Book of Common Prayer
Psalmul 20
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Să-ţi răspundă Domnul în ziua necazului,
să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov!
2 Să-ţi trimită ajutor din Lăcaşul cel sfânt
şi să te sprijine din Sion!
3 Să-Şi amintească de toate darurile tale de mâncare,
şi să primească toate arderile tale de tot!Sela
4 Să-ţi dea după plăcerea inimii tale
şi să-ţi împlinească toate planurile!
5 Atunci vom striga de bucurie datorită biruinţei tale
şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru.
Domnul să-ţi împlinească toate planurile!
6 Acum eu ştiu că Domnul îl izbăveşte pe unsul Său;
El îi va răspunde din cerul Său cel sfânt,
prin isprăvile de mântuire ale dreptei Sale.
7 Unii se bizuie pe care, alţii pe cai,
dar noi ne bizuim pe Numele Dumnezeului nostru.
8 Ei se îndoaie şi cad,
dar noi ne ridicăm şi stăm în picioare!
9 Doamne, izbăveşte-l pe rege!
Răspunde-ne[a] când Te chemăm!
Psalmul 21
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Doamne, regele se bucură de tăria pe care o dai Tu.
Şi cât de mult se veseleşte de izbăvirea Ta!
2 Tu ai împlinit dorinţa inimii lui
şi n-ai respins cererea buzelor lui!Sela
3 Căci l-ai întâmpinat cu binecuvântări plăcute,
i-ai pus pe cap coroană de aur curat.
4 Ţi-a cerut viaţă şi i-ai dat-o;
i-ai dat multe zile pentru veci de veci.
5 Mare este slava lui datorită izbăvirii Tale!
Splendoare şi măreţie ai pus peste el!
6 Tu i-ai dat binecuvântări veşnice
şi l-ai umplut cu bucuria prezenţei Tale.
7 Căci regele se încrede în Domnul,
iar prin îndurarea Celui Preaînalt, el nu se va clătina.
8 Mâna Ta îi va ajunge pe toţi duşmanii Tăi,
dreapta Ta îi va ajunge pe cei ce Te urăsc.
9 În ziua arătării Tale
îi vei face ca un cuptor aprins.
În mânia Lui, Domnul îi va înghiţi
şi-i va mistui focul!
10 Le vei nimici odraslele de pe pământ
şi urmaşii dintre fiii oamenilor,
11 căci Ţi s-au împotrivit cu răutate!
Au urzit intrigi, dar nu vor reuşi!
12 Îi vei pune să dea bir cu fugiţii
când Îţi vei încorda arcul împotriva lor.
13 Ridică-Te, Doamne, în tăria Ta,
ca noi să cântăm şi să lăudăm puterea Ta!
Psalmul 110[a]
Al lui David. Un psalm.
1 Domnul i-a zis Stăpânului meu:[b]
„Şezi la dreapta Mea,
până voi face din duşmanii Tăi
aşternut[c] al picioarelor Tale!
2 Domnul va întinde toiagul puterii Tale din Sion.
Stăpâneşte în mijlocul duşmanilor Tăi!
3 Poporul Tău este dornic de luptă,
când se adună oştirea Ta.
Cu podoabe sfinte
din tainiţa zorilor
vei primi roua tineretului Tău. “[d]
4 Domnul a jurat
şi nu-I va părea rău:
„Tu eşti preot în veci
potrivit rânduielii lui Melhisedek.
5 Stăpânul este la dreapta Ta.
El va zdrobi regi în ziua mâniei Sale.
6 El va judeca neamurile, va umple pământul de leşuri
şi va zdrobi căpeteniile întregului pământ.
7 El va bea dintr-un pârâu de lângă drum;
de aceea Îşi va înălţa fruntea.“
Psalmul 116
1 Îl iubesc pe Domnul, căci El ascultă
glasul meu, cererile mele.
2 Pentru că Şi-a plecat urechea spre mine,
Îl voi chema în toate zilele mele.
3 Mă înfăşuraseră legăturile morţii
şi mă cuprinseseră sudorile Locuinţei Morţilor;
eram copleşit de necaz şi de durere.
4 Dar am chemat Numele Domnului, zicând:
„Doamne, Te rog, izbăveşte-mi sufletul!“
5 Domnul este îndurător şi drept,
Dumnezeul nostru este milostiv.
6 Domnul păzeşte pe cei neştiutori[a];
eram nenorocit de tot, dar El m-a izbăvit.
7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta,
căci Domnul ţi-a făcut bine!
8 Da, Tu mi-ai scăpat sufletul de la moarte,
ochii – de lacrimi,
şi picioarele – de poticnire,
9 astfel că voi putea umbla înaintea Domnului
pe pământul celor vii!
10 Am crezut, chiar dacă am continuat să spun:
„Sunt foarte nenorocit!“
11 În neliniştea mea ziceam:
„Orice om este mincinos!“
12 Dar cum I-aş putea răsplăti Domnului
toate binefacerile Lui faţă de mine?
13 Voi ridica cupa izbăvirilor
şi voi chema Numele Domnului.
14 Îmi voi împlini jurămintele făcute Domnului
înaintea poporului Său.
15 Preţioasă este în ochii Domnului
moartea[b] credincioşilor Săi.
16 Doamne, Te-am rugat, ca rob al Tău ce sunt,
ca rob al Tău, fiu al slujitoarei Tale[c],
şi Tu mi-ai desfăcut legăturile.
17 Îţi voi aduce o jertfă de mulţumire
şi voi chema mereu Numele Domnului.
18 Îmi voi împlini jurămintele făcute Domnului
înaintea întregului Său popor,
19 în curţile Casei Domnului,
în mijlocul tău, Ierusalime!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 117
1 Lăudaţi-L pe Domnul, toate neamurile!
Daţi-I laudă, toate popoarele!
2 Căci măreaţă Îi este îndurarea faţă de noi
şi credincioşia Domnului este veşnică.
Lăudaţi-L pe Domnul!
31 Cuvintele rostite de David au fost auzite şi raportate lui Saul, care a trimis după el. 32 David i-a zis lui Saul:
– Nimeni să nu fie descurajat din cauza acestui filistean. Slujitorul tău va merge şi se va lupta cu el.
33 Saul însă i-a răspuns:
– Nu poţi să mergi împotriva acestui filistean ca să te lupţi cu el, fiindcă tu eşti doar un tinerel, pe când el este un luptător încă din tinereţea lui.
34 Dar David i-a răspuns:
– Slujitorul tău era păstor la oile tatălui său. Când venea un leu sau un urs şi lua o oaie din turmă, 35 mă duceam după el, îl loveam şi salvam oaia din gura lui. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de coamă şi-l loveam până îl omoram. 36 Slujitorul tău a omorât şi leul şi ursul, iar cu filisteanul acesta, cu acest necircumcis, va fi ca şi cu unul dintre ei, pentru că a batjocorit oştirile Dumnezeului celui Viu.
37 David a mai zis:
– Domnul, Care m-a izbăvit din laba leului şi a ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.
Atunci Saul i-a spus lui David:
– Du-te şi Domnul să fie cu tine.
38 Saul l-a îmbrăcat pe David cu armura sa: i-a pus un coif de bronz pe cap şi l-a îmbrăcat cu o platoşă din zale. 39 David a legat sabia lui Saul peste armură şi a încercat să meargă, deoarece nu era obişnuit cu ele. S-a dezbrăcat însă de ele, spunându-i lui Saul:
– Nu pot să merg cu ele, căci nu sunt obişnuit.
40 După aceea şi-a luat toiagul în mână, a ales cinci pietre netede din ued[a], pe care le-a pus în buzunarul traistei sale de păstor, şi-a luat praştia şi s-a îndreptat înspre filistean. 41 Filisteanul se apropia din ce în ce mai mult de David, iar cel ce-i ducea scutul era înaintea lui. 42 Filisteanul s-a uitat şi când l-a văzut pe David, l-a dispreţuit, căci acesta nu era decât un tânăr cu păr roşcat şi cu înfăţişare frumoasă. 43 El i-a zis lui David:
– Sunt eu un câine de vii la mine cu toiege?
Apoi a început să-l blesteme în numele zeilor săi. 44 Filisteanul i-a mai zis lui David:
– Vino la mine şi voi da trupul tău păsărilor văzduhului şi fiarelor câmpului.
45 David i-a răspuns:
– Tu vii la mine cu sabie, suliţă şi lance dar eu vin la tine în Numele Domnului Oştirilor, Dumnezeul oştirilor lui Israel, pe Care tu L-ai batjocorit. 46 În ziua aceasta Domnul te va da în mâna mea, te voi lovi şi-ţi voi tăia capul. Astăzi voi da păsărilor văzduhului şi fiarelor pământului hoiturile oştirii filistenilor şi întreg pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. 47 Şi toţi cei care sunt adunaţi aici vor şti că nu prin sabie şi prin suliţă dă Domnul izbăvire. Căci lupta este a Domnului, iar El vă va da în mâinile noastre.
48 De îndată ce filisteanul a început să se apropie de David, acesta a alergat repede înspre liniile de luptă ca să-l înfrunte. 49 David şi-a băgat mâna în traistă[b] de unde a scos o piatră. A aruncat piatra cu ajutorul praştiei şi l-a lovit pe filistean în frunte. Piatra a pătruns în fruntea lui, iar el a căzut cu faţa la pământ.
11 Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea au auzit că neamurile au primit şi ele Cuvântul lui Dumnezeu. 2 Când Petru s-a suit la Ierusalim, cei dintre creştinii circumcişi îl criticau, 3 spunând: „Ai intrat în casă la nişte bărbaţi necircumcişi şi ai mâncat cu ei!“ 4 Atunci Petru a început să le explice pe rând cele întâmplate şi le-a zis: 5 „Eram în cetatea Iafo şi, în timp ce mă rugam, am văzut, într-o răpire sufletească, o viziune; am văzut ceva ca o pânză mare fiind coborâtă din cer de cele patru colţuri. A venit până la mine. 6 M-am uitat în ea cu atenţie şi am văzut patrupede de pe pământ, fiare sălbatice, animale mici[a] şi păsări ale cerului. 7 Apoi am auzit un glas care mi-a zis: «Petru, ridică-te, înjunghie şi mănâncă!» 8 Însă eu am zis: «În nici un caz, Doamne! Căci niciodată n-a intrat în gura mea ceva pângărit sau necurat!» 9 Glasul mi-a vorbit a doua oară din cer: «Ceea ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti pângărit!» 10 Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi la cer. 11 Şi iată că imediat după aceea, la poarta casei în care eram stăteau trei bărbaţi, trimişi la mine din Cezareea. 12 Duhul mi-a spus să mă duc cu ei fără să fac deosebire. Cu mine au mers şi aceşti şase fraţi; am intrat împreună în casa acelui om, 13 iar el ne-a istorisit cum a văzut un înger stând în casa lui şi zicându-i: «Trimite la Iafo şi cheamă-l pe Simon, numit şi Petru, 14 care îţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta!» 15 În timp ce eu începusem să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, aşa cum S-a coborât şi peste noi la început. 16 Atunci mi-am amintit de vorba Domnului, mi-am amintit cum zicea: «Ioan a botezat cu[b] apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.» 17 Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să-L pot împiedica pe Dumnezeu?!“ 18 Când au auzit ei aceste lucruri, s-au liniştit şi L-au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Aşadar, Dumnezeu le-a dat şi neamurilor pocăinţa care duce la viaţă!“
Primii ucenici
14 După ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând Evanghelia lui[a] Dumnezeu. 15 El zicea: „S-a împlinit vremea! Împărăţia lui Dumnezeu[b] este aproape! Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!“
16 În timp ce trecea pe lângă Marea Galileii[c], Isus l-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, care tocmai aruncau năvoadele în mare, căci erau pescari. 17 Isus le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!“ 18 Ei şi-au lăsat imediat năvoadele şi L-au urmat.
19 Mergând puţin mai încolo, l-a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui. Ei erau într-o barcă şi îşi reparau năvoadele. 20 Imediat El i-a chemat, iar ei l-au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în barcă, împreună cu cei angajaţi şi L-au urmat.
Isus vindecă un demoniac în Capernaum
21 S-au dus în Capernaum şi, în Sabatul imediat următor, El a intrat în sinagogă[d] şi a început să dea învăţătură. 22 Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui, căci El îi învăţa ca Unul Care are autoritate, nu cum îi învăţau cărturarii[e]. 23 Chiar atunci în sinagoga lor era un om stăpânit de un duh necurat. 24 El a strigat:
– Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu Cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!
25 Isus l-a mustrat zicându-i:
– Taci şi ieşi afară din el!
26 Duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l şi scoţând un strigăt puternic. 27 Toţi au rămas uimiţi, aşa că se întrebau între ei: „Ce înseamnă aceasta? Este o învăţătură nouă, care are autoritate. El porunceşte chiar şi duhurilor necurate, iar ele Îl ascultă!“ 28 Şi I s-a dus vestea imediat pretutindeni, în toată regiunea din jurul Galileii.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.