor ce erau în câmp şi i-au ucis.

⁴⁵ Abimelek s-a luptat împotriva cetăţii toată ziua. După ce au cucerit-o şi au omorât poporul care era în ea, ei au dărâmat cetatea şi au presărat-o cu sare.

⁴⁶ Când au auzit acest lucru, toţi locuitorii turnului Şehemului au intrat într-un refugiu din templul lui El-Berit^[ap]. ⁴⁷ I s-a adus la cunoştinţă lui Abimelek că toţi locuitorii turnului Şehemului s-au adăpostit acolo. ⁴⁸ Abimelek şi tot poporul care era cu el s-a suit pe muntele Ţalmon. A luat în mână un topor, a tăiat o creangă din copac şi a pus-o pe umăr. Apoi le-a zis oamenilor care erau cu el: „Aţi văzut ce am făcut eu; faceţi şi voi la fel!“ ⁴⁹ Fiecare bărbat din popor a tăiat câte o creangă şi l-a urmat pe Abimelek. Au aruncat crengile acelea peste refugiu şi i-au dat foc atât lui, cât şi oamenilor dinăuntru. Aşa au murit toţi locuitorii din turnul Şehemului, aproape o mie de bărbaţi şi femei.

⁵⁰ După aceea Abimelek a înaintat împotriva Tebeţului, l-a împresurat şi l-a cucerit. ⁵¹ În mijlocul cetăţii era un turn fortificat. Locuitorii cetăţii, bărbaţi şi femei, fugiseră acolo, se încuiaseră înăuntru şi se suiseră pe acoperişul turnului. ⁵² Abimelek a ajuns până la turn şi l-a asediat. Când s-a apropiat de uşa turnului ca să-i dea foc, ⁵³ o femeie a aruncat de pe zid piatra de sus a unei mori, care a căzut pe capul lui Abimelek şi i-a crăpat ţeasta. ⁵⁴ Atunci el l-a chemat repede pe cel care-i purta armele şi i-a zis: „Scoate-ţi sabia şi omoară-mă, ca nu cumva să se zică despre mine că m-a omorât o femeie!“ Slujitorul său l-a străpuns cu sabia şi el a murit. ⁵⁵ Când au văzut israeliţii că Abimelek a murit, au plecat fiecare la casele lor.

⁵⁶ Astfel, Dumnezeu a întors asupra lui Abimelek răul pe care acesta îl făcuse tatălui său atunci când şi-a ucis cei şaptezeci de fraţi. ⁵⁷ Tot răul făcut de locuitorii din Şehem, Dumnezeu l-a întors asupra capului lor. În acest fel a venit asupra lor blestemul lui Iotam, fiul lui Ierub-Baal.

Tola şi Iair

10 După Abimelek, cel care s-a ridicat să elibereze pe Israel a fost Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, un bărbat din Isahar. El locuia în Şamir, în regiunea muntoasă a lui Efraim. ² El a judecat^[aq] Israelul timp de douăzeci şi trei de ani. Apoi a murit şi a fost îngropat la Şamir.

³ După el s-a ridicat ghiladitul Iair. El a judecat Israelul timp de douăzeci şi doi de ani. ⁴ Acesta avea treizeci de fii care călăreau pe treizeci de măgari; ei aveau treizeci de sate^[ar]. Şi azi ele sunt numite Havot-Iair^[as] şi se află în ţinutul Ghiladului. ⁵ Iair a murit şi a fost îngropat la Kamon.

Oprimarea filisteană şi amonită

⁶ Israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi au slujit baalilor^[at] şi aştoretelor^[au], zeilor Aramului, zeilor Sidonului, zeilor Moabului, zeilor amoniţilor şi zeilor filistenilor. L-au părăsit pe Domnul şi nu I-au mai slujit. ⁷ Atunci Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi El i-a vândut în mâinile filistenilor şi amoniţilor. ⁸ Începând cu acel an, ei i-au persecutat şi i-au asuprit pe israeliţi timp de optsprezece ani – pe acei israeliţi care erau dincolo de Iordan, pe teritoriul amoriţilor, în Ghilad. ⁹ Amoniţii au trecut Iordanul ca să se lupte împotriva seminţiei lui Iuda, împotriva seminţiei lui Beniamin şi a Casei lui Efraim. Din această cauză Israel era într-o mare strâmtorare.

¹⁰ Atunci israeliţii au cerut ajutor Domnului, zicând:

– Am păcătuit împotriva Ta căci Te-am părăsit pe Tine, Dumnezeul nostru, şi am slujit baalilor!

¹¹ Domnul le-a zis israeliţilor:

– Oare nu Eu sunt Acela Care v-am izbăvit de egipteni, de amoriţi, de amoniţi şi de filisteni? ¹² Atunci când v-au asuprit sidonienii, amalekiţii şi maoniţii^[av] şi Mi-aţi cerut ajutor, nu Eu v-am izbăvit din mâna lor? ¹³ Dar voi M-aţi părăsit şi aţi slujit altor dumnezei! De aceea nu vă voi mai izbăvi din nou! ¹⁴ Duceţi-vă şi strigaţi la zeii pe care vi i-aţi ales! Să vă izbăvească ei în vremea necazului vostru! ¹⁵ Israeliţii I-au zis Domnului:

– Am păcătuit! Fă-ne ce vei vrea, numai Te rugăm, izbăveşte-ne astăzi!

¹⁶ Apoi au renunţat la zei şi au slujit Domnului, iar El s-a îndurat de necazul lui Israel. ¹⁷ Când amoniţii s-au strâns pentru luptă şi au venit în Ghilad, israeliţii s-au grupat şi şi-au aşezat tabăra la Miţpa. ¹⁸ Poporul şi căpeteniile Ghiladului şi-au zis unul altuia: „Acela care va conduce lupta împotriva amoniţilor va fi căpetenia tuturor ghiladiţilor!“

Iefta

11 Ghiladitul Iefta, fiul unei prostituate, era un războinic viteaz, fiind fiul lui Ghilad. ² Soţia lui Ghilad îi născuse fii, iar când aceştia au crescut mari, l-au izgonit pe Iefta, zicându-i: „Tu nu vei avea moştenire în familia noastră pentru că eşti fiul unei alte femei!“ ³ Iefta a plecat dinaintea fraţilor săi şi a locuit în ţara Tob. Acolo nişte bărbaţi de nimic^[aw] s-au adunat pe lângă Iefta şi au început să-l însoţească.

⁴ Deci, după câtva timp, amoniţii au declarat război lui Israel. ⁵ În timp ce amoniţii începuseră lupta cu Israel, cei din sfatul bătrânilor^[ax] Ghiladului s-au dus să-l aducă pe Iefta din regatul Tob. ⁶ Ei i-au zis lui Iefta:

– Vino, să ne fii căpetenie ca să ne luptăm cu amoniţii!

⁷ Dar Iefta i-a întrebat pe cei din sfatul bătrânilor Ghiladului:

– Oare nu voi sunteţi aceia care m-aţi urât şi m-aţi izgonit din familia tatălui meu? De ce aţi venit la mine acum când sunteţi în primejdie?

⁸ Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns lui Iefta:

– Ne întoarcem la tine pentru că am dori să vii cu noi şi să lupţi împotriva amoniţilor. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Ghiladului!

⁹ Iefta i-a întrebat din nou:

– Dacă mă aduceţi înapoi ca să lupt împotriva amoniţilor şi Domnul îi va da în mâna mea, voi deveni eu cu adevărat căpetenia voastră?

¹⁰ Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns:

– Domnul să ne judece dacă nu vom face întocmai cum ai zis!

¹¹ Iefta a plecat cu cei din sfatul bătrânilor Ghiladului şi poporul l-a pus în fruntea lui drept căpetenie şi conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului, la Miţpa.

Iefta îi învinge pe amoniţi

¹² După aceea, Iefta a trimis nişte soli la regele amoniţilor ca să-i spună:

– Ce ai cu mine, de ai venit să lupţi împotriva ţării mele?

¹³ Regele amoniţilor le-a răspuns solilor lui Iefta:

– Pentru că atunci când venea din Egipt, Israel mi-a luat ţara, de la Arnon până la Iabok şi până la Iordan. Acum, înapoiază-mi-o pe cale paşnică!

¹⁴ Iefta a trimis din nou soli regelui amoniţilor ¹⁵ ca să-i spună:

²⁸ Regele amoniţilor nu a luat în seamă mesajul pe care i l-a trimis Iefta.

²⁹ Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul şi Manase, a trecut prin Miţpa Ghiladului şi din Miţpa Ghiladului a înaintat împotriva amoniţilor. ³⁰ Iefta a făcut un jurământ înaintea Domnului, zicându-I: „Dacă îi vei da în mâna mea pe amoniţi, ³¹ atunci oricine mă va întâmpina la porţile locuinţei mele, când mă voi întoarce în pace de la amoniţi, va fi al Domnului şi îl voi aduce ca ardere de tot!“

³² Iefta a început lupta împotriva amoniţilor şi Domnul i-a dat în mâna lui. ³³ El i-a măcelărit de la Aroer până la intrarea în Minit şi până la Abel-Cheramim, distrugând douăzeci de cetăţi. A fost un măcel foarte mare. Astfel, amoniţii au fost umiliţi înaintea Israeliţilor.

³⁴ Iefta s-a întors acasă, la Miţpa, şi tocmai atunci fiica sa i-a ieşit în întâmpinare cu tamburine şi dansuri. Ea era singurul lui copil. Nu mai avea nici un alt fiu sau fiică. ³⁵ Când a văzut-o, şi-a sfâşiat hainele şi a zis:

– Vai, fata mea! Mi se frânge inima de durere! Nu ştiu ce să fac, căci am făcut un jurământ înaintea Domnului şi nu pot să-l retrag!

³⁶ Ea i-a răspuns:

– Tată, dacă ai făcut un jurământ înaintea Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ai jurat, mai ales acum când Domnul te-a răzbunat pe amoniţi, duşmanii tăi! ³⁷ Îngăduie-mi însă un lucru, a continuat ea. Lasă-mă singură două luni căci vreau să plec, să mă duc în munţi cu prietenele mele şi să-mi plâng fecioria!

³⁸ – Du-te! i-a răspuns el.

Şi a lăsat-o singură două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei şi şi-a plâns fecioria în munţi. ³⁹ La sfârşitul celor două luni, s-a întors la tatăl ei şi el şi-a împlinit jurământul făcut. Ea fusese fecioară. De atunci s-a statornicit în Israel obiceiul ⁴⁰ ca în fiecare an, timp de patru zile, israelitele s-o jelească pe fata ghiladitului Iefta.

Iefta în conflict cu efraimiţii

12 Efraimiţii s-au strâns laolaltă, au trecut în Ţafon şi i-au zis lui Iefta:

– De ce te-ai dus să lupţi împotriva amoniţilor şi nu ne-ai chemat şi pe noi ca să mergem cu tine? Pentru asta vom da foc casei tale şi te vom arde şi pe tine!

² Iefta le-a răspuns:

– Eu şi poporul meu am avut o mare ceartă cu amoniţii şi când v-am chemat nu mi-aţi venit în ajutor. ³ Când am văzut că nu mă ajutaţi, mi-am pus viaţa în joc şi am pornit împotriva amoniţilor, iar Domnul i-a dat în mâna mea. De ce veniţi astăzi să vă luptaţi cu mine?

⁴ Iefta i-a strâns pe toţi ghiladiţii şi s-a luptat cu cei din Efraim. Ghiladiţii i-au ucis pe efraimiţi pentru că aceştia îi batjocoreau zicând: „Voi, ghiladiţii, sunteţi nişte fugari ai lui Efraim; Ghiladul aparţine lui Efraim şi lui Manase!“ ⁵ Ghiladiţii au cucerit şi vadurile Iordanului dinspre Efraim, astfel că, atunci când vreunul din fugarii efraimiţi voia să treacă, ghiladiţii îl întrebau dacă este efraimit. Dacă nega, ⁶ îl puneau să zică „Şibolet“; el însă nu putea rosti decât „Sibolet“. Atunci ei îl înşfăcau şi îl omorau la vadurile Iordanului. Aşa au pierit în vremea aceea patruzeci şi două de mii de efraimiţi. ⁷ Iefta a judecat^[ba] Israelul timp de şase ani. Apoi ghiladitul Iefta a murit şi a fost îngropat într-una din cetăţile Ghiladului.

Ibţan, Elon şi Abdon

⁸ Cel ce a judecat Israelul după el a fost Ibţan din Betleem. ⁹ El a avut treizeci de fii şi treizeci de fete^[bb]. Fetele le-a măritat în afara clanului, iar fiii i-a căsătorit cu treizeci de femei din afara clanului. El a judecat pe Israel timp de şapte ani. ¹⁰ Ibţan a murit şi a fost îngropat la Betleem.

¹¹ După el, cel ce a judecat Israelul a fost zabulonitul Elon. El a judecat Israelul timp de zece ani. ¹² Zabulonitul Elon a murit şi a fost îngropat în Aialon, pe teritoriul lui Zabulon.

¹³ După el, cel ce a judecat Israelul a fost Abdon, fiul piratonitului Hilel. ¹⁴ Acesta avea patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi care călăreau pe şaptezeci de măgari. El a judecat Israelul timp de opt ani. ¹⁵ Apoi Abdon, fiul piratonitului Hilel, a murit şi a fost îngropat la Piraton, pe teritoriul lui Efraim, în regiunea muntoasă a amalekiţilor.

Naşterea lui Samson

13 Israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi de aceea Domnul i-a dat pe mâna filistenilor timp de patruzeci de ani.

² Era un om din Ţora, din clanul daniţilor, al cărui nume era Manoah. Soţia lui nu putea să nască pentru că era stearpă. ³ Îngerul Domnului S-a arătat femeii şi i-a zis: „Iată că deşi acum nu poţi să naşti fiindcă eşti stearpă, totuşi vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. ⁴ Acum, ia seama şi fereşte-te, ca să nu bei nici vin, nici tărie şi să nu mănânci nimic necurat, ⁵ căci sigur vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui, fiindcă copilul va fi un nazireu al lui Dumnezeu încă din pântece şi el va fi acela care va începe să elibereze Israelul din mâna filistenilor.“

⁶ Femeia s-a dus şi i-a istorisit soţului ei, spunându-i: „A venit la mine un om al lui Dumnezeu. Înfăţişarea Lui era foarte înfricoşătoare, ca înfăţişarea Îngerului lui Dumnezeu. Nu L-am întrebat de unde venea şi nu mi-a dezvăluit care-I este numele. ⁷ El mi-a zis că voi rămâne însărcinată şi voi naşte un fiu. De aceea nu trebuie să beau nici vin, nici tărie şi nu trebuie să mănânc nimic necurat, fiindcă copilul va fi un nazireu al lui Dumnezeu încă din pântece şi până în ziua morţii lui.“

⁸ Atunci Manoah s-a rugat Domnului şi I-a zis: „Stăpâne Doamne, Te rog, fă să revină la noi omul lui Dumnezeu, pe care L-ai trimis şi să ne înveţe ce să facem cu băiatul care se va naşte!“

⁹ Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah şi Îngerul Domnului a venit din nou la femeie. Ea rămăsese la câmp, iar Manoah, soţul ei, nu era cu ea. ¹⁰ Femeia a alergat repede să-i dea de ştire bărbatului ei. Ea i-a zis: „Iată că omul care a venit în acea zi la mine, mi S-a arătat din nou!“

¹¹ Manoah s-a dus repede după soţia sa, iar când a ajuns la omul acela I-a zis:

– Tu eşti omul care i-a vorbit soţiei mele?

El i-a răspuns:

– Eu sunt!

¹² Manoah I-a zis:

– Când se vor împlini cuvintele Tale, ce rânduială să ţinem cu băiatul în vederea lucrării lui?

¹³ Îngerul Domnului i-a răspuns lui Manoah:

– Femeia să se ferească de tot ce i-am spus! ¹⁴ Să nu mănânce nimic care vine din viţa-de-vie, să nu bea nici vin, nici tărie şi să nu mănânce nimic necurat. Să păzească tot ce i-am poruncit.

¹⁵ Manoah I-a zis Îngerului Domnului:

– Dă-ne voie să Te reţinem ca să-Ţi pregătim un ied.

¹⁶ Îngerul Domnului i-a răspuns lui Manoah:

– Chiar dacă M-ai opri, n-aş mânca din mâncarea ta, dar dacă vrei să aduci o ardere de tot, atunci să o aduci Domnului!

Manoah nu ştia că este Îngerul Domnului. ¹⁷ Atunci Manoah I-a zis Îngerului Domnului:

– Care-Ţi este Numele, ca să Te onorăm când se vor adeveri cuvintele Tale?

¹⁸ Îngerul Domnului i-a răspuns:

– De ce Îmi ceri Numele? El este minunat^[bc].

¹⁹ Manoah a luat iedul şi darul de mâncare şi le-a oferit Domnului pe stâncă. În timp ce Manoah şi soţia sa priveau, s-a înfăptuit o minune. ²⁰ Pe când flacăra se ridica de pe altar spre cer, Îngerul Domnului S-a suit în flacăra altarului. Văzând lucrul acesta, Manoah şi soţia sa au căzut cu feţele la pământ. ²¹ Îngerul Domnului nu S-a mai arătat din nou lui Manoah şi soţiei lui. Atunci Manoah a înţeles că fusese Îngerul Domnului. ²² Manoah i-a zis soţiei sale:

– Sigur vom muri fiindcă am văzut pe Dumnezeu!

²³ Dar soţia lui i-a răspuns:

– Dacă ar fi vrut Domnul să ne omoare nu ar fi primit din mâinile noastre arderea de tot şi darul, nu ne-ar fi descoperit toate acestea şi nu ne-ar fi ascultat în vremuri ca acestea!

²⁴ Femeia a născut un fiu şi i-a pus numele Samson. Băiatul a crescut şi Domnul l-a binecuvântat. ²⁵ Duhul lui Dumnezeu a început să-l pună în mişcare la Mahane-Dan, între Ţora şi Eştaol.

Căsătoria lui Samson

14 Samson s-a dus la Timna şi a văzut acolo o filisteancă tânără. ² Când s-a întors, şi-a anunţat tatăl şi mama şi le-a zis:

– Am văzut la Timna o filisteancă. Luaţi-mi-o acum de soţie!

³ Tatăl său şi mama sa i-au zis:

– Oare nu este nici o femeie între rudele tale sau în tot poporul, de umbli să-ţi iei soţie de la filistenii cei necircumcişi?

Dar Samson i-a răspuns tatălui său:

– Pe ea să mi-o luaţi căci ea îmi place!

⁴ Tatăl său şi mama sa nu ştiau că lucrul acesta era îngăduit de Domnul, căci El căuta un prilej ca să-i provoace pe filisteni. În vremea aceea filistenii stăpâneau peste Israel. ⁵ Samson s-a dus la Timna împreună cu tatăl său şi cu mama sa. Când a ajuns la viile din Timna, i-a ieşit înainte un leu tânăr răcnind. ⁶ Duhul Domnului a venit peste Samson şi el a sfâşiat leul cum se sfâşie un ied, fără să aibă nimic în mâini. N-a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse. ⁷ Apoi s-a dus să vorbească cu femeia şi ea i-a plăcut lui Samson.

⁸ După o vreme s-a întors să o ia de soţie şi s-a abătut ca să vadă hoitul leului. Şi iată că în hoitul leului era un roi de albine şi miere. ⁹ A luat un fagure de miere în mână şi a plecat mai departe, mâncând. La întoarcere, când a ajuns la tatăl său şi la mama sa, le-a dat să mănânce şi lor din miere. Dar nu le-a dezvăluit că luase fagurele din hoitul leului. ¹⁰ Apoi tatăl lui s-a dus la femeia aceea. Acolo Samson dădea un ospăţ căci aşa obişnuiau tinerii. ¹¹ Când cei de acolo l-au văzut, au invitat treizeci de prieteni ca să fie cu el. ¹² Samson le-a zis:

– Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi-o veţi putea explica şi dezlega în cele şapte zile ale ospăţului, vă voi da treizeci de mantale şi treizeci de schimburi de haine. ¹³ Dar dacă nu veţi fi în stare să mi-o dezlegaţi, atunci voi îmi veţi da treizeci de mantale şi treizeci de schimburi de haine!

Ei i-au răspuns:

– Spune-ne ghicitoarea ca s-o auzim!

¹⁴ El le-a zis:

Timp de trei zile n-au fost în stare să dezlege ghicitoarea.

¹⁵ În a patra zi^[bd], i-au zis soţiei lui Samson: „Momeşte-l pe soţul tău să ne dezlege ghicitoarea, altfel îţi vom da foc atât ţie, cât şi familiei tale! Ne-aţi chemat aici ca să ne jefuiţi, nu-i aşa?“

¹⁶ Soţia lui Samson plângea lângă el şi zicea:

– Cu siguranţă tu mă urăşti şi nu mă iubeşti. Ai spus o ghicitoare celor din poporul meu şi mie nici nu mi-ai dezlegat-o!

El i-a răspuns:

– Din moment ce nu am dezlegat-o nici tatălui meu, nici mamei mele, cum să ţi-o dezleg ţie?

¹⁷ Însă ea a plâns lângă el în toate cele şapte zile cât a ţinut ospăţul. Când au ajuns în ziua a şaptea, el i-a dezlegat-o pentru că îl necăjea necontenit. Apoi ea le-a dezlegat ghicitoarea celor din poporul ei. ¹⁸ În ziua a şaptea, înainte de apusul soarelui, oamenii din cetate i-au zis:

– Ce este mai dulce decât mierea şi ce este mai puternic decât leul?

– Dacă n-aţi fi arat cu viţeaua mea, nu mi-aţi fi dezlegat ghicitoarea, le-a răspuns el.

¹⁹ Duhul Domnului a venit de îndată peste el şi s-a dus la Aşchelon. A ucis treizeci din oamenii lor şi le-a luat îmbrăcămintea. Apoi a dat schimburile de haine celor ce dezlegaseră ghicitoarea şi, aprins de mânie, s-a întors în casa tatălui său. ²⁰ Soţia lui Samson a fost dată unuia din prietenii lui, chiar celui mai bun dintre ei^[be].

Samson îi învinge pe filisteni

15 După un timp, pe vremea seceratului grâului, Samson şi-a vizitat soţia, având la el un ied.

El a zis:

– Vreau să intru în odaia soţiei mele!

Dar tatăl ei nu l-a lăsat să intre, ² ci i-a zis:

– M-am gândit atunci şi mi-am zis că o urăşti foarte mult, aşa că am dat-o prietenului tău^[bf]. Dar sora ei mai tânără este mai frumoasă decât ea! Te rog, ia-o în locul ei!

³ – De data aceasta voi fi nevinovat faţă de filisteni când le voi face rău! le-a răspuns Samson părinţilor ei.

⁴ Apoi Samson s-a dus şi a prins trei sute de vulpi; a luat nişte torţe, a legat vulpile coadă de coadă şi a pus câte o torţă la mijloc, între cele două cozi. ⁵ A aprins torţele şi a dat drumul vulpilor în holdele filistenilor. În acest fel au ars atât căpiţele, cât şi holdele şi livezile de măslini.

⁶ Atunci filistenii au întrebat:

– Cine a făcut fapta aceasta?

Li s-a răspuns:

– Samson, ginerele timnitului, pentru că acesta i-a luat soţia şi i-a dat-o prietenului lui!

Filistenii s-au dus şi au ars-o pe ea şi pe tatăl ei.

⁷ Samson le-a zis: „Pentru că aţi făcut o asemenea faptă, nu voi înceta să vă fac rău până nu mă voi răzbuna pe voi!“ ⁸ Şi a început să-i lovească la picioare şi la şolduri^[bg]; a fost un mare măcel. Apoi el s-a dus şi a locuit în grota din Stânca lui Etam.

⁹ După aceea, filistenii au venit şi şi-au aşezat tabăra în Iuda. Ei s-au răsfirat până la Lehi. ¹⁰ Bărbaţii lui Iuda i-au întrebat:

– De ce aţi venit împotriva noastră?

Ei le-au răspuns:

– Am venit ca să-l legăm pe Samson şi să-i facem aşa cum ne-a făcut şi el nouă!

¹¹ Atunci trei mii de bărbaţi ai lui Iuda s-au dus la grota din Stânca lui Etam şi l-au întrebat pe Samson:

– N-ai ştiut că filistenii stăpânesc peste noi? De ce ne-ai făcut una ca asta?

– După cum mi-au făcut ei mie, aşa le-am făcut şi eu! le-a răspuns el.

¹² Ei i-au zis:

– Am venit ca să te legăm şi să te dăm în mâinile filistenilor!

– Juraţi-mi că nu-mi veţi lua viaţa! le-a răspuns Samson.