Add parallel Print Page Options

DE LA FACEREA LUMII PÂNĂ LA AVRAAM

Capitolele 1—11:9.

Facerea lumii

La început(A), Dumnezeu a făcut(B) cerurile şi pământul.

Lumina

Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi(C) Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu(D) a zis: „Să fie(E) lumină!” Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi(F), iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.

Cerul

Dumnezeu a zis: „Să fie(G) o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.” Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit(H) apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra(I) întinderii. Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.

Pământul

Dumnezeu a zis: „Să(J) se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 11 Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea(K) pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori(L), care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost. 12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 13 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.

Soarele, Luna şi stelele

14 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători(M) în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne(N) care să arate vremurile, zilele şi anii 15 şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost. 16 Dumnezeu(O) a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi(P) luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. 17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, 18 să stăpânească(Q) ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 19 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.

Vieţuitoarele mării

20 Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.” 21 Dumnezeu(R) a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. 22 Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi(S), înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.” 23 Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.

Vieţuitoarele pământului

24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor; vite, târâtoare şi fiare pământeşti după soiul lor”. Şi aşa a fost. 25 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune. 26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem(T) om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească(U) peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” 27 Dumnezeu a făcut pe om după(V) chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească(W) şi parte femeiască i-a făcut. 28 Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi(X), înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” 29 Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana(Y) voastră. 30 Iar tuturor(Z) fiarelor pământului, tuturor păsărilor(AA) cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde”. Şi aşa a fost. 31 Dumnezeu S-a uitat(AB) la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Ziua de odihnă

Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată(AC) oştirea lor. În ziua(AD) a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat(AE) ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.

Facerea omului

Iată(AF) istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute. În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel(AG) de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie(AH) pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze(AI) pământul. Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna(AJ) pământului, i-a(AK) suflat în nări(AL) suflare de viaţă, şi omul s-a făcut(AM) astfel un suflet viu.

Raiul

Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină(AN) în Eden(AO), spre răsărit(AP), şi a pus(AQ) acolo pe omul pe care-l întocmise. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul(AR) de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul(AS) vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul(AT) cunoştinţei binelui şi răului. 10 Un râu ieşea din Eden şi uda grădina, şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. 11 Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată(AU) ţara Havila, unde se găseşte aur. 12 Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion(AV), şi piatră de onix. 13 Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. 14 Numele celui de al treilea este(AW) Hidechel[a]. El curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. 15 Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat(AX) în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească. 16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină, 17 dar(AY) din pomul cunoştinţei binelui şi răului să(AZ) nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri(BA) negreşit.”

Facerea femeii

18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am(BB) să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” 19 Domnul Dumnezeu(BC) a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus(BD) la om, ca să vadă cum are să le numească, şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare acela-i era numele. 20 Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. 21 Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn(BE) adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la(BF) om. 23 Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os(BG) din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’[b], pentru că a fost luată din(BH) om.” 24 De aceea(BI) va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.

Ispitirea femeii

25 Omul şi nevasta lui erau amândoi(BJ) goi şi nu le era(BK) ruşine.

Footnotes

  1. Geneza 2:14 Adică Tigru.
  2. Geneza 2:23 În evreieşte femeie (işa) vine de la un cuvânt care înseamnă bărbat (iş).