Chemare la pocăinţă

1 În luna a opta, în cel de-al doilea an^[a] al domniei lui Darius, Cuvântul Domnului a venit la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, şi i-a zis:

² „Domnul s-a mâniat foarte tare pe strămoşii voştri! ³ Spune-le deci celor din popor că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor^[b]: «Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul Oştirilor, şi mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul Oştirilor. ⁴ Nu fiţi ca strămoşii voştri, cărora le proclamau profeţii din vechime, zicându-le din partea Domnului Oştirilor: ‘Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!’ Ei n-au ascultat şi nici măcar nu Mi-au dat atenţie, zice Domnul. ⁵ Unde sunt acum strămoşii voştri? Cât despre profeţi, trăiesc ei oare veşnic? ⁶ Totuşi cuvintele şi hotărârile pe care le poruncisem slujitorilor Mei, profeţii, n-au atins ele, în cele din urmă, inima părinţilor voştri?»

Atunci ei s-au întors şi au spus: «Domnul Oştirilor ne-a făcut aşa cum hotărâse să ne facă, ca urmare a căilor şi a faptelor noastre.»“

Prima viziune: omul dintre mirţi

⁷ În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, adică luna Şebat^[c], în cel de-al doilea an al domniei lui Darius, Cuvântul Domnului a venit la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido. Zaharia a zis:

⁸ „M-am uitat în timpul nopţii şi iată că un bărbat era călare pe un cal roşu! El stătea între mirţii din vale, iar în urma lui erau cai roşii, bruni şi albi. ⁹ Eu am întrebat:

– Ce sunt aceştia, stăpânul meu?

Îngerul care vorbea cu mine mi-a zis:

– Îţi voi arăta ce sunt!

¹⁰ Bărbatul care stătea între mirţi a răspuns:

– Aceştia sunt cei pe care i-a trimis Domnul să străbată pământul.

¹¹ Ei i-au vorbit îngerului^[d] Domnului, care stătea între mirţi, astfel: «Am străbătut pământul şi iată că tot pământul este liniştit şi în pace!»

¹² Atunci îngerul Domnului a întrebat:

– Doamne al Oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care ai fost mânios în aceşti şaptezeci de ani^[e]?

¹³ Domnul i-a răspuns cu vorbe bune îngerului care vorbea cu mine, cu vorbe de mângâiere.

¹⁴ Apoi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis:

– Vesteşte şi zi că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Sunt gelos pentru Ierusalim, am o mare gelozie pentru Sion, ¹⁵ dar sunt plin de mânie împotriva neamurilor care trăiesc fără grijă, căci Eu mă supărasem numai puţin însă ele au mărit nenorocirea!»

¹⁶ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Mă întorc cu milă spre Ierusalim: Casa Mea de acolo va fi rezidită, zice Domnul Oştirilor, iar frânghia de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim!»

¹⁷ Vesteşte mai departe şi spune că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Cetăţile Mele se vor revărsa din nou de belşug! Domnul va mângâia iarăşi Sionul şi va alege din nou Ierusalimul!»“

A doua viziune: cele patru coarne şi cei patru artizani

¹⁸ Atunci mi-am ridicat ochii, m-am uitat şi am văzut patru coarne. ¹⁹ L-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine:

– Ce înseamnă acestea?

El mi-a răspuns:

– Acestea sunt coarnele care au împrăştiat Iuda, Israelul şi Ierusalimul.

²⁰ Domnul mi-a arătat patru meşteşugari.

²¹ – Ce vin să facă aceştia? am întrebat eu.

El mi-a răspuns:

– Acelea sunt coarnele care l-au împrăştiat pe Iuda, astfel încât nici un om nu a mai putut ridica capul. Dar aceşti meşteşugari au venit să le sperie şi să taie coarnele neamurilor care şi-au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, ca s-o împrăştie.

A treia viziune: omul cu funia de măsurat

2 Apoi mi-am ridicat ochii, m-am uitat şi am văzut un om care avea în mână o funie de măsurat. ² L-am întrebat:

– Unde te duci?

El mi-a răspuns:

– Să măsor Ierusalimul, ca să văd ce lăţime şi ce lungime are.

³ Atunci îngerul care vorbea cu mine s-a îndepărtat, iar un alt înger a venit să-l întâlnească. ⁴ Acesta i-a zis: «Aleargă la tânărul acesta şi spune-i că Ierusalimul va fi locuit ca o cetate fără ziduri, din pricina mulţimii oamenilor şi a animalelor din mijlocul lui. ⁵ Eu Însumi voi fi un zid de foc împrejurul lui, zice Domnul, şi voi fi slava din mijlocul lui.»

⁶ «Repede! Repede! Fugiţi din ţara din nord, zice Domnul. Căci v-am împrăştiat ca pe cele patru vânturi ale cerurilor, zice Domnul.»

⁷ «Repede! Scapă, Sioane, tu, care locuieşti la fiica Babilonului! ⁸ Căci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘După slavă^[f] M-a trimis El la neamurile care v-au jefuit, căci cel ce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Lui! ⁹ Prin urmare, iată, Îmi^[g] ridic mâna împotriva lor şi vor deveni pradă pentru înşişi sclavii lor! Şi veţi şti astfel că Domnul Oştirilor M-a trimis!’»

¹⁰ «Strigă de bucurie şi veseleşte-te, fiică a Sionului, căci iată că Eu vin şi voi locui în mijlocul tău, zice Domnul. ¹¹ Multe neamuri se vor alătura Domnului în ziua aceea şi vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău şi astfel vei şti că Domnul Oştirilor M-a trimis la tine. ¹² Domnul va lua în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moştenire din ţinutul sfânt, şi va alege iarăşi Ierusalimul! ¹³ Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S-a ridicat din locuinţa Lui cea sfântă!»

A patra viziune: Iosua şi Satan înaintea Domnului

3 Apoi mi i-a arătat pe marele preot Iosua, stând în faţa îngerului Domnului, şi pe Satan^[h] stând la dreapta lui, ca să-l acuze. ² Domnul i-a zis lui Satan: «Domnul să te mustre, Satan! Domnul, Cel Care a ales Ierusalimul, să te mustre! Nu este acesta un tăciune smuls din foc?»

³ Iosua însă era îmbrăcat în haine murdare şi stătea înaintea îngerului. ⁴ Atunci îngerul le-a spus celor ce stăteau înaintea lui: «Îndepărtaţi hainele murdare de pe el!»

Apoi i-a zis lui Iosua: «Priveşte! Am îndepărtat de la tine vina şi te voi îmbrăca în haine de sărbătoare!»

⁵ Atunci eu am zis: «Să i se pună pe cap o mitră curată!» I-au pus mitra curată pe cap şi l-au îmbrăcat, în timp ce îngerul Domnului stătea acolo.

⁶ Îngerul Domnului i-a făcut lui Iosua următoarea mărturisire: ⁷ «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘Dacă vei umbla în căile Mele şi dacă vei păzi cerinţele Mele, atunci vei judeca în Casa Mea, vei supraveghea curţile Mele şi îţi voi da drept printre cei ce stau aici.

⁸ Ascultă deci, mare preot Iosua, atât tu, cât şi confraţii tăi, care stau înaintea ta, căci aceşti oameni sunt un semn pentru ceea ce voi face: Îl voi aduce pe Robul Meu, Vlăstarul. ⁹ Iată piatra pe care am pus-o înaintea lui Iosua! Acea piatră are şapte ochi^[i]. Voi ciopli pe ea o inscripţie, zice Domnul Oştirilor, şi voi îndepărta vina acestei ţări într-o singură zi.

¹⁰ În ziua aceea, zice Domnul Oştirilor, fiecare îşi va chema prietenul sub viţa şi sub smochinul său!’»

Învăţătura lui Isus despre rugăciune

11 Într-o zi, Isus se afla într-un loc oarecare şi se ruga. După ce a terminat, unul din ucenicii Lui I-a zis:

– Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui!

² El le-a zis:

– Când vă rugaţi, să ziceţi astfel:

⁵ Apoi le-a zis:

– Cine dintre voi, care are un prieten, se duce la acesta la miezul nopţii să-i spună: „Prietene, împrumută-mi trei pâini, ⁶ pentru că a venit la mine, din călătorie, un prieten de-al meu şi n-am nimic ce să-i pun înainte!“?

⁷ Acela i-ar răspunde dinăuntru: „Nu mă deranja; uşa este deja încuiată, iar copiii mei sunt cu mine în pat; nu mă pot ridica să-ţi dau!“ ⁸ Vă spun că, deşi nu s-ar ridica să-i dea pentru că-i este prieten, totuşi, ca să nu se facă de ruşine^[d], până la urmă tot se va ridica şi-i va da orice are nevoie.

⁹ Prin urmare, vă spun: cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! ¹⁰ Căci oricine cere primeşte; cel ce caută găseşte, iar celui ce bate i se va deschide.

¹¹ Cine este tatăl acela dintre voi care, atunci când fiul său îi cere^[e] un peşte, să-i dea în schimb un şarpe? ¹² Sau care, atunci când acesta îi cere un ou, să-i dea un scorpion? ¹³ Aşadar, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl Care este în ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!

Isus şi Beelzebub

¹⁴ Isus a scos un demon care era mut şi, după ce demonul a ieşit, omul care fusese mut a început să vorbească, iar mulţimile se mirau. ¹⁵ Unii dintre ei însă ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul lui Beelzebul^[f], conducătorul demonilor!“ ¹⁶ Alţii, ca să-L pună la încercare, Îi cereau un semn din cer^[g].

¹⁷ Dar Isus le cunoştea gândurile, aşa că le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei înseşi este ruinată şi o casă dezbinată împotriva ei înseşi se prăbuşeşte. ¹⁸ Dacă Satan este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui?! Căci voi ziceţi că Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul! ¹⁹ Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii^[h] voştri cu ajutorul cui îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri! ²⁰ Dar dacă Eu scot demonii cu degetul lui Dumnezeu^[i], atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi!

²¹ Când cel puternic, pe deplin înarmat, îşi păzeşte propria curte, bunurile lui sunt în siguranţă. ²² Dar când vine unul şi mai puternic şi-l biruieşte, îi ia toate armele pe care s-a bazat şi apoi împarte prăzile. ²³ Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine, risipeşte.

²⁴ Când duhul necurat iese afară dintr-un om, el umblă prin locuri pustii, căutând odihnă, dar n-o găseşte. Atunci îşi spune: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit!» ²⁵ Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită. ²⁶ Atunci se duce şi mai ia alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi intră şi locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi.“

²⁷ În timp ce Isus spunea aceste lucruri, o femeie din mulţime şi-a înălţat glasul şi a zis: „Ferice de pântecele care Te-a născut şi de sânii care Te-au alăptat!“ ²⁸ Dar El a zis: „Ferice mai degrabă de cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!“

Semnul profetului Iona

²⁹ În timp ce mulţimile creşteau la număr, El a început să spună: „Această generaţie este o generaţie rea. Ea caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. ³⁰ Căci aşa cum Iona a fost un semn pentru niniveni, tot aşa va fi şi Fiul Omului pentru generaţia aceasta. ³¹ Împărăteasa din sud se va scula la judecată alături de oamenii din generaţia aceasta şi-i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Solomon! ³² Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată alături de această generaţie şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la predica lui Iona, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Iona!

Felinarul trupului

³³ Nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună într-o ascunzătoare^[j] (sau sub un oboroc)^[k], ci îl pune pe un suport, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina. ³⁴ Ochiul tău este felinarul trupului tău.^[l] Când ochiul tău este sănătos^[m], tot trupul tău este plin de lumină, dar când ochiul tău este rău, atunci tot trupul tău este plin de întuneric. ³⁵ Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric! ³⁶ Prin urmare, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi întru totul plin de lumină, ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei.“

Vai de voi, farisei!

³⁷ În timp ce Isus vorbea, un fariseu L-a rugat să mănânce la el. Isus a intrat şi S-a aşezat să mănânce. ³⁸ Fariseul s-a mirat când a văzut că Isus nu Se spălase înainte de masă.^{[n] 39} Domnul i-a zis:

⁴⁵ Unul dintre experţii în Lege I-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri, ne insulţi şi pe noi!“

⁴⁶ Dar El a zis:

⁵³ Când Isus a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L critice cu înverşunare şi să-I pună întrebări ostile despre multe lucruri, ⁵⁴ uneltind împotriva Lui ca să-L prindă în cursă cu ceva ce ar putea spune.