Isaia 44:14-20

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹⁴ Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe care şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia îi face să crească. ¹⁵ Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol, şi îngenunchează înaintea lui! ¹⁶ O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carnea, pregăteşte o friptură şi se satură; se şi încălzeşte şi zice: ‘Ha! ha! M-am încălzit, simt focul!’ ¹⁷ Cu ce mai rămâne însă face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă şi strigă: ‘Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!’ ¹⁸ Ei^(A) nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit^(B) ochii ca să nu vadă şi inima ca să nu înţeleagă. ¹⁹ Niciunul nu intră în sine^(C) însuşi şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: ‘Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o. Şi să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?’ ²⁰ El se hrăneşte cu cenuşă, inima^(D) lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul şi să nu zică: ‘N-am oare o minciună în mână?’