Psalmii 101-105

Nouă Traducere În Limba Română

¹ Voi cânta îndurarea şi judecata,
    Ţie Îţi voi cânta, Doamne!
² Voi fi cu luare aminte la calea integrităţii.
    Când vei veni la mine?
Voi umbla în integritatea inimii mele,
    în mijlocul casei mele.
³ Nu voi pune nici o nelegiuire
    înaintea ochilor mei!
Urăsc pe cei ce s-au abătut;
    el nu se va lipi de mine!
⁴ Inima pervertită se va îndepărta de mine.
    Nu vreau să cunosc răul!
⁵ Pe cel ce-şi bârfeşte semenul în ascuns
    îl voi reduce la tăcere;
pe cel cu ochii trufaşi şi cu inima îngâmfată
    nu-l voi suferi.

⁶ Ochii mei vor fi asupra credincioşilor din ţară,
    ca ei să locuiască cu mine;
cel ce umblă pe calea integrităţii
    îmi va sluji.
⁷ Cel ce săvârşeşte înşelăciunea
    nu va locui în casa mea;
cel ce spune minciuni
    nu va sta în preajma mea.
⁸ În fiecare dimineaţă îi voi nimici
    pe toţi cei răi din ţară,
ca să stârpesc din cetatea Domnului
    pe toţi aceia care săvârşesc nelegiuirea.

¹ Doamne, ascultă rugăciunea mea!
    Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine!
² Nu-Ţi ascunde faţa de mine
    în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi urechea spre mine;
    când strig, răspunde-mi degrabă!

³ Îmi pier zilele ca fumul,
    oasele-mi ard ca jarul.
⁴ Inima-mi este rănită şi se usucă ca iarba,
    căci uit să-mi mănânc pâinea.
⁵ Din pricina gemetelor mele
    mi s-au lipit oasele de carne.
⁶ Mă asemăn cu bufniţa din pustie;
    am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
⁷ Stau treaz şi sunt
    ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
⁸ În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc;
    batjocoritorii mei mă blestemă.
⁹ Mănânc cenuşă în loc de pâine
    şi îmi amestec băutura cu lacrimi,
¹⁰ din pricina mâniei şi a urgiei Tale;
    căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat.
¹¹ Zilele îmi sunt ca umbra înserării
    şi mă usuc ca iarba.

¹² Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
    amintirea Ta ţine din generaţie în generaţie.
¹³ Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion,
    căci este timpul să te înduri de el.
        I-a sosit vremea!
¹⁴ Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionului
    şi le este milă de ţărâna lui.
¹⁵ Neamurile se vor teme de Numele Domnului
    şi toţi regii pământului – de slava Lui,
¹⁶ când Domnul va zidi Sionul
    şi Se va arăta în slava Lui.
¹⁷ El va răspunde la rugăciunile celor nevoiaşi
    şi nu va dispreţui rugăciunile lor.
¹⁸ Să se scrie aceasta pentru generaţia viitoare,
    pentru ca poporul care se va naşte să-L laude pe Domnul!
¹⁹ El supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale;
    Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
²⁰ ca să ia aminte la gemetele prizonierilor
    şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la moarte.
²¹ Numele Domnului va fi vestit din Sion
    şi lauda Lui – din Ierusalim,
²² când se vor strânge popoarele
    şi regatele ca să-I slujească Domnului.

²³ Mi-a frânt puterea pe drum;
    mi-a scurtat zilele.
²⁴ De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
    Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie.
²⁵ Tu ai întemeiat la început pământul,
    iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
²⁶ Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
    Toate se vor învechi ca o haină.
        Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece.
²⁷ Tu, însă, rămâi Acelaşi
    şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“
²⁸ Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara
    şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.

¹ Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul,
    şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
² Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul
    şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
³ El îţi iartă toate nelegiuirile,
    îţi vindecă toate bolile,
⁴ îţi răscumpără viaţa din groapă,
    te învăluie cu îndurare şi milă,
⁵ îţi satură de bunătăţi dorinţele
    şi astfel te face să întinereşti ca vulturul.

⁶ Domnul le face dreptate
    şi judecată tuturor celor asupriţi.
⁷ El Şi-a descoperit căile Sale lui Moise
    şi lucrările Sale – fiilor lui Israel.
⁸ Domnul este îndurător şi milostiv,
    încet la mânie şi bogat în îndurare.
⁹ El nu se ceartă veşnic
    şi nu ţine mânie pe vecie.
¹⁰ El nu ne face după păcatele noastre
    şi nu ne răsplăteşte după nelegiuirile noastre,
¹¹ ci cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ,
    tot atât de mare este şi îndurarea Lui pentru cei ce se tem de El;
¹² cât de departe este răsăritul de apus,
    tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.
¹³ Cum se îndură un tată de copiii lui,
    aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El,
¹⁴ căci El ştie din ce suntem făcuţi;
    Îşi aminteşte că suntem ţărână.
¹⁵ Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba.
    Înfloreşte ca floarea de pe câmp,
¹⁶ iar când trece un vânt peste ea, nu mai este
    şi nu i se mai cunoaşte locul unde a fost.
¹⁷ Însă îndurarea Domnului este din veşnicie în veşnicie pentru cei ce se tem de El,
    iar dreptatea Lui, pentru copiii copiilor lor,
¹⁸ pentru cei ce păzesc legământul Lui
    şi pentru cei ce îşi amintesc poruncile Lui, ca să le împlinească.

¹⁹ Domnul Şi-a statornicit tronul în ceruri,
    iar domnia Lui îi cuprinde pe toţi.

²⁰ Binecuvântaţi-L pe Domnul, îngeri ai Lui tari în putere,
    care-I împliniţi porunca,
        care ascultaţi glasul cuvântului Lui!
²¹ Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate oştile Lui,
    slujitorii Lui, care-I împliniţi voia!
²² Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate lucrările Lui,
    din toate locurile stăpânirii Lui!

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!

¹ Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!

Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare!
    Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!
² Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta;
    Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
³ şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape;
din nori Îţi faci car,
    şi umbli pe aripile vântului.
⁴ Din vânturi Tu Îţi faci îngeri
    şi din flăcări de foc – slujitori.

⁵ Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,
    ca să nu se clatine niciodată.
⁶ Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină.
    Apele stăteau pe munţi,
⁷ dar la mustrarea Ta au fugit,
    la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.
⁸ S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi,
    în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.
⁹ Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,
    ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

¹⁰ El face să ţâşnească izvoarele în văi
    şi ele curg printre munţi.
¹¹ Toate fiarele câmpului se adapă din ele
    şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.
¹² Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului
    care-şi fac auzit glasul din frunziş.

¹³ Din odăile de sus, El udă munţii;
    pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
¹⁴ El face să crească iarbă pentru vite
    şi verdeţuri pe care omul să le cultive.
        El face astfel să răsară hrană din pământ:
¹⁵ vinul care înveseleşte inima omului,
    uleiul care dă strălucire feţei
        şi hrana care întăreşte inima omului.
¹⁶ Copacii Domnului sunt bine udaţi,
    cedrii Libanului pe care El i-a sădit.
¹⁷ În ei îşi fac cuibul păsările;
    barza îşi are casa în pini.
¹⁸ Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice,
    iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă^[a].

¹⁹ El a făcut luna să arate vremurile,
    iar soarele ştie când să apună.^[b]
20 Tu aduci întunericul şi se face noapte;
    atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.
²¹ Puii de leu rag de foame,
    cerându-şi hrana de la Dumnezeu.
²² Când răsare soarele, se adună
    şi se culcă în cotloanele lor.
²³ Atunci iese omul la lucrul lui,
    la munca lui, până seara.

²⁴ Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
    Toate le-ai făcut cu înţelepciune;
        pământul este plin de creaturile Tale.
²⁵ Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este!
    În ea mişună vieţuitoare fără număr,
        vieţuitoare mici şi mari.
²⁶ Corăbiile o străbat,
    în ea se joacă leviatanul^[c], pe care l-ai făcut Tu.

²⁷ Toate nădăjduiesc în Tine
    ca să le dai hrana la vreme.
²⁸ Tu le-o dai, ele o primesc;
    Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;
²⁹ Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc;
    le iei suflarea, ele mor
        şi se întorc în ţărână;
³⁰ Îţi trimiţi Duhul^[d], ele sunt plăsmuite,
    înnoind astfel faţa pământului.

³¹ Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic!
    Domnul să se bucure de lucrările Sale,
³² El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură,
    iar când atinge munţii, aceştia fumegă.

³³ Voi cânta Domnului toată viaţa mea,
    voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!
³⁴ Fie plăcută Domnului cugetarea mea!
    Eu mă voi bucura în Domnul.
³⁵ Să piară păcătoşii de pe pământ
    şi cei răi să nu mai fie!

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!

Lăudaţi-L pe Domnul!

¹ Mulţumiţi Domnului, chemaţi Numele Lui!
    Faceţi cunoscute printre popoare isprăvile Lui!
² Cântaţi-I, cântaţi în cinstea Lui,
    vestiţi toate minunile Lui!
³ Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt!
    Să se bucure inima celor ce-L caută pe Domnul!
⁴ Căutaţi pe Domnul şi puterea Lui,
    căutaţi întotdeauna faţa Lui!
⁵ Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut,
    de semnele Sale şi de judecăţile rostite de gura Sa,
⁶ urmaşi ai robului Său Avraam,
    fii ai lui Iacov, aleşii Lui!

⁷ El este Domnul, Dumnezeul nostru,
    şi judecăţile Lui se împlinesc pe tot pământul.
⁸ El Îşi aduce aminte mereu de legământul Lui,
    de cuvântul pe care l-a poruncit pentru o mie de generaţii,
⁹ de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam,
    de jurământul Lui către Isaac,
¹⁰ pe care l-a întărit faţă de Iacov printr-o hotărâre
    şi faţă de Israel – printr-un legământ veşnic,
¹¹ spunând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului,
    ca parte a moştenirii voastre.“

¹² Pe atunci erau doar câţiva bărbaţi
    – puţini la număr – şi erau peregrini în ţară;
¹³ călătoreau de la un neam la altul,
    de la un regat la altul.
¹⁴ El nu a îngăduit nici unui om să-i asuprească
    şi a mustrat regi din pricina lor:
¹⁵ „Nu vă atingeţi de unşii Mei
    şi nu-i vătămaţi pe profeţii Mei!“

¹⁶ A chemat foametea peste ţară
    şi a distrus orice provizie de hrană^[e].
¹⁷ Trimisese înaintea lor un om,
    pe Iosif, care a fost vândut ca sclav.
¹⁸ I-au strâns picioarele în lanţuri,
    iar gâtul i-a fost pus în fiare,
¹⁹ până a venit vremea să se împlinească cuvintele Lui,
    să se dovedească Cuvântul Domnului faţă de el.
²⁰ Atunci regele a trimis să-l dezlege
    şi conducătorul popoarelor – să-l elibereze.
²¹ L-a pus stăpân peste casa lui
    şi conducător peste toate proprietăţile lui,
²² ca să-i lege după bunu-i plac pe prinţii lui
    şi să-i înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.

²³ Atunci Israel a venit în Egipt,
    Iacov a locuit ca străin în ţara lui Ham.
²⁴ Dumnezeu Şi-a înmulţit poporul foarte mult
    şi i-a făcut mai tari decât pe duşmanii lor.
²⁵ Acestora le-a schimbat inima, ca să-I urască poporul
    şi să se poarte mişeleşte cu slujitorii Săi.
²⁶ L-a trimis pe Moise, robul Său,
    şi pe Aaron pe care-l alesese.
²⁷ Ei au înfăptuit printre duşmani semnele Lui
    şi au făcut minuni în ţara lui Ham.
²⁸ A trimis întunericul şi s-a făcut beznă;
    Moise şi Aaron nu s-au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui.
²⁹ Le-a prefăcut apa în sânge
    şi le-a omorât peştii.
³⁰ Ţara lor a mişunat de broaşte,
    care au ajuns până şi în odăile palatelor lor.
³¹ Când a grăit El, au sosit roiuri de muşte
    şi păduchi în tot ţinutul lor.
³² Le-a prefăcut ploile în grindină
    şi în flăcări de foc ce au căzut peste ţara lor.
³³ Le-a lovit viile şi smochinii
    şi le-a rupt copacii din teritoriul lor.
³⁴ Când a grăit El, au sosit roiuri de lăcuste^[f],
    lăcuste^[g] fără număr,
³⁵ care le-au devorat toată verdeaţa din ţară,
    toate roadele pământului lor.
³⁶ I-a lovit pe întâii născuţi din ţara lor,
    pârga puterii lor.

³⁷ El i-a scos pe israeliţi de acolo cu argint şi cu aur
    şi n-a fost unul din seminţiile Lui care să şovăiască.
³⁸ Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor,
    căci îi îngroziseră.

³⁹ El a întins un nor ca să le fie învelitoare
    şi un foc ca să le dea lumină noaptea.
⁴⁰ Au cerut, iar El le-a trimis prepeliţe
    şi cu pâine din cer i-a săturat.
⁴¹ A despicat stânca şi a curs apă;
    prin pustii au curs râuri.

⁴² Şi aceasta pentru că Şi-a amintit de promisiunea Sa cea sfântă,
    făcută lui Avraam, robul Său.
⁴³ El Şi-a scos poporul cu bucurie,
    Şi-a scos aleşii cu strigăte de veselie.
⁴⁴ Le-a dat teritoriile neamurilor
    şi au moştenit rodul trudei noroadelor,
⁴⁵ ca să păzească hotărârile Lui
    şi să trăiască după învăţăturile^[h] Lui.

    Lăudaţi-L pe Domnul!^[i]