¹ Cum doreşte un cerb izvoarele de apă,
aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
² Sufletul^(A) meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel^(B) viu;
când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
³ Cu lacrimi^(C) mă hrănesc zi şi noapte,
când mi se zice fără încetare^(D): „Unde este Dumnezeul tău?”
⁴ Mi-aduc aminte şi-mi vărs^(E) tot focul inimii în mine
când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime
şi cum înaintam^(F) în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire
ale unei mulţimi în sărbătoare.
⁵ Pentru ce^(G) te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte^(H) în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
⁶ Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule;
de aceea la Tine mă gândesc, din ţara Iordanului,
din Hermon şi din muntele Miţear.
⁷ Un val^(I) cheamă un alt val la vuietul căderii apelor Tale;
toate^(J) talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
⁸ Ziua, Domnul îmi dădea^(K) îndurarea Lui,
iar noaptea^(L), cântam laudele Lui
şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
⁹ De aceea zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „Pentru ce mă uiţi?
Pentru ce^(M) trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmaşului?”
¹⁰ Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia când mă batjocoresc vrăjmaşii mei
şi-mi zic neîncetat^(N): „Unde este Dumnezeul tău?”
¹¹ Pentru ce^(O) te mâhneşti, suflete şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.