Orbirea lui Israel

11 Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi^(A) eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. ² Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a^(B) cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: ³ „Doamne^(C), pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur şi caută să-mi ia viaţa?” ⁴ Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am^(D) păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” ⁵ Tot aşa^(E), şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har. ⁶ Şi dacă^(F) este prin har, atunci nu mai este prin fapte, altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har, altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. ⁷ Deci, ce urmează? Că Israel^(G) n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat, pe când ceilalţi au fost împietriţi, ⁸ după cum este scris: „Dumnezeu^(H) le-a dat un duh de adormire, ochi^(I) ca să nu vadă şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi”. ⁹ Şi David zice: „Masa lor să^(J) li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire. ¹⁰ Să^(K) li se întunece ochii ca să nu vadă şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită.”

Înştiinţarea neamurilor

¹¹ Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin^(L) alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; ¹² dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume şi paguba lor a fost o bogăţie pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? ¹³ V-o spun vouă, neamurilor, întrucât sunt^(M) apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, ¹⁴ şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să^(N) mântuiesc pe unii din ei. ¹⁵ Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi? ¹⁶ Iar dacă cele dintâi roade^(O) sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte. ¹⁷ Iar dacă unele^(P) din ramuri au fost tăiate şi dacă tu^(Q), care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, ¹⁸ nu^(R) te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. ¹⁹ Dar vei zice: ‘Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu’. ²⁰ Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu^(S) te îngâmfa dar, ci teme-te^(T)! ²¹ Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. ²² Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă^(U) nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi^(V) tu. ²³ Şi chiar ei, dacă^(W) nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi. ²⁴ Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti în măslinul lor?

Tot Israelul va fi mântuit

²⁵ Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi^(X), nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire^(Y) care va ţinea până^(Z) va intra numărul deplin al neamurilor. ²⁶ Şi atunci, tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: ‘Izbăvitorul va veni^(AA) din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. ²⁷ Acesta^(AB) va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.’ ²⁸ În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru, dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi^(AC) din pricina părinţilor lor. ²⁹ Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută^(AD). ³⁰ După cum voi odinioară^(AE) n-aţi ascultat de Dumnezeu şi după cum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum, ³¹ tot aşa, ei, acum, n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare. ³² Fiindcă Dumnezeu^(AF) a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi. ³³ O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât^(AG) de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese^(AH) sunt căile Lui! ³⁴ Şi în adevăr^(AI), cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine^(AJ) a fost sfetnicul Lui? ³⁵ Cine^(AK) I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” ³⁶ Din El^(AL), prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui^(AM) să fie slava în veci! Amin.