Psalmi 104

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Binecuvântează, suflete, pe^(A) Domnul!
Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare!
Tu^(B) eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
² Te^(C) înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi^(D) cerurile ca un cort.
³ Cu^(E) apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale;
din^(F) nori Îţi faci carul
şi^(G) umbli pe aripile vântului.
⁴ Din vânturi Îţi faci^(H) soli
şi din flăcări^(I) de foc, slujitori.
⁵ Tu ai aşezat^(J) pământul pe temeliile lui,
şi niciodată nu se va clătina.
⁶ Tu îl acoperiseşi cu^(K) adâncul cum l-ai acoperi cu o haină;
apele stăteau pe munţi,
⁷ dar, la ameninţarea Ta, au fugit^(L),
la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,
⁸ suindu-se pe munţi^(M) şi pogorându-se în văi,
până la locul^(N) pe care li-l hotărâseşi Tu.
⁹ Le-ai pus o margine^(O) pe care nu trebuie s-o treacă,
pentru ca să^(P) nu se mai întoarcă să acopere pământul.
¹⁰ Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi
şi ele curg printre munţi.
¹¹ Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului;
în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
¹² Păsările cerului locuiesc pe marginile lor
şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
¹³ Din locaşul Tău cel înalt Tu^(Q) uzi munţii;
şi se satură^(R) pământul de rodul^(S) lucrărilor Tale.
¹⁴ Tu^(T) faci să crească iarba pentru vite
şi verdeţuri pentru nevoile omului,
ca pământul să dea hrană^(U):
¹⁵ vin^(V), care înveseleşte inima omului,
untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa,
şi pâine, care-i întăreşte inima.
¹⁶ Se udă copacii Domnului,
cedrii din Liban, pe care^(W) i-a sădit El.
¹⁷ În ei îşi fac păsările cuiburi;
iar cocostârcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
¹⁸ munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici,
iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri^(X).
¹⁹ El a făcut^(Y) luna ca să arate vremurile;
soarele ştie^(Z) când trebuie să apună.
²⁰ Tu aduci^(AA) întunericul şi se face noapte:
atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
²¹ puii^(AB) de lei mugesc după pradă
şi îşi cer hrana de la Dumnezeu.
²² Când răsare soarele, ele fug înapoi
şi se culcă în vizuinile lor.
²³ Dar omul iese la lucrul^(AC) său
şi la munca lui până seara.
²⁴ Cât^(AD) de multe sunt lucrările Tale, Doamne!
Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune
şi pământul este plin de făpturile Tale.
²⁵ Iată marea cea întinsă şi mare:
în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare
mici şi mari.
²⁶ Acolo pe ea umblă corăbiile
şi în ea este leviatanul^(AE) acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
²⁷ Toate^(AF) aceste vieţuitoare Te aşteaptă,
ca să le dai hrana la vreme.
²⁸ Le-o dai Tu, ele o primesc;
Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale.
²⁹ Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură;
le iei^(AG) Tu suflarea, ele mor
şi se întorc în ţărâna lor.
³⁰ Îţi trimiţi^(AH) Tu suflarea: ele sunt zidite
şi înnoieşti astfel faţa pământului.
³¹ În veci să ţină slava Domnului!
Să Se^(AI) bucure Domnul de lucrările Lui!
³² El priveşte pământul, şi pământul se^(AJ) cutremură;
atinge^(AK) munţii, şi ei fumegă.
³³ Voi^(AL) cânta Domnului cât voi trăi,
voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi!
³⁴ Fie plăcute Lui cuvintele mele!
Mă bucur de Domnul.
³⁵ Să piară^(AM) păcătoşii de pe pământ
şi cei răi să nu mai fie!
Binecuvântează^(AN), suflete, pe Domnul!
Lăudaţi pe Domnul!