Evrei 2:11-18

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹¹ Căci Cel^(A) ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt^(B) dintr-unul. De aceea, Lui nu-I^(C) este ruşine să-i numească „fraţi”, ¹² când zice: „Voi vesti^(D) Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda^(E) în mijlocul adunării”. ¹³ Şi iarăşi: „Îmi voi pune încrederea în El”. Şi în alt loc: „Iată-Mă^(F), Eu şi copiii pe care^(G) Mi i-a dat Dumnezeu!” ¹⁴ Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi^(H) El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca^(I), prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe Diavolul, ¹⁵ şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii^(J), erau supuşi robiei toată viaţa lor. ¹⁶ Căci, negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. ¹⁷ Prin urmare, a trebuit să Se asemene^(K) fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos^(L) şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. ¹⁸ Şi^(M) prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.